I . Prezentare generala ( Contextul epocii)         - factorii dezvoltarii romanului interbelic: modele epice

straine, modele romanesti.        -etape si ,,varste” ale romanului romanesc II. Tipuri de roman in perioada interbelica: 1.     -Romanul realist- obiectiv, epic: Liviu Rebreanu ,,ION”2.     - Realismul psihologic / romanul modern de analiza

(subiectiv) : Camil Petrescu ,, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”, ,, Patul lui Procust”

3.      -Romanul experientei : Mircea Eliade ,,Maitreyi”4.     -Romanul realist de tip balzacian: G. Calinescu ,,Enigma

Otiliei”, ,,Cartea nuntii”5.    -  Romanul mitic,initiatic: Mihail Sadoveanu ,,Baltagul”

Factorii dezvoltarii romanului interbelic

Dintre factorii care au determinat acest fenomen amintim:mutatiile fundamentale in mentalitatea culturala(psihanaliza lui Freud,’’intutionismul’’ lui Bergson,’’fenomenalogia’’ lui Husserl) si mentalitate literara (reinterpretarea marilor analisti :Dostoievski,Stendhal;prestigiul romancierilor Marcel Proust,Andre Gide,James Joyce,Virginia Woolf),schimbarea perceptiei asupra speciei literare,stimularea interesului scriitorilor si al publicului pentru problema romanului prin dezbaterile si articolele din presa literara a vremii,necesitatea sincronizarii literaturii romane cu aceea europeana,dar si aparitia unei generatii de prozatori talentatii.

Cele doua orientari culturale care coexista in epoca.traditionalismul si modernismul,se reflecta in plan teoretic in conceptia indrumatorilor literari E.Lovinescu si Nichifor Crainic.Pentru criticul E.Lovinescu,modernizarea romanului romanesc presupune sincronizarea cu literatura occidentala,citadinism,formule narative noi,adecvate ‘’spiritului veacului’’,cu alte cuvinte,renuntarea la tendintele idilizante,samanatoriste siu la traditionalismul ingust.Directia modernista cuprinde romancieri valorosi ,precum : Hortensia Papadat-Bngescu,Mihail Sebastian,Anton Holban,Gib Mihaiescu s.a.Romanccierul care intelege cel mai bine necesitatea adaptarii literaturii la timpul ei este Camil Petrescu,atat in romanele sale cat si in articole si conferinte.Spre deosebire de E.Lovinescu ,Nichifor Crainic sustine un nationalism inchis,patriarhal,rural,ortodoxist,refuzand modelul occidental.Insa in romanele de valoare care nu sunt citadine si moderniste,din perioada interbelica,abordeaza formele de creatie innoitoare,in ciuda temei rupand prin dramatism si forta epica cu vechiul idilism samanatorist.

Romanul realist-obiectiv

În cadrul evoluţiei romanului românesc, se poate vorbi de “momentul Rebreanu”. Prozatorul continuă şi adânceşte cercetarea societăţii româneşti, în tradiţia lui N. Filimon, D. Zamfirescu, I. Slavici şi M. Sadoveanu, printr-o vastă documentare şi compoziţie, printr-un studiu atent de analiză psihologică. El are contingenţă în fiecare, dar se diferenţiază de ei în chip radical. De Slavici şi de Sadoveanu îl apropie orientarea predilectă către lumea satului, de Duiliu Zamfirescu surprinderea scenelor de masă.

Ne aflăm în faţa unui scriitor obiectiv, care uimeşte prin puterea de a prezenta viaţa în complexitatea ei socială şi psihologică. Rebreanu conştiinţă mai frământată, rămâne la romanul frescă socială, palpitând de dramatism. În această direcţie a vastelor construcţii epice, cu caracter obiectiv, şi în orientarea romanului psihologic pe făgaş realist stă principala contribuţie a lui Rebreanu, care face din el creatorul romanului modern în literatura română. Pe această bază se situează şi locul lui eminent între romancierii europeni ai problematicii ţărăneşti şi ai cazurilor de conştiinţă.

