Drepturile fundamentale se afla intr-o relatie tensionata cu democratia, pentru ca ele vin sa limiteze suveranitatea poporului. Ele arata unde trebuie sa se opreasca autoritatea statala, chiar daca aceasta provine in fond de la popor. Initial drepturi castigate de cetateni in lupta cu seful statului (rege, principe), ele contin astazi si drepturile sociale si de participare. Fara drepturile fundamentale, democratia ar fi de neconceput. Ce este "statul de drept"?O democratie libera, care incurajeaza participarea tuturor elementelor societatii la procesul de formare a vointei politice, trebuie sa structurata sub forma unui stat de drept. Democratia si statul de drept constituie o uniune indivizibila. Prin statul de drept intelegem toate principiile si procedurile prin care se garanteaza libertatea individului si participarea acestuia la viata politica. Statul de drept se afla la polul radical opus al statului politienesc. In aceasta ultima forma de stat, cetatenii sunt supravegheati permanent "de sus", traind sub amenintarea constanta a interventiilor aparatului omniprezent al securitatii statului. Ei se simt controlati si monitorizati in toate domeniile vietii lor, ceea ce otraveste relatiile sociale dintre oameni. In ciuda tuturor incercarilor de a pacali statul, cetatenii nu se pot sustrage niciodata autoritatii statale. Cine nemultumesc puterea sunt arestati sau sicanati, isi pierd locul de munca sau sunt internati in lagare, fara sa aiba parte de un proces drept. In cazul in care sunt adusi in fata legii, ei vad ca judecatorii nu sunt altceva decat alti functionari angajati de conducerea politica, ceea ce face ca justitia sa nu fie deloc independenta. Administrarea justitiei este in acest tip de sisteme doar una dintre nenumaratele tehnici de organizare destinate punerii la dispozitia statului a "materialului uman". Cetatenii simpli nu vor sti astfel niciodata daca nu au fost deja luati in vizorul autoritatilor, iar aceasta nesiguranta il face dependent si neliber. La nivel privat, legea pare sa functioneze normal ? si in dictaturi sunt pedepsiti cei care incalca regulile de circulatie sau hotii. Oamenii nu se pot insa bizui prea mult pe acest lucru, pentru ca doar dictatorul sau partidul de stat poate decide ce este legal sau nu.Evolutia statului de drept Statul de drept modern se sprijina pe consideratia general acceptata ca nimeni nu trebuie sa-si judece singur cauza. Inca din vechime, partile conflictuale au incercat sa-si solutioneze problemele in fata unui judecator neutru. Acest lucru se intampla mai ales in cazul diferentelor dintre conducerea statului si supusi. Din punct de vedere istoric, autonomia judecatorilor si monopolul lor asupra justitiei a fost unul dintre primele revendicari formulate de cetateni si care venea sa serveasca dorintei lor de libertate fata de imixtiunile principilor in viata lor.Problemele statului de dreptTermenul "stat justitiar" a fost folosit deseori de criticii statului de drept modern care doreau sa atraga atentia asupra procedurilor complicate si greoaie, care constituie o invitatie pentru toti "certaretii" din societate si care limiteaza capacitatea functionarilor de a lua deciziile necesare. Trebuie sa luam in serios aceste reprosuri, pentru ca ele arata care sunt limitele statului de drept: controlul de catre justitie al activitatilor administrative se rezuma de regula doar la verificarea daca organele isi respecta competentele si regulamentele de procedura prescrise. Respectarea termenelor, participarea la decizie a tuturor celor vizati sau contabilizarea altor reguli formale se afla in primul plan al procedurilor demarate de justitie, in vreme ce continuturile cazurilor in cauza nu sunt verificate decat in masura daca corespund realitatilor legale. In multe procese intentate de exemplu profesorilor pe motivul acordarii unor note proaste sau a exmatricularii unor elevi, judecatorii au invocat libertatea pedagogica a profesorilor de a evalua performantele elevilor. Ei au verificat doar aspectele formale, ca de exemplu sistemul de acordare a notelor, anuntarea din timp de catre profesor a proiectelor scolare scrise sau motivele care au stat la baza evaluarii respective. Tendinta din ce in ce mai pronuntata a parintilor de a se adresa instantelor de justitie pentru a ataca deciziile cadrelor didactice a dus la o formalizare si incadrare legala a evaluarilor scolare, deseori neproductiva din punct de vedere pedagogic, dar care constituie pretul care trebuie platit pentru faptul ca toate deciziile statului ? notele obtinute in scoala fiind de multe ori un factor decisiv in evolutia ulterioara a elevului ? se supun controalelor justitiei.Suveranitatea poporului si statul de dreptSuveranitatea poporului si statul de dreptCine crede insa ca statul de drept este ceva mai mult decat un sinonim al procedurilor de ordin formal, cine ii recunoaste maretia ca stat al libertatii si dreptatii, acela va trebui sa supuna prevederilor constitutionale libere atat pe legiuitori cat si pe suverani. Indiferent cat de larga ar fi majoritatea, ea trebuie sa aiba limite. Principiului dinamic, conform caruia vointa poporului este stapana peste tara, principiului democratic al deciziei majoritare, i se alatura un principiu static, principiul statului de drept. Doar aceasta alaturare garanteaza libertatea individului si protectia minoritatilor, indeplinind astfel regulile democratiei. Prin statul de drept se certifica faptul ca democratia se sprijina pe convingerile comune si pe acordul intern al tuturor cetatenilor in ceea ce priveste respectarea si prezervarea drepturilor omului. Doar asa poate supravietui democratia pe termen lung.