Cap 9 Micro Piata de Monopol

8/18/2019 Cap 9 Micro Piata de Monopol

1/37

Cap. 9.PIAŢA DE MONOPOL

9

.

1

.

Definiţia

şi

ipotezele

modelului

9

.

2

.

Echilibrul

pieţei

de

monopol

pe

termen

scurt

9

.

3

.

Tehnici

monopoliste

de

stabilirea

preţului

(discriminări

de

preţuri)9

.

4

.

Monopsonul


2/37

9.1. DEFINIŢIA ŞI IPOTEZELE MODELULUI

I.) INTRODUCERE: Concurenţa imperfectă

În concurenţa imperfectă dispar una sau mai multetrăsături ale gradului de perfecţiune şi/saupuritate al concurenţei complete (vezi cap. 10.2.din manualul ed. 2008 a manualului).

Producătorii şi consumatorii au puteri inegale posibilitatea efectuării, din partea lor, depresiuni individuale asupra preţurilor.


3/37

Preţurile pe piaţa concurenţială: funcţii, tipologie

PREŢUL = expresia bănească a valorii mărfii.

FUNCŢIILE PREŢURILOR:• Determinarea preţului = o bază de informare

pentru agenţii pieţei, presupunând coordonareadintre cerere – ofertă şi luarea deciziilor optime.

• Preţul îndeplineşte funcţia de calcul şi de măsurăa cheltuielilor înregistrate de subiectul economic.

• Preţul reliefează reuşita efortului de recuperare acosturilor fiecărei firme, însemnând, într-o etapăulterioară, asigurarea obţinerii de profit .

• Prin motivaţia economică şi psihologică, foarteimportantă este funcţia de stimulare prin preţ a producătorului .

• Preţului mai are şi funcţia de distribuire aveniturilor (acestea din urmă vor fi mai mari încazul firmelor cu costuri mici şi invers).


4/37

TIPOLOGIA PREŢURILOR este foarte extinsă. Iatădoar câteva criterii de clasificare:

a) După var

iaţie:• preţuri ferme – stabilite la încheierea unor contracte

de vânzare-cumpărare (modificabile doar în condiţiileunui acord între părţi, prin clauze de revizuire);

• preţuri unice – cu nivel fix;

• preţuri cu limite de variaţie (cu “marje” ascendente, respectiv descendente): preţuri minime– care nu se pot micşora [ex. statul poate fixa unpreţ minimal când constată că producătorii câştigăprea puţin – cum se practică în cazul politiciiagricole]; preţuri maxime (“plafon” ) – nivelul lor

fiind cel maxim autorizat de reglementările în vigoare[ex. dacă statul stabileşte un preţ maximal pe piaţaunui bun, C > O penurie de produse, operaţiuni pe

“piaţa neagră”, inechitate, efecte negative asupracalităţii); preţuri de rezervare – sub care ofertantul

refuză să vândă marfa, preferând s-o stocheze.


5/37

b) După modul de formare:• preţuri libere – formate prin mecanismul C --- O;• preţuri reglementate – cu nivel determinat de norme

metodologice, de mărimea costurilor ş.a.;

• preţuri de intervenţie – create de politicile comercialeale unei ţări, atunci când, în general, O > C;• preţuri administrate – fixate de cei care controlează

piaţa, în scopul maximizării vânzărilor [ex. statul].c) După natura

şi obiectul pieţei :

• preţuri ale bunurilor , serviciilor (= tarife),factorilor de producţie (salariu, dobândă, rentă),hârtiilor de valoare (cotaţie, curs) ş.a.; preţuri delicitaţie; preţuri afişate (cotaţii la bursă).

d) După co

nsistenţa schimbului :

• preţuri en gros (“cu ridicata”);• preţuri en détail (“cu amănuntul”).e) După momentul achitării :• preţuri la vedere – plătite imediat, contra mărfii livrate

în acelaşi timp;• preţuri la termen – cazul livrării ulterioare a bunurilor.


