Mng Strateg in Sect Public_MAE II_MAFAD II_2016

8/16/2019 Mng Strateg in Sect Public_MAE II_MAFAD II_2016

http://slidepdf.com/reader/full/mng-strateg-in-sect-publicmae-iimafad-ii2016 1/70

MANAGEMENT STRATEGIC ÎN SECTORUL PUBLIC

CONF.UNIV.DR. CAMELIA BĂEŞU

Specializarea MAAFAD II MAE II

!"#$

1





CAPITOLUL #CONCEP%IA MANAGERIALĂ ŞI ADMINISTRA%IA PUBLICĂ

#.#. Sec,-rl p/lic0- 1ece2ar3 4eli5i,are

0 preocupare importantă/ regăsită at&t la teoreticieni/ c&t $i la practicieni din economie/ este

delimitarea clară a conţinutului sectorului public. arietatea de "nţelesuri a epresiei sector public4are ca obiectiv distincţia "ntre sectorul public $i cel privat. Acest fapt conduce la anali!a conceptelor public $i privat" care presupune "ntrebări de natură semantică/ dar $i conceptuală,. 5tili!&nd dreptcriteriu de ba!ă proprietatea/ "n sens larg/ sectorul public repre!intă #ansamblul de întreprinderi

publice şi ale administraţiilor publice$ sau/ "ntr-un sens mai restr&ns/ #ansamblu deîntreprinderi în care statul e%ercită o influenţă preponderentă& 0 definiţie corespun!ătoare o datorăm lui 6.7. albrait+/ conform căruia sectorul public este

sectorul care dispune de mi'loacele şi instrumentele politice pentru a controla societatea prin producţie" preţuri" finanţe şi administraţie publicăţ&. Conceptul de sector public aparţine/ "n consecinţă/ sferei interdisciplinari-tăţii/ iar utili!area lui"n sensuri mai restr&nse folose$te la reali!area unor anumite anali!e $i studii sociale sectoriale.

De eemplu/ "n $tiinţa administrativă/ prin sector public se "nţelege totalitatea funcţionarilordin serviciile şi instituţiile publice&.

0 reflectare a modului tradiţional de abordare a sectorului public "n administraţia publică oregăsim "n definiţia acestuia ca #activitate guvernamentală şi consecinţele ei&. Această definiţiese concentrea!ă mai mult asupra aspectelor legislative $i legitimităţii autorităţii dec&t asupra

bugetarii $i alocaţiilor bugetare.0 abordare cuprin!ătoare/ agreată pentru ţările "n tran!iţie/ găsim/ "n Allen $i 8ommasi. 9n

accepţiunea acestora/ sectorul public include/ pe l&ngă ceea ce ace$tia "nţeleg prin guvern definitca :un grup de entităţi care/ pe l&ngă "ndeplinirea responsabilităţilor lor politice $i rolului lor "nreglementarea economică $i socială/ furni!ea!ă servicii publice de consum individual sau colectiv$i redistribuie veniturile $i bogăţia;/ corporaţii financiare $i nonfinanciare $i cvasi-corporaţii aflate "n

posesia sau sub controlul guvernului. 0 cvasicorporaţie este o instituţie guvernamentală anga*ată "nactivităţi care taea!ă ceea ce emite< este operată $i administrată "ntr-un mod similar cu o companie din sectorul privat< are un set de conturi care permit ca surplusurile operative/ economiile/ patrimoniul $i obligaţiile

sale să fie identificabile $i măsurabile separat. 8endinţa actuală este ca/ "ntr-o economie de piaţă/ "ntreprinderile publice să fie orientate sprecomerciali!are $i/ atunci c&nd este posibil/ să producă profit. #entru aceasta/ ele trebuie să aibăautonomie de administrare $i o structură corporatistă. Astfel/ c+eltuielile $i veniturile lor nu pot fisupuse acelora$i mecanisme de aprobare ca bugetul naţional/ care trebuie să acopere numai

tran!acţiile financiare ale acestor "ntreprinderi cu guvernul $i nu pe cele cu restul economiei. 9neconomiile cu planificare centrali!ată/ linia de demarcaţie dintre activităţile - "ndeprinderilor

publice $i activităţile guvernului este neclară/ dat fiind că "ntreprinderile aflate "n posesia statuluisunt adesea implicate "n furni!area unor servicii sociale. Succintele pre!entări ale conceptului de sector public ne conduc la sublinierea că eistă maimulte distincţii "ntre public $i privat" "n funcţie de acestea obţin&ndu-se entităţi diferite.

Depă$ind sfera conceptuală a sectorului public/ din perspectiva managementului acestuia/ "nstudiile de specialitate sunt formulate c&teva probleme

Cum determinăm optimum-ul autorităţii guvernamentale "n societate=Ce proporţie din resursele totale ale societăţii ar trebui lăsată la dispo!iţia guvernului pentru

consum social $i investiţie=C&t de mare ar trebui să fie bugetul guvernamental= Sau c&t ar trebui să genere!e venit privatfără influenţa guvernamentală=C&t din bunurile $i serviciile publice sunt produse de sectorul public=

3



C&t din forţa de muncă este utili!ată "n organisme publice=C&t din mi*loacele de producţie sunt "n proprietate publică=

>iecare dintre aceste "ntrebări necesită o anali!ă separată $i detaliată/ răspunsurilefundament&nd o posibilă reformă a managementului sectorului public. 0 altă activitate ma*oră a sectorului public se referă la stabilirea regulilor şi obiectivelor colective $i anume

(dentificarea valorilor colective - "n spaţiul public avem de-a face cu o multitudine de valori.?ste imposibil să definim obiective unice/ acceptate de toată lumea< diferite grupuri "$i promovea!ă propriile interese iar deci!iile de stabilire a unor obiective specifice nu suntneapărat luate pe o ba!ă raţională/ ci "n funcţie de puterea grupului care le promovea!ă. ?videntcă ne putem pune aici "ntrebarea cine stabile$te că aceste obiective sunt mai importante dec&taltele pentru comunitate= De ce construcţia unui stadion este mai importantă dec&t amena*areaunui parc= De ce o municipalitate investe$te "n locuinţe sociale $i nu "n iluminat sau transportlocal= 8eoretic politicienii ale$i de către comunitate trebuie să identifice alegerile colective $i săfacă alegerile potrivite dincolo de interese particulare/ pe ba!a necesităţilor comunităţii<

)c*ilibrarea intereselor colective +"n managementul public interesele diferiţilor consumatoritrebuie ec+ilibrate cu cele ale altor persoane interesate $i cu cele ale comunităţii ca "ntreg.>urni!area unui serviciu public eclusiv "n ideea satisfacerii cererilor celor direct vi!aţi poaterepre!enta o alegere simplistă @"n ca!ul educaţiei spre eemplu at&t părerea părinţilor c&t $i cea aelevilor este importantă/ dar nu repre!intă singurul factor relevant "n alegerea curriculei.Deci!ia de a furni!a servicii publice ţine de alegerile colective $i eprimă interese/ valori/

preocupări/ comportamente/ repre!entări/ plasate dincolo de clientul individual< ,legeri e%prim-nd criterii multiple + domeniul public nu dispune de criterii clare $i bine definite

"n ceea ce prive$te alegerile disponibile. ?valuarea unui serviciu eclusiv pe ba!a unei valori@satisfacţia consumatorului spre eemplu nu este suficientă< ea trebuie făcută pe ba!a unor criterii multiple.

,legerile colective se bazează pe consimţăm-ntul publicului + cu c&t alegerile colective se

bucură de un spri*in mai larg al publicului cu at&t ele acumulea!ă o autoritate crescută. Suportul public se c&$tigă prin alegeri $i este "ntotdeauna limitat. Alegerile publice nu trebuie să fie doar raţionale ci $i populare pentru a c&$tiga suportul comunităţii< cei doi termeni nu se eclud dar nici nu se condiţionea!ă.

0 altă problemă care se leagă direct de raţiunea de a fi a organi!aţiilor publice se referă laaspecte etice< care sunt valorile etice care stau la ba!a sectorului public= ?ste valoarea etică multmai importantă "n sectorul public dec&t "n cel privat= Cine stabile$te regulile etice $i cum= 9ngeneral a$teptările etice; ale publicului faţă de sectorul public par a fi mai mari dec&t "n ca!ul celui

privat/ datorită dimensiunii colective a sarcinilor/ repre!entativităţii $i ideii de urmărire a interesului public. >lBnn a pre!entat o listă de posibile principii de ba!ă "n ceea ce prive$te valorile sectorului public

construirea unei relaţii corecte cu cetăţeanul/ care nu trebuie să se simtă ca fiind o entitatenesemnificativă/ lipsită de drepturi<

respect dovedit de organi!aţie pentru proprii membri< identificarea clară a a$teptărilor publiculuicetăţeanului< responsabilitatea faţă de cetăţean $i pentru acţiunile iniţiate< stabilirea unor limite clare de demarcaţie "ntre politică $i administraţie< transferul puterii către cetăţean< de$i această preci!are poate părea a fi lipsită de conţinut ea se

referă la o problemă reală de mult prea multe ori individul constată că este complet lipsit de puterea sau de capacitatea de a influenţa acţiunile administraţiei publice care/ teoretic/ nu arealtă raţiune de a eista dec&t servirea interesului cetăţeanului $i comunităţii<

dreptul la alegeri individuale< servirea comunităţii nu presupune ignorarea problemelor $itrăsăturilor specifice ale fiecărui cetăţean

'



tratarea egală a cetăţenilor< indiferent de statutul social sau economic al individului/ problemaacestuia trebuie tratată similar de către administraţia publică.

9n anali!a diferenţelor organi!aţii publiceprivate eistă două abordări ma*ore una descriptivă@care "ncearcă doar să pre!inte caracteristicile $i una normativă @care "ncearcă să stabilească caredintre ele funcţionea!ă mai bine. 9n acest capitol vom promova o abordare descriptivă care să pună"n evidenţă argumentele pro $i contra "n ceea ce prive$te specificitatea; organi!aţiilor publice.

om "ncepe cu constatarea că graniţa dintre sectorul public $i cel privat nu pre!intăcontinuitate $i stabilitate "n timp $i spaţiu. A$a cum remarca D. aldo @1EFG public $i privat nu semnifică categorii naturale< este vorbade categorii construite de istorie/ cultură $i lege;.

Apartenenţa la spaţiul public sau la cel privat poate fi structurată "n funcţie de doi factori ma*ori@amsleB $i Hald/ 1EI3 proprietate $i finanţare. Combinarea acestor doi factori duce la apariţia a' tipuri de organi!aţii organi!aţii deţinute $i finanţate de stat @ma*oritatea instituţiilor guvernamentale< organi!aţii aflate "n proprietatea statului dar finanţate din surse private @po$ta< organi!aţii private dar finanţate de către stat @firme ce trăiesc; "n mod esenţial pe ba!a

contractelor "nc+eiate cu statul< organi!aţii deţinute $i finanţate de către sectorul privat @reţele de maga!ine etc. 9n continuare vom "ncerca să pre!entăm c&teva din elementele cele mai des "nt&lnite "n teoriilereferitoare la caracteristicile specifice ale organi!aţiei publice "n comparaţie cu cea privată. #. Responsabilitatea faţă de cetăţean şi faţă de reprezentanţii aleşi . Managerul public are oresponsabilitate directă faţă de cetăţean $i faţă de politicieni< "n cadrul firmelor private nu eistă orelaţie asemănătoare @c+iar dacă anumiţi autori aduc aici argumentul consiliilor de administraţie saual acţionarilor. #rin urmare/ tipul de relaţie "ntre managerul privat $i repre!entantul politic poaterepre!enta un indice al succesului. !. Urmărirea unor finalităţi externe. rganizaţiile publice se confruntă cu restricţii legalemult mai puternice în activitatea lor /inclusiv în ceea ce priveşte stabilirea misiunilor şi

obiectivelor0. >irma privată "$i poate defini obiectivele strategice/ tactice $i operaţionale "n funcţiede propriile preferinţe. 0rgani!aţia publică are obiectivele $i misiunile stabilite de acte normative@legi/ reglementări care "i restr&ng din start spaţiul de acţiune $i fleibilitatea. ?a poate să se ocupe de ceea ce a fost "ndreptăţită prin lege să facă ) un minister nu poate săse reprofile!e; brusc pe un alt domeniu pentru că acesta este mai interesant la un moment dat.>irma privată poate să treacă de la producţia de pantofi la cea de "ng+eţată dacă acest lucru pareatractiv financiar la un moment dat. 8otu$i/ organi!aţiile publice pot să forţe!e; reglementările $isă dea dovada de inventivitate uneori. #utem să amintim aici ca!ul universităţilor de stat din %om&nia care au reu$it să se plase!e"ntre prevederea constituţională referitoare la gratuitatea "nvăţăm&ntului $i necesitatea unor fondurisuplimentare pe l&ngă cele total insuficiente venite din partea statului prin oferirea de locuri

bugetate $i nebugetate pentru studenţi. '. Organizaţiile publice tind să aibă un număr mare de obiective, uneori aflate într+o relaţieconflictuală. 9n continuarea punctului anterior trebuie să observăm că stabilirea obiectivelor organi!aţiei publice nu repre!intă "ntotdeauna un efort raţional $i structurat. Spre deosebire deobiectivul principal al firmei private @obţinerea de profit organi!aţia publică se raportea!ă laobiective mult mai complee. Acest lucru are cel puţin două consecinţe obiectivele nu sunt neapărat definite foarte raţional$i obiectivele pot fi etrem de generale $i vagi De aceea se ve+iculea!ă o mulţime de epresiifrumoase @eradicarea; corupţiei/ ameliorarea; prosperităţii fiecărui cetăţean/ optimi!area;sistemului de pensii etc care sunt "nsă imposibil de evaluat "n termeni de măsurare a performanţelor @ce "nseamnă ameliorarea; repre!intă o problemă de interpretare $i care sunt lipsite de conţinut

real. #e de altă parte "nsă/ este mult mai u$or să vorbe$ti despre cre$terea eficienţei economice;dec&t despre "nc+iderea fabricilor cu pierderi din localităţile J/K/H; pentru cre$terea aceleia$i

(



eficienţe economice. Ca atare/ de multe ori obiectivele enunţate pentru sectorul public au calitatea;de a se contra!ice la o anali!ă mai atentă. 4. Organizaţia publică operează în condiţii de inexistenţă sau existenţă limitată aconcurenţei . Acest aspect semnifică faptul că/ "n multe ca!uri/ organi!aţia publică nu este presatăde concurenţă sau c+iar atunci c&nd aceasta eistă ea nu este una reală. >oarte puţine sunt ca!urile"n care datorită concurenţei acerbe instituţii publice au dat faliment. 9n timp ce firma concurentă din

domeniul privat trebuie să fie competitivă pentru a nu dispărea/ organi!aţia publică poate tratasituaţia mult mai dega*at/ lucru care nu este benefic din punctul de vedere al efortului de promovarea unui management eficace. . !iaţă, rentabilitate financiară, profit . Acţiunile administraţiei nu se subsumea!ă "n modnecesar conceptului de rentabilitate financiară. Construcţia unei noi +ale de producţie pentru o firmă

privată semnifică o investiţie care va fi amorti!ată financiar "n timp< construcţia unei noi clădiriadministrative pentru primăria J nu este neapărat privită din acest punct de vedere @termenul dealocaţie bugetară; este mult mai permisiv. 0rgani!aţia publică nu dispune de un instrument e6cele1, de evaluare a activităţii proprii

profitul. #entru firma privată acesta repre!intă un indice al pieţei care arată foarte clar manageruluidacă activitatea sa este sau nu eficientă $i eficace. Limeni nu "$i permite să nu ia "n considerare

acest indice fără a dispărea de pe piaţa. Managerul public nu se plasea!ă "n aceea$i relaţie cu piaţa $inu beneficia!ă de acela$i instrument de evaluare a activităţii. Cum reali!ea!ă un manager public dacă activitatea sa este sau nu corespun!ătoare repre!intă o"ntrebare dificilă. >urni!area serviciilor $i produselor de către administraţie către cetăţean sefundamentea!ă mai mult pe dorinţa de legitimare dec&t pe raţiuni economice.

0 altă problemă interesantă aici este repre!entată de relaţia "ntre furnizarea serviciilorproduselor şi venit . #entru o firmă cu c&t nivelul produselorserviciilor este mai mare cuat&t nivelul veniturilor este a$teptat să crească. #entru organi!aţia publică situaţia e mai complicatănu este obligatoriu ca de!voltarea activităţii sau cre$terea numărului serviciilor furni!ate săsemnifice $i o cre$tere a veniturilor @uneori/ dimpotrivă/ e vorba de scăderea acestor venituri. ". #anagerii publici operează în contextul unor structuri de autoritate fragmentate. 9nsectorul privat/ un manager se raportea!ă "n general la o structură de conducere clară. 9n sectorul

public managerii pot intra "n contact cu o multitudine de $efi;/ fie ei superiori direcţi/ lideri aigrupurilor de interes/ ai unor comitete/ comisii etc. 9n aceste condiţii un manager public poate fi pus"n situaţia de a lucra cu un ansamblu de persoane cu influenţă $i putere @formală sau informală care"i poate afecta semnificativ autoritatea. $. #anagerul public se confruntă cu limitări serioase în ceea ce priveşte managementul resurselor umane "n ca!ul firmei private motivarea sau sancţionarea anga*aţilor este situată largsub controlul managerului. 9n ca!ul organi!aţiei publice acesta nu deţine acelea$i puteri. #e de o

parte/ statutul funcţionarului public $i alte reglementări legale "n domeniu limitea!ă posibilităţilesale de a anga*a/ concedia/ sancţiona sau recompensa.

%. Relaţia organizaţiei publice cu cetăţeanul . Domeniul privat se raportea!ă la cetăţean prin prisma "nţelegerii $i stimulării nevoilor acestuia< cercetarea grupurilor ţintă "i permite să "$istructure!e produsele $i serviciile "n funcţie de preferinţele consumatorului. Acest fapt duce laconcentrarea pe eficienţă/ eficacitate $i calitate $i necesită luarea "n considerare la modul cel maiserios a dorinţelor $i a$teptărilor publicului. De asemenea cetăţeanul are un profil mult mai comple dec&t consumatorul deserviciiproduse private. ?ste greu să definim sectorul public ca fiind preponderent orientat spre

producerea de servicii la preţuri competitive $i niveluri calitative crescute. Administraţia publică nueste at&t de legată de acest tip de abordare ) pentru ea conceptele cele mai importante suntrepre!entativitatea/ oportunităţile egale/ egalitatea $i nu eficienţa managerială. Datorită monopolului deţinut de organi!aţia publică "ntr-un domeniu anume/ cetăţeanul este de

multe ori lipsit de alternativele oferite de sectorul privat. %ăspunsul organi!aţiei publice la cerereeste diferit de cel al organi!aţiei private una este să fii pe lista de a$teptare pentru cel mai noumodel de ma$ină $i alta e să fii pe lista de a$teptare pentru reparti!area unei locuinţe sociale. 9n

,





menţionea!ă ca părţi ale aceluia$i "ntreg/ ci analizează modul de e%ercitare a funcţiilor demanagement" într+un conte%t bine definit de administraţia publică.

5anagementul public reprezintă ansamblul proceselor şi relaţiilor de management" binedeterminate" e%istente între componente ale sistemului administrativ" prin care" în regim de putere

publică" se aduc la îndeplinire legile şisau se planifică" organizează" coordonează" gestionează şicontrolează activităţile implicate în realizarea serviciilor care satisfac interesul public.

#rin definiţie/ se accentuea!ă următoarele caracteristici ale managementului publicmanagementul public reune$te un ansamblu de procese şi relaţii de management / care apar "ntrecomponentele sistemului administrativ<obiectul managementului public este satisfacerea interesului public prin crearea unui cadruinstituţional corespun!ător care să permită aplicarea actelor normative<

procesele desfă$urate "n sectorul public sunt at&t procese de management" c-t şi" de e%ecuţierelaţiile de management din instituţiile publice repre!intă raporturile care apar "n sistemuladministrativ. 9n administraţia de stat/ acestea se reali!ea!ă "n regim de putere publică/ adică

prin intermediul prerogativelor acordate de Constituţie $i actele normative care fac să prevale!einteresul public general atunci c&nd acesta este "n conflict cu interesul particular.

Conclu!ion&nd/ definim managementul public ca fiind o disciplină speciali!ată care are ca

obiect cunoa$terea proceselor $i relaţiilor de management din administraţia publică "n toatăcompleitatea lor "n vederea formulării de principii $i legalităţi pentru perfecţionarea permanentă aorgani!ării $i funcţionării structurilor administrative/ "n funcţie de valorile puterii politice/ denecesităţile economico-sociale/ de gradul de "n!estrare te+nică/ de nivelul general de cultură $icivili!aţie/ cu scopul reali!ării unor servicii publice eficiente/ corespun!ătoare nevoii socialegenerale $i satisfacerii interesului public.

deea de reforma/ at&t de frecvent ve+iculata/ este mult prea des legata de formularigenerale/ declaratii lipsite de continut/ apelul la infrastructura si solutii formale< din nefericire

procesele de conducere si organi!are sunt prea putin considerate "n ecuatia reformarii sistemuluiadministrativ/ va!ut ca fiind dependent eclusiv de solutii *uridice. gnorarea necesitatii unei

perspective strategice/ lipsa unor preocupari consistente referitoare la pregatirea manageriala aresponsabililor administrativi si-a pus si tinde sa "si puna "nca amprenta asupra unor institutiiadministrative prea putin ba!ate pe initiativa si fleibilitate.

Managementul public nu semnifica oferirea unor retete fie de succes/ ce trebuie doar aplicate pas cu pas< el poate "nsa modifica esential perceperea fenomenului administrativ/ a actiuniiadministrative si/ cel mai important lucru/ poate influenta mentalitatea managerilor publici din%om&nia/ adica acelor oameni care pot/ prin activitatea lor/ impulsiona "n sens po!itiv maniera defunctionare a institutiilor administrative. Solutia re!olvarii problemelor cu care se confruntaadministratia publica din %om&nia depinde "n mod esential si nu poate fi conceputa "n afara actiuniilor< solutii globale/ miraculoase nu eista/ asa cum nu eista o evolutie po!itiva ba!ata doar pestatistici si declaratii televi!ate. Cei ce nu au obiective nu risca niciodata sa le atinga< depasirea

acestei fa!e si stimularea de!voltarii unei conceptii manageriale caracteristice unei administratii publice moderne este nu doar etrem de necesara ci si indispensabila.

#.!.#. Nece2i,a,ea apari9iei 5a1a7e5e1,li p/lic ca 4-5e1i 4i2,i1c, al :,ii19ei5a1a7e5e1,li

Managementul public ca domeniu distinct al $tiinţei managementului a apărut "n deceniul aloptulea al secolului trecut/ "n principal ca urmare a situaţiei critice "n care s-au aflat sistemeleadministrative din ma*oritatea statelor de!voltate. Deficienţele ma*ore ale acestor sisteme au creatdisfuncţionalităţi devenite cronice care/ "n timp/ au eercitat o presiune puternică/ greu de suportatde către cetăţenii ţărilor respective $i au alimentat efectele unei cri!e "n domeniul administraţiei. Afost necesară apariţia unei astfel de situaţii/ pentru ca liderii statelor de!voltate să tragă un semnal

de alarmă asupra pericolului iminent "n care se afla omenirea la acea vreme/ dacă teoriile clasicetradiţionale aveau să continue să domine modul de organi!are $i funcţionare a instituţiilor/sistemelor administrative/ "n general $i din ţările lor/ "n special.

F



re$elile trecutului/ pe de o parte $i ritmul foarte lent "n care au "nceput "n ultimii două!ecide ani ai secolului trecut sc+imbările ma*ore "n procesele de management $i de eecuţie dininstituţiile publice $i "n comportamentul organi!aţional/ au efecte ma*ore $i astă!i "n sistemeleadministrative din ţările de!voltate. De altfel/ la vremea respectivă anali$tii pentru sectorul publicau arătat "n lucrările lor dimensiunile cri!ei $i implicaţiile pe care aceasta le-ar putea avea pe termenmediu $i lung asupra

sistemului administrativ.A apărut astfel nevoia de sc+imbări ma*ore "n sectorul public/ "n general $i "n modul deadministrare a instituţiilor statului/ "n special/ astfel "nc&t acestea să fie eficiente $i să satisfacădeplin interesele cetăţenilor/ a$teptările lor/ nevoile lor. rupuri repre!entative de cercetători dinţările de!voltate au considerat că a sosit momentul ca re!ultatele investigaţiilor $i studiilor elaboratede ei "n ultimul deceniu să fie publicate. Au sperat că liderii interesaţi ai administraţiilor occidentalevor aprecia efortul lor $i vor "nţelege de ce sistemul trebuia sc+imbat $i cum ar trebui să aibă locsc+imbările necesare. 9n acea perioadă s-a declan$at o strategie ofensivă a speciali$tilor "n domeniulmanagementului public asupra marilor conducători ai administraţiilor din ţările de!voltate.%e!ultatul confruntării a fost apariţia unui nou domeniu al ştiinţei managementului,managementul public şi a unui nou mod de percepţie şi abordare a aparatului administrativ

dintr+o ţară. Mai concret/ aparatul birocratic/ care a funcţionat mai bine de (G de ani/ trebuiaorientat potrivit unor noi principii.

Mutaţii fundamentale nu puteau fi făcute de aceia$i teoreticieni $i practicieni care aveau unmod de g&ndire $i comportament tradiţional/ rigid/ ba!at pe principiile birocratice ale g&ndiriiformaliste promovate de binecunoscutul sociolog german Ma eber. Atunci/ "n faţa argumentelor speciali$tilor "n domeniul managementului public/ practicienii au "nţeles un adevăr esenţial $ielementar/ anume faptul că un sistem nu poate deveni funcţional şi eficient în acelaşi timp şi nu+şi

poate realiza misiunea pentru care a fost creat doar pe baza unui pac*et de legi" a unor reguli"norme şi regulamente elaborate de 'urişti" aplicabile şisau aplicate în baza unor percepţii oarecarede către persoane cu pregătire generală. ?ra nevoie de orientarea sistemului către noile valori alemanagementului public/ care să asigure funcţionarea eficientă a structurilor administrative create

pentru a satisface nevoile cetăţenilor/ interesele generale $i individuale ale membrilor comunităţii/ percepuţi drepţi clienţi ai unei imense pieţe repre!entate de societate "n ansamblul ei $i de fiecareunitate administrativ teritorială "n parte. Cunoa$terea managementului public permite identificarea $i anali!a structurilor dininstituţiile publice/ a relaţiilor care eistă "ntre componentele acestora/ a rolului fiecărei unităţi "ncadrul sistemului/ a sarcinilor/ competenţelor $i responsabilităţilor care revin managerilor publici.

Fi7. 1r. #.#. Nece2i,a,ea 5a1a7e5e1,li p/lic

E

MANAGEMENTULPUBLIC

#rocese $i relaţii de management

#rincipii $i legalităţi

0rgani!area $i funcţionarea instituţiilor

alorile economice/ politice/ sociale/

culturale nteresul public

studia!ă

formea!ă

perfecţionea!ă

este influenţat de$i influenţea!ă

5rmăre$te satisfacerea



Managementul public define$te principiile $i regulile de organi!are a sistemului informaţional"n instituţiile publice/ particularităţile procesului de culegere/ "nregistrare/ stocare/ transmitere $i

prelucrare a informaţiilor care circulă "n cadrul sistemului de management al instituţiilor administrative.

Managementul public oferă posibilitatea cunoa$terii principalelor metode $i te+nici pentru"nţelegerea $i perfecţionarea continuă a proceselor de management $i de eecuţie din instituţiile

publice $i a stilului de management al funcţionarilor publici permanenţi $isau ale$i din sectorul public.

#.!.!.E;-l9ia 5a1a7e5e1,li p/lic pe pla1 5-14ial :i <1 R-5=1ia9n prima *umătate a secolului al JJ-lea/ profesori celebri/ cum au fost Noren! von Stein/

C+arles-6ean Oonnin $i Alecsandre->ranPois ivien/ QenrB >aBol $i >rederic 8aBlor de la mariuniversităţi din iena $i #aris $i mai t&r!iu/ către *umătatea secolului trecut/ din S5A $i MareaOritanie/ au de!voltat $tiinţa managementului $i $tiinţa administraţiei/ care au determinat apariţiamai t&r!iu/ "n c&teva ţări europene $i "n S5A/ a managementului public. 9n acest contet/ ca răspunsla modelul tradiţional al administraţiei/ promovat de Ma eber/ a apărut $i s-a 4ez;-l,a,managementul public, un nou domeniu al ştiinţei managementului, cu obiective clar

determinate, cu principii şi legităţi generale şi specifice bine definite. După aproape 1G ani de cercetări/ speciali$tii "n domeniul managementului public au

sinteti!at re!ultatele activităţii lor $i astfel au apărut curente de g&ndire care au reunit valorile de ba!ă ale managementului public sub diferite forme de eprimare. Cei mai cunoscuţi $i apreciaţispeciali$ti care au avut contribuţii semnificative în procesul de apariţie şi dezvoltare a ştiinţeimanagementului public sunt

5anagementul public a apărut ca o necesitate şi se dezvoltă permanent ca unul dintre celemai importante domenii ale ştiinţei managementului care" prin rezultatele sale" poate avea unimpact direct asupra îmbunătăţirii modului de viaţă al cetăţenilor dintr+o ţară.

?ste unanim acceptat faptul că sc+imbarea de concepţie "n sectorul public $i crearea nouluisistem de management public funcţional $i efficient pentru structura administrativă repre!intă un

proces de durată care/ "nsă/ ar trebui intensificat "n toate ţările ce doresc o orientare reală aserviciilor oferite de administraţie către piaţă. De altfel/ speciali$tii "n domeniu/ "ntre care saacQenrB-7ester/ C+ris #ainter/ "n lucrarea 5anagement in t*e Public Sector6 7*allenge and 7*ange$i 7ieron als+ "n lucrarea Public Service and 5ar8et 5ec*anisms/ au demonstrat necesitateareformării concepţiei manageriale "n sectorul public.

9n deceniul opt al secolului trecut" s-a folosit pentru prima dată conceptul de management "nsectorul public. Structurile rigide/ ba!ate pe ierar+ie $i forme birocratice diversificate/ care audominat instituţiile din administraţia publică "n cea mai mare parte a secolului două!eci/ nu mai

puteau răspunde po!itiv problemelor ma*ore cu care se confrunta administraţia. 9n acest contet aapărut managementul public/ ca un nou mod de percepţie asupra conducerii instituţiilor publice $i

asupra misiunii acestora "n sectorul public.Na "nceputul anilor 1EEG/ un nou model de management pentru instituţiile publice a fostconturat $i promovat "n ţările de!voltate @>arn+am $i Qorton/ 1EE,. Acesta reunea c&teva concepte$i abordări moderne formulate de cercetători

Managerialism @#ollitt/ 1EE3/ Loul management public @Qood/ 1EE1/Administraţia publică orientată către piaţă @Nan/ H+i!oung $i %osenbloom/ 1EE2/#aradigmele post-birocraţiei @Oar!elaB/ 1EE2/uvern antreprenorial @0sborn $i aebler/ 1EE2.

#otrivit opiniilor diver$ilor speciali$ti/ conturate de-a lungul timpului/ ştiinţa administraţiei şiimplicit managementul public ar fi

$tiinţă politicăo $tiinţă socială care cercetea!ă intervenţia socială a statului

1G



o $tiinţă cu caracter economic privind gospodărirea bunurilor pentru reali!area scopurilor statuluio $tiinţă a managementului care formulea!ă principii pentru conducerea "ntreprinderilor publice/care ar putea fi organi!ate $i "n administraţia de stat 9n decursul timpului/ au eistat o serie de păreri conform cărora $tiinţa administraţiei ar

avea un caracter te+nic/ prin ea urmărindu-se să se găsească soluţii pentru organi!area raţională a

muncii sau obţinerea unei eficienţe maime prin perfecţionarea organi!ării administraţiei publice. 9n Marea Oritanie/ managementul public este abordat ca o cale de de!voltare a sfereiadministrative/ care pătrunde tot mai ad&nc "n domeniul organi!ării publice.

Dincolo "nsă de terminologia diversă folosită/ principiile şi legităţile de bază erau aceleaşi.%+odes/ pornind de la re!ultatele cercetărilor lui Qood @1EE1/ considera că managerialismul "nMarea Oritanie trebuie să se concreti!e!e "n crearea "n instituţiile publice a capacităţii managerialede a integra cei 3?;/ respectiv/ economie/ eficienţă $i eficacitate. Specialistul engle! argumentaaceastă sc+imbare ma*oră prin faptul că oul management public se fundamentează peurmătoarele valori de bază

orientarea asupra managementului "n instituţiile publice/ nu asupra politicii generale promovatede politicieni<

centrarea pe evaluarea performanţelor din instituţiile publice $i considerarea eficienţeieconomice ca forma finală de reflectare a acesteia< divi!area aparatului birocratic $i gestiuniifinanciare<orientarea instituţiilor publice către piaţă<reducerea costurilor cu "ntreţinerea $i funcţionarea aparatului administrativ/ "n general $i alinstituţiilor publice/ "n special<remodelarea stilului de management din instituţiile publice pun&ndu-se accent pe re!ultateleobţinute/ respectarea termenelor "nscrise "n strategii/ politici/ programe/ motivarea materială $ilibertatea de a conduce.

Această abordare orientată "n cea mai mare parte asupra organi!aţiei publice implicăsc+imbări substanţiale/ "n special "n domeniul resurselor umane.

