Facultatea de Construcții

2013-2014

Regularizări de râu

Anul: IV

Grupa: 3741

Cadrul didactic: ing. Marius Botoș

Borderou

1. Memoriu tehnic:

a.) descrierea amplasamentului

b.) obiective urmărite

2. Calcul hidraulic

a.) calcul în regim natural

b.) calcul în regim amenajat

3. Descrierea lucrărilor

4. Concluzii

5. Bibliografie

1. Memoriu tehnic

a.) Descrierea amplasamentului

Obiectul acestui proiect este determinarea cel mai eficiente soluții de regularizare a unei parțiuni a râului Someș Mic. Pentru asta trebuie să cunoaștem cât mai bine amplasamentul și regimul hidrologic. Astfel, începem cu o descriere generală a amplasamentului, ce include descrierea bazinului hidrografic al Someșului, clima, geologia, regimul hidrologic, surse de materiale în zonă.

Regimul hidrologicSomeșul Mic este situat în România, județul Cluj. Râul Someşul Mic drenează

latura nord vestică a Depresiunii Transilvaniei şi se formează la Gilău, din confluenţa râurilor Someşu Cald şi Someşu Rece. Are o lungime de 105 km din punctul de confluenţă a celor doi afluenţi ai săi până la revărsarea în râul Someșul Mare, din dreptul localităţilor Mica – Dej, sau 175 km dacă se consideră de la izvoarele râului Someşu Cald. Suprafaţa bazinului hidrografic (3773 km2) reprezentând 23,97 % din suprafaţa totală a bazinului hidrografic al Someşului (15.740 km2) şi debitul multianual (~22 m3/s în apropiere de confluenţa cu Someşu Mare), îl încadrează încategoria râurilor de dimensiuni medii. Aval de Gilău, se impune în relief printr-o vale în care terasele fluviale şi lunca sunt bine reprezentate. Valea Someşu Mic, cunoscută în literatura geografică şi

subdenumirea de "Culoarul de Vale al râului Someşu Mic”, este considerată parte a Dealurilor Clujului şi Dejului şi limită sudică a Masivului Feleac, respectiv limită vestică a Câmpiei Transilvaniei (Savu, 1963; Savu, 1980; Geografia României vol. III, 1987; Pop, 2001). Limita din amonte a arealului de studiu corespunde cu bazinetul depresionar din spatele barajului andezitic de la Gilău unde, înainte de apariţia lacului artificial Gilău, avea loc confluenţa celor doi afluenţi. Limita din aval este dată de sectorul de confluenţă cu râul Someşu Mare. Principalii afluenţi sunt râurile Someşu Cald (S: 526 km2, L: 66.5 km) şi Someşu Rece (S: 331 km2, L:45.6 km. Pantele longitudinale ale cursurilor de apă sunt neuniforme, întrepte, în funcţie de natura substratului litologic, cu sectoare în care gradientul poate avea valori foarte ridicate (25-30 m/km). Profilul transversalal văilor este în general neuniform, în funcţie de rocile străbătute: pe roci granitice versanţii sunt foarte abrupti, uneori sunt semnalate sectoare de defilee, în timp ce pe şisturi cristaline văile se lărgesc, deşi îşi mențin adâncimea caracteristică.

Afluenți din stânga: Someșul Cald, Căpuș, Nadăș, Chinteni, Valea Caldă, Feiurdeni, Borșa, Lonea, Lujerdiu, Valea Mărului, Valea Furcilor, Orman, Nima, Chiezdul, Ocna.Afluenți din dreapta: Someșul Rece, Feneș, Tăuți, Gârbău, Becaș, Zăpodie, Mălăroiu, Gădălin, Fizeș, Bandău.Principalele localități traversate: Gilău,Luna de Sus, Florești, Gârbău, Cluj-Napoca, Sânnicoară, Apahida, Jucu de Mijloc, Jucu de Sus, Răscruci, Bonțida, Fundătura, Iclozel, Livada, Hășdate, Gherla, Mintiu, Petrești, Salatiu, Mănăstirea, Mica.

Someşu Mic, cu valori ale debitelor lichid mediu multianual de ~23 mc/s şi solid mediu multianual de 9.5 kg/s în apropiere de punctul de confluenţă cu râul Someşu Mare. Alimentarea sa cu apă are ca sursă principală precipitaţiile, sub formă lichidă sau solidă(60-70%), la care se adaugă secundar rezervele de apă subterană. Sectorul montan(23% din suprafaţa bazinului hidrografic) unde se înregistrează precipitaţii abundente, respectiv scurgere mare în suprafaţă şi rezerve bogate de ape subterane, contribuie cu mai mult de 50 % la scurgerea totală. Râul are un comportament clasic, în care variaţiile spaţiale ale debitului lichid şi debitului solid în suspensie se află în relaţie directă cu suprafaţa de drenaj corespunzătoare fiecărui punct de măsurare.