6/37

Trăsăturile pieţei cu concurenţă imperfectă

Starea normală a pieţei = determinată deconcurenţa imperfectă, caracterizată prin faptul că:

• Există un anumit grad de atomizare a ofertei şicererii (număr mare de ofertanţi / vânzători – şi decumpărători), dar bunurile sunt diferenţiate prinaspect, calitate ş.a..

• Între producători câţiva care se impun,

controlând segmente ale ofertei (ex. diferenţele latarifele de transport până la / de la piaţă).• Nu există o mobilitate perfectă a factorilor de

producţie.• Se întâlnesc situaţii extreme (vezi Tabelul de la

cap. 2.3.): cazul monopolizării ofertei de către unsingur fabricant (monopol – vezi în continuarecap. 9) sau similarul din perspectiva cererii(monopson) – dar şi situaţii intermediare, cumsunt oligopolul (nr. redus de vânzători), respectiv

oligopsonul (nr. mic de consumatori).


7/37

II.) Monopolul

Monopol: pe piaţă 1 singur producător /vânzător, care asigură întreaga ofertă dintr-un bunomogen, controlând piaţa şi impunând un preţ devânzare superior celui din concurenţa perfectă, dincea monopolistică şi din oligopol (preţ controlat ).

monopolul nu poate asigura satisfacereamaximă (optimă) a nevoilor de consum.

• Dacă atât oferta dintr-un bun omogen, cât şi cererea manifestată pe piaţă pentru acel bun, sunt reprezentate de câte un singur agent economic monopol bilateral.


8/37

Caracteristicile concurenţei în monopol :• Oferta este concentrată în puterea unicului

fabricant al unui produs nesubstituibil.

• Diferenţierea produselor .• control absolut asupra resurselor şi rezultatelor.• Informaţiile asupra costurilor, preţurilor şi

organizării pieţei sunt incomplete.

•

rigiditate în utilizarea şi mobilizarea factorilor de producţie.• Propriu-zis, manifestările concurenţiale sunt

suprimate, datorită restricţiilor (barierelor) laintrarea pe piaţă a altor posibili producători . Esteminimizat, astfel, pericolul apariţiei rivalilor.

• Spre deosebire de monopolul perfect , cuexistenţă neconcretizată, monopolurile careexistă pe piaţă sunt de tip imperfect , gradul lorde “impuritate” fiind dat de faptul că bunurileoferite spre vânzare au, în general, înlocuitori.


9/37

Clasificarea monopolurilor

1. După obstacolul la intrarea pe piaţă:• monopol natural – rezultă din faptul că

funcţionarea mai multor firme în ramură ar cauza înregistrarea de pierderi (investiţii suplimentare);• monopol geografic – apare ca urmare a deţinerii

controlului asupra unor factori de producţie(resurse) clar delimitate ca areal;

• monopol instituţional (administrativ ) – are labază reglementări legislative, care dau (de obiceistatului) dreptul exclusiv asupra producţiei şi/saucomercializării unor bunuri [interzicerea de cătreautorităţi a apariţiei altor agenţi în ramură (ex.

transportul şi distribuţia energiei electrice, industriade apărare, transportul aerian şi pe calea ferată)];• monopol tehnologic – rezultă ca urmare a

legiferării dreptului de proprietate industrială;• monopol asupra mărcii comerciale (asupra

know-how -ului) – derivă din faptul că imagineaproducătorului conferă necesitatea protejării ei.


10/37

2. După aria de extindere:• monopol absolut – producătorul obţine, teoretic,

întregul venit al cumpărătorilor (imposibil);• monopol izolat – controlează un segment economic.

3. După gradul de coordonare:• monopol propriu-zis – oricare variantă anterioară;• monopol “forţat” – situaţia oligopolului cu

coordonare perfectă, care, în baza unor acorduri,converge spre comportamentul tip “monopol” .

4. După criteriul temporal :• monopol permanent ;• monopol temporar (provizoriu) – ex. un producător

aduce pe piaţă un produs absolut nou, dar lucrurile sepot schimba complet la apariţia unui bun similar, creatde o firmă mai puternică.