0 altă accepţiune/ de asemenea interesantă/ aparţine speciali$tilor americani 0sborn $iaebler. Autorii au pornit de la premisa că administraţia guvernamentală :trebuie să fiereinventată;. ?i au arătat că/ de$i cred "n administraţia guvernamentală $i consideră că guvernul

poate avea iniţiative interesante/ totu$i societatea civilă" percepută ca o imensă piaţă esteîntotdeauna aceea care determină conţinutul activităţilor în cadrul unor astfel de structuri. Cei doispeciali$ti au elaborat un set de caracteristici pentru ceea ce ei au numit guvernare antreprenorială.?i consideră că principiile şi valorile de bază pentru managementul public la nivelul administraţiei

guvernamentale sunt promovarea competiţiei "ntre furni!orii de servicii< de!voltarea dimensiunii participative a managementului public prin eercitarea controlului

din afara sistemului birocratic de către membrii comunităţii/ respectiv cetăţenii< măsurarea performanţei instituţiilor publice "n funcţie de re!ultatele obţinute $i nu devolumul $i valoarea intrărilor<

orientarea conducerii instituţiilor publice către reali!area obiectivelor derivate din misiune $inu pentru aplicarea unor acte normative/ regulamente $i norme metodologice<

considerarea beneficiarilor de servicii drept clienţi cărora li se pune la dispo!iţie o ofertăvariată de servicii de către diver$i furni!ori<

accentuarea dimensiunii previ!ionale a managementului public de anticipare a conţinutuluiserviciilor $i de prevenire a apariţiei unor situaţii problemă<

concentrarea energiilor "n atragerea $i c&$tigarea de resurse $i nu pentru consumareaacestora<

descentrali!area autorităţii $i "ncura*area managementului participativ< promovarea mecanismelor de piaţă "n locul celor birocratice<

11



coordonarea $i integrarea elementelor sistemului de servicii publice furni!ate de sectorul public sau privat pentru a soluţiona problemele specifice ale comunităţilor.

Cei doi autori includ "n lucrare c&teva eemple de practici inedite "n managementul public dinStatele 5nite ale Americii/ unde s-au aplicat aceste valori/ "n special la nivelul administraţiei locale.

Lu mai eistă nici un fel de dubiu asupra faptului că eficienţa şi eficacitatea în sectorul public trebuie să fie îmbunătăţite, managementul public în instituţiile publice trebuie orientat

asupra obiectivelor şi rezultatelor, iar managerii publici trebuie să fie apreciaţi în funcţie decapacitatea de a rezolva problemele sociale generale şi specifice.Desigur că sc+imbările radicale "n managementul public/ "n general $i "n cultura

organi!aţională din instituţiile publice/ "n special/ implică o serie de costuri pe care administraţiiledin ţările de!voltate au "nţeles că trebuie să le suporte "n timp pentru simplul motiv că nu eistă nicio cale de "ntors la modelul tradiţional al administraţiei publice.

#ornind de la acest contet general al $tiinţei managementului public pe plan internaţional/se poate afirma că $i "n 9ara 1-a2,r3 s-au reali!at primele cercetări teoretice $i practice "ncep&nddin ultimul deceniu al secolului trecut. :eşi în ;om-nia e%istă mari reticenţe/ din motive diferite/ înacceptarea principiilor şi legităţilor generale ale managementului public în sistemul administrativ$i "n celelalte domenii ale sectorului public "n general/ totuşi încep-nd din anul 1<<! în ,cademia

de Studii )conomice=ucureşti" la >acultatea 5anagement" la speciali!area Administraţie #ublică/ afost introdus pentru prima dată "n %om&nia un curs de Management #ublic. Cursul este orientat din

punct de vedere valoric/ principial $i conceptual pe structura noilor curente "n domeniu apărute "n?uropa 0ccidentală $i S5A $i adaptat la specificul sectorului public din ţara noastră.

Constantin Dissescu/ profesor la >acultatea de Drept din Oucure$ti/ caracteri!ea!ă $tiinţaadministraţiei ca o $tiinţă pluridisciplinară. Acesta considera $tiinţa administraţiei ca fiind distinctăde dreptul administrativ/ deoarece formulea!ă principii menite să guverne!e gestiunea afacerilor

publice $i să asigure cuno$tinţele necesare unui bun manager "n administraţie.?ste nevoie de sc+imbări radicale de mentalitate/ de percepţie $i de comportament/ care

trebuie să "nceapă cu populari!area ideilor despre noul management public $i despre necesitateatransformării $i adaptării sistemelor administrative "n funcţie de noile principii $i legităţifundamentale ale acestuia.

#.'. A45i1i2,ra9ia p/lic3 ;i20>0;i2 4e 5a1a7e5e1,l p/lic ,dministraţia este un domeniu cu un caracter teoretic şi un conţinut limitat la aspectele ce

ţin de structura unui sistem administrativ şi legile" regulile şi regulamentele pe baza cărora acestaeste organizat şi funcţionează "ntr-o ţară/ "n timp ce managementul are un caracter practic $i unconţinut multidimensional.

>ără "ndoială că "ntre cele două concepte/ a$a cum acestea sunt particulari!ate "n sectorul public/ respectiv administraţie publică $i management public eistă diferenţe ma*ore de conţinut. Abordarea sistemică a admnistraţiei publice oferă fundamental unui demers consistent $i

riguros pentru un model ideal al administraţiei publice care să "nsume!e toate avanta*ele-de!iderate pentru orice administraţie/ adică naţionalitate/ eficacitate/ servire optimă acetăţenilor.

Abordată "ntr-o vi!iune sistemică/ activitatea specifică administraţiei publice se desfă$oară prin intermediul unei multitudini de forme instituţionale ce constituie un angrena* instituţional/ale cărui principii de organi!are varia!ă "n funcţie de problemele puse/ de presiunile eterioare $ide preocupările proprii/ dar care presupune $i integrarea sa "n mediul social/ politic $i economiceistent cu multiple diferenţieri "n spaţiu $i timp. 9n sensul teoriei sistemelor/ sistemul administrative apare ca un subsistem al mediului social/ce repre!intă/ "n acela$i sens/ un sistem integrator/ de mare compleitate. Sistemul administraţiei

publice pre!intă următoarele caracteristici

este un sistem desc+is deoarece are coneiuni @intrăriie$iri cu alte sisteme $i cu mediul său<este dinamic/ deoarece evoluea!ă "n timp/ modific&ndu-$i starea/ structura $isaucomportamentul ca urmare a unor cause interne sau eterne<

12





R !rincipiul restructurării / este unul din principiile prin care se urmăre$te crearea unuiaparat administrativ eficient/ at&t din punct de vedere organi!atoric c&t $i funcţional corespun!ător nevoilor sociale generale. 5n prim aspect al restructurării "l constituie stabilirea structurii fiecăreicomponente a aparatului administrativ din sectorul public/ a componentelor acestora/ a numărului

personalului $i a reparti!ării pe domenii a acestuia/ "n scopul utili!ării corecte/ după norme raţionalea resurselor umane. ?istă o restructurare internă a instituţiilor publice "n raport cu sistemul/ dar $i

o restructurare e%ternă a structurii administrative "n ansamblu. %estructurarea internă a instituţiilor administrative implică asigurarea tuturor mi*loacelor materiale $i financiare/ a unei corespondenţedepline "ntre mi*loacele eistente $i obiectivele managementului public pentru sectoruladministrativ. 9n ansamblu/ restructurarea urmăre$te eliminarea activităţilor paralele $i a verigilor "ntregului aparat administrativ/ sporirea eficienţei de ansamblu a managementului public.

R !rincipiul perfecţionării continue. Alături de restructurare/ perfecţionarea continuă amanagementului public se "nscrie ca unul dintre principiile de ba!ă ale acestuia/ sc+imbărilecontinue care au loc "n viaţa socială impun&nd respectarea lui.

R !rincipiul legalităţii . ?ste evident faptul că organi!area $i funcţionarea instituţiilor administrative/ "n general trebuie să se facă "ntr-un anumit cadru legal. #rin urmare/ legea publicăeste cea care delimitea!ă coordonatele "ntre care acţionea!ă funcţionarii publici. Negea conţine "n

mod epres $i eplicit atribuţiile instituţiilor administrative/ competenţele deci!ionale ale acestora/sistemul de relaţii/ drepturile $i obligaţiile funcţionarilor publici. #ornind de la cadrul legalconstituit din acte normative/ care trebuie respectate/ managerii publici au libertatea de afundamenta obiectivele pentru instituţiile pe care le conduc/ de a descoperi cele mai potrivitemodalităţi de acţiune pentru reali!area lor/ de a identifica acele căi $i mi*loace de culegere/"nregistrare $i transmitere a informaţiilor/ de a fundamenta deci!ii administrative eficiente $i de autili!a cele mai noi metode de management pentru a satisface nevoile sociale generale. Speciali$tiiconsideră principiul legalităţii ca fiind fundamental pentru managementul public.. R !rincipiul asumări răspunderii pentru performanţe. %ăspunderea presupune măsurareare!ultatelor/ a efectelor $i consecinţelor/ precum $i a costurilor acestora. 9n anumite situaţii/re!ultatele relevante pentru "ndeplinirea obiectivelor pot fi măsurate direct/ dar eistă ca!uri "n careobiectivele trebuie interpretate $i elementele care pot fi măsurate trebuie stabilite de comun acord.Acest lucru poate fi reali!at printr-un dialog clar cu actorii principali/ prin "ntrebări simple :Ce

putem considera că este un success "n acest domeniu= Cum vom $ti dacă ne "ndeplinim scopul=;%ăspunsul la aceste "ntrebări repre!intă indicatorii care vor fi măsuraţi. 9n acela$i timp/ trebuieimpuse anumite condiţii suplimentare/ astfel "nc&t c+eltuielile antrenate pentru obţinerea re!ultatelor să nu fie foarte mari. Aceste c+eltuieli nu sunt "ntotdeauna măsurate "n resurse financiare pot eista$i costuri ascunse/ de eemplu erodarea capitalului uman $i social.

R !rincipiul măsurării rezultatelor. După ce au fost stabilite de comun acord obiectivele de performanţe $i elementele măsurabile/ procesul $i sistemul de măsurare a acestora trebuie elaboratcorespun!ător. 9n acest mod trebuie măsurate at&t re!ultatele obţinute/ c&t $i gradul de reali!are a

scopului declarat. @De eemplu/ c+eltuielile sunt doar re!ultate negative/ nu reflectă "ndeplinireascopului. #entru obiective $i scopuri pot fi utili!aţi indicatorii progresivi @benc+maring/ mai u$or dec&t stabilirea unei ţinte fie/ deoarece nu eistă o limită p&nă la care sistemul administrativ poatefi "mbunătăţit. ndicatorii progresivi de performanţă sunt mai obiectivi dec&t ţintele stabilite formal/deoarece sunt determinaţi de practică/ nu prin progno!e ale eperţilor/ care pot fi subiective sau potsubestimasupraestima posibilităţile reale.

1'



CAPITOLUL !ROLUL ŞI IMPORTAN%A PLANIFICĂRII ŞI MANAGEMENTULUI STRATEGIC ÎN

ORGANI&A%IILE PUBLICE

!.#. Scr,3 a1aliz3 7e1eral3 a c-1cep,li 4e 5a1a7e5e1, 2,ra,e7ic Abordarea strategică nu repre!intă o problemă specifică societăţilor moderne< din cele mai

vec+i timpuri oamenii $i-au pus problema de a g&ndi $i acţiona strategic "n diferite domenii.8ermenul de strategie provine din cuv&ntul grec strategos @general. Aplicaţiile sale au apărut de-alungul timpului "n domeniul militar/ politic sau economic. 8rebuie să stabilim diferenţa "ntre nivelurile strategic/ tactic $i operaţional @Oo!eman $iStraussman Livelul strategic se referă la determinarea obiectivelor/ misiunilor $i vi!iunii organi!aţiei. Livelul tactic se referă la alegerea @dintr-un pac+et de alternative unei modalităţi de atingere a

obiectivelor definite la nivel strategic Livelul operaţional se referă la activităţile cotidiene reali!ate de organi!aţie pentru punerea "n

aplicare a tacticilor definite. Mediul academic din domeniul $tiinţelor economice a fost interesat "n ultimii (G de ani deevoluţia teoretică a managementul strategic< teoreticieni precum Ansoff @1E,( sau C+andler aumarcat etape ma*ore "n acest proces. Managementul strategic $i-a făcut intrarea :oficială: "n lumea speciali$tilor "n management "nanul 1EI3/ cu oca!ia primei conferinţe internaţionale asupra managementului strategic organi!ată de. Ansoff la 5niversitatea anderbilt/ el neav&nd o semnificaţie precisă acceptată universal. Ca sursăa de!voltării firmei/ managementul strategic repre!intă potrivit definiţiei lui . -nsoff o "mbogăţirea conceptului de planificarea strategică "n mai multe privinţe. Managementul strategic nu se mai

pre!intă ca un proces de formare a strategiei suprapus sistemului de gestiune eistent "n firmă/ ci caun mod particular de gestiune a acesteia/ vi!&nd asigurarea unei :cuplări; str&nse "ntre strategiaglobală $i politicile operaţionale. C+andler define$te strategia că repre!ent&nd determinarea scopurilor $i obiectivelor organi!aţiei pe termen lung/ adoptarea politicilor determinate $i alocarea resurselor pentru atingereaacestor scopuri;. Această definiţie indică/ practic/ problemele ma*ore la care trebuie să răspundă

procesul strategic "ncotro se dore$te să se "ndrepte organi!aţia= prin ce parametri se pot traduce scopurile organi!aţiei= ce politici particulare vor implica aceste scopuri= ce mi*loace umane $i financiare vor trebui anga*ate=

9n domeniul privat managementul strategic este definit ca @David arta $i $tiinţa formulării/implementării $i evaluării deci!iilor care permit unei organi!aţii atingerea propriilor obiectivemanagementul strategic se concentrea!ă pe integrarea managementului/ maretingului/ finanţelor/operaţiilor/ cercetării/ de!voltării $i informaţiei pentru atingerea succesului organi!aţional;. Davidsugerea!ă că eistă trei etape principale "n managementul strategic >ormularea strategiilor6 De!voltarea misiunilor/ identificarea oportunităţilor/ ameninţărilor/

determinarea punctelor slabe $i puternice ale organi!aţiei/ stabilirea obiectivelor pe termen lung/selectarea unor strategii specifice de atingere a acestora<

(mplementarea strategiilor6 Stabilirea obiectivelor anuale/ definirea politicilor/ motivarea personalului/ alocarea resurselor necesare/ de!voltarea unei culturi organi!aţionale care să

susţină reali!area obiectivelor/ crearea unei structuri organi!aţionale potrivite/ pregătirea bugetului/ de!voltarea sistemelor de management informaţional.

1(



)valuarea strategiilor6 %evi!uirea factorilor interni $i eterni care stau la ba!a strategiilor eistente< măsurarea performanţelor programului< luarea măsurilor necesare pentru ameliorareaactivităţii $i corectarea erorilor.

Allan Steiss consideră că eistă , elemente ale deci!iei strategice "n fiecare organi!aţie1. Misiuni de ba!ă<2. rupurile ţintă @membri/ clienţi/ alte organi!aţii ale administraţiei publice etc<

3. Scopuri $i obiective<'. #rograme $i servicii oferite de către organi!aţie pentru atingerea scopurilor $i obiectivelor<(. Aria geografică de influenţă identificarea ariei geografice "n care programele organi!aţiei auimpact local/ regional/ naţional/ internaţional<,. Avanta* comparativ cum reu$e$te organi!aţia să aibă un avanta* semnificativ faţă de actorisimilari pe piaţă. 0 altă definiţie interesantă este cea dată de 8abatoni @1EI( strategia repre!intă o alegerede criterii de deci!ie numite strategice pentru că ele vi!ea!ă să oriente!e de o manieră determinantă$i pe termen lung activităţile $i structurile organi!aţiei;. 8+ompson $i Stricland @1EE, considera că cele ( sarcini ale managementului strategic sunt1. >ormularea unei vi!iuni strategice "n ceea ce prive$te viitorul organi!aţiei - direcţie pe termen

lung/ misiuni<2. Convertirea vi!iunii strategice "n obiective măsurabile $i re!ultate "n termeni de performanţă<3. De!voltarea $i testarea strategiilor de!voltate pentru reali!area re!ultatelor dorite<'. mplementarea $i eecutarea strategiilor determinate eficient $i efectiv<(. ?valuarea performanţei/ reali!area unor a*ustări "n ceea ce prive$te obiectivele/ direcţia/implementarea pe ba!a eperienţei noilor de!voltări/ sc+imbările apărute etc. 9n general "n discutarea managementului strategic se folose$te un grup de concepte $i termenicomuni/ care trebuie clarificaţi /iziune6 o proiecţie mentală despre cum ar trebui să arate organi!aţia "n viitor. OrBson @1EE(consideră că aceasta trebuie să includă valorile fundamentale ale organi!aţiei $i filosofia sa< eatrebuie să fie scurtă $i inspiraţională; . #isiune6 de ce eistă organi!aţia $i ce urmăre$te ea= 0copur i@ re!ultate generale< "n ceea ce prive$te scopurile organi!aţiei problema este mult maicomplicată dec&t am putea crede la o primă vedere. esterlund $i S*ostrand @1EIE au identificat ovarietate de scopuri "n organi!aţii scopuri onorifice ) scopuri teoretice ce oferă o imagine po!itivă organi!aţiei< scopuri tabu ) scopuri eistente dar imposibil de eprimat< scopuri stereotipe ) scopuri pe care orice organi!aţie serioasă; trebuie să le aibă< scopuri eistente ) scopuri reale;/ urmărite "n mod direct/ c+iar dacă sunt incompatibile cu

valorile declarate ale organi!aţiei. 9n relaţie cu procesul de construcţie a strategiilor/ Steiss @2GG3 consideră că scopurile pot

fi clasificate ca fiind scopuri de de!voltare societală @re!ultatele organi!aţiei contribuie la de!voltarea propriului

mediu $i societăţii< scopuri legate de membri sau clientelă @re!ultatele afectea!ă de!voltarea grupurilor ţintă< scopuri de de!voltare organi!aţională @resursele sunt folosite pentru de!voltarea organi!aţiei ca

entitate capabilă să acţione!e eficace $i eficient. Obiective@ re!ultate specifice @această diferenţă "ntre scopuri $i obiective este subtilă $i nu"ntotdeauna u$or de reali!at. ?ste de preci!at aici că nu toate obiectivele se plasea!ă la acela$i nivelde importanţă $i ca atare putem vorbi aici de o ierar+ie a obiectivelor $i de priorităţi strategice. -vanta1 competitiv6 anali!a competitorului/ evaluarea resurselor acestuia/ construcţia unei

po!iţii avanta*oase faţă de acesta pe piaţă. >irmele private @%abin/ Miller/ Qildret+ văd de!voltarea managementului strategic ca fiinddirect legată de două elemente principale

1,



concurenţa cu competitorii de pe piaţă< de!voltarea unei perspective strategice este esenţială pentru re!istenţa la atacurile competiţiei $i pentru dominarea acesteia.

Anali!a competitivă anali!ea!ă forţele ma*ore pre!ente "ntr-un sector industrial particular - forţacumpărătorilor $i furni!orilor/ produsele substituibile/ concurenţa - "n ideea c&$tigării unui avanta*semnificativ prin intermediul unor strategii precum diferenţierea faţă de concurenţă sau selectareasegmentelor industriale "n care eistă $anse mari de control.

e%ploatarea oportunităţilor apărute pentru dezvoltarea organizaţiei. 9n lipsa unei perspectivestrategice managerul privat poate pierde oportunităţi favorabile/ posibil de prevă!ut< acest lucru poate avea consecinţe de!astruoase pentru firma "n cau!ă/ inclu!&nd c+iar falimentul.

Ca $i modalitate de anali!ă $i interpretare managementul strategic poate fi abordat din diferite puncte de vedere @Morgan/ Hanetti $i Cunning+am perspectiva ecologică care vede managementul strategic ca o interacţiune "ntre organi!aţie $i

mediul acesteia< cel mai important lucru se referă aici la anali!a mediului pentru identificareaconstr&ngerilor sau oportunităţilor<

perspectiva a%ată pe luarea deciziilor / care anali!ea!ă procesul de luare a deci!iilor strategice "norgani!aţie<

perspectiva a%ată pe leaders*ip care anali!ea!ă managementul strategic din punctul de vedere alliderului< cel mai important aspect este cine ia deci!iile strategice $i care este profilul acestei

persoane @sau grup. 0 altă dilemă a organi!aţiilor se referă la modalitatea de stabilire a strategiilor care poate fi@Hanetti/ Cunning+am un demers ierar*ic" autoritar . Conducerea organi!aţiei stabile$te obiectivele $i strategiile iar

nivelurile medii $i inferioare nu fac dec&t să o aplice fără comentarii un proces participativ "n care managementul superior define$te doar vi!iunea generală a

organi!aţiei $i implică nivelurile inferioare "n definirea obiectivelor $i strategiilor. #e de altă parte ne putem "ntreba ce este cel mai important "ntr-o organi!aţie să eiste omentalitate $i o g&ndire strategică/ capabilă să oriente!e continuu activitatea organi!aţiei "n funcţie

de obiective pe terme mediu $i lung= să eiste un proces formal $i raţional de planificare care săstabilească pas cu pas misiuni/ obiective/ strategii/ alternative/ implementare/ evaluare etc= să eistedocumente strategice c&t mai vaste/ care să dea bine;= să fie capabilă să aplice strategii definite lanivel politic= >iecare dintre aceste "ntrebări ne pune "n faţa unei abordări diferite/ capabile sămodifice fundamental acţiunea la nivel strategic a organi!aţiei. Dacă considerăm că cel mai important lucru este legat de eistenţa unor documente/ "ntreagacapacitate a organi!aţiei se va concentra pe reali!area acestora c+iar dacă ele nu au nici o legăturăcu realitatea. Dacă accentul va cădea pe de!voltarea g&ndirii strategice la nivelul instituţiei procesuleste mult mai complicat $i presupune activităţi de restructurare a structurii organi!aţiei/ motivare/training etc. Conceptul general de management strategic poate presupune că atare o abordare diferită "n

ceea ce prive$te sectorul principal de interes. 9n efortul de "nţelegere sau formulare a strategiilor manageriale @OrBson se pot accentua aspecte diferite precum sistemele de planificare strategică< accentul cade aici pe procesul de planificare strategică ca un

demers raţional $i organi!at< analiza participanţiloractorilor accentul cade aici pe anali!a persoanelor $i grupurilor

interesate/ puterea $i influenţa lor/ capacitatea de negociere etc. Strategia particulară adoptatărepre!intă re!ultatul unui proces de confruntare "ntre grupuri interesate<

managementul problemelor strategice accentul cade aici pe identificarea problemelor fundamentale cu care organi!aţia se confruntă $i pe re!olvarea lor<

negocieri strategice de!voltarea strategiilor este vă!ută ca un proces puternic politi!at/ "n care

activitatea cea mai importantă se referă la negocieri $i compromisuri continue. 0 altă problemă se leagă de logica construcţiei procesului strategic

1I



unele abordări consideră că obiectivele sunt stabilite din start de către instanţe eterne sauinterne iar procesul de planificare strategică se va raporta la aceste obiective de*a eistente $i vastabili numai strategiile de atingere a acestora<

alte abordări văd stabilirea scopurilor $i obiectivelor organi!aţiei ca fiind parte a procesului de planificare strategică $i nu o realitate pre-eistentă.

!.!. A/-r4area 2,ra,e7ic3 <1 -r7a1iza9iile p/lice 0dată ce ne-am familiari!at cu problemele legate de managementul strategic general va trebuisă vedem "n ce măsură acesta este aplicabil organi!aţiilor publice. A$a cum s-a mai discutat/ acesteadeţin o serie de caracteristici specifice care afectea!ă tipul de management aplicabil lor< "n modevident latura strategică a managementului nu se poate sustrage acestei realităţi. Care ar fi

principalele elemente care influenţea!ă aplicarea demersului strategic "n instituţiile publice= misiunile şi scopurile organizaţiei publice sunt deseori definite în reglementări legale < acest

lucru afectea!ă una din componentele esenţiale ale managementului strategic fleibilitatea $i posibilitatea reali!ării unor sc+imbări strategice la nivelul organi!aţiei< c+iar dacă managerul public vrea să reoriente!e organi!aţia "n ceea ce prive$te redefinirea scopurilor sau misiunilor/acest lucru va fi uneori imposibil din punct de vedere legal<

lipsa concurenţei < a$a cum am observat/ unul dintre elementele care au stat la ba!a de!voltăriimanagementului strategic "n sectorul privat a fost avanta*ul competitiv/ necesitatea de a speculaoportunităţile pieţei mai bine dec&t competiţia. 9n ca!ul sectorului privat ineistenţacompetitorului sau competiţia inegală "nseamnă lipsa unui stimulent esenţial pentru de!voltareaabordărilor strategice. Managerul public nu va "nţelege la fel de bine ca $i cel privat importanţa

planificării $i managementului strategic< perioadele de timp incluse în documentele strategice sunt de multe ori prea reduse <

disponibilitatea este redusă pentru a se vedea re!ultate pe termen lung. Se doresc re!ultateimediate $i vi!ibile< prin urmare strategiile pe termen scurt sunt preferate celor pe termen lung<

stabilirea obiectivelor în sectorul public reprezintă un proces mult mai larg dec2t în cel privat

influenţa combinată a actorilor politici $i administrativi/ a mass-media/ grupurilor de interes/cetăţeanului etc duc la un proces complicat de structurare a scopurilor $i obiectivelor organi!aţiei publice<

greutatea stabilirii unor rezultate măsurabile în sectorul public Na nivel local/ administraţiile publice se se confruntă cu situaţii complee caracteri!ate decre$terea responsabilităţilor/ diminuarea resurselor venite de la bugetul central/ concurenţa crescutădin partea altor administraţii locale @pentru atragerea de fonduri sau investiţii/ a$teptări tot mai maridin partea cetăţenilor $i comunităţii. #entru a funcţiona acceptabil "n acest mediu dificil ele trebuiesă dispună de o vi!iune strategică clară/ capabilă să le ducă un pas "naintea celorlalţi;. ?ste interesant eemplul unui primar american al unui ora$ mic/ care nu pre!enta nimicdeosebit nu deţinea industrii semnificative/ nu avea populaţie mare/ obiective turistice ma*ore/ sau

alte atuuri tradiţionale;< evident că această realitate avea consecinţe directe @și negative la nivelul bugetului local. Ca atare el a "nţeles că trebuie făcută o alegere strategică de de!voltare a ora$ului/ ba!ată pe resursele scă!ute eistente. ?a a vi!at construcţia unei imagini noi ora$ul florilor;< "ntregul ora$ a fost "mpodobit cu flori$i s-a trecut la un mareting agresiv "n domeniu. 9n scurt timp oră$elul "n cau!a a devenit vestit/atrăg&nd !eci de mii de vi!itatori anual $i construind o "ntreagă industrie turistică ce furni!ea!ăresurse financiare ma*ore la bugetul local. Costurile implicate au fost mici $i s-au referit nu at&t laresurse financiare ci la creativitate $i te+nici de mareting public. Acest eemplu repre!intă "nsă doar un ca! minor/ ce pune "n evidenţă importanţa alegerilor strategice. Na niveluri mai complee se situea!ă definirea strategiilor de de!voltare comunitară@Steiss. 0 astfel de strategie presupune reunirea unui corp comun format din repre!entanţiiadministraţiei locale $i ai comunităţii @oameni de afaceri/ organi!aţii nonguvernamentale/ asociaţiicetăţene$ti etc care să definească strategia de de!voltare economică locală pe ( sau 1G ani.

1F



9n acest ca! parteneriatul public privat se referă la structurarea procesului strategic $iimplementarea lui. 9n acest ca! vizunea repre!intă imaginea comună a administraţiei $i comunităţiireferitoare la cum se vrea să arate ora$ul "n viitor. #isiunea este definită de reglementări legale $ide acte interne. 0copul poate fi repre!entat de de!voltarea economică $i cre$terea prosperităţiicetăţeanului. Obiectivele se pot referi la cre$terea atractivităţii economice a ora$ului. 0trategiile potvi!a de!voltarea infrastructurii/ diversificarea activităţilor economice/ atragerea de investitori etc.

-cţiunile operaţionale @programele pot vi!a acţiuni de mareting/ scăderea taelor/ construcţiaunor noi spaţii comerciale etc. mplicarea comunităţii este esenţială pentru că numai astfel strategiile definite vor avea spri'inul necesar pentru a fi aplicate. 0rgani!aţiile publice pot promova abordări diferite "n definirea strategiilor. ec+leser $iOacoff au identificat patru tipuri de strategii promovate de instituţii publice strategie de dezvoltare ) "n ca!ul instituţiilor publice ce deţin obiective $i surse independente de

finanţare. Managerii au o independenţă semnificativă "n structurarea capacităţilor/ resurselor $i performanţei organi!aţiei $i se folosesc de acest lucru pentru a o de!volta<

o strategie de transformare - 9n acest ca! instituţiile publice sunt obligate/ datorită presiunilor diverse @politice/ sociale/ economice etc să "$i modifice tipul de funcţionare de la simplagestionare; tradiţională la promovarea unui management performant subsumat clienţilor $icomunităţii<

o strategie de protecţie ) "n ca!ul instituţiilor care au de "nfruntat un criticism puternic din partea mass-media $i legislativului precum a$teptări crescute din partea publicului $i posibilescăderi ale alocaţiilor bugetare. Aceste instituţii vor "ntări controlul intern/ vor "ncerca să reducăprofilul public; al organi!aţiei/ să "ntărească relaţia cu legislativul $i să "$i prote*e!e nivelurilede finanţare<

De asemenea/ pot eista @Miles $i SnoT mai multe tipuri de reacţie a instituţiilor publice din punctul de vedere al deci!iilor strategice apărătorii ) apar "n medii stabile $i "ncearcă să "$i prote*e!e po!iţia deţinută/ accentu&nd

centrali!area<

analiticii ) corespund unor contete de sc+imbare moderată $i permit o de!voltare controlată a proceselor inovatoare< prospectorii ) sunt de găsit "n medii de dinamism $i cre$tere - ei caută oportunităţi $i "$i asumă

riscuri/ promov&nd un management descentrali!at $i organic< reactivii ? pot fi identificaţi "n orice contet/ oper&nd fără un scop clar/ răspun!&nd provocărilor

eistente pe măsură ce acestea apar.

!.'. Pla1i8icarea :i 5a1a7e5e1,l 2,ra,e7ic Managementul strategic a evoluat de-a lungul timpului "n ceea ce prive$te compleitateaabordărilor @luc/ 7aufman/ alec< cele ' fa!e principale de evoluţie sunt1. planificarea bugetară care se referă la compararea re!ultatelor cu obiectivele bugetare<

2. planificarea ba!ată pe reali!area unor analizepreviziuni care "ncearcă să prevadă evoluţiaorgani!aţiei pe perioade mai lungi<3. planificare structurată pe relaţia cu mediul @ planificarea strategică "n care se "ncearcă reali!areaunei conectări cu piaţa $i competitorii<'. managementul strategic care semnifică "nglobarea abordării strategice la nivelul organi!aţiei $irelaţionarea planificării cu sistemele de control/ motivare/ cultură organi!aţională etc. De$i de multe ori planificarea $i managementul strategic sunt considerate a fi acela$i lucru/ elerepre!intă concepte diferite. #lanificarea repre!intă procese $i te+nici specifice pentru construcţiaunei abordări strategice "n organi!aţie. ?a vi!ea!ă un efort raţional/ secvenţial/ de structurare pas cu

pas a unei strategii organi!aţionale. #lanificarea strategică are meritul de a fi adus pentru prima dată "n discuţie doi termeni foarteimportanţi misiunea organi!aţiei $i anali!a mediului @Qa $i Ma*lu< Qug+es. Anali!a mediuluisemnifică o anali!ă obiectivă a oportunităţilor $i ameninţărilor apărute "n mediul organi!aţiei/ caretrebuie puse "n legătură cu misiunea organi!aţiei $i capacităţile ei interne.