Rebreanu Rebreanu şişi romanul modern romanul modern

Formula de roman pe care o adoptă Liviu Rebreanu este modernă: ea rezultă în primul rând, din schimbarea perspectivei de investigaţie românească. Diferită e doar metoda, căci romanul, şi în cazul lui Rebreanu, rămâne în actualitatea vieţii. Rebreanu însă o interpretează obiectiv, ca problemă, fără intenţii moralizatoare sau sentimentalism. În această perspectivă largă capătă motivaţie drama căsniciei din romanul Ion, răscoala din romanul cu acelaşi nume, încercarea de evadare din romanul Pădurea spânzuraţilor, ori crima din romanul Ciuleandra.

Romanul “ION”Romanul “ION”

Primul în ordine cronologică este romanul Ion, apărut în 1920, care schimbă cursul istoriei romanului românesc, scoţându-l din criza îndelungii sale aşezări.

Ion este un roman al structurilor sociale ţărăneşti: intelectualitatea satului, în disputa pentru autoritate, este reprezentată de preotul Belciug, şi împovărata familie a învăţătorului Herdelea; ţărănimea înstărită, prin Vasile Baciu şi George, cea săracă, prin familia Glanetaşului. Romanul, conceput astfel, extinde viziunea epică în toate straturile societăţii româneşti, prin diversitatea cotidianului, prin acumulare de întâmplări îndreptate spre firescul vieţii. În acest firesc, al vieţii, se constituie o întreagă lume, o multitudine de personaje, puternic individualizate. Determinarea lor este socială; conduita însă, particulară, diferenţiază structuri social-umane, potrivit cu rosturile intime ale fiecărui personaj. Procesul creator al romanului a fost îndelung şi constă în sudarea într-o viziune unitară a trei experienţe de viaţă trăită (sărutatul pământului întâlnită şi la eroul Buteau din romanul La terre al lui E. Zola; păţania fetei bogate de la ţară Rodovica - Ruşinea; convorbirea cu un fecior de la ţară deznădăjduit că n-are pământ).

Eroul principal este Ion care-şi sacrifică iubirea pentru a intra prin căsătorie în posesia pământului dar acesta nu-i aduce fericire. Cele două volume Glasul pământului şi Glasul iubirii reunesc într-o structură arhitectonică specifică lui L. Rebreanu vasta frescă a societăţii româneşti de la începutul secolului al XX-lea.

George Călinescu afirma că: “Ion e opera unui poet epic care cântă cu solemnitate condiţiile generale ale vieţii, naşterea, nunta, moartea. Romanul e făcut din cânturi, vădit cadenţate în stilul marilor epopei”. “Hora în sat, bătaia între flăcăi, tocmeala pentru zestre, nunta ţărănească şi nunta învăţătorească, naşterea la câmp a copilului Anei, moartea bătrânului Dumitru Moarcăş, spânzurarea cârciumarului şi a Anei, sunt momente din calendarul sempitern al satului, mişcătoare prin calitatea lor elementară. Ion e un poem epic, solemn ca un fluviu american, o capodoperă de măreţie liniştită”.

CAMIL PETRESCU

,,Ultima noapte de dragoste,întâia noapte de război”

Titlul iniţial al romanului: ,,Proces verbal de dragoste şi război”

ALTE OPERE:,,Patul lui Procust”

,,Un om între oameni ”,,Turnul de fildeş”

Cartea I: ,,Ultima noapte de dragoste”

Plan subiectiv

Cartea a II-a:,,Întâia noapte de război”

Plan obiectiv

TEMA

Tema Tema iubiriiiubirii: cu accent pe radiografia unui : cu accent pe radiografia unui sentiment – geloziasentiment – gelozia

Tema Tema războiuluirăzboiului: cu accent pe experienţa: cu accent pe experienţacontactului nemijlocit cu moarteacontactului nemijlocit cu moartea

Roman subiectiv modern prin:

Esenţa concretăa vieţii

Esenţa concretăa vieţii

autenticitate

stilul anticalofil

iubire

introspecţie

gelozie

boală

substanţialitate

discurs analiticmemorie involuntară

război

monolog interior

moarte

Cartea I:,,Ultima noapte de dragoste”

Subcapitole:1. ,,La Piatra Craiului, în munte”2. ,,Diagonalele unui testament”

3.,,E tot filozofie”4. ,,Asta-i rochia albastră”5.,,Între oglinzi paralele”

6.,,Ultima noapte de dragoste…”

Cartea a II-a:,, Întâia noapte de război”

Subcapitole:1.,,…Întâia noapte de război”

2. ,,Fata cu obraz verde, La Vulcan”3.,,Întâmplări pe apa Oltului”4.,,Post înaintat la Colham”

5.,, Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”6.,,Wer kann Rumanien retten?”

7.,,Comunicat Apocrif”

Forma memorialistă Jurnal de campanie

In studiul intitulat "Fragmentarium", Mircea Eliade (1907-1986) defineste literatura autenticitatii ca pe o mare creatie epica ce "reflecteaza in buna parte si mijloacele de cunoastere ale epocii, sensul vietii si valoarea omului, cunoasterile stiintifice si filozofice". Romanul "Maitreyi", aparut in 1933, face parte din literatura moderna" interbelica si ilustreaza epicul pur, in spiritul lui Andre Gide, care creeaza eroul lucid, dominat de dorinta cunoasterii de sine, care-si ordoneaza epic experience traite: "Mircea Eliade este cea mai integrala si servila intrupare a gideismului in literatura noastra" - George Calinescu. "Maitreyi" este un roman erotic si exotic, precum si un roman al autenticitatii, in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea la persoana I.

“Enigma Otiliei”

Romanul balzacian este în esenţă un roman doric care releva un anume tip de valorificare a formulei realiste. Altfel spus, balzacianismul sau balzacianism realist cunoscut şi sub numele de realism critic are 2 valenţe estetice: romantică şi dorică, fapt ce a dat naştere unui fenomen literar complex care a avut drept model romanul lui Honore de Balzac. Cu alte cuvinte balzacianismul = epoca în care individul burghez, rapace şi însetat de avere vrea să parvină cu o exuberantă explozie de energie, violenţă şi individualism. Apar in imaginarul romanesc intrigi tenebroase, conflicte violente, pasiuni atroce dezlanţuite în jurul zeului epocii – banul.Într-o epocă în care în literatura romană se remarcă romanul ionic de analiză psihologică, subiectiv, feminin. G Calinescu pare a opta pt formula balzaciană. Astfel Constantinescu remarca că romancierul apelează la formula balzaciană a faptelor comune, fixând nişte cadre sociale bine precizate, o frescă din viaţa burgheziei bucureştene; Crohmălniceanu aşează romanul “Enigma Otiliei” sub semnul reconstituirii balzaciene şi clasificării caracterologice.