5. După gradul de discriminare:• monopol nediscriminant ;• monopol discriminant – prin preţuri diferite, aplicate

în funcţie de clasa socială a cumpărătorului, tipulclientului, zona geografică ş.a.


11/37

Curba cererii şi curbele veniturilor în cadrul monopolului

1. CURBA CERERII pe piaţa de monopol

Pentru a obţine profit, monopolul fixează atât cantitatea de produse, cât şi preţul de vânzare –spre deosebire de concurenţa perfectă, undeproducătorul / vânzătorul poate alege doar cantitatea fabricată / oferită pe piaţă. Aici, preţul este autoimpus de piaţă şi e valabil pentru toţi

producătorii .DAR: Deşi fixează preţul fără a fi împiedicat de

concurenţi, monopolul nu “dictează” decât nivelulofertei, nu şi pe cel al cererii mecanismul

stabilirii preţului e relativ cererea va depindede preţul bunului:Qc = CC’ = f(P),

iar alura ei în monopol va fi a unei curbedescrescătoare (vezi Figura 1.).


12/37

Curba cererii în monopol [CC’(P)]Ca să menţină cererea, monopolistul va fi nevoit uneori

să reducă preţul de la P0 la P1 pentru a-şi reface /spori veniturile, va trebui să producă şi să vândă o

cantitate mai mare de bunuri (Q1, în loc de Q0).

0Q

P

C’

C

Q1Q0

P0

P1

DP

DQ

Figura 1.


13/37

2. VENITUL TOTAL al monopolului (VT)

VT = P · Q (1)

• Curba VT are alură de parabolă (“clopot”), aşa cum seobservă în figura următoare. Presupunând că funcţiacererii pentru bunul Q, exprimată prin intermediul

preţului P , este liniară, ea va lua o formă de tipul:P = a – b·Q (2) [a – termen liber; b – panta dreptei]

• Înlocuind (2) în (1), obţinem:VT = (a – b·Q)·Q = a·Q – b·Q2 (3).• CC’ = f(P) creşterea lui P va determina reducerea

cererii, deci şi a cantităţii vândute de monopol curbaVT debutează din originea sistemului de axe (pt. Q = 0,

VT = 0), apoi are o etapă ascendentă (atât cât sporulvenitului este superior pierderii datorate scăderii lui P),atinge un maxim (punctul E, în Figura 2.), iar apoi areo etapă descendentă (şi devine 0 când P = 0). Calcululcoordonatelor punctului E îl vom prezenta dupăprecizările privind venitul mediu şi cel marginal.


14/37

Curba venitului total în monopol (VT)

0

E

Q

VT

VT

●

Figura 2.


15/37

3. VENITUL MEDIU al monopolului (VM)

(4)

Înlocuind relaţia (1) în (4), obţinem:

(5)

ceea ce arată că mărimea VM (venitul unitar saupe bucată) e egală cu cea a lui P (preţul devânzare) – sau: pe piaţa de monopol, curba /dreapta cererii se suprapune cu cea a VM –vezi Figura 3., în care VM = CC’(P) sau VM = P.

Q

VTVM

PQ

QPVM


16/37

4. VENITUL MARGINAL pe piaţa de monopol (Vmg)

sau, pt. valori infinitezimale, (6).

• Derivând funcţia VT (3) în raport cu variabila Q şi apoianulând-o (prin egalare cu 0)

VT' = Vmg

= a – 2·b·Q (7).• Prin comparaţie cu relaţia (2) Vmg are o pantă

dublă faţă de cea a cererii.VT' = 0 a – 2·b·Q = 0 a = 2·b·Q (8)respectiv coordonata de bază a punctului D de pe

abscisă, în Figura 3. Din grafic fiind vorba de ofuncţie liniară a cererii , alura Vmg va urma şi eatraseul liniar, intersectând abscisa în punctul D( ; 0).