1E



#lanificarea strategică poate fi vă!ută ca un efort disciplinat de a produce deci!iifundamentale ce modelea!ă natura $i direcţia activităţilor guvernamentale/ "n cadrul prevederilor constituţionale; @0lsen $i ?adie. OrBson define$te planificarea ca fiind un efort disciplinat de a

produce deci!ii $i acţiuni fundamentale care definesc $i g+idea!ă ce este organi!aţia/ ce face $i de ceo face. #entru a furni!a cele mai bune re!ultate planificarea necesită un proces larg dar efectiv decolectare a informaţiei/ de!voltare $i eplorare a alternativelor strategice $i un accent pe impactul

viitor al deci!iilor pre!ente;. 0 anali!ă detaliată a planificării strategice furni!ea!ă următoarele componente misiuni şi scopuri generale formulate de managerii situaţi la nivelurile superioare $i furni!&nd

cadrul "n care sunt de!voltate strategiile< analiza mediului ce constă "n identificarea $i anali!a factorilor ce trebuie luaţi "n considerare "n

momentul formulării strategiilor organi!aţionale< evaluarea structurii interne şi a resurselor / evaluare ce identifică punctele slabeputernice ale

organi!aţiei "n ideea includerii unei varietăţi de factori "n consideraţiile de ordin strategic< formularea" evaluarea şi selectarea strategiilor < implementarea şi controlul planurilor strategice< evaluarea rezultatelor şi evoluţiilor. 0sborne $i aebler consideră că planificarea strategică repre!intă procesul de eaminare asituaţiei actuale $i traiectoriei viitoare a unei organi!aţii sau comunităţi/ stabilind scopuri/de!volt&nd o strategie de atingere a acestora $i măsur&nd re!ultatele< acest efort presupune unnumăr de pa$i distincţi anali!a internă $i eternă a situaţiei< diagno!a sau identificarea problemelor c+eie cu care se confruntă organi!aţia< definirea misiunilor fundamentale ale organi!aţiei< articularea scopurilor principale ale organi!aţiei< de!voltarea unei vi!iuni cum arată succesul organi!aţional< de!voltarea unei strategii de reali!are a vi!iunii $i scopurilor< de!voltarea unei programări "n timp a strategiei< măsurarea $i evaluarea re!ultatelor. 8eoreticienii au de!voltat o serie de definiţii $i de modele legate de planificarea strategică< pel&ngă definiţiile amintite mai sus vom "ncerca să oferim aici un model de planificare strategică ba!at

pe teoriile lui OrBson @1EE( $i Lutt $i Oacoff @1EE2. #rincipalii pa$i ai structurării unui model de planificare strategică sunt

iniţierea procesului de planificare strategică< acest lucru semnifică reunirea unui grup demanagement strategic; @(-1G persoane/ format at&t din manageri superiori c&t $i din funcţionari

plasaţi la nivel operaţional. Acest grup va fi principala entitate de construcţie a planificăriistrategice

realizarea unei analize a istoriei organizaţiei şi a situaţiei sale actuale Anali!a modului "n carea evoluat organi!aţia de-a lungul timpului va da informaţii semnificative at&t "n ceea ce prive$testructura/ c&t $i mentalităţile eistenteclarificarea misiunilor şi valorilor organizaţiei . De ce eistă organi!aţia $i ce urmăre$te ea=Care sunt valorile care stau la ba!a funcţionării sale= Acest proces este mult mai dificil dec&t secrede la o primă vedere pentru că misiunile organi!aţiei nu sunt "ntotdeauna definite clar iar valorile pre!entate oficial nu sunt neapărat $i cele ce g+idea!ă "n mod real activitatea instituţiei.Misiunile organi!aţiei pot fi conţinute at&t "n reglementări legale c&t $i "n documente interne aleorgani!aţiei.aplicarea analizei S@A . Anali!a S08 @numită uneori $i anali!ă situaţională se referă ladouă planuri

a3 analiza mediului organizaţiei pentru identificarea oportunităţilor şi ameninţărilor . Administraţia publică tradiţională a promovat un model insular; criticat/ obsedat de funcţionarea internă aaparatului $i interesat prea puţin de mediul etern. 0rgani!aţiile publice trăiesc "nsă "ntrun mediu

2G



comple ce pre!intă ameninţări $i oportunităţi/ iar de!voltarea unei perspective strategice presupunereali!area unei imagini clare a po!iţiei instituţiei publice "ntr-un peisa* comple. nstituţiile publicetind a fi mai mult reactive dec&t pro-active "n relaţia cu mediul/ iar acest lucru are consecinţe ma*ore"n definirea procesului strategic< b3 diagnoza internă a organizaţiei pentru a identifica punctele slabe /slăbiciuni0 şi punctele tari/atuuri0 "n ceea ce prive$te funcţionarea internă a organi!aţiei. Deficienţele ma*ore eistente "n

funcţionarea internă pot aduce organi!aţia "ntr-o po!iţie vulnerabilă. De aceea ea trebuie să aibă oimagine clară a situaţiei "n care se află din punctul de vedere al capacităţilor interne de funcţionare@resurse umane/ financiare/ te+nice/ de timp/ anali!ate at&t "n termeni cantitativi c&t $i calitativi.Nipsa capacităţilor de anali!ă internă conduce la imposibilitatea de definire a unei perspectivestrategice ce va fi aplicată cu adevărat. Cei ' termeni principali sunt @ea8nessesSlăbiciuni. Ce nu funcţionea!ă bine "n organi!aţie= Care sunt sursele de funcţionare

ineficientă $i ineficace= Streng*ts,tuuri. Ce funcţionea!ă bine "n organi!aţie= Care sunt punctele ei forte= Ce face

organi!aţia pentru a "nregistra re!ultate po!itive= pportunitiesportunităţi. Care sunt evenimentele din mediul organi!aţiei care pot acţiona "n

interesul acesteia= Care sunt posibilele sc+imbări eterne care pot fi speculate= A*reats ,meninţări. Care sunt sc+imbările din *urul organi!aţiei care pot afecta negativ eistenţa

$i funcţionarea ei= Care sunt ameninţările la adresa ei= @ele pot veni din surse multipleconcurenţa/ sc+imbări politice/ sc+imbări economice/ sc+imbări te+nologice etc..

raniţa dintre ace$ti termeni poate fi "nsă foarte sensibilă. Atuurile de astă!i pot devenislăbiciunile de m&ine. 9n acela$i timp/ pericolele din mediul organi!aţiei pot deveni oportunităţi. Deaceea este importantă inteligenţa $i capacitatea managerului de a reacţiona la un mediu "n sc+imbare$i de a "ncerca să g&ndească "n perspectivă. #. dentificarea problemelor strategice cu care se confruntă organizaţia. #e ba!a etapelor anterioare se pot identifica problemele strategice ale organi!aţiei ) adică problemele care sunt at&t

de importante "nc&t vor influenţa funcţionarea ei pe termen lung $i de o manieră determinantă. ?letrebuie tratate cu foarte multă atenţie/ separat de problemele operaţionale/ rutiniere $i vor sta la ba!atuturor strategiilor organi!aţiei. !. ormularea unor strategii care să rezolve problemele strategice identificate . Strategiiletrebuie să fie construite "n funcţie de resursele eistente $i nu pe ba!a imaginaţiei. '. -naliza alternativelor*strategiilor existente. Acest lucru se face "n general $i acolo undeeste posibil pe ba!a anali!ei cost)beneficii @ACO. ACO presupune că o alternativă anume este

preferată pentru că beneficiile obţinute "n cadrul ei sunt mai mari dec&t costurile implicate. Acestlucru presupune "n general ideea că at&t beneficiile c&t $i costurile pot fi eprimate "n termenifinanciari. 0rgani!aţia pentru Cooperare $i De!voltare ?conomică a definit un set de criteriireferitoare la anali!a cost-beneficii

anali!ele cost-beneficiu sunt folositoare pentru compararea efectelor favorabile $i nefavorabileale politicilor publice<

decidenţii publici nu trebuie să ecludă costurile $i beneficiile diferitelor politici< pentrustabilirea priorităţilor ei trebuie să utili!e!e anali!ele economice<

ACO ar trebui solicitată pentru toate deci!iile ma*ore @pentru a eplica "n mod raţional de ce sefac anumite alegeri $i nu altele< "n lipsa acestei anali!e se vor "nt&lni ca!uri frecvente "n care

beneficiile a$teptate sunt mai mici dec&t costurile. Cu toate acestea instituţiile publice nutrebuie limitate "n anali!ele lor numai la nivelul abordărilor cost-beneficii<

atunci c&nd este posibil costurile $i beneficiile trebuie cuantificate< c+iar dacă anali!ele se raportea!ă "n principal la raportul cost-beneficii/ nu trebuie uitată anali!a

consecinţelor unei acţiuni iniţiate. Anali!a opţiunilor eistente trebuie făcută "n termeni de fe!abilitate< unele strategii suntconstruite "n lipsa anali!ei serioase a posibilităţilor de acţiune eistente pentru organi!aţie @"ntermeni de posibilitate de acţiune legală/ resurse deţinute/ spri*in politic etc..

21



). mplementarea strategiilor selectate. Cele mai frumoase strategii nu "nseamnă nimic dacănu sunt puse "n aplicare. 8ransferul lor la nivel operaţional repre!intă un proces dificil $i comple.9n acest punct resursa umană este foarte importantă ea poate să bloc+e!e sau să a*ute. 9n ca!ul "ncare definirea strategiilor s-a făcut la niveluri "nalte;/ fără consultarea personalului/ ace$tia pot fide!interesaţi/ confu!i sau ostili. De foarte multe ori negli*area acestui aspect a dus la anularea unor strategii bine definite. Succesul implementării strategiilor este direct legat de capacitatea

managerului de a construi coaliţii puternice /cetăţeni" politicieni" mass media" grupuri de interesetc.0 care să susţină demersul strategic. . 5valuarea rezultatelor "n lipsa unui proces de evaluare a re!ultatelor organi!aţia se vaconfrunta cu diferenţe mari "ntre re!ultatele dorite $i cele obţinute "n mod real. ?a nu va $tiniciodată "n ce măsură obiectivele au fost atinse/ ce a funcţionat bine $i ce nu a funcţionat/ cetrebuie remediat etc. Acest model define$te un posibil proces de planificare strategică aplicabil "n organi!aţia

publică. ?l furni!ea!ă doar structura generală/ fiind necesare activităţi diversificate pentru punerea"n aplicare a fiecărui pas amintit. Managerul public trebuie să "nţeleagă faptul că aplicarea

planificării strategice repre!intă un proces complicat/ care necesită resurse/ creativitate $i muncăsusţinută.

Ca atare putem considera planificarea ca fiind un proces raţional şi structurat de construcţie aunei strategii organizaţionale pe ba!a unei relaţii cu următorii factori Mediu ) #lanificare strategică ) Capacităţi interne ) mplementare ) ?valuare ;olul managementului strategic este să integreze viziunea strategică la toate nivelurileorganizaţiei şi să utilizeze toate resursele e%istente pentru atingerea obiectivelor definite în condiţiide eficienţă" economie a resurselor şi calitate. Managementul strategic @Steiss/ 1EF( este preocupat a$adar cu luarea din timp a deci!ieiasupra a ceea ce va trebui să facă organi!aţia "n viitor @planificare/ determin&nd cine o va face/ cumo va face @managementul resurselor $i monitori!&nd activităţile aflate "n derulare @control $ievaluare. #lanificarea $i managementul strategic sunt capabile nu doar să definească scopurile $iobiectivele organi!aţiei ci $i să formule!e strategii cu un impact real. ?le se referă la structurareacapacităţilor interne ale organi!aţiei pentru specularea oportunităţilor $i ameninţărilor din mediu/stabilirea unei direcţii generale de de!voltare $i alocarea resurselor pentru atingerea ei "n cele mai

bune condiţii.Asimilarea unei abordări strategice este obligatorie pentru organi!aţia publică modernă.

Managerul public se va confrunta "nsă "n promovarea acestui demers cu o varietate deobstacole de a căror eistenţă trebuie să fie con$tient. 8ratarea simplistă a procesului strategicconduce la lipsa oricărui impact po!itiv asupra activităţii organi!aţiei. om aminti "n ceea ceurmea!ă c&teva din elementele 6sensibile7 ale managementului strategic

managementul strategic este un mod de a îmbunătăţi activitatea managerului public < A$a cumremarca OrBson orice proces de planificare strategică este 'ustificabil numai în cazul în care

a'ută factorii de decizie să g-ndească şi să acţioneze strategic. #lanificarea strategică nu este unscop "n sine ci mai degrabă un set de concepte ce "i a*ută pe leaderi să ia deci!ii importante $i săiniţie!e acţiuni importante;<managementul strategic trebuie tratat la 1usta valoare, fără a+i negli1a importanţa dar şi fărăa+l considera o soluţie miracol . Mulţi manageri au tendinţa de a se situa la una dintre cele douăetreme/ cu efecte negative asupra funcţionării organi!aţiei<

planificarea strategică nu reprezintă o activitate separată, izolată de funcţionareaorganizaţiei . Anumiţi manageri consideră că planificarea repre!intă un efort pur teoretic reali!at"ntr-un birou de persoane lipsite de orice contact cu realitatea. De fapt/ planificarea trebuie să fielegată "n mod direct de structurile $i funcţionarea organi!aţiei<demersul strategic nu este exclusiv atributul managementului superior . 0rgani!aţia trebuie să

integre!e g&ndirea $i acţiunea strategică la toate nivelurile<

22



în elaborarea strategiilor publice este recomandată implicarea comunităţii şi cetăţeanului dec-te ori acest lucru este posibil "n lipsa implicării "n procesul strategic a grupurilor afectate destrategia "n cau!ă eistă o $ansă semnificativă ca acestea să se opună implementării ei<

mplementarea reprezintă un concept esenţial în managementul strategic. De multe ori celemai frumoase strategii nu au avut nici un efect datorită problemelor la nivel de implementare.Strategiile nu se autoimplementează @Oo!eman/ Straussman iar responsabilitatea pentru

punerea lor în aplicare revine managerului. Mulţi manageri iniţia!ă procese largi de planificarestrategică fără să se g&ndească dacă eistă sau nu condiţiile necesare pentru a le pune "n practică.Aceste condiţii sunt

1. Niderii organi!aţiei sunt implicaţi "n proces $i "l susţin "n mod real<2. Cri!ele ma*ore care pot afecta grav procesul de planificare sunt identificate $i re!olvate "nainteademarării lui<3. Managementul trebuie să "nţeleagă care este finalitatea planificării strategice $i să definească clar $i realist a$teptările<'. 8rebuie "nţeles că procesul strategic presupune afectarea unor resurse importante< fără acestea nueistă $anse de succes<(. #entru reu$ita planificării strategice este necesară reali!area unor coaliţii suficient de puternice

pentru a susţine promovarea $i aplicarea strategiilor selectate. 9nainte de a "ncepe activitatea de planificare managerul public trebuie să "$i pună c&teva"ntrebări simple legate de posibilele piedici ce pot apărea/ structurarea suportului pentru strategii@din partea cetăţenilor/ mass-media/ politicienilor etc/ eistenţa resurselor necesare/ capacitatea $iinteresul birocraţiei de a o aplica. Să nu uităm că implementarea unei strategii este imposibilă fără participarea structuriloradministrative< dacă acestea sunt neinteresate sau ostile faţă de strategiile definite implementarea vafi imposibilă< pe de altă parte eistă posibilitatea ca birocraţia să fie pur $i simplu incapabilă să lereali!e!e @datorită capacităţilor scă!ute/ incompetenţei etc. Managerul trebuie să anali!e!e această

problemă din timp $i să ia măsurile necesare/ dacă doreşte cu adevărat să promoveze o abordare strategică.

managementul strategic reprezintă un proces continuu, raportat la un mediu în sc8imbare . ?lnu trebuie g&ndit static/ "n funcţie de obiective rigide/ ci trebuie să se adapte!e la noile realităţi $icerinţe.

23



CAPITOLUL 'REFORMA ADMINISTRA%IEI PUBLICE ÎN CONTE(TUL INTEGRĂRII EUROPENE

'.#. C-12i4era9ii 7e1erale

#e plan mondial tendinţa ultimilor două!eci de ani este cea a globali!ării si de!voltării intensea sistemelor sociale. 9n acest nou contet statele naţionale sunt puse "ntr-o po!iţie cu totul nouă/ "n

care instituţiile si sistemele administrative trebuie să fie fleibile pentru a se adaptata acestor transformări. 9n noul contet geopolitic administraţia publică centrală si locală au devenit factoridefinitorii "n competitivitatea economica a unei ţări sau regiuni economice. #entru %om&nia procesul de transformări din administraţia publică capăta noi dimensiuni.Astfel/ acestea trebuie să raspunda noilor sc+imbări din economia mondială/ dar "n egală măsură $inoilor cerinţe ale procesului de integrare "n structurile 5niunii ?uropene. %eforma administraţiei

publice implică modificări de substanţă ale componentelor sale ma*ore/ at&t la niveluladministraţiei publice centrale c&t si al administraţiei publice locale si a serviciile publice "ngeneral. #e de altă parte/ de!voltarea democraţiei reclamă instituirea unei noi relaţii "ntre cetaţeni siadministraţie/ cre$terea si "ntarirea rolului autorităţilor si reconsiderarea parteneriatului cu societateacivilă $i ale$ii locali. Concentraraea "n direcţia reformelor manageriale "n administraţia publică determină o seriede sc+imbări fundamentale/ cel puţin "n următoarele direcţii

limitarea dimensiunilor sectorului public<cre$terea responsabilităţii manageriale<

promovarea mecanismelor de piaţă<competenţe deci!ionale mai mari la nivel operaţional<descentrali!are $i autonomie financiară la nivel local<accentuarea rolului managementului performanţei/ managementului resurselor umane/managementul te+nologiei informaţionale $i comunicaţiilor<"mbunătăţirea relaţiilor cu cetăţeanul $i a serviciilor "n interesul lui.

%eforma administraţiei publice din %om&nia are trei mari domenii de acţiune.#rimul domeniu este funcţia publică/ iar principalele obiective aferente acestui domeniu sunt stabilirea procedurilor de recrutare/ gestiune $i formare a funcţionarilor publici < reforma sistemului de salari!are "n sensul omogeni!ării $i tratării ec+itabile a tuturor

categoriilor de funcţionari publici< ameliorarea imaginii administraţiei publice prin cre$terea transparenţei actului

administrativ $i luarea unor măsuri anticorupţie.Al doilea domeniu "l constituie descentralizarea :i deconcentrarea serviciilor publice/ iar obiectivele principale sunt

clarificarea reparti!ării competenţelor "ntre ministere/ servicii publicedeconcentrate $i autorităţi publice locale< cre$terea autonomiei financiare a *udeţelor $i a celorlalte unităţi administrativ-teritoriale<

2'



transformarea prefecţilor "n "nalţi funcţionari publici/ care să asigure aplicarea politicilor guvernului la nivel local/ prin serviciile publice deconcentrate aleministerelor.

5ltimul domeniu este formularea politicilor publice/ iar principalele obiective sunt elaborarea $i implementarea procedurilor $i ametodologiei standard necesare procesului de formulare a politicilor publice<

"mbunătăţirea cadrului instituţional care să conducă laeficienti!area procesului de formulare a politicilor publice< "ntărirea rolului personalului te+nic $i administrativconcomitent cu reducerea influenţelor mediului politic asupra procesului de formularea politicilor publice< responsabili!area societăţii civile $i a structurilor asociative ale autorităţilor publice locale "n scopul cre$terii gradului de implicare "n

procesul de formulare a politicilor publice.5nul dintre instrumentele furni!ate de 5niune pentru reali!area reformei administraţiei "n

statele aplicante la statutul de membru al 5? l-au repre!entat proiectele de înfrăţire instituţională

sau t9inning "

5? prefer&nd să nu impună un acUuis comunitar privind administraţia publică. #rinalegerea unui instrument fleibil/ "n centrul căruia se află ideea sc+imbului de bune practici4 "nadministraţie/ 5? a putut decide ca eportarea4 lor să nu fie circumscrisă doar statelor viitoaremembre/ ci $i unor state de a căror de!voltare 5niunea este interesată. 9n acest contet/

proiectele de tBinning $i-au sc+imbat destinaţia iniţială limitată/ de a oferi asistenţă viitoarelor membre ale 5?/ transform&ndu-se "ntr-un instrument al europeni!ării4/ proces "n cadrul căruiavalori ale 5niunii ?uropene sunt eportate "n alte contete instituţionale.

#otrivit definiţiei pre!ente pe site-ul Ministerului rom&n al nternelor $i %eformeiAdministrative @M%A/ t9inning este un instrument important de asistenţă premergătoareaderării în C) ce urmăreşte spri'inirea statelor candidate în vederea dezvoltării unor administraţiieficiente şi moderne" cu structurile" resursele umane şi abilităţile manageriale necesare implemen+

tării acDuis+ului comunitar$. deea de tBinning ca eerciţiu de asistenţă poate fi regăsită "n Agenda 2GGG a Comisiei?uropene/ "n care aceasta propunea programe de asistenţă pe termen lung a statelor aplicante4.#entru o perioadă care a variat "ntre 1F luni $i doi ani/ funcţionarii publici din statele 5? au avutsarcina de a-$i "mpărtă$i :no9+8o9+ul cu funcţionari dintr-un minister sau departament al ţăriicandidate. Asistenţa a fost $i este acordată de eperţi/ pe termen lung/ care participă la derularea

proiectului de la "nceputul p&nă la finalul său/ $i pe termen scurt. 8rebuie remarcat faptul că/odată cu "nceperea unui proiect/ "ntreaga responsabilitate pentru desfă$urarea sa a revenitDelegaţiei Comisiei ?uropene din ţara beneficiară/ care a avut sarcina de a monitori!aimplementarea proiectului $i de a organi!a "nt&lnirile lunare dintre eperţi $i ministerelerelevante ale statelor beneficiare.

9n prezent / %om&nia se află "n plin proces de reformă a administraţiei publice/ evoluţia sade la o administraţie centrali!ată la una eficientă/ profesionistă $i descentrali!ată nefiind nici pedeparte finali!ată. %om&nia a demarat procesul de reformă a administraţiei publice "n cadrulefortului de aderare la structurile 5niunii ?uropene $i la presiunile ei. #entru a reformaadministraţiile ţărilor din centrul $i estul ?uropei/ 5niunea a pus la dispo!iţia statelor aplicantela statutul de membru al 5? proiectele de tBinning" "n cadrul cărora erau libere să aleagă bune

practici4/ adaptate tradiţiei lor administrative/ beneficiind de eperienţa altor state membre.De$i %om&nia a fost ţara care a beneficiat/ ca număr de proiecte/ cel mai mult de pe urma

acestui instrument de asistenţă al 5?/ procesul reformei administrative a fost lent/ influenţat "n parte de vec+ile obiceiuri4 ale perioadei comuniste. %om&nia a mo$tenit din perioada comunistăo administraţie ineficientă/ politi!ată $i coruptă/ iar efectele acestei situaţii se pot vedea $i astă!i/

reformele "ntreprinse "n privinţa descentrali!ării/ depoliti!ării/ profesionali!ării funcţiei publice$i simplificării răm&n&nd pentru moment insuficiente.

2(



De$i au "nt&mpinat o serie de probleme/ eerciţiile de tBinning au avut rolul lor "ncre$terea calităţii administraţiei rom&ne$ti/ aduc&nd măcar "n parte o profesionali!are a ei.

8otodată/ aceste proiecte de tBinning $i proiectele desfă$urate "n cadrul programului#QA%? pot "n general să fie considerate un bun antrenament "n vederea elaborării $iimplementării proiectelor pentru accesarea fondurilor structurale/ ca! "n care rolul administraţieilocale $i centrale se va dovedi esenţial.

!rovocări viitoare9n următorii ani/ %om&nia va trebui să depună eforturi ma*ore pentru ca să se adapte!e rolului

de membru 5?. Aceasta va fi o perioadă de noi provocări/ de noi posibilităţi/ dar $i de noiresponsabilităţi pentru instituţiile publice. 0bservaţiile pre!entate p&nă "n acest moment ar trebui săstea la ba!a reformelor viitoare din domeniul politicilor publice. #entru a putea re!olva adevăratele

probleme ale sistemului/ reforma ar trebui să fie concepută "n contetul reformei bugetare $i al noilor politici de resurse umane/ deoarece reforma politicilor publice nu va produce nici un re!ultat dacă nuva fi susţinută de eperţi sau dacă procedurile bugetare continuă să fie neclare $i sistemul instituţionalal administraţiei "$i va păstra funcţiile netransparente $i suprapuse.

#rima $i cea mai importantă provocare pentru de!voltarea reformei politicilor publice o

constituie implementarea legăturilor dintre politici $i buget. Ougetarea pe programe a "nceput "n2GG,/ dar a reflectat politicile publice doar la nivel formal. 9n multe ca!uri/ "ncă nu eistă politici clare"n spatele pretenţiilor bugetare a multor instituţii. #entru a putea găsi/ a defini $i a cădea de acordasupra obiectivelor ale tuturor programelor/ este nevoie de timp. 0 altă provocare o constituiecentrali!area "ntr-un singur calendar al tuturor activităţilor legate de procesele bugetare $i a celor carenecesită elaborarea $i validarea planurilor strategice pentru instituţiile implicate. Sarcina nu esteu$oară/ din cau!a numărului mare de instituţii $i a volumului mare de informaţii.

Cea de-a doua provocare pentru de!voltarea reformei politicilor publice va fi etindereaacesteia la toate nivelele administraţiei. Acest lucru presupune stabilirea unei ierar+ii a documentelor de politici publice de la nivel naţional/ la nivel regional $i/ "n final/ la nivel local. De asemenea/include o definire clară a relaţiilor dintre diferitele tipuri de planificare - cum ar fi relaţiile dintre

planificarea politicilor sectoriale $i planificarea spaţială/ dintre planificarea pe termen lung/ mediusau scurt etc.

#roblema pre!entă "n toate ţările care "ntreprind reforme ale politicilor publice estecontinuitatea reformei "ntr-un mediu politic dinamic. uvernele instabile repre!intă cea mai mare

piedică "n calea reformei. Lu eistă nici o metodă de combatere a instabilităţii politice/ "nsăobiectivele pe termen mediu sau eistenţa unui cadru normativ de concepere a politicilor publiceinfluenţea!ă po!itiv procesul. 8eama $i pasivitatea funcţionarilor publici/ precum $i indiferenţa $iobiectivele pe termen scurt ale politicienilor trebuie combătute de eforturile comune pentru oadministraţie publică mai eficientă. #roblema nu este una nouă. Aaron ildavsB arăta că estefrustrant să ve!i că cei ce au puterea nu au inteligenţa să sc+imbe ceva/ iar cei ce au inteligenţă nu au

putere. Dacă toate celelalte soluţii dau gre$/ următorul pas este să "i "nvăţăm pe politicieni să fieanali$ti;. Vi/ "ntr-adevăr/ nu eistă puţine eemple de politicieni care au fost anali$ti sau cercetători. ?irepre!intă c+eia reformei politice viitoare.

'.!. Re8-r5a 81c9iei p/liceCa urmare a monitori!ării procesului de implementare a legislaţiei din domeniul funcţiei

publice $i al formării continue a funcţionarilor publici/ dar $i a evoluţiei managementului funcţiei publice $i formării continue la nivel european/ s-au constatat unele probleme "n de!voltarea funcţiei publice din ţara noastra. S-au identificat at&t probleme de ordin legislativ/ c&t $i unele probleme privind gestionarea funcţiei publice. Acestea au impus/ "n anul 2GG3/ modificarea cadrului legislativ$i "ntărirea rolului Agenţiei Laţionale a >uncţionarilor #ublici. #rin Negea nr.1,12GG3 a fost

"mbunătăţit regimul *uridic al incompatibilităţilor $i al conflictului de interese/ aplicabilfuncţionarilor publici. De asemenea/ au fost adoptate acte normative care completea!ă legislaţia@organi!area carierei/ organi!area comisiilor de disciplină si paritare/ dosarul profesional/ codul de

2,



conduită al functionarilor publici/ etc.. Acest proces de de!voltare institutională $i legislativă privind funcţia publică a continuat.

>uncţia publică a fost "n atenţia proceselor de reformă derulate/ dar nu s-a conturat ostrategie de reforma dedicată eclusiv funcţiei publice/ care să vi!e!e toate aspectele acestuidomeniu/ prin care să se con$tienti!e!e că deci!iile materiali!ate "n acte normative se pot pune "n

practica doar daca eistă :corpul de profesionisti/ stabil si neutru din punct de vedere politic;. Acest

aspect s-a materiali!at "n eistenta unei :reglementări integrate; pentru managementul resurselor umane din administraţia publică. 0biectivele referitoare la funcţia publică vor asigura de!voltarearesurselor umane/ "n mod evident/ componenta c+eie a reformei. Acestea/ vor constitui/ deasemenea/ suportul pentru aplicarea măsurilor de reforma pe termen lung.

0 reală reforma a funcţiei publice trebuie sa urmărească aspecte care se referă la recrutare/selecţie/ "ncadrare< motivare< perfecţionare< evaluarea performantelor< conduita< stabilitate/ relaţiilecu sistemul politic< comunicarea/ stilul de conducere si creativitatea. responsabilităţi "n procesul dereformă a funcţiei publice.

'.!.#. Recr,area :i 2elec9ia 81c9i-1aril-r p/lici

Recrutarea personalului repre!intă procesul de cautare/ de locali!are/ de identificare $iatragere a candidaţilor potenţiali din care urmea!ă să fie ale$i/ prin selecţie/ candidaţii capabili care/"n cele din urma/ pre!intă caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai binecerinţelor posturilor vacante actuale si viitoare. 9n administratia publica/ adesea/ problema nu este pe cine să alegem pentru ocuparea unui

post vacant/ ci de unde si cum să atragem un numar c&t mai mare de candidaţi competitivi simotivaţi din care să selectam persoanele necesare. Astfel/ administraţia trebuie sa stabilească $i săidentifice căi de atragere a potenţialilor candidaţi/ care dovedesc reale aptitudini $i motivare pentruo carieră de functionar public. De asemenea/ trebuie identificate căi eficiente de selecţie/ de alegerea candidaţilor potriviţi/ care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor vacante. 9n conclu!ierecrutarea si selecţia personalului "n administraţia publică din %om&nia trebuie profund

restructurate/ astfel "nc&t să se asigure promovarea neutralităţii politice a funcţionarilor publici $icre$terea transparenţei procesului. 0elecţia personalului constă "ntr-un ansamblu de procese de anali!ă a calităţilor $i a pregătirii

profesionale a candidaţilor "n scopul numirii pe posturi $isau funcţii "ntr-o instituţie publică.9n practică se utili!ea!ă mai multe tipuri de selecţie $i anume

Selecţia filtra'/ prin intermediul căreia se reţin dintr-un număr oarecare de candidaţi aceia careau trecut probele de selecţie. Acest tip de selecţie face departa*area clară "ntre candidaţii admi$i$i respin$i.Selecţia în vederea orientării" îndrumării şi informării profesionale" care presupune admiterea

pe ba!e anumitor criterii ) a unui număr mare de persoane care doresc să fie "ncadraţi "nadministraţia publică/ urm&nd apoi orientarea acestor persoane spre acele profesii sau locuri de

muncă pentru care au aptitudini.Selecţia clasament" utili!ată nu numai "n direcţia stabilirii concordanţei dintre oameni $i

profesiune/ ci $i pentru calificarea celor acceptaţi. Acest tip de selecţie/ oferă informaţiisuplimentare factorilor de deci!ie "n vederea reparti!ării celor admi$i la diferite locuri de muncă.

9n funcţie de strategia care se aplică/ se "nt&lnesc două forme de selecţie profesională $ianume forma admitere+respingere/ prin care sunt admi$i acei candidaţi "n ordinea reu$itei lor la probele

eamenului de selecţie pentru ocuparea numărului de locuri vacante< forma selecţiei multiple/ "n care selecţia se face nu numai pentru un singur loc de muncă/ ci

pentru mai multe/ urm&nd ca cei admi$i să fie orientaţi $i reparti!aţi "n funcţie de aptitudinile lor.9n %om&nia/ metodele $i te+nicile folosite cu precădere pentru selecţia personalului din

instituţiile administraţiei de stat sunt următoareleConvorbirea cu candidaţii recrutaţi - nterviul<Cercetarea referinţelor $i calificativelor candidaţilor<

2I



Satisfacerea unor criterii formale de către candidaţi<#robele de verificare a cuno$tinţelor<8estele.

7onvorbirea cu candidaţii recrutaţi+interviul Desfă$urarea liberă a discuţiilor constituie una din metodele cele mai eficiente de selecţie a

candidaţilor. Aplic&nd-o/ se asigură de obicei stimularea candidatului de a relata despre eperienţa"n domeniu/ opiniile $i obiectivele sale. 9n timp ce se evaluea!ă re!ultatele discuţiilor $i se acordăcalificativul pe ba!a lor/ comisia de eaminare trebuie să identifice factorii care au determinat/ "nmod cert/ o asemenea interpretare. Nimitele acestei metode sunt "n principal următoarele dificultăţi "n conceperea unui sistem unitar de apreciere a candidaţilor< dificultatea "n respectarea unor cerinţe către funcţionarii implicaţi "n această activitate< caracterul subiectiv al interviului.

Avanta*ul pe care "l pre!intă acest sistem re!idă "n "ncrederea personală "n candidat aeaminatorilor care efectuea!ă selecţia. 9ncrederea constituie o condiţie esenţială de natură săasigure eficienţa "n activitatea desfă$urată "n instituţiile publice/ "n general/ $i "n cele dinadministraţie/ "n special.

7ercetarea referinţelor şi calificativelor candidaţilor Din cercetarea referinţelor/ un funcţionar cu eperienţă poate obţine informaţii suplimentare

despre activitatea candidatului/ unele detalii ale comportamentului acestuia/ domeniile "n care a"nt&mpinat dificultăţi/ relaţiile cu colegii $i superiorii săi $i/ "n general eficienţa reali!ărilor sale.Astfel de informaţii urmea!ă a fi confruntate $i interpretate "n funcţie de datele "nscrise "nformularele completate de candidat. Se pot obţine referinţe utile de la alte persoane/ cum ar fi fo$tiicolegi sau $efi ai candidatului. Satisfacerea unor criterii formale de către candidaţi

>recvent această formă de selecţie a funcţionarilor publici este utili!ată la numirea "n funcţii/ pentru care pregătirea de specialitate are o "nsemnătate decisivă/ diploma de absolvire a instituţiei

de "nvăţăm&nt superior oferind garanţia că funcţionarul are competenţa profesională necesară"ndeplinirii sarcinilor. Probele de verificare a cunoştinţelor >aţă de te+nicile pre!entate/ probele de verificare a cuno$tinţelor sunt metode specifice de

selecţie a funcţionarilor publici $i constau "n participarea candidaţilor la un eamen sau concurs/uneori utili!&ndu-se $i testele de cuno$tinţe. Ca orice te+nică/ selecţia funcţionarilor prin concursare $i limite/ cum ar fi posibilitatea unor denaturări "n ceea ce prive$te organi!area concursului doar de formă pentru a se acorda $i cu mai multă certitudine postul vacant candidatului cu anticipaţie/sau eventualitatea unei evaluări părtinitoare a cererilor pre!entate.

#entru eliminarea deficienţelor posibile ale procesului de recrutare folosind probele deverificare a cuno$tinţelor se recomandă

Constituirea unor comisii mite de eaminare formate din persoane repre!entative dinconducerea instituţiei publice/ care a organi!at concursul/ $i din speciali$ti "n domeniu din afaraorgani!aţiei<

enerali!area eamenelor scrise urmate de probele orale de verificare a cuno$tinţelor. 9n scopul eliminării subiectivismului la selecţia funcţionarilor se utili!ea!ă $i testele deaptitudini şi deprinderi. >inalitatea lor constă "n măsurarea şi aprecierea unor elemente privind aptitudinile şi calităţile candidaţilor.

'.!.!. F-r5area pr-8e2i-1al3 a 81c9i-1aril-r p/lici Pregătirea profesională este un proces comple $i de durată/ care se materiali!ea!ă pentru

fiecare individ "n calificarea acestuia pentru o anumită profesie din multitudinea de profesiieistente "n societate. Calificarea poate fi privită ca dob&ndirea totalităţii cuno$tinţelor $tiinţifice de ba!ă/ te+nice/ generale $i de specialitate/ ca $i a deprinderilor necesare pentru eercitarea unei

2F



profesii "n anumite condiţii economice $i te+nico-organi!atorice. #regătirea profesională cuprinde/"n general/ două mari procese distincte/ respectiv educaţia profesională $i formarea profesională

propriu-!isă. )ducaţia profesională se pre!intă ca un proces prin intermediul căruia se pun "n evidenţă

aptitudinile fiecărei persoane $i/ "n acela$i timp/ se reali!ea!ă orientarea acesteia spre una din profesiile care se corelea!ă cu aptitudinile respective.