Afirmaţia scriitoarei Hortensia Papadat Bengescu, referitoare la condiţia femeii surprinde  într-adevăr elementele definitorii ale ipostazelor feminităţii, aşa cum se reflectă în literatură. Din această perspectivă, Otilia, personajul lui G. Călinescu din romanul Enigma Otiliei este ilustrativ, prin faptul că sparge tiparele clasice, conferindu-i romanului modernitate. De atfel, femeia din romanul modern citadin depăşeşte tiparul tradiţionalist, rural, nu numai prin încadrarea într-un alt tip de spaţiu, ci şi prin libertăţile asumate: ea are acces la studiu, capacitatea de a lua decizii individual, de a hotărî în privinţa propriului destin, deşi este încă dependentă financiar de partener. Otilia nu este un exemplu singular, ei alăturându-i-se şi alte eroine ale romanelor vremii: Ela („Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, Camil Petrescu) sau Elena Drăgănescu („Concert din muzică de Bach”, H. P. Bengescu).George Călinescu, important critic şi prozator interbelic, ilustrează concepţia sa critică şi teoretică despre roman, considerându-l pe Balzac modelul esenţial. În eseul Teoria romanului, el consideră că romanul trebuie să fie o scriere tipic realistă, care să demonstreze idei printr-o experienţă de viaţă. În acest sens, criticul respinge proustianismul din romanele vremii sale (Camil Petrescu), optând pentru formula realistă, balzaciană, căreia îi adaugă totuşi unele elemente moderne, mai ales în ceea ce priveşte personajele.Acestea ilustrează o umanitate canonică, prin tipologiile în care se încadrează, dând obiectivitate romanului. Ele se definesc printr-o singură trăsătură, fixată încă de la începutul romanului şi nu evoluează, cu excepţia lui Felix. Restul reprezintă caracterele clasice, balzaciene: aristocratul rafinat (Pascalopol), cocheta (Otilia), femeia uşoară (Georgeta), lacomul (Aglae) avarul (moş Costache), arivistul (Stănică Raţiu), debilul mintal (Titi), fata bătrână (Aurica). G. Călinescu îşi construieşte personajele şi în funcţie de etica lor. Astfel, unii actanţi sunt dominaţi de moralitate (Felix, Otilia, Pascalopol), iar alţii - de interese meschine (Aglae, Stănică). Această viziune este una antitetică. Spre exemplu, inteligenţa lui Felix este în contrast cu imbecilitatea lui Titi, iar feminitatea misterioasă a Otiliei - cu urâţenia Auricăi.

BaltagulCritic, toată problema „Baltagului”, roman care şi-a luat ca punct de plecare o baladă populară, a fost următoarea: de a stabili ce parte din el continuă să se afle în sfera de influenţă a mitului şi a misterului lui fundamental, şi ce parte s-a separat de ea, devenind bunul realismului. Critica a rămas împărţită în această privinţă. Perpessicius este cel mai decis de a afirma că „întâiul dintre merite şi cel mai preţios al Baltagului constă în „a fi păstrat aceastei povestiri germinată în glastra de cleştar a Mioriţei toată puritatea de timbru a baladei şi tot conturul ei astral” (Menţiuni critice). Părerea contrară o susţine I. Negoiţescu: „În Baltagul, concepţia moral şi liric metafizică din Mioriţa este sistematic elucidată...Preluând datele strict epice ale baladei populare, Sadoveanu s-a îndepărtat mult de mitic (de misterul ei liric, de spiritualitatea ei enigmatic ancestrală)” (Analize şi sinteze). O încercare de conciliere face Paul Georgescu: „Am observat că Baltagul nu conţine o singură structură, ci, deocamdată suficient, două complementare: una monografică, epică, realistă; cealaltă simbolică, mitică. Un dat trece dintr-o structură într-alta fără a se altera considerabil, dar manifestând valenţe noi” (Polivalenţa necesară). Se observă uşor care sunt dificultăţile principale. Cea dintâi provine din faptul că societatea pastorală, arhaică, din baladă, este confruntată în „Baltagul” cu o lume nouă, bazată pe acumularea capitalului, care îşi are instituţiile şi moravurile specifice. Putem, de exemplu, să explicăm uciderea lui Lipan numai prin invidia şi lăcomia primară a ciobanilor, aşadar printr-o cauză compatibilă cu mitul. În aceste condiţii, mandatul Vitoriei are un sens transcendental şi sacru, izvorât din realităţile mitului.

Sugestii bibliografice: George Calinescu, ,,Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent”, ed. Minerva, Bucuresti, 1986Ov.S. Crohmalniceanu, ,, Literatura romana intre cele doua razboaie mondiale”, I, ed. Minerva, Bucuresti, 1972E. Lovinescu, ,,Istoria literaturii romane contemporane”, ed. Minerva, Bucuresti, 1989Nicolae Manolescu, ,,Arca lui Noe. Eseu despre romanul romanesc, I-III”, ed. Minerva, Bucuresti, 1980Dumitru Micu, ,,In cautarea autenticitatii”, ed. Minerva, Bucuresti, 1992Carmen Musat, ,,Romanul romanesc interbelic”, ed. Humanitas, Bucuresti, 1998