Q

VTVmg

D

D

dQ

dVTVmg

b2

aQ

b2

a


17/37

Curba venitului mediu (VM = P)şi curba venitului marginal (Vmg) în monopol

b2

a

B

0

a E

D C Q

CC’(P) = VM

VT

A

CC’(P), VT,

VM, Vmg

Vmg

2

a

b

a

●

Figura 3.


18/37

• Egalând cu 0 ec. (2) (coordonata de bază a

punctului C din Figura 3.) (9).

• Curba determinată de funcţia Vmg, având panta “2b” (dublul pantei funcţiei cererii), va intersecta ordonata

la distanţa “a” faţă de originea axelor, în pct. A(0; a).Dacă prelungim această curbă mai jos de punctul D,constatăm că orice creştere a producţiei şi vânzărilor vacauza pierderi pentru monopol (deci nu este indicată!)

• Temă: A se studia, din manualul deMicroeconomie valorile EC/P în corelaţie cumărimea Vmg.

b

aQ

OD2b

aOC


19/37

• În Figura 4., VT atinge maximul în punctul E,corespunzător vânzărilor şi preţului .Relaţia (8) arată că . Înlocuind în ecuaţiacererii (2)

(10)

ceea ce devine coordonata de bază a punctului B(0; ).

Concluzie – PUNCTE REPREZENTATIVE în Figura 4.:A(0; a)– debutul dreptelor cererii (CC’ = P = VM) şi Vmg;

B(0; ) – punctul de pe ordonată, corespunzător lui E;

C( ; 0) – dreapta cererii (CC’ = P = VM) atinge abscisa;

D( ; 0) – punctul în care Vmg intersectează abscisa;

E( ; ) – punctul corespunzător VT maxim în monopol.

2

a

2

aa

b2

abaQbaP

2

a

b2

a

2

a

2

a

ba

b2

a

ODQ OBP

b2

aOD OD

C b l it l i t t l (VT) it l i di


20/37

Curbele venitului total (VT), venitului mediu(VM = P) şi venitului marginal (Vmg) în monopol

În funcţie de valorile EC/P,curba VT în monopol areurmătoarele trăsături:

pe panta ei ascendentă,EC/P este supraunitar; în punctul E, coeficientule egal cu 1; pe porţiuneadescendentă a VT,

coeficientul e subunitar.

Figura 4.

b2

a

B

0

aE

DC

Q

CC’(P) = VM

VT

A

CC’(P),

VT, VM,

Vmg

Vmg

2

a

b

a

●

EC/P > 1

EC/P = 1

EC/P < 1

0

E

Q

EC/P = 1

VT

VT

EC/P < 1EC/P > 1

●


21/37

• Dacă, prin absurd , monopolul ar suferi pierderi pe

termen scurt , el ar putea rămâne pe piaţă atâta timpcât şi-ar acoperi costurile variabile CV.• Pe termen lung, însă, dacă nu va schimba situaţia în

favoarea sa, monopolul va părăsi ramura pentru aacumula profit pe termen lung, monopolul trebuie să

prevină intrarea pe piaţă a altor firme, prin impunereade bariere (fie tehnologice, fie determinate de costul deintrare în sector, fie instituţionale).

• Comparativ (se va vedea în cap. 11.2. din manualul ed.2008), dacă pe termen scurt, producţia optimă este ceacorespunzătoare egalităţii V

mg = C

mg şi P ≥ CVM,

pe termen lung, deşi relaţia Vmg = Cmg se păstrează,P ≥ CTM !!!!


22/37

9.2. ECHILIBRUL PIEŢEI DE MONOPOLPE TERMEN SCURT : a) Caz particular

QvP

($ /buc.)

VTP·Q

CT

($)

Pr(+)

sau p(-)

CTM

CT/Q

($ /buc.)