>ormarea profesională este procesul prin intermediul căruia se reali!ea!ă "n mod efectiv pregătirea fiecărei pentru meseria aleasă/ utili!&ndu-se o serie de metode $i forme pentru "nsu$ireade cuno$tinţe $tiinţifice de ba!ă/ te+nice/ generale $i de specialitate $i pentru formarea deprinderilor de muncă. #rin urmare/ formarea profesională trebuie să reali!e!e o adevărată simbio!ă @corelare"ntre procesul de "nvăţare propriu-!is @asimilare teoretică $i procesul de muncă/ acţion&nd pentruaceasta "n două direcţii $i anume

- asigurarea fiecărei persoane cu volum sporit de cuno$tinţe generale $i de specialitate< - formarea unor deprinderi practice de muncă.

9n pre!ent se conturea!ă din ce "n ce mai mult o nouă abordare a problematicii funcţionarului public/ "n care competenţa este criteriul cel mai important pentru aprecierea eficacităţii unuimanager public. 9n acest sens/ sunt necesare abilităţi/ care "nseamnă "ndem&nare/ capacitatea de a

conduce" talent" capacitatea de a comunica" capacitatea de inovare" capacitatea de raţionament logic. 8oate acestea conduc la obţinerea performanţei de către un manager public $i a eficienţei "ntr-o instituţie.

arietatea activităţilor desfă$urate "n instituţiile publice ar putea determina o abordarediversificată a pregătirii funcţionarilor publici/ "n general. #e de o parte/ multidimensionalitatea $icaracterul de sinte!ă al managementului public determină o specializare a funcţionarilor publici pe

posturi şi funcţii publice" iar/ pe de lată parte/ acestea determină o pregătire generală diversificatăcare se de!voltă prin rotaţia pe posturi $i funcţii a funcţionarilor publici.

?ste necesară o pregătire medie" de ba!ă pe care trebuie să o aibă orice funcţionar public/indiferent de postul $isau funcţia publică pe care le ocupă. Na aceasta se adaugă pregătirea de

specialitate" "ntr-un domeniu distinct $i nu numai pentru funcţionarii publici de conducere.9n ceea ce prive$te sistemul motivaţional / preci!ăm că formele de motivare a funcţionarilor

publici din sistemul administrativ din %om&nia sunt Acordarea unui salariu mai mare< Avansarea pe post sau funcţie< #romovarea unui sistem de indicatori de performanţă.

1. ,cordarea unui salariu mai mare. Diversitatea activităţilor administrative poate determina prin lege utili!area unor sisteme suplimentare de salari!are/ precum salarii ma'orate sau sporuri" premii speciale" recompense sau premii anuale. #rin forma salariului ma'orat sau a sporului secorelea!ă salariul cu condiţiile deosebite "n care se desfă$oară activitatea. Sporurile de salariuacordate pentru continuitate/ "n aceea$i instituţie/ repre!intă un mi*loc de combatere a mobilităţii

personalului. #rin lege se pot acorda premii anuale sub formă de gratificaţii pentru ansamblulreali!ărilor obţinute $i cre$terea eficienţei "n instituţiile administrative. Premiile se reparti!ea!ă "ntremembrii colectivului de funcţionari.

2. ,vansarea pe post sau funcţie. #rin trecerea funcţionarilor pe posturi/ respectiv funcţiisuperioare se reali!ea!ă ma*orarea salariilor $i stimularea pentru formarea unor funcţionari/ care auun anumit rol "n structură influenţ&nd direct activitatea din cadrul sistemului.

E. Promovarea unui sistem de indicatori de performanţă repre!intă un pas recent "n politica de personal a sistemului administrativ din %om&nia. Sistemul indicatorilor de performanţă are un dublurol stimulea!ă funcţionarii publici să obţină cele mai bune re!ultate $i permite o evaluare acontribuţiei fiecăruia la re!ultatul final. Motivaţia ca proces psi+ologic/ repre!intă :ansamblul de factori dinamici care determină

conduita unui individ;. 0amenii pot avea motive diferite "n abordarea unui anume tip decomportament< personalitatea/ conditiile sociale/ eperienţa/ influenţele grupului sau alţi factori potavea impact asupra motivaţiei. Negislaţia "n domeniu abordea!ă "n primul r&nd drepturile

2E



funcţionarilor publici/ ca $i ba!ă a motivării dreptul la opinie/ dreptul de a fi informat cu privire ladeci!iile care se iau "n aplicarea Statutului funcţionarului public $i care "l vi!ea!ă "n mod direct/dreptul de asociere sindicală/ dreptul la grevă/ dreptul la salariu etc. Motivarea se poate reali!a

printr-o serie de elemente care ţin "nsă de cuno$tintele managerilor "n domeniu/ fapt ce impune oreformă a funcţiilor de conducere $i o selecţie a acestora $i pe ba!a abilităţilor manageriale. #e dealta parte este importantă inovarea "n materie de motivare $i o noua atitudine a managerilor faţă de

colaboratori. Astfel/ se pot utili!a ca alternative de motivare aprecierea/ politeţea/ atenţia acordată muncii/ informarea ec+ipei/ elemente ce tin de relaţiile

dintre oameni ce nu pot fi reglementate< implicarea "n muncă ce are "n vedere reparti!area sarcinilor $i reali!area unui ec+ilibru "ntre

anga*aţi< condiţiile de muncă< competiţia "n reali!area sarcinilor.

#ractic managerii din sectorul public sunt "n faţa unui parado trebuie să "$i motive!ecolaboratorii fără a avea la "ndem&nă mi*loace materiale $i financiare/ astfel că se impune cu at&tmai mult utili!area unor forme alternative de motivare.

'.!.'. Ma1a7erl p/lic 4i1 R-5=1ia0;ec,-r i5p-r,a1, <1 pr-ce2l 2ci5/3ril-ra45i1i2,ra,i;e

9n pre!ent/ funcţionarul public denumit manager public repre!intă un adevărat agent alsc+imbării/ menit să introducă o nouă mentalitate "n administraţia publică rom&nească. #rofilulmanagerului public include o serie de caracteristici esenţiale din perspectiva noului management

public. Astfel/ el trebuie să fie un agent al sc+imbării/ orientat către re!ultate prin planificare $i prioriti!are/ orientat către identificarea $i implementarea de soluţii/ cu o capacitate deosebită deevaluare a riscurilor/ adaptabilitate/ creativitate/ abilităţi de leaders+ip/ etică $i comportament moral. %olul managerului public din %om&nia este de a spri*ini politicile de reforma menite săaccelere!e moderni!area administraţiei $i servicilor publice. ?l conduce $i coordonea!ă/ sau asistă

coordonarea unor procese care prin natura lord necesită o perspectivă generală sau specifică.5nul din conceptele "nt&lnite cel mai des "n discuţiile referitoare la managerul public esteresponsabilitatea. 9n primul r&nd ce "nseamnă responsabilitatea= ?a semnifică @#ollitt necesitatea ca

persoana vi!ată să recunoască o obligaţie de a eplica $i *ustifica acţiunile sale către cineva acest lucru presupune e%istenţa unei relaţii de subordonaresupraordonare şi ideea de sancţiune în cazul nerespectării obligaţiilor asumate. Acel cineva; este repre!entat de către cetăţean $i comunitate "nca!ul administratorului public. Managerul public trebuie să "nţeleagă că deci!iile sale au calitatea dea afecta un număr mare de oameni $i că rolul său este de a servi comunitatea - ca atare el trebuie săfie responsabil pentru acţiunile sale. ?ste adevărat că aceste responsabilităţi nu se raportea!ă numaila cetăţean ci $i la politicieni/ lege/ $efi ierar+ici etc. ?istă ca atare mai multe tipuri deresponsabilităţi @importanţa uneia sau alteia este direct legată de tipul de funcţie deţinută $i nivelul

managerial ;esponsabilitatea politică se eercită faţă de repre!entanţi ale$i "n funcţii publice. Aici putem să

ne referim la responsabilitatea unui ministru sau funcţionar superior care trebuie să se pre!inte"n faţa unor comitete parlamentare etc<

;esponsabilitatea legală se eercită faţă de lege $i instanţe @fie ele speciali!ateadministrativesau de altă natură<

;esponsabilitatea birocratică se eercită faţă de coduri $i norme interne sistemului. @spreeemplu coduri etice de funcţionare a instituţiilor publice<

;esponsabilitatea profesională se eercită faţă de standarde stabilite de propriul corp profesional.

5na dintre teoriile @%+odes care ne ilustrea!ă compleitatea activităţii manageriale "n contetulrelaţiei administraţiepolitică este cea care presupune că stilul de management al organi!aţiei $ire!ultatele sale sunt definite de confruntarea grupurilor interesate $i poate fi anali!at prin "nţelegereaurmătoarelor niveluri

3G



participanţi @funcţionari/ politicieni/ mass-media/ grupuri economice etc< motivare şi scopuri @fiecare participant are scopuri $i interese specifice< sc*imburi şi tranzacţii diferiţii participanţi interacţionea!ă $i "ncearcă să tran!acţione!e< conflict şi putere. >iecare participant deţine resurse diferite $i inegale $i de aici conflicte pentru

asimilarea resurselor necesare pentru impunerea propriilor interese. Studiul comportamentului managerial (sau studierea stilurilor de

conducere), manifestă importanță pentru sectorul public (dar şi pentru celprivat) şi din următoarele considerente: Practicarea unui anumit tip de comportament managerial (sau unui

anumit stil de conducere) are efecte asupra climatului psihologic,socioafectiv, relaţional din cadrul organizaţiilor, ct şi asupra productivităţiimuncii!

"rin stilul de leadership practicat, conducătorul in#uenţează modul în caregândesc subordonaţii$

Stilul de leadership practicat in#uenţează modul în care conducătoruleste perceput de către subordonaţi$ %upa părerea lui &raian 'erseni

eistă conducători care deşi sunt valoroşi (din punct de vedere profesional)ei aung să *e respinşi de subordonaţi pentru că au un stil de conduceregreşit (sau ine*cace)$

+stfel, stilul de conducere practicat este un element important a oricăreistrategii e*cientede conducere

'.'. Cl,ra :i prac,ica e;al3rii <1 a45i1i2,ra9ia p/lic3 r-5=1ea2c3

'.'.#. Ni;ell 4e <19ele7ere al c-1cep,li 4e e;alare <1 a45i1i2,ra9ia p/lic3 r-5=1ea2c3 :i <1 ca4rl 2-cie,39ii ci;ile

0 mare parte din personalul administraţiei publice consideră că scopul evaluării nu este bine"nţeles "n cadrul diferitelor nivele ale administraţiei/ "n timp ce o mare parte din categoria societăţiicivile crede că evaluarea este "nţeleasă suficient de bine "n cadrul administraţiei publice centrale. Se

pare deci că cei din afara sistemului administrativ văd "ntr-o lumină mai bună capacitateaadministraţiei publice centrale de a "nţelege evaluarea.

?ste importantă clarificarea aspectului privind ce anume percep oamenii că "nseamnăevaluarea $i a limba*ului folosit pentru a o descrie. ?valuarea este privită $i discutată ca o activitatede sine stătătoare/ mai degrabă dec&t ca o componentă constantă a unui proces integrat demanagement. Nimba*ul utili!at pentru a defini evaluarea acoperă un spectru foarte larg< de eemplu evaluarea impactului" analiza socioeconomică" analiza organizaţională" monitorizare" raportare"evaluarea nevoilor" evaluarea activităţii pe post" audituri. Această diversitate de termeni derivă parţial

dintr-o problemă conceptuală a evaluării $i parţial din vocabularul limbii rom&ne. De$i se vorbe$tedespre evaluare/ nu eistă o "nţelegere clară $i comună a acesteia sau a scopului său ca instrument demanagement. Lu eistă un cadru comun de lucru/ un limba* comun/ recomandări sau standardecomune. Acest lucru pare să fi generat o anumită confu!ie/ datorită căreia evaluarea este interpretatădiferit de la un sector la altul sau "n cadrul sectoarelor/ iar această confu!ie reiese clar "n urmasonda*ului efectuat. "n ceea ce prive$te vocabularul/ "n limba rom&nă/ cuv&ntul evaluare este folosit

pentru a descrie o gamă largă de acţiuni/ cum ar fi studiul/ anali!a/ măsurarea $i selecţia/ ceea ce poate crea confu!ii.

Semnificativ "n contetul problematicii privind nivelul de "nţelegere a conceptului evaluării estefaptul că nu eistă "ncă un forum de discuţii bine de!voltat "n cadrul căruia ar putea avea loc discuţii$i clarificări privind conceptul de evaluare. De$i mulţi anga*aţi ai administraţiei publice au fost

implicaţi "n discuţii pe tema evaluării/ ma*oritatea acestor dialoguri au fost legate aproape eclusivde programele cu finanţare eternă de la organi!aţii precum Comisia ?uropeană/ Agenţia Statelor 5nite pentru De!voltare nternaţională @5SAD sau Oanca Mondială $i mult mai puţin sau deloc de

31



programe sau politici finanţate de bugetul naţional. Circuitul de informaţii $i discuţiile privindevaluarea se află deci "ntr-un stadiu incipient. De eemplu/ se poartă discuţii "ntre diverse instituţii

privind "mbunătăţirea procesului de management al politicilor publice @inclu!&nd evaluarea acestor politici $i pentru de!voltarea capacităţii de monitori!are $i evaluare la nivel central $i la nivelele localeale administraţiei publice. Astfel de instituţii includ Secretariatul eneral al uvernului/ unităţile pentru

politici publice din cadrul ministerelor/ 5nitatea Centrală pentru %eforma Administraţiei #ublice/

Ministerul ?conomiei $i >inanţelor/ Cancelaria #rimului--ministru $i Curtea de Conturi. Diverse instituţiispeciali!ate ale administraţiei publice au $i ele activităţi de de!voltare ale conceptului de evaluare"cum ar fi Comisia Laţională de #rogno!ă/ care lucrea!ă "mpreună cu Ministerul ?conomiei $i Comer-ţului $i Cancelaria #rimului-ministru pentru "mbunătăţirea capacităţii de a reali!a evaluări e%+ante aleimpactului diverselor politici economice.

5n alt cerc informaţional este constituit de autorităţile de management $i autorităţile de implementare pentru programele finanţate de 5niunea ?uropeană. 9n acest cerc eistă o cultură $i o practică aevaluării bine de!voltată/ datorită cerinţelor specifice ale 5niunii ?uropene privind practica evaluării

programelor finanţate cu bani comunitari. Se poate spune că un forum pe tema evaluării eistă la nivel incipient "n cadrul administraţiei

publice/ dar se regăse$te doar "n anumite instituţii. "n plus/ nu ei$ti o entitate care să aibă

responsabilitatea unificării tuturor acestor eforturi disparate $i/ prin urmare/ av&nd "n vedere $i faptul cănu eistă o "nţelegere comună a conceptului de evaluare/ forumul are un efect limitat.

Ma*oritatea anga*aţilor din categoria administraţiei publice aprecia!ă evaluarea ca fiind foarteutilă. "n sc+imb/ se pare că un procent mai mic din r&ndul societăţii civile consideră evaluarea foarteutilă/ ma*oritatea apreciind-o numai la nivelul de oarecum folositoare;.

'.'.!. P-2i/ile 4irec9i 4e 4ez;-l,are a prac,icii e;al3rii <1 a45i1i2,ra9ia p/lic3r-5=1ea2c3

#ropunem c&teva direcţii de acţiune ce ar putea duce la de!voltarea culturii $i practiciievaluării "n cadrul administraţiei publice din %om&nia.

9n primul r&nd/ ar fi benefică dezvoltarea comunicării şi colaborării "ntre principalii actori care promovea!ă noile practici de evaluare. Cooperarea dintre structurile cu atribuţii "n evaluarea programelor cu finanţare europeană $i cele care vor gestiona evaluarea activităţilor cu finanţarenaţională este importantă $i trebuie stimulată. ?perienţa evaluării programelor cu finanţareeuropeană poate fi o sursă valoroasă de cuno$tinţe pentru mediul administraţiei publice "ngeneral/ privind practica evaluării. "n măsura posibilului/ ambele structuri ar trebui să stabileascăo abordare comună a evaluării/ aplicabilă at&t "n ca!ul programelor finanţate din fonduri europene/c&t $i al celor finanţate din fonduri naţionale.

'ezvoltarea unui vocabular al evaluării ar putea contribui la reali!area unei "nţelegeri dacă nucomune/ cel puţin apropiate a conceptelor legate de evaluare/ metodologii de evaluare $i domeniulde aplicare al acesteia. "n pre!ent/ utili!area termenului evaluare pentru a descrie acţiuni de

natură foarte variată poate crea confu!ii/ acest lucru "ncetinind de!voltarea unei practici $i a unor metodologii de evaluare. #robabil doar eistenţa unui forum de discuţii pe tema evaluării va puteacrea posibilitatea de!voltării unui astfel de vocabular.

!regătirea unei baze de resurse adecvate pe tematica evaluării are o importanţă practică deosebită"n procesul de de!voltare a cuno$tinţelor privind evaluarea. Acest gen de resurse se referă at&t lamateriale teoretice despre evaluare $i practica evaluării/ c&t $i la materiale practice @de eemplu/metodologii de evaluare/ instrumente utili!ate "n evaluare/ studii de ca! pe tema evaluării.9n ceea ce prive$te instituţionali!area practicii de evaluare/ este esenţială dezvoltarea capacităţii managerilor din sistemul administraţiei publice de a gestiona acest proces/ "n acest sens/ pot fifoarte utile reali!area unor evaluări-pilot/ a unor politici $i programe/ care să eemplifice buna

practică din momentul contractării evaluării p&nă "n momentul implementării $i finali!ării

evaluării $i care pot totodată să ducă la crearea unor proceduri privind managementul eerciţiilor de evaluare. #uterea eemplului va fi mai eficientă dec&t orice alt material-resursă $i va contribui

32



la reducerea gradului de neclaritate sau a temerilor pe care politicienii sau funcţionarii publici le pot avea cu privire la evaluare $i la felul "n care aceasta poate fi utili!ată. 'ezvoltarea funcţiei de monitorizare este de asemenea esenţială pentru a colecta datele necesareeerciţiilor de evaluare "n mod sistematic/ nu doar ad-+oc. Oa!ele de date astfel create trebuie să fieu$or de accesat $i să conţină date relevante. "n această idee/ identificarea tipului de date colectate ar trebui să derive din setul de indicatori definiţi de funcţia de programare. Ace$tia ar trebui să

acopere toate domeniile relevante ale evaluării @de eemplu/ eficienţa $i eficacitatea programului/calitatea managementului de program/ gradul de atingere a obiectivelor/ impactul general al programului. 9n vederea cre$terii capacităţii locale de a oferi servicii de evaluare/ de o importanţă deosebită estestimularea şi spri1inirea mediului academic/ a organi!aţiilor non-guver-namentale $i a firmelor deconsultanţă private "n vederea de!voltării $i oferirii unor cursuri de pregătire/ de scurtă sau delungă durată/ pe tema evaluării. ?ste important ca acest gen de pregătire să se desfă$oarediferenţiat/ "n funcţie de domeniu @economic/ sociologic/ administrativ/ ingineresc/ astfel "nc&t săse forme!e speciali$ti evaluatori "n diverse discipline.

8oate aceste eforturi trebuie să fie complementate de o promovare intensă a utili!ării evaluăriica instrument managerial/ urmărind astfel cre$terea nivelului de cerere a serviciilor de evaluare.

8rebuie con$tienti!at "nsă faptul că instituţionali!area unor practici noi este foarte dificilă. 8recereade la o cultură a formalului/ a respectării unor cerinţe legale sau formale/ la o cultură amanagementului performant este un pas dificil/ dar necesar pentru ca evaluările să nu mai fie simpleraportări $i să devină instrumente folosite pentru "mbunătăţirea actului de management public.?perienţa sugerea!ă că acest proces poate dura foarte mult timp/ de aceea va fi necesar un efortsusţinut "n acest sens/ pe termen lung/ folosind mai multe p&rg+ii de acţiune. 5n eemplu "n acest sensar putea fi p&rg+ia legală/ adică "ntărirea prevederilor legale actuale care specifică necesitatea utili!ăriieerciţiilor de evaluare a politicilor $i programelor publice. 5n alt eemplu ar putea fi promovareamai accentuată a necesităţii evaluării din cel puţin două surse societatea civilă/ ca finanţator $i

beneficiar al politicilor $i programelor publice/ $i #arlamentul/ ca principal organ de control alactivităţii uvernului $i totodată ca emitent de noi legi/ care are nevoie să fie la curent cu efectele

politicilor anterioare pentru a putea lua deci!ii privind legile viitoare. #oate că ace$tia sunt actorii ceimai "ndreptăţiţi să solicite evaluări de politici $i programe publice. Din punct de vedere tactic/ este mairealistă promovarea practicii evaluării ca parte a procesului general de reformă a administraţiei publicedec&t ca o iniţiativă separată. ntegrarea unor noi practici "n domeniul evaluării ar fi astfel mai u$oară/fiind susţinute de un proces general de sc+imbare.

33



CAPITOLUL ).STRATEGIA DE REFORMĂ ÎN ADMINISTRA%IA PUBLICĂ

4.(. ecesitatea reformei 8endinţa de globali!are/ "nsoţită de de!voltarea dinamica a sistemelor sociale/ a$ea!ă statele

naţionale intr-o po!iţie cu totul noua/ "n care instituţiile $i sistemele administrative trebuie să fieadaptate. 0rice intervenţie "n domeniul reformei administraţiei publice implica modificări alecomponentelor ma*ore/ inclu!&nd administraţia centrala/ administraţia locala $i serviciile publice.#e de altă parte/ de!voltarea democraţiei reclamă instituirea unei noi relaţii "ntre cetăţeni $iadministraţie/ cre$terea $i "ntărirea rolului autorităţilor locale $i reconsiderarea parteneriatului cusocietatea civilă.

?ista numeroase motive pentru moderni!area structurală $i funcţională a administraţiei publice din %om&nia. ecesitatea reformei este impusă de patru categorii principale de motive

R 5otive economice cre$terea economica redusă $i diminuarea resurselor bugetare alocateadministraţiei publice< nevoia sectorului privat de a avea o administraţie modernă/ fleibilă $idesc+isă parteneriatului public-privat<

R 5otive te*nologice introducerea te+nologiei informaţiilor $i a comunicaţiilor "nadministraţia publica<

R 5otive sociologice cetăţenii/ ca beneficiari ai serviciilor publice/ sunt tot mai eigenţi $inu mai accepta ca necesităţile lor să fie determinate "n mod eclusiv de ceea ce le oferă

administraţiile<R 5otive instituţionale integrarea %om&niei "n structurile 5niunii ?uropene implica un altmod de administrare a serviciilor< structura puternic ierar+i!ată lasă locul unor noi tipuriorgani!atorice ba!ate pe structuri descentrali!ate.

#rin reducerea funcţiei autoritare a statului $i "ntărirea funcţiilor sale privind serviciile $i promovarea acestora/ activitatea administraţiei trebuie să fie o activitate profesionistă. Suntfrecvente/ de asemenea/ solicitările privind reducerea reglementărilor $i simplificarea procedurilor administrative/ abandonarea procedurilor care nu sunt necesare $i adoptarea unor noi proceduri/adaptate unui sistem politic modern $i unei economii de piaţa funcţionale.

Condiţiile eistente "n societatea rom&nească "n pre!ent impun ca administraţia să fieanga*ată "ntr-un proces de sc+imbare pe patru planuri

#. strategic/ prin care să se redefinească rolul statului/ "n sensul delimitării acestui rol de cel alorgani!aţiilor private<

3'



!. legal / "ndreptat spre o diminuare a densităţii legislative/ o utili!are mai mare a legilor cadru/cre&nd posibilităţi sporite de acţiune pentru autorităţile eecutive<'. organizaţional / orientat spre reducerea ierar+iilor/ simplificarea procedurilor delegării eecuţieisarcinilor publice către organisme care nu fac parte din administraţie<). cultural / urmărind o sc+imbare a valorilor $i a modurilor de acţiune a ale$ilor politici/ afuncţionarilor/ a utili!atorilor grupurilor de interese $i a cetăţenilor.

4.;. !rincipiile care stau la baza elaborării strategiei de reformă în administraţia publică 9n procesul de elaborare a strategiei de reformă în administraţia publică au fost avute "n

vedere următoarele pri1cipiiSepararea funcţiilor politice de cele administrative<Crearea $i consolidarea unui corp de funcţionari publici de carieră/ profesionist $i neutru politic<Definirea clară a rolului/ responsabilităţilor $i relaţiilor "ntre instituţii<Negitimitate $i administraţie corecta. Administraţia ba!ata pe lege trebuie să asigure proceduriadecvate $i corecte/ respectarea valorilor sociale/ drepturilor $i libertăţilor cetăţenilor<Adoptarea deci!iilor de autorităţile cele mai apropiate de cetăţeni sau de problema la care serefera<

Autonomia deci!ională<8ransparenţa actului de guvernare $i a celorlalte acte administrative/ ceea ce va permite

participanţilor să urmărească procesele administrative $i să obţină informaţii referitoare ladrepturile lor "n relaţiile cu sectorul public<Simplificarea procedurilor administrative<%espect faţă de cetăţean<Delegarea unor competenţe $i deconcentrarea unor servicii<0rientarea interesului pentru re!ultate ba!ate pe eficienţă/ eficacitate $i calitate a serviciilor.?ficienţa $i eficacitatea se "mbunătăţesc atunci c&nd cre$te implicarea funcţionarilor publici/c&nd responsabilităţile sunt transferate la nivelurile inferioare ale administraţiei/ odată custabilirea sistemului de responsabilităţi/ pe fiecare nivel<#rote*area drepturilor indivi!ilor. >uncţionarii trebuie să se comporte politicos $i să acţione!eeficient "n relaţiile cu cetăţenii. #rincipiile menţionate formea!ă ba!a pentru restructurarea

propusă $i presupun/ at&t metode moderne de management public/ c&t $i noi forme de organi!areinstituţională.

9n acest mod/ reforma devine un proces amplu/ cuprin!ător/ care sc+imbă modul de abordarea principalelor probleme cu care se confrunta/ "n pre!ent/ administraţia publica din %om&nia.

).'. 0copul şi obiectivele generale ale strategiei de reformă 0<O!=

Scopul reformei este acela de a determina natura problemelor eistente "n diferitele sale

domenii/ de a propune soluţiile optime $i de a descrie principiile de implementare a acesteia.Scopul reformei administraţiei publice la nivel local este de a crea administraţii capabile să-$i"ndeplinească funcţiile de a$a manieră "nc&t să pregătească condiţiile $i să asigure de!voltareaeconomică/ socială $i organi!aţională "ntrun anumit spaţiu.

Strategia reformei administraţiei publice concepută de minister $i apoi folosită "n modsistematic de către acesta poate deveni un instrument care să a*ute la coordonarea cooperării dintrediferite instituţii guvernamentale $i poate asigura eficienţa pe termen mediu $i lung.

O>5<?/5 @restructurarea profundă a administraţiei publice centrale şi locale@

se are "n vedere un larg proces de moderni!are $i adaptare a administraţiei publice la realităţileeconomiei $i societăţii romane$ti/ răspun!&nd "n acela$i timp structurilor similare din ţările5niunii ?uropene $i din alte state de!voltate $i menţin&nd totodată elementele tradiţionalevaloroase ale administraţiei publice romane$ti<

3(



se urmăre$te "ntărirea/ la nivel central/ a abilităţilor strategice capabile să g+ide!e evoluţiastatului $i să "i permită să reacţione!e adecvat/ simplu $i cu costuri scă!ute la sc+imbărileeterne $i diversele interese<

proiectarea unui model organi!aţional general al structurilor administrative din cadrul puteriieecutive<

reducerea c+eltuielilor guvernamentale<

de!voltarea capacităţii de gestionare a autorităţilor locale<sc8imbarea de fond a raportului dintre administraţie şi cetăţean@

se urmăre$te consolidarea $i lărgirea cadrului de participare a societăţii civile la procesuldeci!ional<

se are "n vedere asigurarea transparentei actelor administrative $i comunicarea operativa cucetăţenii<descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale administrative şi

financiare se va urmări accelerarea procesului de descentrali!are a serviciilor publice $i preluarea

atribuţiilor de administrare $i finanţare a unor activităţi de către autorităţile administraţiilor

locale< se are "n vedere transferarea către autorităţile publice locale a activităţilor $i resurselor corespun!ătoare de la bugetul de stat pentru finanţarea unor servicii publice destinatecomunităţilor locale sănătate cultură/ politie comunitara/ pompieri/ apărare civilă/ etc.<

a$e!area pe ba!e noi/ ec+itabile a impo!itelor $i taelor locale<demilitarizarea treptată a unor servicii comunitare@

preluarea evidenţei populaţiei $i organi!area acesteia ca serviciu comunitar de către consiliilelocale $i consiliile *udeţene @cartea de identitate/ cartea de alegător/ "ntocmirea listelor electorale

permanente/ permise auto/ certificate de "nmatriculare/ etc.< transferarea "n subordinea prefecturilor a activităţii de eliberare $i evidenţă a pa$apoartelor

simple/ organi!area unui serviciu public *udeţean speciali!at< organi!area unor servicii comunitare pentru situaţii de urgenţă @incendii/ inundaţii/ grindină/

cutremure/ "ng+eţ/ care vor prelua atribuţiile actuale ale unităţilor de pompieri $i apărare civilă< "nfiinţarea la nivelul fiecărei unităţi administrative - comună/ ora$/ municipiu - a poliţiei

comunitare pentru ordinea publică/ prin preluarea unor atribuţii specifice de la inspectoratele de poliţie.depolitizarea structurilor administraţiei publice şi eliminarea clientelismului politic@

se va aplica cu stricteţe Negea privind statutul funcţionarului public< se va urmări gestionarea coerenta $i corecta a carierei funcţionarului public prin salari!are

corespun!ătoare /stimularea $i asigurarea unor condiţii normale de lucru "n scopul respectării principiului stabilităţii $i continuităţii "n munca<

stoparea birocraţiei în administraţia publică@ se va avea "n vedere raţionali!area procedurilor administrative $i introducerea ec+ipamentelor $i

te+nologiilor informatice< introducerea conceptului de informati!are a administraţiei publice< generali!area utili!ării sistemului de g+i$eu unic<

coerenţa actului administrativ@ perfecţionarea managementului în administraţie eficienti!area raporturilor dintre administraţia publică centrală $i locală/ dintre autorităţile

publice *udeţene $i cele din comune/ ora$e $i municipii< aplicarea unitară $i eficientă a sistemului de norme $i reglementări "n administraţia publică

centrală $i locală< crearea unui sistem informaţional integrat al administraţiei publice centrale $i locale<

3,



fundamentarea deci!iilor privind politicile sociale pe studii $i eperti!e/ constituindu-se oficiisociologice de coordonare metodologică la nivel central/ precum $i "n cadrul consiliilor

*udeţene.aplicarea unor politici raţionale de dezvoltare şi modernizare a localităţilor rurale şi urbane@

acordarea statutului de comună unui număr de peste 1.GGG de sate care "ndeplinesc criteriilelegale/ asigur&ndu-se astfel apropierea autorităţii administrative de cetăţean<

organi!area ca ora$e a unui număr important de comune care/ prin dotările te+nico-edilitare@alimentare cu apă $i ga!e/ canali!are/ telefonie/ "ndeplinesc de statutul de localitate urbană<

pregătirea condiţiilor pentru organi!area administrativ-teritorială "n conformitate cu standardele5niunii ?uropene.întărirea autorităţii statului şi a răspunderilor acestuia@

respectarea strictă a drepturilor constituţionale $i legale a autorităţilor publice - ministere $iagenţii guvernamentale/ prefecturi/ consilii *udeţene/ consilii locale $i primari<

monitori!area aplicării reformei administrative $i a performanţelor operaţionale ale autorităţilor publice centrale $i locale<

"ntărirea controlului gestiunii banului public $i asigurarea transparenţei c+eltuielilor prin

informarea periodică a contribuabililor.armonizarea cadrului legislativ cu reglementările Uniunii 5uropene@ asigurarea coerenţei $i stabilităţii pe termen lung a cadrului legislativ "n domeniul administraţiei

publice centrale $i locale< iniţierea unei ample acţiuni de "mbunătăţire a reglementărilor eistente "n domeniu $i elaborarea

unor reglementări noi/ ba!ate pe principiile prevă!ute de Constituţie $i de Carta ?uropeană aAutonomiei Nocale Codul de procedură administrativă/ Codul administrativ/ Codul electoral

#entru realizarea obiectivelor strategiei sunt necesare Recunoaşterea importanţei elaborării politicilor publice şi a planificării strategice şi perfecţionarea acestor funcţii

?laborarea planurilor strategice $i "ndeplinirea lor trebuie să devină un obiectiv permanent alministerelor. 8rebuie să crească rolul documentelor-program ale uvernului/ care să constituie ba!a

planificării strategice. Acest lucru necesită cuno$tinţe $i abilităţi noi/ funcţionarii/ partidele politice$i managementul politic trebuie să stăp&nească planificarea politicilor $i să "$i de!volte abilităţile

prin cooperare reciproca. Realizarea unei cooperări mai eficiente în domeniul elaborării politicilor publice

9n procesul de elaborare a politicilor publice eistă mai mulţi participanţi @politicieni/funcţionari/ cetăţeni $i asociaţii ale acestora. #oliticile dintr-o ţară democratică nu sunt re!ultatulactivităţii unui singur actor/ ci re!ultă din deci!iile luate de diferite organi!aţii/ la diferite niveluri.Societatea se confruntă cu probleme care nu pot fi "ncadrate "n domeniul de activitate al unui singur minister. Cre$terea transparenţei administraţiei publice prin lărgirea asistenţei pentru public a*ută la"mbunătăţirea $i armoni!area modului "n care cetăţenii $i administraţia "nţeleg problemele societăţii/a modului "n care găsesc posibile soluţii $i permite implementarea mai eficientă a deci!iilor pe ba!aunui acord reciproc. %e!olvarea coerentă a problemelor necesită o coordonare eficace $i sc+imb deinformaţii. 9mbunătăţirea cooperării "ntre ministere $i implicareacetăţenilor "n planificarea $i controlul activităţilor din sectorul public duc la eliminarea 4deficituluide democraţie4 $i legitimea!ă activităţile statului.

