Profilul profesorului eficient

Exercitarea profesiunii didactice într-o manieră eficentă presupune manifestarea mai multor competenţe care sunt interdependente. În primul rând, cadrul didactic trebuie să stăpânească domeniul de cunoaştere corespunzător disciplinei pe care o predă, să aibă o cultură generală vastă şi să aibă abilităţile necesare pentru a folosi cunoştinţele potrivite la lecţie; el trebuie să aibă capacitatea de a selecta, verifica şi actualiza informaţiile pe care le transmite elevilor săi, fiind tot timpul dispus să se perfecţioneze. Pe de altă parte, activitatea profesorului are o dimensiune umană evidentă, de aceea competenţa psihosocială şi de comunicare a profesorului este foarte importantă: profesorul stabileşte relaţii bune şi adecvate cu elevii săi, comunică uşor atât cu grupul-clasă, cât şi cu fiecare elev în parte, se face înţeles de către toţi elevii, este atent la nevoile acestora, îi încurajează şi îi determină să-i îndrăgească materia şi este capabil să folosească într-un mod adecvat autoritatea, neimpunându-şi forţa, ci asigurând o ambianţă propice elevului în care acesta să se simtă în siguranţă şi respectat. Profesorul se arată empatic în faţa dificultăţilor elevilor, dovedeşte toleranţă, răbdare faţă de întrebările şi răspunsurile elevilor şi tratează cu respect toate răspunsurile, indiferent de validitatea lor. Deşi uneori întâmpină dificultăţi în aflarea detaliilor personalităţii unui elev, este obligatoriu ca profesorul să îşi cunoască elevii şi să evidenţieze tot ceea ce este mai bun la aceştia, deoarece, cu cât este mai atent şi are mai multe informaţii, cu atât poate să interacţioneze mai bine cu ei şi îi este mai uşor să-şi organizeze lecţiile. În ceea ce priveşte trăsăturile de caracter, un profesor bun este acela care este dinamic, deschis, entuziast, vesel, calm, răbdător, corect, carismatic. Calităţile relaţionale trebuie dublate de competenţe pedagogice, astfel o altă competenţă a profesorului este competenţa psihopedagogică ceea ce-i conferă acestuia calitatea de bun transmiţător al culturii specifice către elevi în cadrul procesului instructiv-educativ. Profesorul contribuie la formarea personalităţii elevului ceea ce înseamnă că felul în care acesta îşi construieşte demersul pedagogic este esenţial: este necesar să aibă capacitatea de a determina gradul de dificultate a unui conţinut, de a folosi informaţii accesibile, de a le prezenta şi explica bine, de a le reexplica la nevoie, de a folosi corect resursele şi suporturile pedagogice în vederea atingerii obiectivelor fiecărei lecţii. De asemenea, este important ca profesorul să aibă o imagine foarte clară a conţinutului pe care doreşte să-l transmită şi foloseşte cea mai bună strategie pentru prezentarea conţinutului şi

1Prof. Alina Moraru

creează condiţiile pentru ca elevilor să le fie uşor să dobândească abilităţile necesare unei învăţări autonome, unei reflecţii asupra demersurilor intelectuale şi să le faciliteze practica. El construieşte secvenţe de lecţii care presupun activităţi intelectuale complexe, care nu se bazează numai pe memorare şi înţelegere, ci şi pe aplicare, analiză, sinteză şi critică. El porneşte întodeauna în demersul său de la ceea ce ştiu elevii şi ţine ore dinamice, în care elevii sunt solicitaţi şi implicaţi mult în activităţi, sunt sprijiniţi în vederea îndeplinirilor sarcinilor de lucru, li se verifică rezultatele activităţilor care sunt evaluate obiectiv, după criterii cunoscute şi de elevi, evidenţiind rezultatele pozitive, evitând să sancţioneze în permanenţă pe cele negative, evaluarea înfăptuindu-se pentru găsirea şi aplicarea unor măsuri ameliorative. O competenţă didactică care asigură succesul activităţii profesorului este şi cea managerială, prin care educatorul poate să eficientizeze organizarea, conducerea şi coordonarea activităţilor şi proceselor, dar şi a unei colectivităţi. El este capabil să gestioneze situaţii specifice, să planifice şi să proiecteze diferite activităţi, să ia cele mai bune decizii, să fie corect în oferirea unor recompense sau aplicarea unor pedepse şi să gestioneze situaţiile în condiţii de stres. A preda înseamnă în mare parte teorie, o formare la nivel înalt, dar înseamnă şi practică, ce se dobândeşte prin experienţă, acumularea de eşecuri şi reuşite. În concluzie, personalitatea profesorului eficient atinge, pe lângă standardele profesionale specifice, referitoare la cunoştinţe şi competenţe, şi atitudini, valori, etos; profesorul este un actor în procesul de predare-învăţare-evaluare care dovedeşte deschidere şi devotament, imaginaţie şi creativitate şi are capacitatea de a jongla între a fi un transmiţător de cunoştinţe şi a fi psiholog, sociolog, educator şi didactician, este dispus să folosească stiluri pedagogice diferite, adaptate fiecărei situaţii şi îşi pune întrebări cu privire la pertinenţa şi calitatea strategillor pedagogice, având deschidere către formarea continuă.

2Prof. Alina Moraru