VmgΔV/ΔQ

($)

CmgΔCT/ΔQ

($)

Dif.Vmg–

Cmg

De-ci-zieQ

0 1100 0 500 -500 ∞ 1000 700 300 1 1000 1000 1200 -200 1200

800 600 2002 900 1800 1800 0 900

600 500 1003 800 2400 2300 100 767

400 400 04 700 2800 2700 100 675 opt .200 600 -400

5 600 3000 3300 -300 660

0 1100 -11006 500 3000 4400 -1500 733

-200 1900 -21007 400 2800 6300 -3500 900

CC’(P)


23/37

Echilibrulpieţei de

monopol petermen scurt[profitul înmonopol] –

cazparticular

veziobservaţii

1100

CTM4=675min CTM=660

600

200

400

500

P4=700

800

900

1 2 3 4 5 60

CC’(P),

Vmg,

CTM, Cmg

Q

Vmg

CC’(P)

Cmg

1000

1200

767

CTM

A

B

Qopt

E

7

-200

Vmg=Cmg

minCTM=Cmg

●

1900

733


24/37

Observaţii privind graficul anterior:• Pe măsură ce cantitatea fabricată se măreşte (ca

urmare a majorării cererii), monopolistul doreşte să-şisporească profitul, fapt pe care-l va putea realiza chiarşi în condiţiile în care-şi reduce preţul de vânzare (eadevărat că în realitate, scăderea nu e semnificativă,dar în exemplul luat e observabilă).

• Urmărind maximizarea profitului total (nu pe produs),el reuşeşte compensarea scăderii de preţ, prin

intermediul vânzărilor suplimentare. Baza deciziilor luieste majorarea cererii de consum.• Curba venitului marginal este situată – pe grafic – sub

cea a cererii, deci Vmg < CC'(P), pt. că relaţia dintre Pşi Vmg depinde de alura curbei cererii.

• Intersecţia curbelor Vmg şi Cmg în punctul E corespundeproducţiei Q = 4 bucăţi şi egalităţii Vmg = Cmg. În acestcaz, profitul e maxim. E adevărat că, potrivittabelului de calcul, cel mai mare profit (100 $) seobţine şi pt. Q = 3 bucăţi – dar să nu uităm că prima

condiţie a maximizării profitului este:


25/37

. Dar

Vmg – Cmg = 0 Vmg = Cmg.

• Ca urmare, cantitatea optimă care trebuie produsă demonopol este Qopt = 4 bucăţi (în timp ce pentru Q =3, se observă că Vmg ≠ Cmg !!!!!).

Concret, profitul total de monopol se obţine astfel:PrM= VT4 – CT4 = Q4·P4 – Q4·CTM4 = Q4·(P4 – CTM4) =

= 4·(700 – 675) = 100 $ (vezi şi tabelul de calcul, încare a fost calculat Pr4 = 100 $). În figura precedentă,mărimea PrM este dată de suprafaţa haşurată,respectiv de aria CTM4-P4-A-B.

Pe bucată se calculează profitul unitar de monopol:Pru = P4 – CTM4 = 700 – 675 = 25 $.

0dQ

Pr d mgmg CV

dQ

dCT

dQ

dVT

dQ

Pr d

b) P fi l d l C l


26/37

.

b) Profitul de monopol – Caz general(pe termen scurt)

QM

Vmg,VM, P,Cmg,CTM

PM

CTMM

[Vmg=Cmg]

EM

CTM

CC’(P) = VM

0

Cmg

Vmg

minCTM

●

Q

●

M

- Profitul de monopol


27/37

Observaţii referitoare la graficul anterior:

• Cantitatea optimă QM, obţinută la CTMM = QMM, poate fivândută la preţul PM = QMEM, atâta timp cât PM > CTMM.

• Monopolistul obţine profit suplimentar [ supraprofit ],fără să producă la minCTM !!! Mărimea profitului total de monopol e aria haşurată din figura precedentă:PrM = VT – CT = PM · QM– CTMM · QM = QM·(PM – CTMM),unde PM – CTMM = VM – CTM = Pru ( profitul unitar saumediu în monopol);

• Decizia de producţie (şi de vânzare) este logică: atâtavreme cât Vmg > Cmg, Q poate în condiţii deprofitabilitate; când Vmg = Cmg, Q = optimă (conferă

obţinerea Pr maxim); orice

a lui Q când Vmg < Cmgeste inoportună şi cauzează pierderi pe caremonopolistul nu le acceptă.