0pecificarea funcţiilor managementului la nivel politic şi administrativ Specificarea drepturilor $i responsabilităţilor urmăre$te să diferenţie!e elaborarea $iimplementarea politicilor publice/ at&t "n interiorul instituţiilor/ c&t $i "ntre instituţii. 9mbunătăţireamecanismelor managementului politic "n ţările de!voltate a dus la o separare mai evidentă "ntre

elaborarea deci!iilor $i mecanismele de implementare a acestora. Na r&ndul său/ acest lucru impunerepre!entanţilor ale$i să formule!e obiectivele $i să evalue!e performanţele mai precis/ dar $i să"mbunătăţească cuno$tinţele $i abilităţile funcţionarilor. #lanificarea eficace a politicilor publice nu

poate fi implementată fără informaţiile furni!ate de sistemele de contabilitate financiară $i de

3I



management. 9n acela$i timp/ reali!area sistemelor de contabilitate financiară $i de managementsolicită definirea nevoilor informaţionale la nivel politic. 9n domeniul său de activitate/ fiecareminister trebuie să fie responsabil pentru elaborarea propriei strategii de reforma/ pentru re!ultatelegenerale c&t $i pentru operaţiunile pur administrative. a trebui ca funcţionarii să satisfacă nevoilecetăţenilor/ să fie neutri din punct de vedere politic $i să respecte legile $i normele administraţiei

publice. 9n acela$i timp ace$tia sunt responsabili "n faţa ministrului pentru acţiunile lor. ?ventualele

contradicţiile care ar apare "ntre funcţionari/ mini$tri $i cetăţeni pot fi re!olvate printr-o mai bună planificare/ prin controlul implementării planurilor/ prin mi*loacele specifice sistemului deresponsabilităţi $i prin mai multă transparenţă.

).). 0trategia de dezvoltare a administraţiei publice localeConducerea democratică locală presupune ca activităţile autorităţii publice locale să se

ba!e!e pe politici publice solide/ orientate către cetăţean $i pe proceduri interne adecvate. #&nă "n pre!ent/ cele mai multe autorităţi locale romane nu $i-au desfă$urat activitatea "n conformitate cu politici bine stabilite sau cu proceduri care statuea!ă priorităţi $i direcţii ma*ore de de!voltare acomunităţii pe termene de timp definite.

9n ultimii ani/ autorităţile locale s-au ocupat mai mult de activităţile cotidiene sau cu cele pe

termen scurt/ "n timp ce proiecţiile pe termen mediu sau lung nu au fost elaborate suficient. 9n ca!ul"n care acestea au eistat/ procedurile interne se pare ca au fost adesea create pentru a păstra statusUuo-ul/ "mpiedic&nd funcţionarii publici să "$i "ndeplinească sarcinile intr-un mod eficient.

estionarea ineficienta/ managementul public autocrat/ birocraţia răm&n atributeleadministraţiile publice locale at&ta vreme c&t politicile $i procedurile nu se aplică. Slabarepre!entare a intereselor cetăţenilor de către ale$ii locali $i de factorii de deci!ii numiţi/ repre!intăo constr&ngere ma*ora "n reali!area unui proces politic mai democratic. Na fel de importanta esterepre!entarea intereselor $i cerinţele cetăţenilor/ gestionate de organi!aţii ale societăţii civile la nivellocal/ de către oficiali.

Continuarea reformei "n administraţia publica locala se ba!ea!ă pe cre$terea autonomieicolectivităţilor locale prin reali!area/ at&t a autonomiei deci!ionale/ c&t $i a celei financiare . 0copul acestei strategii este de a planifica $i de a duce la "ndeplinire/ "n mod concertat/următoarele funcţii=

să "mbunătăţească managementul "n administraţia locală/ inclusiv "n ceea ce prive$te activitateade planificare $i cea contabilă<să "mbunătăţească mecanismul de stabilire a bugetelor locale<să planifice $i să de!volte mecanismul investiţional la nivelul ora$elor $i *udeţelor< săreorgani!e!e mecanismul de creditare "n vederea reali!ării de investiţii<să separe funcţiile administraţiei centrale de cele ale administraţiei locale<să asigure de!voltarea parteneriatului public-privat<să facilite!e procesul de de!voltare economica locala<

să asigure o mai buna repre!entare a intereselor cetăţenilor "n procesele de luare a deci!iilor< 'ezvoltarea strategiei la acest nivel are la ba!ă următoarele principii=Autonomia locală<Descentrali!area serviciilor publice<Asigurarea separării funcţiilor $i responsabilităţilor consiliilor locale $i ale primarilor de cele ale

prefecţilor/ ceea ce are ca re!ultat un management stabil<5nificarea resurselor administraţiilor locale cu o capacitate administrativă mai mică/ "n vedereareducerii poverii fiscale asupra bugetului local<Scăderea ponderii surselor alocate de la bugetul de stat $i cre$terea ponderii veniturilor dintaele $i impo!itele locale<Asigurarea transparenţei "n alcătuirea bugetelor locale/ astfel "nc&t cetăţenii să poată

supraveg+ea acest mecanism $i totodată să poată solicita *ustificarea modului "n care au fostc+eltuite fondurile<

3F



Cooperarea $i coordonarea "ntre administraţia centrală/ administraţiile locale $i diverseleasociaţii "n scopul de!voltării locale<Consultarea cetăţenilor "n problemele de interes deosebit.

Scopul reformei "n administraţia publică locală este de a o face pe aceasta capabilă să "$i"ndeplinească funcţiile/ astfel "nc&t să contribuie la de!voltarea economică $i socială "n regiune. #rinactivitatea ei/ administraţia locală trebuie să se oriente!e către satisfacerea nevoilor cetăţenilor prin

asigurarea unor servicii publice de calitate. #rocesul de elaborare a bugetelor locale trebuie să aibăca re!ultat "ntărirea independenţei administraţiei locale/ prin scăderea ponderii fondurilor alocate dela bugetul de stat $i cre$terea proporţiei celor proprii/ obţinute din tae $i impo!ite locale.

Administraţia centrală trebuie să supraveg+e!e ca resursele alocate de către stat să fieutili!ate eficient $i *udicios de către administraţia locală. 5n rol important "l are $i auditul intern lanivelul administraţiei locale $i/ nu "n ultimul r&nd/ controlul eficient al cetăţenilor.

Strategia de de!voltare a unei colectivităţi locale repre!intă determinarea scopurilor $i aobiectivelor pe termen lung a colectivităţilor/ adoptarea de politici locale $i alocarea de resurse

pentru atingerea acestora/ ţin&nd cont de nevoile/ a$teptările $i dorinţele cetăţenilor $i decomponentele sistemului politic local. 9n figura de mai *os este repre!entat sc+ematic procesul deelaborare a strategiei de de!voltare a unei colectivităţi locale @e!i fig. Lr.'.1.

>ig. nr. 4.1 Strategia+cadru de dezvoltare a unei colectivităţi locale ETAPA I 0 ANALI&A DIAGNOSTIC

CARACTERI&AREGENERALĂ

PLASAREA COLECTIVITĂ%IILOCALE ÎN CONTE(TUL

REGIUNII

CARACTERI&AREAMANAGEMENTULUI

R Date privind situaţia deansambluR Scurt istoricR Amplasament/ suprafaţăR %elief/ climăR #otenţial demograficR %esurse disponibileR Lr. localităţi @urbane $iruraleR Servicii publiceR Date privind situaţiaeconomică

pe ramuri de activitate

R ?lemente definitorii @specificităţiR Stadiul de reali!are a reformeieconomice @privati!ări/restructurăriR %elaţiile cu celelalte *udeţeR nformaţii eterioare determinante- Date re!ultate din strategia deansamblu a economiei naţionale saua regiunii- Cadrul legislativ @permisivitatea $irestricţiile lui- Cooperări reali!ate $i posibile cu

parteneri străini

R Structură/ %0>R #ersonalR Mecanismul de relaţiiR Sistem de comunicareR Sistem informaţional $iinformaticR Metode $i te+nici deconducereR Managementul sc+imbăriiR Anali!a nivelului dedescentrali!are$i de delegare a autorităţii

R #roblematica autonomieilocaleR Date privind nevoile de

pregătireANALI&A SOT p1c,e ,ari? p1c,e 2la/e? -p-r,1i,39i :i ri2cri ETAPA II 0 FORMULAREA STRATEGIEI DE DE&VOLTARER MisiuneaR 0biective principale/ priorităţiR Definirea politicilor sectorialeR %esurse necesare - proprii $i atraseFORMULAREA CONCEPTULUI STRATEGIC DE DE&VOLTARE ETAPA III 0 OPERA%IONALI&AREA ŞI IMPLEMENTAREA

3E



R 0biective derivate/ priorităţiR ?valuarea $anselor @forţe eterne favorabile $i nefavorabileR ?laborarea planului de acţiuni- Acţiuni- %esurse- %esponsabili

- 8ermeneR Conceperea unui sistem de regla* $i de pilota*

ELABORAREA PLANULUI STRATEGIC PENTRU FIECARE POLITICĂ SECTORIALĂ ETAPA IV 0 URMĂRIREA ŞI CONTROLUL APLICĂRII STRATEGIEIR #lanuri/ regulamente/ proceduri administrativeR Adaptarea sistemului informaţional $i informatic de urmărire

4.. 0trategia de dezvoltare a unei administraţii orientate către cetăţean 0copul acestei strategii este să definească $i să "ndeplinească următoarele funcţii=

9ndreptarea atenţiei de la contribuţii către re!ultate $i con$tienti!area "ntr-o mai mare măsură a

necesitatăţii unei administraţii publice orientate către furni!area de servicii publice de calitate<Stabilirea unor standarde pentru servicii pentru organi!aţiile care furni!ea!ă servicii publice<enerali!area sistemului g+i$eului unic<

'ezvoltarea acestei strategii se ba!ea!ă pe următoarele principii=Cearea unor administraţii apropiate de cetăţeni<Aplicarea unui sistem de standardi!are a serviciilor menit să definească cerinţele de calitate pecare trebuie să le "ndeplinească acestea. 8otodată sporirea importanţei re!ultatelor mecanismelor de consultare a cetăţenilor este o premisă pentru determinarea mai eactă a nevoilor cetăţenilor<Acordarea de premii pentru calitatea serviciilor oferite "n vederea cre$terii motivaţiei

prestatorilor de servicii<Asigurarea permanenţei "n prestarea serviciilor @linii telefonice non-stop pentru furni!area de

informaţii/ nternet/ etc.nstituţiile guvernamentale care pun la ba!a activităţii lor interesele cetăţenilor sunt demne

de "ncredere/ funcţionarii prestea!ă servicii intr-o maniera previ!ibilă/ desc+isă $i transparenta $isunt răspun!ători pentru deci!iile lor precum $i pentru c+eltuirea adecvată a resurselor.

#asurile de realizare a unei administraţii orientate către cetăţean sunt <rearea mecanismelor de consultare efectiva a cetăţenilor, în scopul creşterii gamei de

servicii oferite şi primirea unui feedbac: privind calitatea serviciilor@?ste important modul "n care este furni!at serviciul respectiv dar este de asemenea

important $i ce se oferă. ?ste necesara promovarea cre$terii numărului serviciilor prestate pentru asatisface nevoile grupurilor cu interese diferite. Acesta presupune consultări mai largi ale cetăţenilor $i participarea acestora "n determinarea tipului $i nivelului serviciului ce urmea!ă a fi furni!at.Consultarea $i colaborarea intre diferitele nivele de organi!are trebuie să fie eficiente deoarece a*utala crearea standardelor motivante $i inovatoare pentru servicii . ntegrarea furnizării serviciilor@

#entru ca serviciile să fie mai u$or accesibile/ acestea trebuie consolidate intr-un centru fi!icsau virtual ba!at pe nevoile $i a$teptările cetăţenilor $i nu pe logica structurii organi!ăriiadministrative. ntegrarea serviciilor solicita colaborarea at&t pe verticala c&t $i pe ori!ontala "nsectorul public. Aceasta măsura implica o sc+imbare "n procesele $i cultura organi!aţionala $i/ deaceea/ reali!area g+i$eului unic necesita parcurgerea mai multor etape/ fiind precedata de soluţii deintegrare mai simple @e.g. serviciile de informare telefonica/ portal de nternet etc. Utilizarea te8nologiei informaţiei şi a comunicării@

5tili!area te+nologiei informaţiei desc+ide noi posibilităţi at&t pentru furni!orii de serviciidar $i pentru cetăţeni. 0 administraţie publică care funcţionea!ă pe principiul I2' @I !ile pesăptăm&na $i 2' ore pe !i a*uta la crearea unei administraţii publice mai accesibile $i transparente.

'G



0c8imbarea mentalităţii birocratice@Cre$terea calităţii "nseamnă sc+imbarea modului de a g&ndi $i a aborda diversele probleme/

trecerea la o g&ndire fleibila/ orientata către re!ultate.

4.". 0trategia de dezvoltare a funcţiei publice 0copul acestei strategii este de a defini $i "ndeplini simultan următoarele funcţii @

Crearea unui corp al funcţionarilor publici profesionist/ imparţial/ onest/ stabil $i eficient<9mbunătăţirea sistemului de recrutare $i selecţie a funcţionarilor publici<9mbunătăţirea sistemelor de perfecţionare profesională<De!voltarea mecanismelor ce au ca re!ultat cre$terea mobilităţii funcţionarilor publici "n cadrulfuncţiei publice.

'ezvoltare acestei strategii trebuie să se ba!e!e pe următoarele principii 6delimitarea funcţionarilor publici de alţi anga*aţi ai statului din cadrul puterii eecutive.Definirea funcţiei publice trebuie să se reali!e!e "n special prin luarea "n considerare aatribuţiilor funcţionarilor publici $i mai puţin a instituţiilor unde ace$tia "$i desfă$oarăactivitatea<

"mbunătăţirea coordonării funcţionarilor publici $i garantarea aplicării uniforme de către ace$tiaa principiilor administrative<reali!area unui sistem de salari!are $i de recompense pentru activitatea funcţionarilor publicicare să ia "n considerare "n primul r&nd performanţele acestora<reali!area unui sistem de recrutare $i promovare ba!at pe merit/ care să ofere garanţia că cei mai

buni funcţionari publici sunt promovaţi.CAPITOLUL *.

DE&VOLTAREA LOCALĂ

*.#. M-4ele 2i2,e5ice ale 4ez;-l,3rii l-cale 9n ultimele decenii/ evoluţia conceptuală referitoare la de!voltarea economică $i socială

cunoa$te abordări tot mai profunde printre care cele referitoare la de!voltarea locală au un rol prioritar. C&nd spunem prioritar ne referim/ mai ales/ la modul "n care/ "n formularea unor politici publice/ sunt incluse obiectivele de!voltării locale/ "n "ntreaga lor compleitate/ precum $i la faptulcă aceste politici dob&ndesc atributele unor politici naţionale susţinute at&t printr-un cadrunormativ adecvat/ dar $i prin alocarea unor resurse materiale considerabile. 9n acela$i timp/ ba!a de!voltării economico-sociale o repre!intă resursele endogene/ iniţiativa $iactivitatea antrepre-norială la nivel local4/ iar definirea conceptului local4 se face nu numai "nlegătură cu unităţile administrativ-teritoriale/ comună/ ora$/ municipiu sau *udeţ/ ci $i la nivel inter comunal/ interregional $i c+iar transfrontalier4.

9n acest contet/ de!voltarea locală incumbă aspecte economice/ sociale/ te+nologice etc.$i are caracteristicile unui proces de de!voltare "ntr-o anumită regiune sau arie geografică/ av&nd

drept obiectiv cre$terea bunăstării $i a calităţii vieţii/ la nivelul respectiv. 8otodată/ de!voltarealocală se referă la evoluţia capacităţii unei economii locale sau regionale "n vederea stimulăriiunei cre$teri economice $i sociale stabile menite să determine crearea de noi locuri de muncă $icondiţii pentru valorificarea oportunităţilor proprii sc+imbărilor rapide "n plan economic/ te+nic/social etc.

După #ecUueur @2GGG/ de!voltarea locală pre!intă o mare varietate de configuraţii.Cristali!ările fenomenului sub forma unor sisteme productive locale sunt ele "nsele "ntr-o evoluţieconstantă $i devenirea lor răm&ne fragilă4. Acela$i autor/ cit&nd cotidianul Fe 5onde" vorbe$tedespre ire!istibila ascensiune a de!voltării locale4.

0 definiţie sintetică/ dar cuprin!ătoare/ a de!voltării locale o regăsim $i la A. #arlagi/ "nlucrarea Dicţionar de administraţie publică/ concept actual "n $tiinţa administraţiei prin care sedefine$te procesul de de!voltare/ "n principal economică/ "ntr-o anumită regiune sau unitateadministrativ-teritorială/ care determină o cre$tere a calităţii vieţii la nivel local4.

'1



Acela$i autor afirmă ca obiective ale de!voltării locale prosperitatea economică $i bunăstarea socială prin crearea unui mediu favorabil pentru afaceri/ concomitent cu integrarea "ncomunitate a grupurilor vulnerabile/ folosirea resurselor endogene/ de!voltarea sectorului privat4.

#rin urmare/ din aceste succinte pre!entări/ reţinem caracteristicile unui proces comple alde!voltării locale/ "n cadrul căruia aspectele evolutive de natură economică/ socială $iadministrativă/ devin predominante.

-bordarea sistemică a dezvoltării locale>ără intenţia de a limita abordarea/ ca proces/ a de!voltării locale vom reţine/ "ncontinuare/ două direcţii conee de anali!ă economică $i administrativă. Susţinerea acesteiipote!e de cercetare derivă/ pe de o parte/ din cadrul normativ comun ce susţine de!voltarealocală/ at&t "n %om&nia/ c&t $i "n statele 5niunii ?uropene/ iar pe de altă parte/ din

practicile eistente la nivel european ce determină coneiuni tari/ de natură sistemică/ "ntresferele economice $i administrative locale.

#roceselor aferente de!voltării locale li se subsumea!ă sau suprasumea!ă proceseadiacente care au ca obiectiv descentrali!area politicilor publice către administraţiileregionale $i locale/ cooperarea $i reţelele "ntre diferitele niveluri ale administraţiei @locale/regionale/ naţionale/ supranaţionale $i "ntre agenţii publici $i privaţi. Această sc+imbare a

politicii implică o puternică provocare sub forma nevoilor de cuno$tinţe $i informaţii.Acţiunile pentru reali!area politicii/ elaborate pentru teritorii specifice/ solicită un "nalt gradde coordonare/ verticală $i ori!ontală/ a administraţiilor $i "mbunătăţirea cooperării "ntreorganismele publice $i private4.

9n %om&nia/ ca $i "n alte ţări europene/ politicile de de!voltare regională $isau localăimplică patru niveluri/ $i anume european" pentru stabilirea normelor $i obiectivelor generale< naţional" pentru adaptarea normelor menţionate la contetul naţional/ precum $i pentru

monitori!area implementării lor $i furni!area asistenţei te+nice< regional" cu rol fundamental "n selectarea proiecte lor/ alocarea resurselor pentru acestea $i

monitori!area implementării lor< local" @*udeţean/ municipal/ oră$enesc sau comunal cu rol "n antrenarea actorilor locali/elaborarea de proiecte $i promovarea implementării acestora.

Această ierar+i!are/ aparent formală/ implică cel puţin două conclu!ii ce susţin necesitateaabordării sistemice a de!voltării locale.

#rima dintre conclu!ii se referă la eficienţa procesului luării deci!iei publice locale care nu poate fi atinsă dec&t "n contetul unei capacităţi ridicate de interacţiune/ at&t la nivel formal/ c&t $iinformai/ a instituţiilor $i autorităţilor locale.

Cea de-a două conclu!ie/ are "n vedere faptul că implementarea noilor instrumente deguvernare - scopurile generale ale politicii $i regulile *ocului4 sunt stabilite de un nivel superior/

prin consultarea te+nică $i politică cu nivelurile inferioare/ iar specificarea $i implementarea

acestor scopuri necesită monitori!area continuă a diagnosticului prin reţele de parteneri - se ba!ea!ă pe sc+imbul de informaţii cantitative/ pertinente/ actuali!ate $i semnificative4.#entru de!voltarea locală/ "n contetul descris interior/ "nţelesul cel mai adecvat al

conceptului de sistem este cel "n care sunt pre!ente/ eplicit sau nu/ noţiunile de proces/ mediu$i autonomie.

Această opţiune este susţinută de elementele fundamentale ale reglementărilor normativeeuropene $i rom&ne$ti/ precum $i de compleitatea specifică de!voltării locale. #rin urmare/dintre multiplele definiri ale sistemului o vom reţine pe cea aparţin&nd lui Napierre @1EE2 pentrucare/ sistemul este un ansamblu organi!at al proceselor legate "ntre ele printr-o mulţime deinteracţiuni/ coerente $i fleibile/ care determină un anumit grad de autonomie;.

9n acest sens/ o de!batere mai amplă a problematicii specifice abordării sistemice reali!ea!ă

Quteau care " enunţă patru principii fondatoare ale sistemului unei colectivităţi teritoriale. desc+iderea sistemului spre eterior sau interrelaţionarea "ntre sistem $i mediul său< interdependenţa diferitelor elemente sau subsisteme<

'2



pluridisciplinaritatea abordării analitice a sistemului< "nscrierea sistemului "ntr-un demers de sc+imbare "n conformitate cu care de!voltarea locală

nu se mai poate ba!a numai pe fundamentele tradiţionale ale administraţiei colectivităţilor publice.

9n virtutea acestui principiu/ abordarea sistemică a dezvoltării locale va deveni un demersde analiză şi concepţie" av-nd ca punct de plecare o reflecţie asupra finalităţii colectivităţilor

teritoriale diferenţiindu+se" astfel" de abordarea tradiţională a managementului unei organizaţii publice.

#rincipalele concluzii le sinteti!ăm "n următoarele ipote!e ale modelului sistemiceconomico+administrativ al dezvoltării locale A05-'B36

eistenţa a trei niveluri ale organi!ării sistemice selector" transductor şi realizator" fiecaredintre acestea av&nd caracteristicile unui subsistem cibernetic<"n de!voltarea locală/ activităţile corespun!ătoare primului nivel aparţin instituţiilor sauautorităţilor publice @consilii *udeţene/ municipale etc. sau unor structuri asociative aleacestora $i au ca obiect fundamentarea deci!iilor publice referitoare la strategiile dede!voltare locală/ selectarea politicilor publice de de!voltare/ accesarea fondurilor dede!voltare etc<nivelul intermediar ) transductor-cuprinde activităţile desfă$urate de funcţionarii $ianga*aţii publici pentru operaţionali!area deci!iilor publice/ monitori!area rea li!ăr ii

politicilor de de!vo ltar e loca lă/ evaluarea $i utilitatea acestora $i a impactului social $ieconomic.

Aceste două niveluri sunt specifice administraţiei publice locale $i asigură rolul de procesor public al acesteia

nivelul de ba!ă - reali!ator - se suprapune peste activităţile actorilor economici ai de!voltăriilocale constituiţi "ntr-o reţea de subsisteme cibernetice care/ "n ansamblul său/ are $i ea

propriile mecanisme de reglare< proiectarea unui S?ADN trebuie să aibă "n vedere logica de acţiune a de!voltării locale pre!entată anterior/ logică ce "mbină eficienţa proceselor economice ale de!voltării locale cuinteresul public al colectivităţilor locale. #rin urmare/ apare cu necesitate ipote!a conformcăreia S?ADN va fi constituit din două subsisteme principale/ administrativ $ieconomic/ care interacţionea!ă prin mecanisme complee ce decurg din cadrul legislativ/transferul de resurse/ informaţii. Mediul acestora este acela$i $i reali!ea!ă/ cu fiecare/coneiuni specifice provenite din interesul public/ necesitatea cre$terii bunăstării etc.

*.!. De2ce1,ralizarea ca4r ri4ic 1ece2ar realiz3rii 2,ra,e7iei 4e 4ez;-l,are la 1i;ellc-lec,i;i,39il-r ,eri,-riale

Colectivităţile locale sunt persoane @morale *uridice/ repre!entative $i nonspeciali!ate. Na

nivelul teritorial al statului/ prefecturile/ direcţiile *udeţene c&t $i serviciile *udeţene nu sunt persoane *uridice ele repre!intă numai administraţii desconcentrate ale statului. 9n plus/ eistă c+iar "n structura statului entităţi/ care/ de$i sunt autonome pe plan bugetar $i "ndeplinesc misiuniindustriale $i comerciale/ ele nu sunt @cu toate acestea persoane *uridice. ?le au numai bugeteanee ata$ate bugetului statului.

Acest concept de personalitate *uridică indică faptul că acele colectivităţi care dispun deaceastă personalitate *uridică au drept obligaţie apărarea intereselor unui grup/ care prin definiţiesunt diferite de interesele individuale. Din acest statut *uridic al colectivităţilor teritoriale re!ultădouă consecinţe #rima consecinţă constă "n faptul că actele @agenţilor persoanelor/ ale$i sau nu/ ai

colectivităţilor teritoriale sunt imputabile nu acestor agenţi/ ci colectivităţii locale "nse$i.

Atunci c&nd primarul semnea!ă un contract sau c&nd anga*ea!ă un funcţionar/ comuna estecea care semnea!ă contractul sau anga*ea!ă $i nu primarul care este persoană fi!ică $iindividuală.

'3



0 a doua consecinţă re!idă "n faptul conform căruia colectivităţile teritoriale au posibilitatea de a acţiona "n *ustiţie.

#entru a "nţelege mai bine mecanismele de repartiţie a puterii "ntre stat $i celelalte entităţi publice @colectivităţile teritoriale trebuie "n prealabil să definim principiile care stau la ba!aevoluţiilor instituţionale.

Ce1,ralizareaCentrali!area presupune unitatea "n eecuţia legilor $i "n gestiunea serviciilor.Această unitate "n ceea ce prive$te eecuţia legilor merge p&nă "ntr-acolo "nc&t printr-un

buletin oficial al unui minister sau printr-o circulară a acestuia se poate prevedea o concepţie unicăde aplicare a legii asupra ansamblului teritoriului.

Astfel/ prefectul/ cel care "n principiu se ocupă cu eecuţia/ transmite ordinesubprefectului/ acesta le retransmite primarilor de ora$e sau comune/ astfel "nc&t canalul de eecuţiecoboară fără "ntrerupere de la ministru la administrat/ legile $i ordinele guvernului transmiţ&ndu-se

p&nă la ultimele ramificaţii sociale cu rapiditatea unui fluid electric. #unerea "n aplicare a acestui principiu are drept consecinţă unicitatea sau omogenitatea concepţiei/ organi!ării $i gestiuniiserviciilor.

De2ce1,ralizarea Spre deosebire de centrali!are/ descentrali!area urmăre$te să ofere colectivităţilor teritoriale de

ba!ă o anumită autonomie permiţ&ndu-le să-$i definească singure normele de acţiune $i să-$i aleagămodalităţile de intervenţie.

:in acest principiu decurg două consecinţe a/2e19a 2,3rii 4e 4epe14e193 8a93 4e a,-ri,39ile ce1,rale? această absenţă a

subordonării put&nd fi de intensităţi variabile datorită faptului că autonomiacolectivităţilor teritoriale nu se manifestă dec&t "ntr-o anumită măsură $i deci ea poate fi maimult sau mai puţin limitată.

4i;er2i,a,ea 2i,a9iil-r l-cale? prin care "nţelegem diversitatea structurilor/ modalităţilor $i

acţiunilor "ntreprinse de către colectivităţile teritoriale- diversitatea logică $i vi!ibilă ce se manifestă din momentul "n care acestor colectivităţi de ba!ă le este conferită o anumită autonomie/ de a se defini $i de a-$i conduce propriile misiuni<- această diversificare a definiţiei/ ca $i a conduitei misiunilor "ncredinţate colectivităţilor teritorialedecurge direct din descentrali!are.

0 activitate este descentrali!ată atunci c&nd regulile după care se conduce sunt edictate decătre autorităţile ce emană din colectivitatea care reali!ea!ă această activitate. Ca urmare/ ogrupare descentrali!ată oricare ar fi natura ei teritorială/ corporativă etc. se caracteri!ea!ă

prin libertate de acţiune faţă de puterea centrală. Na originea ideii de descentrali!are se află recunoa$terea libertăţii organismului care

beneficia!ă de această libertate/ libertate ce se manifestă din punct de vedere *uridic prin

capacitatea organismului respectiv de a-$i elabora el "nsu$i normele după care să se conducă. Deaici re!ultă că/ cel puţin teoretic/ descentrali!area poate fi absolută saul relativă. ?a este absolutăatunci c&nd toate activităţile grupului nu depind dec&t de* ele "nsele $i relativă atunci c&nd unele dinactivităţile grupului vor fi subordonatei unei autorităţi eterioare. "n realitate "nsă nu eistă dec&tacest ultim tip deW descentrali!are.

9n timp ce serviciile descentrali!ate constituie un ansamblu unic ierar+i!at $i diri*at de cătreorganele superioare ale statului/ descentrali!area implică activităţi *uridice care intră "n sarcinaunor administraţii care dispun de o anumită autonomie. ?vident/ puterea centrală nu dispare/ "nsă eanu-$i mai asumă "n mod direct gestiunea serviciilor/ ea supraveg+ea!ă numai maniera de funcţionarea autorităţilor descentrali!ate. Caracterul indivi!ibil al statului recunoa$te colectivităţilor teritorialei numai libertatea de administrare/ nu $i pe cea legislativă/ inter!ic&nd astfel auto-

organi!area @determinarea colectivităţilor locale.9n ca!ul "n care principiul liberei administrări are valoare constituţională/ sarcina de a

determina ec+ilibrul ce trebuie respectat "n ceea ce prive$te administrarea teritorială revine

''



*udecătorului constituţional. Ca urmare/ colectivităţile locale nu pot face ceea ce vor "ntruc&t estefoarte greu de stabilit domeniul de acţiune pur local/ mai ales c&nd este vorba de drept/ sănătate/transport/ locuinţe sau respectarea drepturilor $i libertăţilor/ care sunt prin esenţă problemenaţionale. #e de altă parte "nsă/ eistă un anumit 4prag cantitativ4 p&nă la care legislatorul poatesă acţione!e atunci c&nd stabile$te condiţiile "n care se eercită libera administrare a colectivităţilor teritoriale.

'esconcentrareaConstă "n apropierea statului de locul de aplicare a politicilor. Spre deosebire dedescentrali!are/ desconcentrarea se pre!intă numai ca o corecţie te+nică/ ca un paliativ sociopolitic alabsenţei descentrali!ării. Aceasta deoarece "n ca!ul "n care statul desconcentrea!ă acordarea

permiselor de construire/ este vorba "ntotdeauna de o competenţă a statului care dă na$tere laacordarea/ de către funcţionarii statului/ a unui document care anga*ea!ă responsabilitatea statului.

A desconcentra "nseamnă a reparti!a mai bine acţiunile "ndeplinite de către administraţiilestatului "ntre nivelul naţional de concepere a acestor acţiuni $i nivelul teritorial de eecuţie aacelora$i acţiuni. Aceasta nu repre!intă o reformă definitivă sau ireversibilă "ntruc&t o competenţăcare a fost desconcentrată/ la un moment dat/ poate tot at&t de bine/ la un alt moment/ să fie reluată$i asumată la nivelul central al statului. ?istă/ de asemenea/ posibilitatea ca/ "n acela$i moment/ o

competenţă să fie gestionată desconcentrat "n anumite !one ale teritoriului/ iar "n altele să fie pusă "n aplicare la nivel naţional.

5neori "nsă/ această desconcentrare se poate transforma "n 4desconcen-trali!are4/ prin care"nţelegem situaţia "n care o competenţă a statului/ care răm&ne competenţa statului/ nu poate fi pusă"n aplicare dec&t "n urma eliberării unui avi! din partea ale$ilor locali. 9n acest ca! nu putem vorbidespre o descentrali!are deoarece ale$ii locali nu-$i asumă nici competenţa *uridică/ niciresponsabilitatea financiară a acţiunilor avute "n vedere. Lu putem "nsă afirma că este nici osimplă desconcentrare/ "ntruc&t avi!ul ale$ilor nu putea fi cerut $i luat "n considerare. Acest ca!/

puţin particular/ vi!ea!ă mai mult un obiectiv politic/ dec&t o finalitate te+nică.9n finalul acestei pre!entări conceptuale a desconcentrării "n raport cu descentrali!area

trebuie să reţinem faptul că cei doi termeni nu trebuie niciodată confundaţi/ deoarece ei suntantonimiei.

Astfel/ descentrali!area presupune o "mpărţire a puterilor "ntre stat $i colectivităţile locale/conform unor modalităţi variabile ce depind de tradiţiile istorice ale fiecărei ţări/ "n timp ce prindesconcentrare statul nu-$i "mparte puterea sa/ ci el se apropie de cetăţeni/ instal&nd la faţa loculuiservicii speciali!ate dotate cu o anumită autonomie.

ederalismul Acesta repre!intă o organi!are instituţională fundamental diferită de simpla

descentrali!are.?istă "n primul r&nd o distincţie constituţională "ntre valorile statului federal $i cele ale

statelor federali!ate $i ca urmare numai Constituţia este cea "n măsură să prevadă această repartiţie a

misiunilor $i competenţelor. ?istă "nsă $i o diferenţiere *uridică "ntre un sistem administrativdescentrali!at $i un sistem administrativ federal. Aceasta constă faptul că competenţa statului centralasupra colectivităţilor teritoriale descentrali!ate este practic nelimitată. ?a poate fi mai mult saumai puţin importantă/ "nsă statul central este cel care o decide. "n sc+imb/ competenţa statuluicentral asupra statelor federali!ate este/ prin definiţie/ limitată $i preci!ată prin Constituţie.

Cazl 2,a,el-r re7i-1ale Acest ultim eemplu este interesant deoarece se află la *umătatea distanţei dintre statul federal $icel descentrali!at. 9n comparaţie cu celelalte sisteme/ această eperienţă creea!ă o nouă concepţiede repartiţie a puterii pentru că regiunile autonome aflate "n interiorul acestor tipuri de state au oanumită capacitate legislativă $i deci eistă o pluralitate a ordinelor *uridice "n s&nul aceluia$i statnaţional.

