Relieful Deşertic

Colegiul Naţional Andrei Şaguna Braşov

Relieful Deşertic. Marile Deşerturi

Adam AndreeaBogdan Daniela-Cătălina

Tudor Alexandra-IoanaClasa a IX-a F

1


Cuprins

Pag. 2 – Cuprins;

Pag. 3 – Motto-uri;

Pag. 4 - Relieful deşertic;

Pag. 6 - Sahara;

Pag. 7 - Gobi;

Pag. 8 - Atacama;

Pag. 9 – Karakum; Bibliografie.



2


Motto-uri

“ Nu in deşert constă pericolul, ci in mirajul deşertului. ” – Mihail Kuzmin

“ Frica de deşert a inălţat piramidele egiptene. ” – Vasile Ghica

“ Deşertul şi oceanul se completează reciproc. Pe fundul oceanului găseşti nisip, iar în stăfundurile deşertului poţi găsi un ocean. ” – Mihail

Mataringa

“ Strigă in deşert, acolo nimeni nu te contrazice. ” – Valeriu Budulescu

“ Drumul prin deşert seamănă cu al soartei prin viaţă. ” – Ion Untaru

“ Cel mai complicat labirint este acela fără ziduri: deşertul. ” – Rinaldo Caddeo

“ Clepsidrele sunt goale, iar deşerturile sunt pline.” – Ionuţ Caragea

“ Degeaba îţi faci oayă, dacă n-ai deşert.” – Octav Bibere

“ Furtuna de nisip din deşertul sufletului, prăbuşeşte castelul de sentimente. ” – Cristina Dumitru

“ Dacă un guvern ar fi însărcinat cu un deşert, în cinci ani ar avea deficit de nisip.” – Milton Friedman



3


Relieful Deşertic

Atunci când furtunile de nisip se combină cu frigul, căldura şi precipitaţii rare şi reduse, iau naştere cele mai sterpe zone ale lumii - deşerturile.

Imaginea bine-cunoscută a deşerturilor este cea a unor mări de dune aurii, străbătute de nomazi aşezaţi călare pe cămile. Însă această imagine nu reflectă nici pe departe toate feţele pe care le pot lua deşerturile.

În anul 1930, geograful francez Robert Capot-Rey a crezut că a ajuns în deşert când a analizat vegetaţia din jurul său. Şi în prezent, plantele acoperă mai puţin de o treime din suprafaţa terestrului; din cauză că solul şi rocile sunt supuse eroziunii, ia loc peisajul deşertic. Pentru cei ce străbat deşertul, imaginea poate fi chiar înfiorătoare şi dezolantă, în special când este vorba despre cel mai obişnuit tip de deşert, cel pietros. Aici, pustietatea este constituită de vasta întindere de teren plat, stâncos, acoperit cu pietre.

Acest regiuni aride au fost create de curenţii de aer globali. Aerul fiebinte de deasupra Ecuatorului se ridică şi pierde o mare parte din umiditate prin ploi, se deplasează spre nord sau spre sud, formând zone de presiune înaltă de-a lungul Tropicelor. În acest zone bat vânturi uscate şi calde, care ard uscatul şi biciuiesc nisipul şi praful în furtuni de nisip. Vântul şlefuieşte pietrele şi stâncile de pe sol, acestea devenind plate, netede, aproape lustruite. Rocile se erodează diferit, în funcţie de duritatea lor, şi dau naştere unor forme ciudate: yardang-uri ca nişte vapoare cu chila răsturnată, munţi cu vârful plat denumiţi mesa şi steiuri mai mici cunoscute sub numele de butte. Unde rocile sunt mai moi, nisipul purtat de vânt sapă nişe, precum s-a întâmplat şi în depresiunea Qattara din Egipt. Adâncimea acestor depresiuni este limitată de apa subterană. Dacă se ajunge la un strat îmbibat cu apă, particulele de nisip se unesc, devenind prea grele pentru a mai fi luate de vânt; aici, solul devine fertil, plantele încep să crească şi se formează oazele.



4

Colegiul Naţional Andrei Şaguna BraşovÎn deşert, temperatura poate varia dramatic de la zi la noapte. Pe

timpul zilei, cerul este lipsit de nori, iar soarele încălzeşte până se ajunge la temperatura de peste 55°C. Din cauza inexistenţei norilor, căldura se

risipeşte noaptea, iar temperatura poate scădea chiar şi sub 0°C. Din cauza acestei alternanţe apar dilatarea şi contractarea rocilor, acestea putând să se crape noaptea, la fel cum s-ar întâmpla dacă am scoate dintr-un cuptor încins o farfurie şi am pune-o pe suprafaţă rece. Dacă în aceste crăpături intră rouă, ea va îngheţa şi se va dilata continuu, ajungând ca din rocă să se desprindă fragmente, ce mai târziu vor fi purtate de vânt prin deşert şi dezintegrate în continuare, sub formă de nisip.

Altă formă ciudată pe care o întâlnim în deşert este wadi (ued), o albie săpată de rarele torente ce năvălesc şi sapă solul pârjolit. Au existat chiar şi oameni ce s-au înecat în deşert, aflându-se într-un ued şi fiind surprinşi de o furtună izbucnită în munţii din apropiere.