• Pe perioadă lungă, firma poate rămâne pe piaţă,atâta timp cât P > CTM.


28/37

• Deşi îşi impune condiţiile, monopolul duce la înregistrarea unui cost social [pierdere netă debunăstare], în urma alocării ineficiente aresurselor pe piaţă. Costul corespunde zonelor

+ din figura următoare. Motivaţia lui estedată de faptul că societatea, deşi teoretic are decâştigat de pe urma creşterii cantităţii produse dela QM la QCP (care nu se petrece, în realitate), vatrebui să suporte diferenţa de preţ PM – PCP.


29/37

Costul social provocat de monopol

(vezi explicaţiile următoare)

QCPQM

Vmg,VM, P,Cmg,CTM

PM

PCP

[Vmg=Cmg]

EM

CTM

CC’(P) = VM

0

Cmg

Vmg

minCTM

●

Q

ECP

1

23

4

5

●

6

7

P

CP – concurenţa perfectăM - monopol

1 SURPLUSUL CONSUMATORULUI (SC)


30/37

1. SURPLUSUL CONSUMATORULUI (SC)• SC = un “câştig” pt. cumpărător (excedentul de

utilitate faţă de preţul plătit) = diferenţa dintre sumamaximă pe care individul este dispus s-o plătească

pentru bun şi preţul lui de piaţă.• În concurenţa perfectă (CP), un individ doreşte săcumpere bunul X, al cărui preţ de piaţă este PCP. Laacest preţ, cererea este QCP unităţi din X dacăpersoana ar cumpăra cantitatea QCP, cheltuiala ei ar fiCTCP = PCP·QCP = OPCP·OQCP = aria OPCPECPQCP ==+++. În CP, SC(CP) = + + = diferenţa dintre sumatotală pe care individul ar fi dispus s-o plătească dacăar achiziţiona marfa la preţul maxim P de pe dreapta

cererii (aria OPECPQCP = ++++++) şisuma plătită efectiv la cumpărarea bunului la preţul PCP(aria OPCPECPQCP =+++).

• Idem raţionament în monopol (M), surplusulconsumatorului SC(M)=

.


31/37

2. SURPLUSUL PRODUCĂTORULUI (SP)• Sumele “câştigate” de consumator (SC) trebuie să fie

asumate / acceptate de fabricant (al doilea actor alpieţei). Dar şi producătorul beneficiază, la rândul lui, deun “excedent” asemănător, atunci când poate vindemarfa la un preţ superior preţului minim acceptat de el.

• SP = diferenţa dintre valoarea totală atribuită decumpărător cantităţii achiziţionate din marfa X şi sumaplătită pentru ea. Acest “câştig” apare deşi toate

unităţile din X sunt vândute la acelaşi preţ; totuşi,datorită curbei ascendente a ofertei pt. bunuri normale[OO’ = Cmg], fiecare doză – cu excepţia ultimei – suntfabricate la Cmg Cmg = limita minimă acceptată deproducător pentru a-şi vinde marfa. Dar Cmg tinde săfie mai mic decât preţul pieţei

În CP, SP(CP)=+ (aria dintre Cmg şi PCP).• Idem raţionament în monopol (M), surplusul

producătorului SP(M)= +.


32/37

SC(CP)=++; SC(M)=

pierderea p(SC)=+; din această pierdere, se transferă monopolului, iar este un cost social,

pt. că [QCP – QM] nu se produce.

SP(CP)=+; SP(M)=+

pierderea p(SP)=+; din această pierdere, provine de la consumator, iar este un cost social,pt. că [QCP – QM] nu se produce.

În concluzie, pierderea socială de bunăstare (totală)

provocată de monopol este +.