*.'. Rela9iile 2,a, 0 c-lec,i;i,39i ,eri,-riale <1 c3,area 1i 1- ecili/r

*.'.#. O/iec,i;e :i pri1cipii

'(



%eforma administraţiei locale "n %om&nia trebuie să aibă la ba!ă adoptarea legiidescentrali!ării ce repre!intă cadrul *uridic necesar reali!ării strategiei de de!voltare. ?a trebuie sămodifice "n mod profund $i e$alonat repartiţia puterilor "ntre ale$i $i funcţionari/ c&t $i cea acompetenţelor "ntre colectivităţile teritoriale $i stat.

%eali!area unei astfel de mutaţii implică/ "n primul r&nd/ armoni!area "ntr-un cadrudescentrali!at a structurii $i organi!ării diferitelor entităţi teritoriale< modificarea repartiţiei

misiunilor conferite puterilor publice/ "ntre cele asumate de către stat/ la nivel naţional/ c&t $i la nivel teritorial" şi cefe conferite colectivităţilor focale. Această lege trebuie să instituie/ "n egală măsură/cre$terea libertăţii de gestiune a comunelor/ mutaţia instituţională a *udeţului/ c&t $i transformarearegiunilor "n colectivităţi teritoriale cu eerciţiu deplin.

Această reformă trebuie să aibă "n vedere at&t elaborarea Cartei colectivităţilor locale/c&t $i stabilirea competenţelor $i mi*loacelor financiare ale acestora.

Negea descentrali!ării trebuie să cuprindă -rie1,3ri 2,rc,rale care pot fi de tip i12,i,9i-1al@ elaborarea Cartei comunale/ stabilirea rolurilor instituţiei comunale/

*udeţene $i regionale/ reforma statului< de tip 81c9i-1al@ re!olvarea problemei intervenţionismului economic al colectivităţilor locale< de tip 8i1a1ciar@ reforma de ansamblu a fiscalităţii locale.

9n egală măsură reforma trebuie să clarifice repartiţiile competenţelor "ntre stat $icolectivităţile locale/ av&nd "n vedere toate domeniile de activitate/ a*utoare sociale/ educaţie/ medii/cultură $i sport.

?a trebuie să vi!e!e cre$terea eficacităţii sistemului administrativ local prin ameliorareastatutului ale$ilor locali $i al personalului colectivităţilor locale/ să facilite!e cooperareaintercomunală $i participarea cetăţenilor la viaţa locală. "n acest cadru general/ repartiţiilecompetenţelor ar trebui să se bazeze pe opt principii, dintre care patru de organizare şi patru derealizare= (. ?ransferurile de competenţe nu implică retragerea nici unei atribuţii a colectivităţilor descentralizate ci dimpotrivă, ele le conferă acestora atribuţii noi . Altfel spus/ legea nu trebuie

să urmărească o redistribuire a misiunilor actuale "ntre stat $i colectivităţile locale/ ci să conferecolectivităţilor locale misiuni noi/ care p&nă acum au fost eercitate de către stat. ;. ?ransferurile de competenţe nu trebuie să aducă nici o atingere preeminenţei statului, ci trebuie să+i permită să se consacre mai mult misiunilor sale fundamentale legatede suveranitatea naţională/ precum *ustiţia/ poliţia/ apărarea/ afacerile eterne/ securitate. Deasemenea/ statul define$te $i pune "n aplicare politica economică $i socială a naţiunii. ?l estesingurul care dispune de puterea de reglementare generală/ put&nd defini prin legi $i decrete deaplicare condiţiile "n care colectivităţile locale trebuie să-$i eercite noile atribuţii.

'. ?ransferurile de competenţe nu trebuie să permită unei colectivităţi teritoriale să+şi exercite tutela asupra unei alte colectivităţi ? orice caracter ierar+ic fiind eclus "n relaţiiledintre colectivităţile teritoriale< acestea vor putea stabili "ntre ele relaţii contractuale/ atunci c&nd

vor dori să se asocie!e "n vedereaeercitării competenţelor lor.Colectivităţile locale sunt/ ca urmare/ considerate autonome/ fiecare "n sfera lor decompetenţe/ aceste sfere fiind bine separate unele de altele/ fiecare colectivitate teritorială put&ndeersa atribuţiile sale/ fără a avea nevoie să facă apel la o altă categorie de colectivitate teritorială.Astfel se va trece de la o sc+emă administrativă de tip vertical la una de tip ori!ontal @stat-regiune-

*udeţ-comună/ fiecare "n domeniul său gestion&ndu-$i "n mod paralel atribuţiile fără a fi supusăcontrolului unei alte categorii de colectivităţi.

). ?ransferurile de competenţe trebuie să fie definite în funcţie de vocaţia principalăa fiecărui nivel de colectivitate . Ca urmare/ orice transfer trebuie să aibă "n vedere ansamblulatribuţiilor relative la o competenţă dată $i să fie efectuat "n profitul unei singure categorii decolectivitate care va deţine astfel responsabilitatea deplină.

>iecare transfer se va face "n beneficiul colectivităţii celei mai apte de a eercita competenţarespectivă "n raport cu nevoile cetăţenilor. Astfel/ repartiţia competenţelor poate vi!a atribuirea către comune - a ansamblului atribuţiilor relative la amena*area solului $i a ec+ipamentelor

',



proimitate< către *udeţe - a responsabilităţii de a asigura a*utoare $i servicii care fac apel la solidaritatea

socială< către regiuni - a misiunii de planificare/ impulsionare $i incitare "n domeniul economic/

social $i cultural. . !rimul principiu de realizare constă în faptul că transferurile de competenţe trebuie

să fie însoţite de transferul resurselor corespondente. ?le nu trebuie/ "n nici un ca!/ să oferestatului oca!ia de a reali!a un transfer global de obligaţii "n detrimentul colectivităţilor locale.Ca urmare/ orice transfer de competenţe trebuie să fie urmat de transferul resurselor pe carestatul le consacră eercitării competenţei respective/ pentru a "mpiedica cre$terea prelevărilor fiscaleobligatorii ale colectivităţilor locale. $. De asemenea/ transferul competenţelor trebuie să antreneze punerea la dispoziţie, în

profitul colectivităţilor locale, a mi1loacelor necesare exerci tării acesteia? "n sensul că anumiteservicii sau părţi de servicii ale statului care "ndeplinesc eclusiv o competenţă bine definită $icare vor trece "n sarcina unei colectivităţi locale/ trebuie să fie transferate la aceasta din urmă "ncondiţii fiate prin decret.

8ransferul competenţelor trebuie să antrene!e de plin drept punerea gratuită la dispo!iţiede către colectivitatea atributară/ a mobilelor $i imobilelor necesare funcţionări acesteia. "n sc+imb/colectivitatea beneficiară va putea ac+i!iţiona aceste bunuri "n condiţiile pieţei/ cu ecepţia ca!ului"n care ele aparţin domeniului public.

H. ?ransferul competenţelor trebuie să fie completat printr+un efort paralel dedesconcentrare a atribuţiilor care continuă să intre în responsabilitatea statului.

8ransferul competenţelor nu suprimă "nsă/ "n mod necesar/ orice intervenţie a statului "ndomeniile respective. ?l antrenea!ă/ "n numeroase ca!uri/ noi forme de acţiune $i de control din

partea puterii publice. 5nei puteri descentrali!ate trebuie să-i corespundă o putere descon-centrată. Aceasta deoarece ar fi inoportun să se "ntărească puterea anumitor ale$i locali/concentr&ndu-se eercitarea atribuţiilor la repre!entanţii *udeţelor $i ai regiunilor/ mai ales "n ceeace prive$te aplicarea regulilor generale $i stabilirea convenţiilor necesare armoni!ării acţiunilor

puterii publice cu cele ale colectivităţilor locale.. ?ransferurile de competenţe trebuie să definească, în interesul general, un anumit

număr de obligaţii pentru colectivităţile locale.Spre eemplu/ eercitarea liberă a unor competenţe mai largi de către colectivităţile locale

nu trebuie să semnifice/ cu toate acestea/ o dispersie a informaţiilor statistice $i ca urmare estenecesară menţinerea modalităţilor anterioare de culegere a datelor. De asemenea/ obligaţiile impusede apărarea naţională/ "n numele interesului general al naţiunii/ trebuie să se aplice tuturor colectivităţilor locale $i instituţiilor lor. Cn concluzie/ putem afirma că transferul competenţelor trebuie să aibă "n vedere douăobiective ma*ore de!voltarea democraţiei participative $i generali!area reflecţiilor prospective.

Dez;-l,area 4e5-cra9iei par,icipa,i;e pre2p1e@9n primul r&nd/ crearea a 15er-a2e -r7a1e c-12l,a,i;e a40-c <1 4i8eri,e 4-5e1iicopre!idate de către repre!entantul statului $i pre$edintele consiliului regional/ alcelui *udeţean $i un ales municipal comitete regionale pentru acordarea de "mprumuturi/comitete academice pentru educaţia naţională/ comitete *udeţene pentru re!olvarea

problemei locuinţelor/ comitete *udeţene pentru acordarea a*utoarelor sociale/ comiteteregionale legate de formarea profesională/ comitete *udeţene de conciliere "n domeniulurbanismului<0 a doua 5-4ali,a,e 4e <1,3rire a 4e5-cra9iei participative constă "n cre:,erearepreze1,3rii ale:il-r <1 4i8eri,ele 2,rc,ri a45i1i2,ra,i;e :i c-12l,a,i;e l-cale spreeemplu/ participarea acestora la consiliile de admi nistraţie a instituţiilor de "nvăţăm&nt.

o a treia modalitate constă "n i12,i,irea <1 a15i,e 4-5e1ii 4e ac9i1e p/lic3 aac-r43rii 4e a;ize 4e c3,re - c-lec,i;i,a,e a2pra -rie1,3ril-r 2a ac9i1il-r al,eic-lec,i;i,39i? din direcţia colectivităţilor teritoriale spre stat $i invers/ fără "nsă a "ncălca

'I



flagrant principiul conform căruia fiecare colectivitate teritorială este liberă să acţione!e "ndomeniul său de competenţă. Dincolo de documentele de urbanism $i de diferitele programe de investiţii $i de acţiuni

finanţate de către colectivităţile locale/ legile de repartiţie a competenţelor trebuie să aibă "nvedere elaborarea unor sc+eme de orientare $i coordonare a acţiunilor publice/ cum ar fi planul *udeţean de transport<

planul sectorial al formării profesionale< programul *udeţean pentru ec+ipament rural< sc+ema *udeţeană a instituţiilor $i serviciilor sociale $i medicale. #rincipala etapă a strategiei de punere "n aplicare a mecanismelor de repartiţie acompetenţelor trebuie să fie e$alonarea ei "n timp. Se pune problema dacă aparatul normativ aldescentrali!ării trebuie $i el constituit "n mod progresiv. Pe1,r a 4e2ce1,raliza? altfel spus pe1,r a repar,iza c-5pe,e19ele p/lice <1,re2,a, :i c-lec,i;i,39ile l-cale? p-, 8i aplica,e :i al,e 5-4ali,39i@ diminuarea restricţiilor de orice natură care "ngrădesc colectivităţile teritoriale "n eercitarea

competenţelor lor.

sporirea competenţelor acelora$i colectivităţi teritoriale $i "n mod natural cre$terea resurselor acestora. Reforma administraţiei teritoriale? "ntr-o a doua etapă a sa/ trebuie să urmărească patrudirecţii principale=

mai bună definire a organi!ării teritoriale a statului<moderni!area $i democrati!area vieţii locale<

promovarea cooperării locale/ la nivel comunal $i la nivel regional<"ncadrarea *uridică a cooperării descentrali!ate.

A. Or7a1izarea ,eri,-rial3 a 2,a,li>ără o reală desconcentrare/ o veritabilă locali!are a deci!iei nu poate eista/ această

locali!are răm&ne "nsă unul din obiectivele ma*ore ale descentrali!ării. 9n acest spirit/ legea trebuie

să instituie principiul unei noi repartiţii a misiunilor "ntre administraţiile centrale $i serviciiledesconcentrate ale statului. să "ntărească nivelul regional al administraţiei statului/ care ar putea deveni un pol

interministerial de animare/ impulsionare $i programare a acţiunii publice "n scopul de asatisface eigenţele unei gestiuni moderne $i de a răspunde tendinţei de cre$tere a importanţeinivelului regional "n cadrul spaţiului european.

să facă din prefectul regiunii responsabilul cu punerea "n practică a politicilor naţionale $icomunitare "n domeniul de!voltării economice $i al amena*ării teritoriului.

B. M-4er1izarea :i 4e5-cra,izarea ;ie9ii l-caleMăsurile avute "n vedere "n acest scop trebuie să se oriente!e "n *urul a trei opţiuni ma*ore#. -meliorarea informării şi participării locuitorilor ce se poate reali!a prin punerea "n

aplicare a următoarelor dispo!itive instituirea "n marile comune a unei de!bateri privind orientările bugetare "naintea votării

bugetului< punerea la dispo!iţia publicului a documentelor bugetare "nsoţite de date sintetice $i comparative

asupra situaţiei financiare a colectivităţii/ a listei $i sumei subvenţiilor atribuite/ c&t $i adocumentelor contabile ale "ntreprinderilor @regiilor autonome care au "nc+eiat cu respectivacolectivitate o convenţie de delegare a unui serviciu public industrial sau comercial<

inserarea "n presa locală a +otăr&rilor ce autori!ea!ă intervenţiile economice alecolectivităţilor locale<

afirmarea principiului de drept al retransmisiei $edinţelor adunărilor deliberante<

promovarea procedurilor de consultare directă a cetăţenilor organi!ată de cererea primaruluisau a unei părţi a Consiliului municipal @oră$enesc. Consultarea cetăţenilor va trebui săse refere la domeniile ce aparţin competenţei comunale. 8rebuie "nsă să fie prevă!ută o limitare

'F



a frecvenţei consultărilor care se poartă asupra aceluia$i subiect "n scopul evitării situaţiei caacţiunea municipală să fie "mpiedicată prin consultări repetate<

constituirea de structuri consultative pe l&ngă adunările locale< "ntărirea participării cetăţenilor la gestiunea serviciilor publice locale.

!. Cntărirea dreptului aleşilor în cadrul adunărilor locale9n scopul "ntăririi dreptului la informare $i dreptului la epresie al ale$ilor locali/ $i "n

special al celor minoritari/ legea ar trebui să permită ale$ilor minoritari declan$area/ mult mai facilă/ a $edinţei etraordinare a

consiliului municipal. să instituie obligativitatea elaborării unui raport eplicativ asupra problemelor supuse

deliberării/ care figurea!ă "n ordinea de !i a $edinţei consiliului municipal.'. -meliorarea controlului de legalitate ale actelor autorităţilor localeAceasta ar presupune cre$terea mi*loacelor de informare a prefectului/ at&t in "n ce prive$te

"nc+eierea contractelor publice/ c&t $i notificarea acestora $i "nceputul eecuţiei.9n acela$i spirit/ legea ar trebui să asigure o mai bună coerenţă "ntre acţiunea prefecţilor

$i cea a Curţii de Conturi/ aceasta din urmă put&nd să-$i aducă contribuţia la eaminareaconvenţiilor privitoare la "nc+eierea contractelor $i să informe!e prefecţii $i ale$ii locali asuprainvestigaţiilor pe care ea le iniţia!ă "n structurile ce beneficia!ă de concursul financiar alcolectivităţilor teritoriale. C. C--perarea l-cal3

Amena*area spaţiului $i de!voltarea locală nu pot fi concepute fără promovareamodurilor de cooperare "n scopul reali!ării unor proiecte comune ale colectivităţilor locale. La 1i;el re7i-1al. Se pot "nc+eia "nţelegeri interregionale/ a căror creare este propusă prin

lege $i care pot lua forma unor instituţii publice cu caracter administrativ constituite lacererea regiunilor. 9n scopul garantării coerenţei Cartei teritoriale aceste "nţelegeri inter -regionale nu vor putea "nsă să fie constituite dec&t "n 2 sau 3 regiuni limitrofe/ o regiuneneput&nd aparţine dec&t unei singure "nţelegeri. Aceasta ar putea fi administrată printr-un consiliu

compus din repre!entanţii regiunilor membre/ av&nd "n frunte un pre$edinte ales/ care va fieecutiv.Aceste "nţelegeri interregionale vor putea eersa competenţele $i vor fi transferate "nmod liber de către regiunile membre.

La 1i;el c-51al. Negea ar putea crea noi organisme/ cum ar fi comunităţile de comune $icomunităţile de ora$e. 9n ambele ca!uri se are "n vedere asocierea celor mai pertinente forme decooperare "n scopul eercitării unor competenţe structurate ca de!voltarea economică $iamena*area spaţiului. Această "orm& de cooperare "nsă trebuie să se ba!e!e pe ideea devoluntariat $i pe str&nsa concertare "ntre ale$ii locali. "n această perspectivă/ "n fiecare *udeţ se

pot crea comisii de cooperare intercomunală "nsărcinate cu stabilirea unui bilanţ al structurilor nou create $i cu elaborarea unei sc+eme *udeţene a cooperării intercomunale.

Această sc+emă/ i!vor&tă dintr-o largă de!batere locală/ nu va avea dec&t un caracter

indicativ/ noile comunităţi de comune sau de ora$e nefiind instituite dec&t după acordulcolectivităţilor respective eprimat printr-o ma*oritate calificată.

Competenţele comunităţilor de comune vor fi centrate asupra amena*ării spaţiului/de!voltării economice/ protecţiei $i punerii "n valoare a mediului. #rintre cele trei grupe decompetenţe/ două vor trebui eercitate "n mod obligatoriu/ comunitatea put&nd eersa "nsă $i alteatribuţii facultative. 9n sc+imb/ comunităţile de ora$e ar putea fi constituite "n *urul comunelor membre ale uneiaglomeraţii. 9n afara competenţelor atribuite comunităţilor de comune/ acestea vor putea eersa $i alteatribuţii "n domeniul căilor de transport ale aglomeraţiei $i al elaborării planurilor de transport. #entru a face din aceste structuri de cooperare intercomunală instrumente privilegiate ale

punerii "n practică a politicii concertate de de!voltare locală/ această reformă trebuie să cuprindădispo!iţii fiscale $i financiare/ "n sensul dotării acestor structuri cu fiscalitate proprie $i acordăriiunor dotaţii $i subvenţii de la bugetul de stat "n funcţie de anumite criterii bine definite.

'E



D. C--perarea 4e2ce1,raliza,3Ar fi necesar ca legea să aibă "n vedere $i dorinţa cresc&ndă a colectivităţilor locale de

a "ntreţine relaţii cu omoloagele lor din alte ţări. ?a va trebui să prevadă condiţiile "n carecolectivităţile teritoriale pot "nc+eia convenţii cu colectivităţile din alte ţări. Aceste convenţii vor trebui "nsă să se situe!e "n cadrul competenţelor fiecărei colectivităţi $i al anga*amentelor internaţionale "nc+eiate de ţara noastră.

*.'.!. C-5pe,e19ele c-lec,i;i,39il-r l-cale <1 ceea ce pri;e:,e i1,er;e19ia ec-1-5ic39n ce prive$te intervenţiile economice/ legea descentrali!ării trebuie să ofere cadrul *uridic

necesar reali!ării acestora.Oa!a acţiunii economice locale ar putea consta "n principiul libertăţii de administrare al

colectivităţilor locale/ deoarece de!voltarea economică locală poate fi considerată drept o 4afacereeconomică locală4. 9nsă principiul constituţional al liberei administrări nu are "n mod apriori niciun conţinut $i ca urmare poate da na$tere la multiple interpretări.

#entru unii/ colectivităţile locale dispun de o autonomie instituţională/ relativi!ată caurmare a principiului unităţii statului/ dar care răm&ne "nsă dinamică. #entru alţii/ colectivităţilelocale repre!intă numai un simplu mod de a fi al statului $i ca urmare autonomia locală nu poate fi

dec&t re!iduală.A,-1-5ia rela,i;3 a c-lec,i;i,39il-r l-cale

A vorbi de autonomia relativă a colectivităţilor locale pare a fi o tautologie/ deoareceautonomia acestora "$i găse$te limitele "n caracterul unitar al statului.

#entru unii "nsă colectivităţile locale nu sunt/ cu toate acestea/ reductibile la simple rotiţeale statului. "n această perspectivă/ libertatea de administrare/ recunoscută prin Constituţie/constituie o specificitate instituţională. "n consecinţă/ colectivităţile locale dispun de un c&mp deacţiune $i de o autonomie instituţională.

Autonomia instituţională re!ultă din faptul că colectivităţile locale pre!intă o unitate politicăanterioară celei a statului/ acesta din urmă fiind recunoscut drept o persoană *uridică distinctă de totceea ce-1 "ncarnea!ă.

Colectivitatea locală corespunde recunoa$terii unui grup social $i nu unei organi!aţii. ?a poartă "n ea "nsă$i propria legitimitate. Colectivitatea locală este recunoscută ca fiind celula de ba!ă a unităţii. #rin eistenţa adunărilor ale$ilor locali/ ea repre!intă un loc al repre!entăriidiversităţilor legitime.

9n această perspectivă/ c-lec,i;i,39ile l-cale p-, a;ea - 4/l3 1a,r3@ pe de o parte/ circ52crip9ie a45i1i2,ra,i;3 a 2,a,li@ sub autoritatea ierar+ică a

repre!entanţilor lor ele "ndeplinesc misiuni de interes general $i "n acest contet ele suntsupuse principiului unităţii statului @putere reglementară delegată<

pe de altă parte/ repreze1,a1, al 1i 7rp 2i17lar@ "n această perspectivă/ colectivităţilor locale le sunt recunoscute prin Constituţie un c&mp de acţiune care trebuie să se aplice

afacerilor locale @putere iniţială $i generală $i c&mp de acţiune apriori nelimitat.Colectivităţile locale trebuie să dispună de o libertate funcţională/ adică să fie capabile săcree!e norme pentru a răspunde nevoilor populaţiei.

A,-1-5ia rezi4al3Dacă luăm "n considerare noţiunea de autonomie "n sens etimologic/ colectivităţile locale

nu dispun de nici o autonomie. Datorită naturii lor. ele sunt "nainte de toate simple rotiţe alestatului unitar iar o dată cu construirea unităţilor naţionale/ colectivităţile $i-au pierdut autonomia/ele au fost "ncorporate statului $i multiplică asupra "ntregului teritoriu logica unitară a acestuia.?le dispun numai de acea putere pe care statul este de acord să le-o acorde.

Nibertatea care le este recunoscută este o libertate de a administra/ $i nu de a guverna/ legeafiind cea care trebuie să determine cu preci!ie c&mpul de acţiune al colectivităţilor locale. Ca

urmare/ puterea normativă nu poate fi o putere iniţială/ ci numai una delegată.9n acest ca! ne putem pune "ntrebarea la ce serve$te această libertate de a eista/ fără

libertatea de acţiona= Am putea răspunde că "n cadrul acestei libertăţi eistă o recunoa$tere a

(G



comptenţelor/ dar "n cadrul legii. Ca urmare/ este necesar ca legea descentrali!ării să fie cea caredetermină competenţele "n domeniul economic al colectivităţilor locale. ?a este cea care trebuie săofere cadrul *uridic necesar reali!ării strategiei de de!voltare a colectivităţilor teritoriale.

5rm&nd eemplul ţărilor europene/ $i "n ţara noastră legea descentrali!ării ar trebui săacorde/ "n special regiunilor/ competenţe lărgite "n domeniul economic.

Acţiunea regiunii "n favoarea de!voltării economice constituie principala ei misiune

istorică. Cu toate acestea/ rolul său de lider n-a fost spri*init printr-o putere *uridică veritabilafirmată. Begea descentralizării trebuie să facă din regiune o colectivitate teritorială distinctă,

şi mai precis o colectivitate specializată cu atribuţii definite în mod limitativ prin lege.#rintre acestea se numără reali!area studiilor de planificare care contribuie la definirea aelor de acţiune ale

de!voltării economice regionale< puterea de coordonare "n domeniul opţiunilor economice. 9n ce prive$te competenţele/

unele pot fi proprii/ altele pot fi competenţe pe care regiunea le-ar putea eercita ca uncomplement al statului sau pe care le-ar putea "ndeplini cu acordul sau "n contul altor colectivităţi.

#rintre c-5pe,e19ele pr-prii ce ar putea fi acordate regiunilor putem enumera participarea la capitalul societăţilor cu finanţare regională @aport "n capital sau "n

fonduri proprii ale "ntreprinderii< participarea voluntară la finanţarea investiţiilor de interes general< participarea la societăţile mite locale< amena*area turistică< acţiunile economice "n domeniul formării profesionale< gestiunea porturilor $i canalelor fluviale.

9n 7rpa c-5pe,e19el-r care 10i 21, pr-prii ar putea intra acţiunile complementare celor ale statului sau ale celorlalte colectivităţi teritoriale "n

domenii fiate prin lege @"n acest scop/ regiunea trebuie să "nc+eie convenţii speciale cucelelalte colectivităţi teritoriale<

reali!area unor ec+ipamente colective cu acordul $i "n contul altor colectivităţi locale sau alstatului.

!rimul rol al regiunii este cel de acordare de a1utoare în domeniul dezvoltării economice. Negea trebuie să acorde prioritate regiunilor "n acordarea a*utoarelor directe $isă fie!e anumite plafoane. %egiunea/ la r&ndul său/ va putea preci!a apoi condiţiile deobţinere a acestor a*utoare directe care pot lua forma primelor pentru crearea de noi locuri demuncă/ prime pentru crearea de noi "ntreprinderi/ garanţiile de "mprumut/ participaţii lacapital/ "mprumuturi cu dob&n!i bonificate.

9n acest domeniu/ *udeţele $i comunele pot interveni supliment&nd a*utorul acordat deregiune/ dacă acesta se situea!ă sub plafonul legal. A*utoarele pot fi "nsă $i indirecte/ ce iau forma

punerii la dispo!iţie a unor terenuri/ suportarea unor c+eltuieli/ eoneraţii fiscale.9n domeniul economic/ regiunile pot oferi un spri*in important $i "n ceea ce prive$te

acordarea de asistenţă unor "ntreprinderi aflate "n dificultate sau menţinerea anumitor servicii "nmediul rural.

Un al doilea rol ce ar putea reveni regiunilor este cel al planificării . %egiunea nu trebuiesă devină "nsă un simplu instrument de eecuţie al planificării centrale. ?a trebuie să-$i elabore!e

planuri $i programe proprii.6udeţele/ la r&ndul lor/ pot participa la acţiunea economică locală< fie "n mod

complementar/ fie "n mod autonom sau concurent/ acordarea de a*utoare directe pentru crearea

$i etinderea "ntreprinderilor/ competenţe "n domeniul transportului/ acordarea unui suport financiar comunelor rurale/ care sunt principalii agenţi ai reali!ării infrastructurii necesară "ntreprinderilor.

(1



%estul aspectelor ce privesc acţiunea economică a colectivităţilor teritoriale pot fireglementate printr-un regim de colaborări. Astfel se eplică/ "n ţările de!voltate/ proliferareate+nicilor contractuale "n cadrul de!voltării economice locale sau al politicilor ora$elor.

Dispo!iţiile legii descentrali!ării trebuie "n acest fel să consacre intervenţionismul economiclocal/ astfel spus să ofere un cadru legal acţiunii colectivităţilor teritoriale "n domeniul economic. ?atrebuie să recunoască influenţa determinantă a vieţii economice asupra gestiunii afacerilor publice

locale $i a rolului colectivităţilor locale "n ameliorarea vieţii economice. Aceasta deoarece esteimposibil să se ignore "n continuare faptul că colectivităţile locale sunt direct afectate prinintermediul "ntreprinderilor $i c+eltuielile acestora sunt/ de asemenea/ dependente de con*uncturaeconomică.

9n vederea perpetuării "n diacronie a două modele de stat - unul centrali!at $i altuldescentrali!at/ reformele instituţionale trebuie să fie "nsoţite de modificări funcţionale ce vor putea fiinstituite prin alte legi $i prin practica administrativă a perioadei următoare.

#refacere democratică mai mult dec&t o simplă reformă te+nocratică/ această lege adescentrali!ării ar trebui să aibă ca principal scop remedierea cri!ei democratice/ pun&nd capăt

polari!ării vieţii politice de către stat $i favori!&nd de!voltarea spiritului cetăţenesc.

CAPITOLUL $POLITICILE PUBLICE ÎN ROM+NIA

$.#. G;er1a19a 5-4er13 a 2ec,-rli p/lic@ pr-;-c3ri pe1,r R-5=1ia

$.#.#. Pla1i8icarea 2,ra,e7ic30 componentă fundamentală a guvernării moderne o repre!intă planificarea strategică

orientată spre scopuri. #regătirea planurilor strategice multianuale/ integrarea scopurilor $i priorităţilor de politici utili!&nd resursele fiscale/ organi!aţionale/ umane $i de alte tipuri disponibile/ poate oferi

ba!a pentru designul/ managementul $i administrarea mult mai eficace a programelor $i serviciilor.#rintr-o monitori!are $i evaluare corespun!ătoare @$i prin folosirea altor instrumente de supraveg+ere/designul $i administrarea programelor publice pot fi "mbunătăţite/ eficacitatea politicilor poate fievaluată/ iar planurile strategice pot fi reglate "n timp/ pentru obţinerea unor re!ultate mai bune "nraport cu scopurile eistente/ modificate sau noi.

9n procesul de planificare strategică/ planurile strategice pot fi vă!ute ca o importantămanifestare4 sau un re!ultat4 al managementului strategic global/ combin&nd ambiţiile politicilor cu

realităţile fiscale/ pentru a furni!a planuri cu potenţial operaţional. Acestea vor fi implementate per&nd/ prin bugetare/ printr-un design $i organi!are administrativă @inclu!&nd mobili!area resurselor umane/ materiale $i de alte tipuri corespun!ătoare/ precum $i prin oferirea programelor sau aserviciilor.

?ste important faptul că elaborarea politicilor $i procesul bugetar sunt de multe ori separate/oper&nd "n moduri distincte $i @probabil incompatibile "n ceea ce prive$te procesul/ calendarul $i/

bine"nţeles/ procedurile de obţinere a resurselor @bugetului. Această separare este eprimată prindispunerea celor două sisteme "n afara casetei repre!entate. Aducerea acestora "năuntrul casetei/ ca

parte a unei planificări/ implementări $i proces de control integrate/ devine o ţintă de!irabilă. care poate produce coerenţă4 "ntre reali!area politicilor $i bugetare. Derularea acestui sistem al planificării $i managementului merge/ astfel/ mult mai departe de

reformele at&t de necesare ale sistemului de management al c+eltuielilor publice @SMC#/ "n curs dedesfă$urare "n %om&nia. 9n timp ce reformele privind procesul de reali!are a politicilor sunt "n curs dedesfă$urare/ iar sc+imbările organi!aţionale sunt implementate at&t "n cadrul ministerelor @prin

(2



"nfiinţarea 5nităţilor de #oltici #ublice- 5## c&t $i intre ministere @consilii interministeriale/ răm&n"ncă multe de făcut pentru de!voltarea $i "ntărirea acestora. 9n cele din urmă/ eistă $i alte elementeale sistemului global ce vor necesita $i/ posibil primi o atenţie paralelă. Astfel/ lista include formularea politicilor ba!ată de scopuri @metodologii/ procese/ luare de deci!ii< reforme privind sistemele de resursele umane< planuri strategice multianuale/ orientate spre viitor/ integrate "n ciclul de formulare $i eecutare a

bugetului< planificare operaţională la nivelul ministerelor $i agenţiilor/ la r&ndul lor aflate "n legătură cu

planificarea bugetară $i planificarea strategică multianuală< management responsabil $i performant ba!at pe re!ultate $i inclu!&nd funcţii de monitori!are/

raportare $i evaluare < evaluarea politicilor $i a programelor eistente "n termeni de funcţionalitate/ design/

eficacitate "n relaţie cu circumstanţele/ nevoile $i priorităţile noi sau modificate.Următoarele aspecte par să descrie situaţia recentă din %om&nia

sc+imbările privind procesul de formulare a politicilor sunt foarte recente/ fiind implementate"ncep&nd cu 2GG,<

sistemele de monitori!are/ evaluare $i raportare necesită/ "n egală măsură/ definirea $i stimularea "nansamblul reformelor< reformele sunt de!voltate respect&nd politicile $i practicile de management al resurselor umane< "nsu$i sistemul de bugetare este "n mi$care4 către cadre fiscale multianuale/ bugetare pe

programe.8oate acestea sunt componentele unui sistem complet de planificare $i management/ a$a cum a fost

descris mai sus/ $i toate trebuie integrate/ "n cele din urmă/ "n formularea planurilor at&t la nivelministerial/ c&t $i guvernamental. C+estiunile de design $i implementare privind planificareastrategică $i formularea politicilor au fost eaminate recent/ de către uvernul %om&niei/ cu a*utorulunor organi!aţii internaţionale.

$.#.!. Pr-;-c3rile re8-r5el-r#rocesele de articulare $i prioriti!are a politicilor $i strategiilor la nivelul ministerelor sau la nivelul

uvernului ca "ntreg nu sunt "ncă bine stabilite "n sistemul rom&nesc/ "ntr-adevăr/ de!voltareastrategiilor pentru @$i asumarea iniţiativei de a crea un sistem coerent de planificare strategică/ caremai "nt&i formea!ă/ apoi integrea!ă priorităţile politicilor $i planurile strategice la nivelul ministerelor $i agenţiilor/ a fost recunoscută la nivelul uvernului rom&nesc drept o importantă provocare $i unobiectiv de reformă.

9n mod ideal/ aceste iniţiative ar trebui stimulate $i coordonate prin recent "nfiinţatele comiteteinterministeriale @consilii interministeriale/ cu conducerea eercitată c+iar de către Consiliul Centralde #lanificare Strategică/ susţinut de Secretariatul eneral al uvernului.