În toate deşerturile se acumulează sare. Din munţi coboară râuri ce nu ajung la mare, ci se varsă într-un lac puţin adânc, din care apa se evaporă foarte uşor. Când aceste lacuri seacă, lasă în urma lor sarea care se acumulează în apa râurilor pe parcursul anilor. Întinderi uriaşe de sare, rezultate în urma repetării constante a ciclului de inundaţie-secare, sunt lăsate în urmă, precum Chott Djerid în Tunisia sau Great Salt Lake din SUA.



5


Rub al-Khali, Peninsula Arabică 650.000 km² (al IV-a ca suprafaţă in lume)

SAHARA

Cu o suprafață de 9.100.000 km², deșertul Sahara ocupă aproape o treime din Africa. Numele acestuia provine din limba arabă, în dialectul Tuareg însemnând ”Deșertul de Nisip”. În Evul Mediu era simplu numit ”Marele Deșert”, urmând ca în secolul IX să primească denumirea de astăzi.

Vântul ce domină Sahara pe toată perioada anului se numește Pasat - vânt uscat ce aduce precipitații foarte rar, 20-200 mm/anFiind o regiune endoreică, nu există cursuri de apă permanente, iar rețeaua hidrografică este reprezentată de ueduri, care se umplu cu apă în timpul ploilor ocazionale.

Climatul subtropical uscat este cauzat de temperatura ridicată dată de Tropicul Racului; pentru condițiile de deșert, iernile sunt considerate chiar reci, cu o temperatură medie de 13°C. Vara, însă, temperatura este mult mai ridicată, maximul înregistrat vreodată fiind de 58°C.Sahara dispune de numeroase zăcăminte prețioase, cum ar fi: petrol, gaze naturale, fier, fosforite, sare, cărbuni, etc.



6


GOBI

Din cauza absenței aproape totale a dunelor de nisip, unii geografi consideră deșertul Gobi, denumit în trecut și Șamo, ca fiind semi-deșert.Ocupă 1 295 000 km² din Asia, fiind poziționat în centrul acesteia.

Numele său se trage dintr-un cuvânt mongolez ce înseamnă ”foarte mare și uscat”. Aici, temperaturile variază între -5°C iarna și -38°C vara. Deși în această regiune bate musonul de sud-vest, precipitațiile sunt destul de reduse, însă uneori poate apărea chiar și ninsoareaș furtunile de zăpadă sunt frecvente primăvara și la începutul verii.

Este subîmpărțit în Desertul Gobi de Est, platoul Alashan, valea Lacurilor Gobi, bazinul Junggar si lanțul Tian Shan. Diferențele dintre aceste cinci zone oferă deșertului Gobi o diversitate amplă.

Deșertul Negru este o continuare a deșertului Gobi, acesta din urmă fiind el însuși continuarea deșertului din Pamir. Alt aspect ce poate fi notat pe lista lucrurilor surprinzătoare legate de Gobi, este faptul că aici au fost descoperite diverse și numeroase fosile de dinozauri, începând cu anul 1922.



7


ATACAMA

Cel mai arid deșert din lume ocupă 105 000 km². Precipitațiile sunt izolate de către paravanul Cordilierilor, fiind expus vânturilor uscate. Situat pe coasta de vest a Americii de Sud, în nordul statului Chile, curentul rece Humboldt împiedică formarea norilor. Așadar, regiunea este izolată din toate părțile, fiind traversată și de Tropicul Capricornului. Pe coastă, temperatura este mai scăzută, iar apa rece a Pacificului determină formarea ceții. Datorită fenomenului ”El Niño”, au loc averse la un interval de 6-10 ani, ce duce deșertul la o perioadă scurtă de înflorire. Diferența dintre temperaturile diurne și nocturne este de obicei foarte mare, ziua ajungând la aproximativ 30°C, iar noaptea la -15°C.

Deșertul este legat de o legendă semnificativă: cea a lui Alicanto. În ea este vorba despre pasărea Alicanto, o creatură mitologică aparținând folclorului chilean. Se spune că aripile ei strălucesc foarte puternic noaptea, iar ochii săi emit o lumină ciudată. Dacă un miner o vede, îi va purta noroc. Dacă reușește să o urmărească fără să fie prins, va primi multe bogății; însă, dacă Alicanto îl descoperă, aceasta îl va



8

Colegiul Naţional Andrei Şaguna Braşovîndruma deasupra unor stânci, căderea de pe acestea aducând moartea minerului.

KARAKUM

Având o arie de 340 000 km², deșertul Karakum se află în Turkmenistan. Locul ocupat de acesta, în vestul Asiei, îl plasează pe poziția a șasea în topul celor mai întinse deșerturi ca suprafață.

Cel mai impresionant lucru referitor la această zonă este cu siguranță ”Poarta spre Iad”, denumită astfel chiar de locuitorii din apropiere. Deoarece este un loc bogat în resurse naturale, geologii sovietici plănuiau ca acolo să plaseze o sondă, în anul 1971. În timpul săpăturilor a fost atinsă o pestrea cu gaz natural. Acest lucru a dus la prăbușirea instalațiilor de foraj la nivelul solului, lăsând în urmă un crater cu diametrul de 70 m. Știind că există riscul ca scurgeri otrăvitoare să aibă loc și crezând că în câteva zile focul se va stinge, specialiștii au aprins gazul, neașteptându-se ca focul să fie alimentat de gaze chiar și în zilele noastre. Locul se află la aproximativ 260 de kilometri de capitala Turkmenistanului, Ashgabat.



9


Bibliografie

“Descoperiţi marile minuni ale lumii” – Reader’s Digestro.wikipedia.org/wiki/Deşert



10

Documents

Relieful Deşertic