Fie: CP – concurenţă perfectă ; M - monopol

SC - surplusul consumatorului ; SP – surplusul producătorului ;

p – pierdere


33/37

9.3. TEHNICI MONOPOLISTE DE STABILIREA PREŢULUI (discriminări de preţuri)

• Discriminarea prin preţ apare când un producătorutilizează preţuri diferite pentru unităţi din acelaşiprodus, din motive care nu se datorează

diferenţelor de costuri, ci evaluărilor diferiteale cumpărătorilor aceluiaşi produs.

• De asemenea, o firmă care a achiziţionat produsul Xla un preţ preferenţial (mai mic decât cel al pieţei), îl

poate revinde cumpărătorilor supuşi tratamentuluidiscriminatoriu nefavorabil (iar consumatorii nu vormai cumpăra direct de la monopol, ci de laintermediar).


34/37

Diferenţierea politicii de preţ în monopol poate fi:- geografică (ex. deosebirile la tarifele telefonice,

conform unor zone prestabilite);- temporală (ex. preţuri şi tarife diferite, în sezon / extrasezon);

- personală (ex. onorariile unor medici, după venitulpacienţilor – sau tarifele pentru manifestările culturale,

după vârsta / provenienţa socială a spectatorilor).

Temă OBLIGATORIE: Studiu individual

DISCRIMINĂRILE DE PREŢURI- în manual Microeconomie

9 4 MONOPSONUL


35/37

9.4. MONOPSONUL

• Monopsonul = piaţa pe care cererea pentru un bun / FP omogen este reprezentată de un singur cumpărător ,

iar oferta vine din partea unui număr mare de producători / vânzători [cazul unui singur angajator deforţă de muncă – ex. o companie de exploatare ametalelor într-o regiune minieră].

• Monopsonul, dominând piaţa, îşi va maximizaavantajele prin achiziţia cantităţii optime dintr-o marfă

/ dintr-un FP (a cărei prelucrare / vânzare) îi vaasigura Pr maxim monopsonul îşi vinde produsele peo piaţă cu concurenţă perfectă (atomicitatea ofertei!).

• Cantitatea optimă de prod-factor, necesară pt. maxPr în monopson, depinde de relaţia dintre Cmg şi Vmg şi

corespunde egalităţii: Cmg = Vmg. Motivaţie: Echilibrulpieţei în condiţii de monopol se păstrează, ca principiu, în funcţionarea monopsonului . Comparând monopsonulcu modelul concurenţei perfecte monopsonuldetermină cantităţii cumpărate şi a preţului plătit

vânzătorului, dar şi supraprofituri durabile.


36/37

• Monopsonul are posibilitatea de a stabili nivelulpreţului la care achiziţionează marfa / FP, încondiţiile în care ţine cont de curba oferteiproducătorilor.

DETALII + graficeMONOPSON şi MONOPOL BILATERAL:- Manual Microeconomie (studiu individual

obligatoriu).- Gilbert Abraham-Frois, Economia politică, Ed.Humanitas, Bucureşti, 1994, pp. 259-262.


37/37

BIBLIOGRAFIE

Microeconomie, curs universitar, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Facultatea de Ştiinţe Economice şi

Gestiunea Afacerilor, Depart. de Economiepolitică, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2013, pp.194-210.

Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus,Economie politic ă, Ed. Teora, Bucureşti, 2000, pp.

188-204. Richard Lipsey, K. Alec Chrystal, Economia pozitivă, Ed. Economică, Bucureşti, 1999, pp.274-287.

Gilbert Abraham-Frois, Economia politică, Ed.

Humanitas, Bucureşti, 1994, pp. 245-262. Toader Gherasim, Microeconomie, vol. 2, Ed.Economică, Bucureşti, 1994, pp. 133-166.

Stelian Stancu, Tudorel Andrei, Microeconomie.Teorie şi aplicaţii ., Ed. ALL, Bucureşti, 1997, pp.

Documents

Cap 9 Micro Piata de Monopol