Cu toate acestea/ referinţa la conducerea de la centrul uvernului nu "nseamnă că totul trebuiecontrolat de aici. 0 guvernare modernă/ responsabilă/ include "n toate ţările conceptul de ierar*ie aluării deciziilor" implic&nd o delegare con$tientă at&t a autorităţii/ c&t $i a responsabilităţilor/ cătremini$tri $i funcţionari publici de conducere din ministere $i agenţii/ a*ung&nd p&nă la nivelele primareadministrative $i de management. 0 astfel de descentrali!are a autorităţii "n cadrul uvernului

poate u$ura sarcinile mini$trilor $i ale funcţionarilor publici de conducere transfer&ndu-le la nivelesubordonate/ unde detaliile pot fi mai bine gestionate de către cei cu eperienţă $i eperti!ă.

Competenţa profesională a funcţionarilor publici $i responsabilitatea asociată cu performanţaacestora @"n eercitarea autorităţii delegate constituie cerinţe esenţiale pentru o ierar+i!are eficace aautorităţii $i responsabilităţilor. Astfel/ strategiile privind resursele umane pre!intă o importanţă

particulară. Acestea includ cre$terea capacităţii "n general $i instruirea "n particular/ elemente

recunoscute drept priorităţi "n toate economiile aflate "n tran!iţie/ inclusiv "n %om&nia. 9ntărirea infrastructurii de cercetare $i instruire @implic&nd instituţii educaţionale/organismeinstitute guvernamentale de instruire/ organi!aţii ce furni!ea!ă statistici etc. poate

(3



contribui la o fundamentare mai bună a reformelor administrative. Mai mult/ progresul acestora poatefi evaluat corespun!ător/ iar publicul poate fi informat "n mod adecvat "n legătură cu opţiunile $i

performanţele uvernului.Astfel/ reformarea procesului politicilor/ a practicilor de planificare $i bugetare/ precum $i

construirea interdependenţelor corespun!ătoare "ntre acestea presupune un efort semnificativ/implic&nd structuri organi!aţionale/ resurse umane/ informaţii $i sisteme de susţinere adecvate. "n

%om&nia/ procesul simultan de descentrali!are a responsabilităţilor $i autorităţilor către autorităţi localeadaugă elemente noi "n această combinaţie compleă de provocări.?perienţa internaţională arată că procesul de moderni!are $i reformare necesită timp/ răbdare

$i perseverenţă. Xările de!voltate au petrecut multe decenii construindu-$i sistemele de reali!are a politicilor/ de stabilire a priorităţilor/ de planificare a bugetelor $i de management orientat către performanţă $i caută "mbunătăţiri "n mod continuu. "n %om&nia/ la fel ca peste tot/ reforma acestor aspecte ale guvernării moderne4 vor avea nevoie de timp. "nvăţarea din mers $i recunoa$terea

progresului treptat trebuie acceptate ca strategii. Acest lucru devine mai evident atunci c&nd seconsideră că sistemul-ţintă4 este el "nsu$i variabil/ "n funcţie de timp $i circumstanţe/ "n acest sens/ maiimportantă este călătoria dec&t destinaţia finală/ folosind repere de progres4 pentru a identifica

performanţa "n timp ce aceasta este atinsă.

$.#.'. Pla1i8icarea 2,ra,e7ic3 <1 ca4rl 5i1i2,erel-r :i al al,-r a7e19ii 9n ultimii ani/ efectiv "n toate ţările/ guvernele au "ncercat să devină mult mai strategice "ngestionarea resurselor publice. De!voltarea unor cadre fiscale multianuale face parte din aceastătendinţă/ a$a cum se "nt&mplă $i cu de!voltarea $i raportarea asupra planurilor strategice de cătreministere $i agenţii. 9n principal/ ministerele sunt responsabile pentru a +otăr" cum ar trebui să fie sc+imbate

programele eistente pentru a se reali!a priorităţile guvernamentale "n timp ce plafoanele dec+eltuieli @bugetul nu sunt depă$ite/ pentru a se asigura o administrare eficace $i eficientă a funcţiilor $i programelor @sau serviciilor $i pentru a fi răspun!ătoare @prin ministru "n faţa uvernului/#arlamentului $i a publicului. #lanurile strategice $i raportarea asupra acestora formea!ă o parteimportantă din instrumentarul guvernamental $i ministerial folosit pentru "ndeplinirea acestor res-

ponsabilităţi. Se intenţionea!ă ca planurile strategice moderne să se etindă dincolo de tradiţionala revi!uire $iaprobare a c+eltuielilor/ către o vi!iune integrată $i orientată spre viitor a managementuluiministerial/ ce are implicaţii umane/ financiare/ te+nologice $i de capital privind operarea programelor curente $i viitoare. Mai mult/ un obiectiv important al introducerii de planuri strategice estede!voltarea responsabilităţii fiscale prin conectarea acelor planuri la eerciţiile bugetare multianuale/a$a cum planurile operaţionale detaliate @cum sunt cele pentru anul fiscal ce urmea!ă ar trebui să fieconectate la alocările specifice din bugetele anuale. #lanurile strategice multianuale vor reflecta/ la nivel de minister/ funcţiile unice $i direcţiile

de acţiune4 ale ministerelor individuale/ create conform circumstanţelor specifice. "n principiu/ astfelde planuri ar include o evaluare a cererilor de resurse apărute "n decursul timpului pentru politicile propuse sau pentru sc+imbările de program/ simultan cu evaluarea programelor eistente $i posibilaalegere "ntre programele aflate "n competiţie pentru resursele disponibile alocate ministerelor. #e scurt/ principiul constă "n a "ncura*a selectarea celor mai potrivite opţiuni de politici

publice/ av&nd "n vedere resursele disponibile. De!voltarea planificării strategice intenţionea!ă săasigure un control mai mare asupra politicilor $i c+eltuielilor de la nivelul ministerelor/ furni!&ndsimultan o legătură "ntre/ pe de o parte/ priorităţile globale ale uvernului/ iar/ pe de altă parte/resursele fiscale guvernamentale @bugetul consolidat. Se asigură astfel un mecanism de integrare a

procesului de eecutare a politicilor $i a celui de planificare fiscală $i de c+eltuire. "n acest mod/ planificarea strategică susţine noţiunile de disciplină fiscală" transparenţă" luare a deciziilor prin

colaborare $i răspundere pentru deciziile de finanţare. !rincipiile şi*sau motivaţiile ce stau la ba!a introducerii de planuri strategice multianuale pot fi re!umate după cum urmea!ă

('



integrarea procesului de luare a deci!iilor privind politicile $i c+eltuielile implicate/ pentru a fisiguri că deci!iile privind politicile sunt luate "n contetul dat de limitele de c+eltuieli/ culuarea "n considerare a costurilor implicate/ $i că "n sc+imb/ deci!iile de alocare sunt luate per&nd/ "nţeleg&nd responsabilităţile mini$trilor pentru politicile $i priorităţile propriilor ministere <

descentrali!area unei părţi a autorităţii de luare a deci!iilor către ministere @de eemplu/ av&nd"n vedere reparti!ările din cadrul programelor sau funcţiile din mandatul ministerului ca

recunoa$tere faţă de cre$terea numărului $i a compleităţii responsabilităţilor guvernamentale $ia interdependenţei dintre politici $i programe<

orientarea pe o perioadă medie a*ută la stabilirea constr&ngerilor globale privind resursele/ "ncadrul cărora trebuie reali!ate politicile<

stabilirea plafoanelor de c+eltuieli de către ministere/ potrivit cadrelor fiscale $i priorităţilor guvernamentale/ care atribuie acestora responsabilitatea de a administra sectoarele folosind resurseledisponibile <

evaluarea $i revi!uirea politicilor $i programelor eistente/ precum $i a resurselor/ "ntr-un cadrutemporal adecvat de planificare/ furni!ea!ă ba!a pentru demonstrarea eficacităţii serviciilor

publice/ pe de o parte/ $i/ pe de altă parte/ pentru determinarea sc+imbărilor de!irabile "n

utili!area resurselor. !lanurile strategice ar trebui să repre!inte formularea politicilor-c+eie ale fiecărui minister. "n particular/ acestea ar trebui să includă cel puţin mandatul ministerului< o serie de scopuri eprimate "n termeni de re!ultate $i obiective/ puse "n relaţie cu obiectivele $i

priorităţile guvernamentale globale< o perspectivă asupra abordării propuse pentru pentru a atinge scopuri le menţionate< o descriere a acţiunilor concrete ce vor fi folosite pentru a atinge aceste scopuri< estimările articulate ale costurilor. 9n contetul sc+imbării circumstanţelor $i priorităţilor/ planurile strategice ar trebui săepună modul "n care un minister "$i a*ustea!ă activităţile operaţionale pentru a nu depă$i nivelul

resurselor disponibile $i astfel "nc&t să reali!e!e politicile pe termen scurt $i mediu. Nu&nd "nconsiderare nivelul resurselor disponibile/ planul ar trebui să fie construit pentru a identifica provocările/ direcţiile $i obiectivele ma*ore pentru perioada de planificare/ "n contetul

sc+imbării priorităţilor guvernamentale $i a po!iţiei curente sau viitoare a ministerului< strategii/ acţiuni/ costuri asociate $i fleibilitatea necesară pentru a face faţă sc+imbărilor

sociale ma*ore< scopurile asociate/ ţintele $i măsurarea performanţei pentru a evalua re!ultatele programului $i

calitatea managementului "n timpul perioadei planificate< date privind performanţa.

Centrul uvernului/ care include cel puţin Secretariatul eneral al uvernului @S $i

Consiliul nterministerial pentru #lanificare Strategică/ "n cooperare cu Cancelaria #rimului-ministru $iMinisterul de >inanţe/ ar trebui să fie responsabilă pentru articularea substanţei $i formatului planurilor strategice de nivel ministerial/ "n mod ideal/ acestea sunt conectate la ciclul bugetar destinatfiecărui an/ astfel "nc&t funcţiile/ programele unui minister să relaţione!e at&t cu priorităţileministeriale $i guvernamentale/ c&t $i cu plafoanele fiscalebugetare viitoare.

$.!. R-ll 5i1i2,erel-r <1 pr-ce2l p-li,icil-r@ ela/-rarea? 5-1i,-rizarea :i e;alareap-li,icil-r

$.!.#. De2criere 7e1eral3 9n cadrul sistemului de politici publice eistă o serie de actori importanţi. Ace$tia sunt $eful

uvernului @primul-ministru sau pre$edintele uvernului/ uvernul @Consiliul de Mini$tri/comitetele uvernului/ ministerele individuale/ Secretariatul eneral/ ministerele $i societatea civilă.

((



@#arlamentul este/ de asemenea/ implicat "n aprobarea legislaţiei guvernamentale/ propunerealegislaţiei sau amendarea proiectelor guvernamentale.

#rocesele ce definesc $i g+idea!ă sistemul de politici sunt codificate de obicei "n regulile de procedură4 ale uvernului sau "n documente similare. 9n mod tipic/ aceste reguli de procedurăspecifică modul "n care uvernul $i comisiile sale iau deci!ii/ felul "n care Secretariatul eneral aluvernului trebuie să trate!e pregătirea $edinţelor de guvern/ modul "n care ministerele $i alte

organisme administrative trebuie să pre!inte propuneri "n cadrul acestor "nt&lniri/ precum $i acţiunile pe care ministerele trebuie să le "ntreprindă "naintea pre!entării/ cum ar fi consultările interministeriale$i revi!uirea acestora de către structurile *uridice ale uvernului. %egulile de procedură nu sunt/ deobicei/ foarte specifice "n privinţa modului "n care ministerele trebuie să-$i de!volte politicile $i

propunerile legislative/ de$i/ "n ultimii ani/ c&teva ţări din regiune au adăugat anumite elemente/cum ar fi evaluarea impactului fiscal.

#oliticile publice constituie rezultatele sistemului de politici $i sunt concreti!ate aproape"ntotdeauna "n legi. De$i acest punct este de multe ori ignorat/ este important de reali!at faptul că oriceact legal concreti!ea!ă politica/ c+iar $i acolo unde aceasta nu este enunţată "n mod clar sau coerent.De eemplu/ legislaţia care stabile$te limitele de vite!ă pe diferite tipuri de drumuri concreti!ea!ă

politica guvernamentală de reducere a vite!ei $i modalitatea "n care vite!a să fie redusă diferenţiat

pe autostră!i/ drumuri secundare $i stră!i din !onele "n construcţie. 0biectivele stabilirii unor limitevariate de vite!ă pot fi stipulate "n act @de eemplu/ pentru cre$terea siguranţei/ reducerea accidentelor/a consumului de ben!ină sau pentru limitarea !gomotului sau pot să nu fie stipulate $i se deduc astfeldin actul legislativ "n sine. ?ste posibil/ de fapt/ ca legăturile dintre obiectivele stipulate $i prevederilelegale să nu fie logice sau coerente. Cu toate acestea/ prin definiţie/ prevederile legale concreti!ea!ă"ntotdeauna anumite politici/ c+iar dacă acest lucru se "nt&mplă numai de la sine.

8eoretic/ este posibilă distincţia "ntre o politică $i un proiect de lege/ precum $i "ntre activităţile privind de!voltarea politicii $i cele privind redactarea actelor normative. Altfel spus/ politicarepre!intă conţinutul sau substanţa/ iar proiectul de lege este concreti!area acestei substanţe "ntr-unlimba* $i un format legal. ?laborarea politicii constituie procesul prin care se decide ţinta de atins/ cetrebuie făcut pentru atingerea acesteia/ cum trebuie făcut/ cine ar trebui să o facă. ?ste necesarăapoi evaluarea costurilor $i a beneficiilor implicate de fiecare opţiune @evaluarea impactului/consultări publice $i pre!entarea opţiunilor $i a anali!elor aferente "n faţa uvernului/ pentru ca acestasă decidă. 8oţi ace$ti pa$i fac parte din elaborarea politicii. 0dată ce se decide asupra unei @unoropţiuni/ poate "ncepe redactarea actelor normative/ transpun&ndu-se opţiunea sau opţiunile selectate"ntr-un limba* ce corespunde tradiţiei legale/ Constituţiei.

Ministerele *oacă un rol central "n cadrul sistemului de politici/ "ntruc&t repre!intă organismele primare ce de!voltă $i implementea!ă politici $i reglementări. >uncţiile ministerelor derivă dinresponsabilităţile sectoriale $i sunt numite de multe ori funcţii de resort4.

De asemenea/ anumite ministere deţin $i funcţii ori!ontale4 "n cadrul sistemului de politici/confrunt&ndu-se astfel direct cu alte ministere/ $i nu cu lumea eterioară. De eemplu/ Ministerul de

>inanţe/ pe l&ngă responsabilităţile de resort @impo!itarea are responsabilitatea ori!ontală de a pregăti$i de a administra bugetul. Se confruntă/ pe această cale/ cu toate ministerele "n timpul pregătirii bugetului $i are totodată rolul de a eamina toate propunerile ministerelor care au implicaţii bugetare.

$.!.!. F1c9iile 5i1i2,erel-r <1 pr-ce2l 4e e6ec,are a p-li,icil-r #entru a eamina "n detaliu rolul ministerelor/ trebuie să "mpărţim procesul de reali!are a

politicilor "n 12 etape separate $i să anali!ăm funcţiile ce vor fi performate de ministere la fiecareetapă. #rocesul cuprinde stabilirea priorităţilor/ de!voltarea de politici/ luarea de deci!ii/monitori!area $i evaluarea. 0 listă concisă a celor 12 etape/ precum $i a actorilor implicaţi este

pre!entată "n tabelul de mai *os. A$a cum se poate observa "n tabel/ ministerele au c&te un rol "n fiecaredintre cele 12 etape/ de$i deţin fie rolul de conducere/ fie un rol secundar sau c+iar minor.

Aabel nr. !.1. ;olul ministerelor în cei 12 paşi ai procesului de e%ecutare a politicii

rganismul cu rol de ,lte organisme care

(,



)tapă conducere în pregătiresusţinere

contribuie :ecizie aprobare

1. Definirea priorităţilor #artide/ Cabinetul#rimului-ministru@Secretariatul eneral

Secretariatul eneral/ toateministerele

uvernul/#arlamentul

2. #lanificarea politicilor $i

cea legislativă

Secretariatul eneral 8oate ministerele

@Secretariatul Negislativ

uvernul

3. #regătirea propunerilorde politici

Ministerul iniţiator rupuri de lucru/ 0L-uri/ eperţi eterni

Ministrul

'. #regătirea proiectelor deacte normative

Ministerul iniţiator rupuri de lucru/ 0L-uri/ SecretariatulNegislativ/ eperţi eterni

Ministrul

(. Consultareainterministerială

Ministerul iniţiator Anumitetoate celelalteministere @de obicei/Ministerul de >inanţe/ cucompetenţă ori!ontală

Ministrul

,. 8rimiterea laSecretariatul eneral

Ministerul iniţiator Ministrul

I. Anali!a de cătreSecretariatul eneral

Secretariatul eneral Ministerul iniţiator Secretarul eneral

F. Anali!a de cătrecomitetele interministeriale

Secretariatul eneral Ministerul iniţiator #re$edinteleComisiei/uvernul

E. Deci!iile luate de uvern Secretariatul eneral Ministerul iniţiator uvernul1G. #rocesul parlamentar $iaprobarea

Secretariatul#arlamentului

Secretariatul eneral/ministerul iniţiator

#arlamentul

11. mplementarea Ministerul iniţiator 0L-uri/ eperţi eterni/

administraţie locală

Ministrul

12. Monitori!area $ievaluarea

Ministerul iniţiator/Secretariatul eneral

?perţi eterni/ 0L-uri Ministrul/uvernul

$.!.!.#. De8i1irea pri-ri,39il-r 7;er1a5e1,ale 'escrierea generală a etapei De$i procesul de reali!are a politicilor este vă!ut de obicei ca un ciclu/ este logic să considerăm

priorităţile guvernamentale un punct de plecare. #riorităţile de politici constituie declaraţii de intenţiestabilite de uvern ca "ntreg. 9n cele mai multe ţări europene $i vest-balcanice/ noile guverne

pre!intă un program de patru ani "n momentul confirmării lor iniţiale de către #arlament. Aceste

programe au fost de!voltate pe parcursul campaniei electorale $i au fost deseori finali!ate "n timpulnegocierilor de coaliţie. Mai mult/ "n timpul mandatului/ multe guverne se anga*ea!ă "n diferite formede planificare strategică formală @anuală sau multianuală $i stabilesc din c&nd "n c&nd priorităţiori!ontale ale politicilor/ prin documente adoptate de către guvern @Strategia de ntegrare ?uropeană/Strategia de #rivati!are $i de De!voltare ?conomică. #rocesul anual de bugetare este folosit "n anumitestate ca o oportunitate pentru a stabili direcţii strategice prin realocarea de fonduri către ariileconsiderate prioritare pentru uvern. Cumulate/ aceste documente variate stabilesc cadrul strategic

pentru activităţile uvernului.Cadrul strategic trebuie să forme!e ba!a pentru elaborarea politicilor. "n practică/ este dificil de

identificat o situaţie "n care toate documentele guvernamentale strategice sunt aliniate unele cu altele$i pot forma astfel un g+id coerent al procesului de reali!are a politicilor. Din moment ce priorităţile

sunt pre!entate "ntr-o formă abstractă $i generală/ poate fi dificil să derivăm din acestea acţiunispecifice. Documentele strategice pot fi pregătite de diferiţi agenţi @$i uneori de consultanţi eterni $iapoi adoptate de către uvern fără o prea mare atenţie asupra dimensiunii practice sau interrelaţionale

(I







guvernamental $i a problemelor neprevă!ute @cum ar fi catastrofele naturale/ celelalte surse deidentificare ale problemelor sunt opinia publică $i acordurile internaţionale.

Slovacia. #rogramul guvernamental din Slovacia este transpus "n două documenteguvernamentale esenţiale de planificare a politicilor publice planul de lucru $i planul sarcinilor legislative. Aceste documente anuale sunt aprobate de către uvern la "nceputul fiecărui an $iconstituie nu numai planul de implementare al programului guvernamental/ ci $i o oca!ie de a

completa priorităţile guvernamentale-c+eie/ stabilite anticipat/ cu alte sarcini ce repre!intă re!ultatuliniţiativelor ministeriale sau al elementelor neacoperite "n programul iniţial. #e ba!a planului de lucru $i al planului legislativ/ ministerelor individuale li se cere să-$i

pre!inte propunerile pentru deliberările guvernamentale din luna programată. Cngaria. 9n acord cu Qotăr&rea de uvern privind regulile guvernamentale de procedură/

uvernul decide asupra planului său de lucru pentru o perioadă de *umătate de an/ "n care sarcinilede "ndeplinit sunt detaliate $i programate lunar/ "n paralel cu pregătirea planului de lucru/uvernul adoptă un program de adoptare a legilor publicat "n 5onitorul ficial. #e parcursulelaborării planului de lucru $i a programului de adoptare a legilor/ uvernul ia "n considerareobligaţiile ce derivă din calitatea de membru al 5?. #lanificarea pe perioade de *umătate de anasigură posibilitatea modificării politicilor eistente acolo unde este ca!ul/ ca re!ultat al

problemelor de implementare/ a evoluţiilor economice sau a situaţiilor de urgenţă.

$.!.!.'. Pre73,irea pr-p1eril-r 4e p-li,ici i1cl2i; a1aliza 4e p-li,ici? e;alareai5pac,li? c-12l,area 2-cie,39ii ci;ile

'escrierea generală a etapei #rocesul elaborării propunerilor de politici include/ de obicei/ următorii pa$i identificarea problemelor pe care politica trebuie să le corecte!e sau să le "mbunătăţească< stabilirea obiectivelor specifice @cantitative $i calitative ce urmea!ă să fie atinse de politică< pregătirea opţiunilor prin care vor fi atinse obiectivele< evaluarea impactului produs de aceste opţiuni<

consultări interministeriale pentru identificarea problemelor ce privesc mai multe ministere< consultarea societăţii civile< recomandări făcute ministrului privind o opţiune preferată.

De!voltarea politicilor poate constitui o activitate compleă $i necesită frecvent abilităţile uneiec+ipe multidisciplinare/ care să includă economi$ti/ sociologi/ speciali$ti "n problemele respective@de eemplu/ agricultură/ educaţie/ speciali$ti financiari $i *uri$ti. Acolo unde administraţia nu areresurse interne/ ea poate contracta asistenţă eternă sau poate căuta asistenţă provenită de laorgani!aţiile internaţionale.

Rolul ministerelor 9n mod esenţial/ toate sarcinile din cadrul acestei etape sunt "ndeplinite de către ministerul

iniţiator @numai dacă pregătirea nu este atribuită unui organism etern/ "nsă aceasta constituie o

ecepţie. #regătirea propunerilor de politici repre!intă rolul central al ministerelor "n cadrulsistemului de politici. Din moment ce ministerele sunt cele aflate "n interacţiune regulată cusectoarele lor/ acestea sunt singurele organisme ale administraţiei ce deţin cuno$tinţe detaliatesuficiente $i eperienţa practică privind problemele ce necesită intervenţii guvernamentale. "n anumitesituaţii/ pentru eecutarea acestei etape/ uvernul poate institui organisme speciale sau grupuri delucru interministeriale/ dar c+iar $i atunci rolul ministerului ce deţine cuno$tinţe speciali!ate estecrucial/ "ntruc&t conduce/ de obicei/ grupul de lucru.

#ersonalul epert al ministerului are responsabilitatea să se asigure că ministerul respectiv$i uvernul primesc cea mai bună informaţie/ "ntruc&t aceste formaţiuni iau deci!ii ce pot afectasocietatea $i economia. De fapt/ toate te+nicile de anali!ă $i elaborare de politici ţintesc spre obţinereade informaţie de calitate $i sigură pentru actorii ce iau deci!ii. "n ca!urile "n care este de!voltată o

politică nouă sau revi!uită una eistentă/ pregătirea propunerilor de politici necesită o anali!ădetaliată $i consultarea cu mandatarii/ precum $i o atenţie specială acordată cerinţelor de finanţare$i de implementare concretă @inclu!&nd personalul $i instituţiile.

,G



Acolo unde politica se intersectea!ă cu responsabilităţile a cel puţin două departamente dincadrul ministerului/ se creea!ă/ de obicei/ un grup de lucru "n cadrul acelui minister pentru de!voltarea

politicii $i efectuarea studiilor necesare. 8otodată/ acolo unde politica intersectea!ă responsabilităţilea cel puţin două ministere/ este utilă crearea unui grup de lucru interministerial/ sub conducereaministerului principal/ pentru asigurarea faptului că/ "n fa!a de pregătire $i anali!ă/ sunt luate "nconsiderare toate aspectele politicii.

?istă "n mod esenţial două modele pentru organi!area $i managementul de!voltării de politici "n cadrul ministerului fie aparţin "n totalitate departamentului @sectorului "n c+estiune/ fieeistă $i o unitate centrală de suport/ av&nd ca responsabilităţi de redactare a legislaţiei $i o parte dincoordonare.

9n cele mai multe ca!uri/ responsabilitatea pregătirii $i de!voltării politicilor "i este atribuitădepartamentului unde politica se potrive$te cel mai bine. Departamentul este responsabil de efectuareaoricăror anali!e necesare/ de consultarea cu societatea civilă $i de clarificarea problemelor "n cadrulministerului $i cu personalul politic al acestuia. Dacă se organi!ea!ă grupuri de lucru ministeriale sauinterministeriale/ departamentul le va conduce $i totodată va conduce consultările interministeriale $iinstrucţiunile venite din partea ministrului/ acolo unde este necesar.

8otodată/ ministerele obi$nuiesc să aibă o direcţie *uridică/ iar dacă aceasta este implicată sau

nu "n redactarea legislaţiei depinde/ cel puţin "n anumite ca!uri/ de eperti!a legală eistentă "n cadruldepartamentului sectorial. "n anumite situaţii/ direcţia *uridică este responsabilă $i cu coordonarea

prelucrării comentariilor primite de la alte ministere "n timpul consultărilor interministeriale/ precum$i cu administrarea procesului de fiecare dată c&nd ministerul este consultat de către alte ministere.Alteori/ direcţia *uridică repre!intă punctul de contact cu Secretariatul eneral "nainte $i după cecomisiile $i uvernul discută politicile propuse de către minister.

5xemple Slovenia. Anali!a costbeneficiu a fiecărui proiect de legislaţie @sau proiect de lege se aea!ă

numai pe efectul asupra bugetului de stat. Sc+imbările "n bugetul de stat trebuie să fie estimate peurmătorii trei ani $i trebuie să includă propuneri pentru compensaţia c+eltuielilor ridicate sau avenitului scă!ut "n bugetul statului. C&nd anali!a financiară nu estimea!ă costul pentru buget $icosturile care vor apărea ulterior/ acestea sunt compensate din re!erva bugetară a formaţiunii care"ntreprinde anali!a @de obicei/ un minister. Ciclul de politici "n administraţie este unul formali!at $ilegalist. Activităţile "n elaborarea politicilor/ "n monitori!are $i evaluare sunt prescrise < nu este loc

pentru pregătirea politicilor ca opţiuni ce ar folosi unui proces de consultare. "n sistem pot fi găsitenumai c&teva lucrări referitoare la politici @strategii guvernamentale/ programe naţionale. ?laborareade politici constă/ "n mare parte/ "n redactarea actelor normative. "n acest proces/ te+nicile de evaluare aimpactului/ de pregătire $i anali!are a diferitelor opţiuni sunt rare. ?valuarea reglementată a impactuluise limitea!ă la impactul asupra bugetului< consecinţele pentru alţi actori implicaţi @economie/cetăţeni/ mediu nu sunt evaluate "n mod sistematic.

Spania. 0 iniţiativă/ odată negociată cu celelalte părţi interesate/ ia "n mod definitiv forma

unui proiect de act normativ care trebuie să se ba!e!e pe un memorandum eplicativ $i pe unuleconomic. "n timpul procesului de elaborare a politicilor/ sunt utili!ate $i modificate diferite proiecte"n acord cu contribuţiile diferiţilor actori implicaţi "n proces. Memorandumurile eplicativ $ieconomic sunt obligatorii pentru toate proiectele de acte normative. 8otodată/ "n Spania/ estenecesar ca legile să conţină un memorandum referitor la efectele posibile privind egalitatea dintre

bărbaţi $i femei. #roiectele care se ocupă de mediul "ncon*urător trebuie să conţină $i un raport privind orice impact pe care acestea "l pot avea asupra acestuia.

Polonia. #regătirea propunerilor de politici este constituţională $i devine astfel sarcina predominantă a ministerelor $i a altor instituţii publice. Cu toate acestea/ "n anumite circumstanţe/uvernul poate atribui sarcina unui organism speciali!at @grup ad-+oc. uvernul are "n vedereopţiunile privind politicile $i agreea!ă principiile de politici "naintea redactării legislaţiei de către

ministere. Cu toate acestea/ "n ca!urile de urgenţă/ acestea trec direct la redactarea proiectelor deacte normative.$.!.!.). Pre73,irea pr-iec,el-r 4e ac,e 1-r5a,i;e

,1



'escrierea generală a etapei Această etapă implică proiectarea tetelor legislative necesare implementării politicilor @legislaţie/

codurile taelor/ decretele. 9n mod ideal/ proiectarea "ncepe după ce opţiunile "n privinţa politicilor aufost evaluate @de obicei/ de către ministerul iniţiator "n termeni de impact $i implementabilitate $i dupăce uvernul sau măcar ministerul au +otăr&t opţiunea preferată. Cu toate acestea/ "n cele mai multestate central-/ est-europene $i vest-balcanice apare foarte rar o separare "ntre fa!a elaborării

politicilor $i cea a redactării legislaţiei. Aceasta ţine de tradiţie/ dar $i de resursele limitate $iconstr&ngerile de timp. Combinarea elaborării politicilor cu proiectarea legilor nu este ideală/ dar/ dinmoment ce acest obicei nu poate fi modificat foarte repede/ este important să fie căutate cele maieficiente modalităţi prin care acestea să fie combinate.

Rolul ministerelor %edactarea repre!intă sarcina ministerelor/ susţinute de către structurile *uridice $i de către

consiliile legislative. %olul ministerelor "n cadrul acestei etape este unul evident $i nu ridică probleme. Ma*oritatea ministerelor din regiune au capacitatea de a pregăti proiecte de legi $i sunttotodată capabile să lucre!e "mpreună cu consiliile legislative pentru a re!olva problemele care apar.%edactarea este reali!ată de obicei fie de departamentul speciali!at din cadrul ministerului/ fie deun departament *uridic $i uneori de către o combinaţie a celor două.

5n proces bine articulat este demarat/ de obicei/ "n cadrul ministerului/ pentru ca proiectele delege să fie aprobate la nivel intern de către colegiul ministerului/ pre!idat de ministru. #ersonalul

politic al ministrului @cabinetul *oacă de obicei un rol "n procesul de aprobare internă. 5xemple Cngaria. 8etele reglementărilor legale trebuie să fie elaborate sub coordonarea ministerului

competent. 8etul actelor trebuie pregătit prin cooperare cu Ministerul 6ustiţiei/ responsabil cucalitatea legală a legilor. "n ca!ul pregătirii celor mai importante sau complicate acte/ uvernul poatedecide organi!area unui comitet de redactare "n cadrul căruia participă delegaţi ai uvernului/ organi!aţiicivile/ sindicate/ cercetători $i eperţi. 9n conformitate cu prevederile legale/ cetăţenii au dreptul de a

participa la formularea reglementărilor. Decretul guvernamental asupra regulilor guvernamentale procedurale include $i obligaţia de a asigura participarea societăţii civile $i a partenerilor sociali la pregătirea legilor. 0L-urile/ organi!aţiile sociale $i sindicatele trebuie să fie implicate "n toată procedura de elaborare a regulilor/ de fiecare dată c&nd interesele pe care le-au definit sunt "n relaţie cudomeniul reglementat. "n practică/ aceste organi!aţii sunt consultate "n legătură cu sc+iţele tetelor.Aceasta "nseamnă că ministerul trimite legea $i stabile$te o dată limită pentru primirea comentariilor."n anumite ca!uri/ dar pe o ba!ă facultativă/ sc+iţele tetelor sunt publicate pe site-ul ministerului

pentru a fi puse "n discuţie. 9n ca!ul unor reglementări cuprin!ătoare/ uvernul $i ministerele potorgani!a $i "nt&lniri de consultare/ "nt&lniri publice cu principalele organi!aţii interesate/ cu eperţiuniversitari/ administraţii locale/ repre!entanţi ai sectorului privat $i eperţi ai organi!aţiilor internaţionale. 0rgani!area ministerului $i/ implicit/ metodologia de lucru varia!ă de la un minister la altul/ dar "n fiecare dintre acestea eistă un departament speciali!at "n problemele legislative $i

activitatea de codificare/ iar "n c&teva dintre acestea/ un secretar de stat delegat conduce aceastăactivitate. ;epublica 7e*ă. %egulile de procedură se aea!ă mai mult pe aspectele formale dec&t pe

procedurile de pregătire. Conform acestor reguli/ pregătirea este precedată de o anali!ă a situaţieilegale $i factuale curente. #roiectele legislative sunt trimise Consiliului Negislativ al uvernului@CN pentru o opinie. Consiliul repre!intă o comisie independentă/ compusă din funcţionari publici/eperţi independenţi $i academicieni $i este pre!idată de ministrul responsabil cu legiferarea @uneori/acesta e un repre!entant al primului-ministru/ iar alteori această funcţie se "mbină cu cea de ministru al6ustiţiei. CN "$i discută po!iţia cu ministerul iniţiator.

Germania. #regătirea planului legislativ constituie subiectul prevederilor stipulate "n regulilede procedură/ reali!ate de Ministerul >ederal al nternelor. Structurarea planului legislativ face

subiectul prevederilor stipulate "n 5anualul ;edactării Fegislaţiei" reali!at de Ministerul >ederal al6ustiţiei/ $i al recomandărilor acestui minister "n ca!uri individuale. Ministerul >ederal al nternelor $icel al 6ustiţiei trebuie implicate "n eaminarea tuturor normelor legale pentru compatibilitatea cu Negea

,2



de Oa!ă @Constituţia $i "n toate celelalte ca!uri c&nd apar nelămuriri privind aplicarea acesteia. "n particular/ aceste două ministere au o funcţie de spri*in prin eaminarea constituţionalităţii legii $ia impactului regulator al acesteia/ ele asigură un control al calităţii. >ără susţinerea acestora/ proiectulde act normativ nu poate fi trimis uvernului >ederal spre adoptare. Nimba*ul folosit "n legi trebuiesă fie corect $i inteligibil pentru toată lumea/ pe c&t este posibil $i să reflecte egalitatea dintre

bărbaţi $i femei. "n general/ legile trebuie trimise oficiului editorial al Societăţii de Nimbă ermană din

Oundestagul erman pentru verificarea corectitudinii $i a compre+ensibilităţii limba*ului folosit.

$.!.!.*. C-12l,3ri i1,er5i1i2,eriale 'escrierea generală a etapei 9n mai multe domenii se intersectea!ă competenţele mai multor ministere. Acest fapt este adevărat

"n ca!ul ministerelor de resort/ pentru că multe politici sociale sunt interconectate @politicile deeducaţie $i sănătate sunt legate de forţa de muncă $i pentru că politicile din multe domenii auconsecinţe pentru economie @mediu/ transport $i agricultură. "n ca!ul ministerelor cu funcţii ori!ontale/cum este Ministerul de >inanţe/ este evident că aproape toate politicile au implicaţii bugetare $iafectea!ă astfel mandatul acestuia. Scopul consultărilor interministeriale este de a se asigura că suntdiscutate la nivel de eperţi $i interesele altor ministere/ astfel "nc&t să poată fi re!olvate din timp c&t

mai multe conflicte/ "nainte ca propunerile să fie pre!entate "n $edinţa uvernului @sau a comisiilor acestuia.

De obicei/ cerinţele detaliate pentru consultările interministeriale sunt stabilite prin regulile de procedură. #ropunerile sunt trimise către alte ministere sub semnătura ministrului. %egulile de procedură stabilesc apoi limitele pentru consultări $i specifică faptul că ministerul iniţiator va trimiteuvernului/ alături de propunere/ o listă cu toate comentariile care nu au fost acceptate/ "mpreunăcu o *ustificare.

Rolul ministerelor Ministerele "ndeplinesc două roluri diferite. #e de o parte/ "n calitate de ministere iniţiatoare/

ele sunt responsabile cu "ndeplinirea $i administrarea consultărilor. Aceasta implică +otăr&rea către care minister va fi trimisă propunerea pentru comentarii @numai dacă regulile nu

menţionea!ă toate ministerele4< colectarea comentariilor/ anali!area acestora $i stabilirea acelora care vor fi acceptate $i

introduse "n document< "n anumite ca!uri/ stabilirea unor "nt&lniri pentru discutarea comentariilor/ mai ales "n ca!ul

comentariilor substanţiale < pregătirea unei liste de comentarii respinse $i *ustificarea acestei respingeri.

Al doilea rol este acela de a fi "n calitatea de minister consultat4 $i de a pregăti răspunsuri pentru propunerile trimise de către alte ministere pentru consultare. Această funcţie necesită un proces "n interiorul ministerului pentru distribuirea propunerii către departamentele relevante/ adun&nd$i confrunt&nd comentariile/ accept&ndu-le printr-un proces intraministerial $i pregătind o scrisoare

pentru ministru/ care va trimite mai departe comentariile către omologul său din ministerul iniţiator. 9n ma*oritatea statelor vestice/ consultările sunt necesare nu numai pentru proiectele de lege/ ci$i pentru toate propunerile de politici de pe agenda $edinţelor guvernamentale. Acest lucru nu se"nt&mplă $i "n ca!ul statelor central-/ est-europene sau vest-balcanice/ "n care consultărileinterministeriale se aea!ă numai pe proiectele de lege $i au loc de obicei "ntr-o fa!ă t&r!ie a elaborăriilor. Această abordare este inadecvată pentru asigurarea unei anali!e interministeriale serioase/ a esenţei

politicilor. Consultările privind proiectele finali!ate/ elaborate amănunţit/ au loc mult prea t&r!iu/ sedesfă$oară mult prea formal pentru a da oca!ia unor discuţii "n amănunt $i tind să se ae!e pedetaliile marginale. C&nd se "nt&mplă a$a/ principalul obiectiv al consultărilor interministeriale/ acelade a "mbunătăţi esenţa politicilor/ nu este atins.

5xemple

Slovacia. 0 propunere acceptată de către ministrualt iniţiator poate fi/ teoretic/ pre!entatăde către acesta "n mod direct/ "n cadrul $edinţei de uvern/ unde propunerea poate fi acceptată cu saufără modificări sau respinsă. Cu toate acestea/ din cau!a faptului că uvernul este supra"ncărcat $i

,3



din cau!a naturii sale politice/ un astfel de sistem nu va fi eficient. ?istă astfel mai mulţi pa$iintermediari "ntre elaborarea versiunii ministeriale $i introducerea proiectului "n cadrul $edinţei gu-vernamentale. #rimul pas presupune procesul de consultare "ntre agenţii. "n cadrul acestui proces/iniţiatorul trimite proiectul către toate organismele centrale care sunt "n legătură "ntr-un fel sau altulcu propunerea $i către alte instituţii relevante. "n practică/ aproape toate proiectele sunt trimise pentrucomentarii către toate agenţiile guvernamentale centrale/ repre!entanţi ai primului-ministru $i instituţii

non-guvernamentale relevante @sindicate/ anga*atori/ autoguvernări locale $i ba!ate pe profesii.#ersoanele/ entităţile $i instituţiile implicate pe această cale "$i pot pre!enta comentariile asupra proiectului.

Cngaria. "n cadrul ministerului/ departamentul responsabil pentru problemele legale $icodificare este responsabil cu coordonarea $i formularea po!iţiei ministerului pe parcursul procesuluide consultare. "n ca!ul proiectelor elaborate de către alte instituţii ale administraţiei publice/departamentul *uridic formulea!ă po!iţia oficială a ministerului re!um&nd opiniile diferitelor departamente speciali!ate. Departamentul *uridic/ "n colaborare cu departamentul speciali!at/ esteresponsabil pentru luarea "n considerare a po!iţiei altor ministere.

#reced&nd $edinţa uvernului/ "nt&lnirea secretarilor de stat/ asemeni unui forum de pregătirea deci!iilor/ formulea!ă po!iţiile $i face propuneri. 0biectivul principal al "nt&lnirii este de a clarifica

diferenţele lu&nd "n considerare opiniile participanţilor. "n cadrul "nt&lnirii secretarilor de stat/ sediscută propunerile $i rapoartele de pe agendă/ se formulea!ă po!iţii $i se fac recomandări pentruuvern/ "nt&lnirea secretarilor de stat are sarcina de a re!olva orice diferenţe răm&n "n urma

procesului de consultare interministerială $i de a formula po!iţii privind problemele administrativesau te+nice controversate. "n cadrul "nt&lnirii/ se poate decide $i trimiterea propunerii către unuldintre comitetele ministeriale pentru o discuţie ulterioară. Astfel/ acest forum repre!intă olegătură "ntre mecanismul guvernamental de management administrativ $i mecanismulguvernamental de luare a deci!iilor.

9nt&lnirea secretarilor de stat poate invita iniţiatorul să pre!inte o propunere suplimentară "ncadrul $edinţei uvernului/ prin care să se reflecte!e "ntr-un format acceptat/ dacă este posibil/re!ultatul "nt&lnirii. Dacă propunerea trebuie revi!uită/ se poate solicita pre!entarea unei noi

propuneri "n acord cu cerinţele epuse "n deci!ie. Ministerul ce iniţia!ă propunerea trebuie să"ncerce să clarifice orice probleme nere!olvate prin consultare bilaterală "naintea "nt&lniriiuvernului.

Germania. 9n ceea ce prive$te problemele din responsabilitatea a mai mult de un minister federal/ acele ministere vor lucra "mpreună/ pentru a se asigura că uvernul >ederal acţionea!ăcoerent. mplicarea promptă $i compre+ensivă constituie responsabilitatea ministerului federaliniţiator. "n ca!urile simple/ po!iţiile verbale sunt suficiente/ "nsă trebuie "nregistrată "n documente.#ropunerile venite din partea altor ministere pentru cosemnătură vor fi procesate $i trimise fără"nt&r!iere. 0piniile trebuie aduse "n atenţia ministerelor federale implicate. At&t timp c&t

persistă diferenţele de opinie/ ministerul federal iniţiator nu trebuie să ia nici o deci!ie prin care să

forţe!e aprobarea celorlalte ministere federale. Cu c&t impactul acţiunii unui minister este mai mare/cu at&t mai importantă este cooperarea $i coordonarea cu celelalte ministere $i instituţii. #ropunerilelegislative devin astfel subiectul unor proceduri formale.

Ministerele federale vi!ate de legislaţia propusă vor fi implicate dintr-o fa!ă timpurie "n pregătirea $i redactarea acesteia. Ministerele federale afectate4 sunt cele cărora le sunt afectate!onele de responsabilitate. Diferenţele de opinie "ntre ministere vor fi re!olvate "naintea "nt&lniriicabinetului< Cancelaria >ederală va "ncerca personal să medie!e "ntre ministerele federale. Dacă o"ncercare de obţinere a unui acord prin aplicarea %egulilor de #rocedură ale uvernului >ederal estefără succes/ propunerea trebuie să o menţione!e. 8rebuie specificate punctele controversate/ "mpreunăcu propunerile pentru soluţii. Ministerul federal care susţine o soluţie opusă trebuie să trimităministerului iniţiator o contribuţie care trebuie inclusă "n propunerea pre!entată Cabinetului.

Polonia. #re$edintele Cancelariei #rimului-ministru poate organi!a conferinţeinterministeriale $i sesiuni ad-+oc ale comitetelor permanente/ pentru a re!olva divergenţele care auapărut "n timpul consultărilor interministeriale.

,'



$.!.!.$. Tri5i,erea pr-p1eril-r c3,re Secre,aria,l Ge1eral al G;er1li 'escrierea generală a etapei

0dată ce documentul de politică publică sau proiectul de lege este gata/ acesta e semnat de către

ministru $i trimis Secretariatului eneral al uvernului pentru programare sau direct pentru $edinţade uvern ori pentru "nt&lnirea comitetelor ministeriale. Rolul ministerelor

Ministerul este responsabil cu finali!area proiectului $i cu aprobarea acestuia "n acord curegulile interne p&nă la nivelul ministrului. Ministerul completea!ă totodată dosarul ce cuprindedocumentaţia de susţinere care trebuie să "nsoţească toate documentele pregătite pentru $edinţauvernului.

5xempleSpania. Coordonarea internă pentru finali!area trimiterii documentelor către Consiliul de

Mini$tri este reali!ată de un departament central din cadrul ministerului. Secretariatul eneral 8e+nicconstituie unitatea ori!ontală principală de suport pentru minister. Acesta are ca sarcină raportarea

privind proiectele legislative iniţiate de către minister. 8otodată/ această unitate creea!ămemorandumul eplicativ ce trebuie să "nsoţească "ntregul proiect $i care eplică "n ce constă

politica $i care sunt motivele pentru care aceasta este elaborată. Secretariatul eneral 8e+nicsupraveg+ea!ă redactarea memorandumului eplicativ pe ba!a informaţiei date de secretarul de statcare a iniţiat politica respectivă.

$.!.!.H. A1aliza 4e c3,re Secre,aria,l Ge1eral al G;er1li 'escrierea generală a etapei

Secretariatul eneral deţine/ "n aproape toate sistemele/ autoritatea de a revi!ui pre!entările primite de la ministere $i de a le returna pentru modificări ulterioare/ dacă este necesar. 9n anumitestate central-/ est-europene $i vest-balcanice/ Secretariatul eneral are numai competenţa $i capacitateade a revi!ui aspectele formale ale documentului/ cum ar fi dacă toate semnăturile necesare $idocumentele ata$ate au fost incluse "n dosar $i dacă toate consultările cerute de lege au avut loc.Secretariatul eneral din ma*oritatea statelor 0CD? revi!uie$te $i esenţa propunerilor/ "n mod special

pentru a se asigura că problema a fost anali!ată cu suficientă atenţie/ opţiunile alternative de politici aufost evaluate/ problemele interministeriale au fost re!olvate/ interesele intersectoriale au fost tratatecorespun!ător/ iar propunerea este "n linie cu politica $i priorităţile guvernamentale/ $i cu alteiniţiative de politici. "n anumite ca!uri/ eistă o revi!uire paralelă efectuată de către consilieriiCabinetului #rimului--ministru/ care se ocupă de problemele politice legate de partide sau decoaliţie.

Rolul ministerelor

9n această etapă/ rolul ministerelor este numai acela de a fi pregătite să discute orice probleme$i de a răspunde oricăror "ntrebări puse de Secretariatul eneral. 9n mod ideal/ ministerul desemnea!ăo persoană pe care Secretariatul o poate contacta "n ca!ul unor probleme ce trebuie discutate.

Anumite state din regiune au de!voltat "n ultimii ani un sistem prin care secretarii ministerelor se "nt&lnesc săptăm&nal sub conducerea Secretarului eneral pentru a revi!ui colectiv propunerile/"nainte ca acestea să a*ungă "n sesiunile comisiilor $i ale uvernului. Aceasta permite o ultimăverificare a propunerilor $i anali!area unor probleme care nu au fost re!olvate de către eperţiiministerelor/ dar care nu necesită +otăr&ri politice. Dacă are loc o astfel de "nt&lnire/ personalulministerului trebuie să-1 informe!e pe secretarul acestuia/ "nainte ca "nt&lnirea să aibă loc "n legăturăcu propunerile iniţiate ministerului $i problemele nere!olvate ale propunerilor celorlalte ministere.

$.!.!.. A1aliza 4e c3,re c-5i,e,ele i1,er5i1i2,eriale 'escrierea generală a etapei

,(



9n ma*oritatea statelor/ eistă un sistem de comitete interministeriale ce revi!uiesc propunerile"nainte ca acestea să fie "naintate de către uvern. Comitetele @numite comisii "n ţările fosteiugoslavii sunt organi!ate de obicei "n acord cu problema respectivă @integrarea europeană/ problemesociale sau economice/ membrii acestora fiind mini$tri din sectoarele asociate. Comitetele pot fi

pre!idate de către primul--ministru/ de un repre!entant al acestuia sau de ministrul vi!at "n moddirect de problema "n c+estiune a comitetului. 9n multe state comitetele funcţionea!ă ca ni$te

comitete-p&lnie4/ "n sensul că propunerile trebuie să treacă de comitet "nainte să fie programate pentru $edinţa de uvern. 9n aceste ca!uri/ comitetele au autoritatea de a solicita ministerelor modificări adiţionale sau re!olvarea conflictelor "naintea recomandării unei propuneri mai departe "n$edinţa de uvern. Secretariatul eneral stă aproape "ntotdeauna la dispo!iţia comitetelor.

Rolul ministerelor 9n această etapă/ rolul ministerelor este de a pregăti ministrul pentru "nt&lnirile comitetului la care

va lua parte/ pentru a se asigura/ pe c&t posibil/ că acesta este bine informat "n ceea ce prive$tec+estiunile relevante ce vor fi discutate "n $edinţă/ "n special "n ceea ce prive$te propunerile iniţiate decătre minister/ dar $i acelea faţă de care ministerul are nelămuriri semnificative de re!olvat.

9n anumite ca!uri/ ministerul poate trimite eperţi pentru a susţine ministrul "n clarificarea"ntrebărilor te+nice din cadrul $edinţei comitetului.

5xemple Slovenia. >iecare problemă care trece prin procedura guvernamentală trebuie să treacă de

organismul de lucru $i trebuie să aibă consensul membrilor acestui organism. >ormaţiunileguvernamentale de lucru sunt permanente sau temporare. Mini$trii $i directorii serviciilor guvernamentale sunt membri ai acestor organisme prin po!iţia pe care o ocupă.

Spania. Aspectele economice ale propunerii sunt negociate "n Comisia Ministerială. ComisiaDelegată pentru #robleme ?conomice anali!ea!ă impactul $i relevanţa propunerii din perspectivaraţionalităţii $i a controlului c+eltuielilor publice. Comisia e compusă din mini$trii ministerelor economice. 8otodată/ la Comisie participă $i directorul Cabinetului #re!idenţial @al #rimului-ministru/ directorul Cabinetului ?conomic #re!idenţial @al #rimului-ministru/ Secretarul de Stat

pentru ?conomie $i Secretarul de Stat pentru >inanţe $i Ouget. Cngaria. ?istă un număr de comitete ministeriale numite cabinete4. Cabinetul este un

organism consultativ ce eprimă opinia preliminară privind c+estiunile care necesită Qotăr&ri deuvern sau care afectea!ă obiectivele economice ale uvernului. Cabinetele nu sunt autori!ate să iadeci!ii "n locul acestuia. 9n pre!ent/ eistă următoarele cabinete 7abinetul de Politici Sociale - discută problemele de o importanţă ma*oră pentru scopurile

politicilor sociale/ specifică măsurile necesare pentru re!oluţiile acestora $i pregăte$te deci!iileasociate<

7abinetul )conomic + comentea!ă asupra problemelor conceptuale legate de economie/ pregăte$teQotăr&rile de uvern privind politicile economice $i ia po!iţie privind problemele politicilor legatede reforma finanţelor publice. Cabinetul discută propunerile ce vor fi trimise uvernului cu

privire la economie sau conţin&nd anga*amente bugetare< 7abinetul Securităţii Naţionale + coordonea!ă politicile ce au "n vedere securitatea naţională $i pregăte$te deci!iile legate de prote*area statului $i a siguranţei publice<

7abinetul ,facerilor )uropene discută problemele strategice care "$i au originea "n calitatea5ngariei de membru al 5? "mpreună cu proiectele de o importanţă ma*oră asociate 5? $i cumăsurile interne ce decurg din acestea. Mai mult/ Cabinetul asigură repre!entarea eficientă $ieficace a intereselor 5ngariei ca stat membru al 5?<

7abinetul :ezvoltării de Politici coordonea!ă de!voltarea planurilor $i propunerilor de politiciguvernamentale $i pregăte$te deci!iile asociate acestuia<

7abinetul Politicilor ;urale "ntăre$te eficienţa politicilor rurale/ facilit&nd pregătirile $iimplementările acţiunilor guvernamentale necesare pentru "mbunătăţirea situaţiei $i a condiţiilor municipalităţilor mici/ a satelor $i a fermelor.

Polonia. #ropunerile de politici $i acte normative trebuie pre!entate $i de!bătute de către uncomitet relevant "nainte să fie programate pentru Vedinţa de uvern. "n aceste ca!uri/ comitetele au/ de

,,



obicei/ autoritatea de a solicita clarificări adiţionale $i de re!olvarea problemelor disputate "nainteatrimiterii acestora "n Vedinţa de uvern. "n mod normal/ ministerele "$i pregătesc mini$trii pentrusesiunile comitetelor/ "n multe ca!uri/ "nalţii funcţionari publici participă la $edinţele Comitetelor

pentru a-$i spri*ini mini$trii.$.!.!.J. Larea 4eciziei 4e c3,re G;er1

'escrierea generală a etapei

Agenda Vedinţei de uvern este pregătită de obicei de către Secretariatul eneral aluvernului $i aprobată uneori de către primul-ministru. Dosarele $edinţei sunt trimise mini$trilor decătre Secretariatul eneral cu un anumit număr de !ile "naintea acesteia. #entru a se asigura că peagendă apar numai propunerile care au fost agreate propunerile/ practica aducerii propunerilor direct"n cadrul $edinţei este de obicei descura*ată/ de$i această regulă se aplică cu grade diferite de succes.9n urma Qotăr&rii de uvern/ propunerile sunt fie trimise "napoi la ministerul abilitat relevant-pentruacţiuni ulterioare sau pentru implementare -/ fie către #arlament/ pentru deci!ii "n ca!ul legislaţiei

primare. Rolul ministerelor

Na fel ca "n ca!ul comitetelor guvernamentale/ rolul principal al ministerelor "n cadrulacestei etape este de a pregăti ministrul pentru Vedinţele de uvern pentru a se asigura pe c&t posibil

că acesta este informat "n legătură cu toate problemele relevante ce pot fi discutate "n cadrul $edinţei/"n special "n legătură cu propunerile iniţiate de către minister/ dar $i "n legătură cu propunerileiniţiate de alte ministere "n privinţa cărora ministerul respectiv a avut nelămuriri importante.

9n urma "nt&lnirii/ fiecare minister trebuie să procese!e deci!ia care i se aplică $i să asigure ocontinuare.

$.!.!.#". Pr-ce2l parla5e1,ar :i apr-/area 'escrierea generală a etapei

Această etapă este necesară pentru anumite Qotăr&ri de uvern/ nu pentru toate. #rocedurile pentru aprobarea legislaţiei "n #arlament sunt stabilite de obicei prin Constituţie $isau c+iar de către#arlament. #entru legislaţia care "$i are originea "n activitatea uvernului/ Secretariatul eneral esteresponsabil să se asigure că interesele uvernului sunt repre!entate.

Rolul ministerelor 9n cadrul acestei etape/ rolul ministerelor este să fie pregătite să eplice $i să apere propunerile

legislative iniţiate "n cadrul de!baterilor parlamentare $i al comitetelor parlamentare care le revi!uiesc.9n ma*oritatea ca!urilor/ "nsu$i ministrul trebuie să apară "naintea #arlamentului/ "nsă cel mai

probabil va avea nevoie de spri*inul eperţilor *uridici $i al eperţilor "n politici "n ca!ul unor complicaţii.

Dacă #arlamentul propune amendamente substanţiale/ ministerul trebuie să fie pregătit să leanali!e!e $i să le evalue!e/ precum $i să de!volte un răspuns corespun!ător @de acceptare/ respingere

sau compromis $i să-1 *ustifice. 5xemple Spania. 9n cadrul Cabinetului Ministrului/ eistă consilieri personali responsabili cu pregătirea

răspunsurilor la "ntrebările venite din partea membrilor #arlamentului $i cu organi!area audierilor mini$trilor "n faţa parlamentului.

Cngaria. 9n cadrul Cabinetului #rimului-ministru eistă o unitate specială/ Secretariatul#arlamentar/ responsabil/ din partea uvernului/ cu trimiterea legilor/ a propunerilor $i a rapoartelor "n faţa #arlamentului/ cu pregătirea participării uvernului la activităţile #arlamentului $i cucoordonarea elaborării po!iţiilor uvernului "n raport cu amendamentele $i celelalte propuneri alemembrilor #arlamentului sau ale comitetelor parlamentare. 9n plus/ "n cadrul fiecărui minister eistăo unitate specială/ subordonată "n mod direct ministrului sau secretarului de stat care pregăte$te

activitatea ministrului $i a secretarului de stat "n relaţie cu #arlamentul.

$.!.!.##. I5ple5e1,area

,I



'escrierea generală a etapei 9n funcţie de nevoia unei legislaţii parlamentare/ implementarea poate urma direct Qotăr&rii de

uvern sau poate "ncepe după ce legea este aprobată. mplementarea include pregătirea $i aprobarealegislaţiei secundare @acolo unde este necesar/ urmată de implementarea concretă/ care nu mai ţine descopul acestui studiu.

Rolul ministerelor

mplementarea constituie responsabilitatea mini$trilor individuali $i a ministerelor $i agenţiilor acestora. 9n ca!ul legislaţiei primare/ aprobarea din partea #arlamentului creea!ă nevoia pregătiriiunei legislaţii secundare "n cadrul ministerului. #regătirea unei astfel de legislaţii repre!intă/ de fapt/un mini-proces4 de politici $i poate necesita astfel o parte din activităţile descrise "n etapele 3-(/ fiindurmată apoi de aprobarea internă "n cadrul ministerului $i de semnătura ministrului. 0dată ce estefinali!at "ntregul cadru legal/ poate "ncepe implementarea concretă $isau intrarea "n vigoare.

$.!.!.#!. M-1i,-rizare :i e;alare 'escrierea generală a etapei

?istă două tipuri de monitori!are $i evaluare. #rimul este formal $i presupune "n primul r&ndmonitori!area performanţei ministerelor "n respectarea termenelor stabilite prin Qotăr&rile de uvern.

Acesta este rolul Secretariatului eneral/ multe state deţin&nd un sistem @de obicei/ computeri!at pentru urmărirea Qotăr&rilor de uvern $i pentru monitori!area sarcinilor atribuite ministerelor.

Al doilea tip implică evaluarea eficacităţii politicilor $i a legislaţiei "n atingerea obiectivelor propuse. Acest tip de evaluare poate avea loc numai la un anumit timp după implementare/ la maimult de un an sau doi.

Rolul ministerelor ?valuarea eficienţei activităţilor "n termeni de atingere a obiectivelor politicilor $i a eficienţei

costurilor ar trebui să ţină de rolul ministerelor. Cu toate acestea/ putem spune că această activitateeste rareori reali!ată "n regiune $i nu pe o ba!a riguroasă $i coerentă. ?ste foarte probabil să aibă loc oevaluare4 informală/ "ntruc&t cei care implementea!ă politicile nu pot evita formarea unei opiniiasupra eficacităţii politicilor. Din cau!ă că această evaluare informală este făcută ad-+oc/ nu poatesusţine legătura necesară "ntre politica eistentă $i nevoia de sc+imbare $i reformă a acestuia.

?ste puţin probabil ca "n cadrul ministerelor să fie de!voltat un proces sistematic. De cele mai multeori/ Secretariatul uvernului elaborea!ă proceduri specifice $i urmăre$te respectarea acestora. 0datăce acest lucru a fost făcut $i odată ce ministerele $i-au acceptat responsabilitatea de a se anga*a "nevaluare "n mod regulat/ acestea se pot orienta către obţinerea unei eperti!e specifice "n evaluarea

politicilor. 5xemple Spania. ?valuarea politicilor publice este vă!ută "n Spania ca o evaluare obiectivă. Lu se

"nt&mplă tot timpul a$a/ "ntruc&t/ de multe ori/ obiective cuantificabile nu sunt preci!ate. Astfel/ deeemplu/ Spania se ba!ea!ă pe un 0bservator permanent al imigraţiei/ care elaborea!ă rapoarte

statistice e+austive. Lu "n ultimul r&nd/ necuantific&nd numărul a$teptat de imigranţi sau nivelul deintegrare a acestora/ este foarte dificil de măsurat dacă politicile sunt sau nu de succes. #entru aevita aceste probleme/ uvernul actual a decis instituirea Agenţiei de ?valuare a Calităţii #oliticilor #ublice "n cadrul Ministerului Administraţiei #ublice/ "n plus/ Agenţia va stabili mecanismele decooperare cu alte administraţii de stat/ "n special cu Comunităţile Autonome/ av&nd "n vedere că acesteaadministrea!ă cea mai mare parte a serviciilor publice din Spania. 9n ciuda eistenţei asociaţiilor care aduc "mpreună eperţi pentru evaluarea politicilor publice/ iniţiativa publică pare necesară

pentru ca evaluarea politicilor "n Spania să fie făcută la acela$i nivel ca "n statele avansate din *urul ei.

Cngaria. 9n acord cu legislaţia "n vigoare/ instituţiile care formulea!ă reglementări $i cele carele eecută trebuie să urmărească efectele acestora $i sunt obligate să clarifice condiţiile care

"mpiedică aplicabilitatea/ lipsa eficienţei $i dificultăţile de implementare. ?perienţele acestor e$ecuri trebuie luate "n considerare "n ca!ul reformulării ulterioare a reglementărilor. Ministerele/ "ncolaborare cu mini$trii interesaţi $i cu organismele administraţiei publice/ trebuie să eamine!e

,F



continuu eficacitatea reglementărilor $i/ după tragerea conclu!iilor/ acestea trebuie să ia măsurilenecesare pentru atingerea scopurilor acestora. 9n activitatea de monitori!are/ Secretariatul eneral/"mpreună cu Cabinetul #rimului-ministru au o sarcină specială "nregistrea!ă sarcinile $i termenelestabilite prin re!oluţiile guvernamentale sau planurile de lucru. 5nitatea pregăte$te $i un registrulunar privind e$ecurile implementării. Ministerul responsabil cu implementarea trebuie să eplice "nscris motivele nerespectării termenelor $i cele pentru care nu a indicat data modificată pentru

finali!are. Secretariatul eneral pregăte$te $i trimite uvernului lunar o propunere ce conţinerecomandările de modificare a termenelor pentru diferite sarcini. Dacă implementarea cu succes aunei politici sau a unei sarcini specificată "n re!oluţia guvernamentală necesită modificări/ ministrulresponsabil trebuie să iniţie!e modificarea regulilor eistente sau o nouă regulă/ "n cadrul unei

propuneri separate. 9n plus/ primul-ministru poate solicita ministerelor să raporte!e "n privinţaimplementării sarcinilor delegate de către uvern.

Germania. "n cadrul memorandumului eplicativ al legii/ ministerul federal iniţiator trebuiesă menţione!e dacă/ cum $i după ce perioadă de timp se poate reali!a un control pentru a se verificadacă efectele intenţionate au fost atinse/ "n ce măsură costurile implicate sunt proporţionale cure!ultatele $i dacă au apărut efecte secundare.

Polonia. Cancelaria #rimului-ministru monitori!ea!ă implementarea $i furni!ea!ă uvernului

rapoarte regulate pe ba!a cărora ministerele implementea!ă cu succes Qotăr&rile de uvern.

$.!.'. C-1clzii :i rec-5a143riMinisterele se află "n po!iţia unică de a ocupa rolul principal "ntr-o serie de etape ale procesului

de reali!are a politicilor. Aceste etape se află "n legătură cu conţinutul politicii elaborarea lor/redactarea propunerilor/1 consultări/ implementare/ monitori!are $i evaluare. Aceste domenii au "ncomun faptul că sunt legate "n mod direct de esenţa politicii "n sine $i de responsabilitatea ministruluiindividual "ntr-un domeniu specific de activitate mai degrabă dec&t de responsabilitatea colectivă auvernului ca "ntreg. Aceasta este logica divi!iunii responsabilităţii "ntre mini$tri ca membriindividuali ai uvernului @spri*iniţi de către ministerele din care fac parte $i uvern ca "ntreg @spri*initde către Secretariatul eneral al uvernului.

9n domeniul specific de competenţă al ministerului/ acesta are @sau ar trebui să aibă un avanta* "n"ndeplinirea sarcinilor/ pentru că tocmai ministerul este responsabil pentru de!voltarea $i menţinerea contactelor cu publicul afectat "n mod evident de politicile $i legislaţia implementată de minister< cunoa$terii amănunţite $i speciali!ate a domeniului particular de activitate< cunoa$terii politicilor $i a legislaţiei eistente/ inclusiv slăbiciunile acestora @cum ar fi

de!amăgirea beneficiarilor< cunoa$terii nevoilor $i a dificultăţilor de implementare $i de intrare "n vigoare.

#entru a "mbunătăţi rolul ministerelor "n procesul politicilor/ trebuie luate "n considerareurmătoarele aspecte

%egulile de procedură4 trebuie să descrie mai eact responsabilităţile ministerelor "n ceea ce

prive$te furni!area către uvern a unor informaţii de bună calitate pentru a spri*ini propunerilede politici. %egulile pot specifica tipul de anali!ă ce trebuie "ndeplinită @evaluarea impactului/anali!a costbeneficiu $i anali!a comparativă. Ministerele ar putea specifica $i tipul informaţieisolicitate @impactul asupra industriei/ distribuirea costurilor $i beneficiilor/ avanta*ele $ide!avanta*ele opţiunilor/ opiniile 0L-urilor $i ale organi!aţiilor societăţii civile $i opiniile altor ministere.Secretariatul eneral al uvernului ar trebui să-$i de!volte capacitatea de a evalua calitateainformaţiei furni!ată de ministere pentru *ustificarea propunerilor $i ar trebui să i se dea

1 Notă6 "n ţările care aplică modelul anglo-saon/ responsabilitatea pentru redactarea legislaţieiaparţine #arlamentului @"n Marea Oritanie sau Ministerului 6ustiţiei @"n Canada mai mult dec&t

ministerelor. Acest lucru este posibil at&ta timp c&t ministerele pregătesc propunerile de politici/furni!&nd detalii suficiente/ astfel "nc&t să permită redactarea de către eperţii *uri$ti care nu sunteperţi "n domeniul speciali!at.

,E



autoritatea să returne!e propunerile/ dacă informaţia este insuficientă sau de slabă calitate.%egulile de procedură ar trebui să includă solicitarea ca documentele de politici să fie pre!entate $idiscutate de către uvern "naintea redactării actelor normative/ cel puţin "n ca!urile "n care se iau "nconsiderare sc+imbările ma*ore ale politicii. Lu este u$or ca această solicitare să devină operaţională/dar acest lucru este posibil $i necesar.Ministerele trebuie să-$i revi!uiască $i să-$i corecte!e procedurile interne pentru pregătirea

propunerilor pentru uvern/ acord&nd o atenţie specială clarificării $i consolidării procedurilor de planificare anuală a politicilor< procedurilor de consultare a grupurilor eterne interesate< procedurilor de consultări interministeriale< procesului de aprobare intraministerială< procedurilor de monitori!are/ evaluare $i raportare a reali!ărilor $i deficienţelor politicilor.

Ministerele trebuie să instituie o metodă $i o procedură pentru controlul calităţii politicilor $i alnormelor legale.Ministerele trebuie să clarifice $i să reglemente!e rolurile $i responsabilităţile departamentelor

*uridice "n procesul politicilor.

Ministerele trebuie să de!volte eperti!a personalului din cadrul departamentelor sectoriale "nceea ce prive$te anali!a politicilor $i evaluarea impactului. Ca un prim pas/ ministerele trebuiesă ia "n considerare instituirea "n aceste domenii a unei unităţi mici/ cu eperti!ă te+nică/ pentrua se comporta ca un consultant4 intern pentru departamentele sectoriale.

IMPORTANT@ NOTA FINALĂ ESTE FORMTĂ DIN *"K NOTA OB%INUTĂ LAE(AMEN *"K DIN NOTA OB%INUTA LA ACTIVITATEA PE PARCURS PROIECT.Pr-iec,ele 2e ;-r pre4a i1 zia e6a5e1li.

Documents

Mng Strateg in Sect Public_MAE II_MAFAD II_2016