ReliefulEste un bazin hidrografic de dimensiuni medii, relieful său este unul diversificat,

dat de mai multe unităţi morfostructurale ce s-au impus în morfologia de ansamblu: Munţii Gilău – Muntele Mare, Masivul Feleac, Valea Someşu Mic, Podişul Someşan şi Câmpia Transilvaniei. Contactul dintre Munţii Apuseni şi Depresiunea Transilvaniei este marcat de culoarul depresionar subsecvent Căpuş – Gilău – Săvădisla, sculptat de afluenţii Someşului Mic – Căpuş şi Lona. Reprezintăpractic arealul de ieşire a Someşului Mic din spaţiul montan şi se caracterizează prin eroziune accelerată la contactul dintre stratele dure ale zonei montane şi cele noi ale Podişului Transilvaniei, în detrimentul stratelor din podiş.

Valea Someşu Mic (Culoarul Someşu Mic)- “zonă clară de discontinuitate geografică” (Pop, 2001) - se impune în relief începândde la contactul dintre Munţii Gilău şi Depresiunea Transilvaniei, între Dealurile Clujului şi Dejului, pe de o parte şi Masivul Feleac şi Câmpia Transilvaniei, fiind rezultatul acţiunii de adâncire a râului Someşu Mic în formaţiunile sedimentare ale bazinului transilvan. În profil longitudinal, culoarul se încadreazăîntre 400 m (Gilău) şi 232 m (Mica) altitudine absolută. În profil transversal, apar lăţimi de până la 4-5 km la nivelul terasei superioare (140 m) şi 1-3 km la nivelul luncii, cu valori mult mai mici în arealele în care râul Someşu Mic intersectează depozite mai dure, ceea ce setraduce într-o alternanţă a sectoarelor de lărgire şi îngustare. Limitele masivului Feleac sale sunt considerate Culoarul Vlaha – Săvădisla în est, Culoarul Someşu Mic la nord, Valea Dezmir – Valea Florilor la vest, iar în sud Culmea Sănduleştilor, prelungire a Munţilor Trascău . În lungul râului Someşu Mic, flancul său nordic se extinde de la ieşirea din spaţiul montan, după depăşirea barajului andezitic, pânăla confluenţa cu Valea Zăpodie. Culmea unitară, extinsă pe aproximativ 20 km, reprezintă interfluviul dintre bazinul Someşului Mic şi cel al Arieşului. Versantul nordic, aferent bazinului hidrografic al Someşului Mic, este mult mai redus ca suprafaţă decât cel sudic şi este drenat de văile Tăuţi, Gârbău, Becaş, Murători, Zăpodie, caracterizate prin profile longitudinale accentuate, puternic adâncite în formaţiuni sedimentare.

Geologia

fig. 1.

fig. 2.Fig. 1. - Geologia bazinului hidrografic al râului Someşu Mic; fig. 2. - ponderea tipurilor de roci în alcătuirea geologică a bazinului hidrografic al Someşului Mic (după Harta geologică a României, scara 1:1.000.000)

ClimaCluj-Napoca are o climă continentală, caracterizată prin veri calde şi uscate şi

ierni reci. Clima este influenţată de proximitatea Munţiilor Apuseni, precum şi de urbanizare. Cu influenţe Vest-Atlantice ce sunt prezente în timpul iernii şi toamna. Temperaturile din timpul iernii sunt de multe ori sub 0 ° C (32 ° F), chiar dacă rar scad sub -10 ° C (14 ° F). În medie, zăpada, acoperă oraşul pentru 65 de zile în fiecare iarnă.

În timpul verii, temperatura medie este mai mare decât 20 ° C (64 ° F) (media pentru lunile iulie si august), uneori temperaturile ating 35 ° C (95 ° F) la 40 ° C (104 ° F), în mijlocul verii în centrul oraşului. Deşi medie de precipitaţii şi umiditate în timpul verii este scăzută, uneori se declanşează furtuni violente.

Primăvara şi toamna, temperaturile variază între 13 ° C (55 ° F) la 18 ° C (64 ° F), iar precipitaţiile în această perioadă tind să fie mai mare decât în vară, cu perioade mai frecvente de ploi blândă.

PrecipitațiileValorile medii multianuale ale precipitaţiilor, evaluate pentru intervalul 1961 –

2000 la staţiile meteo Dej şi Vlădeasa, indicăo scădere a cantităţilor de precipitaţii pe măsura reducerii altitudinii. Astfel, la staţia Vlădeasa media se plasează în jurul valorii de 1150 mm/an, pentru ca la Dej aceasta să ajungă la 622 mm/an. Dacă urmărim variaţiile precipitaţiilor medii anuale pentru intervalul amintit (Fig. 6.1), observăm o tendinţă de creştere a valorilor după anul 1961 (valori minime în ambele situaţii), urmat de o perioadă de scădere şi relativă stabilitate după 1981 şi o nouă tendinţă de creştere după 1995. Aceste observaţii sunt identice cu cele de la alte staţii meteorologice din perimetr ul bazinului hidrografic, inclusiv Cluj Napoca. La Cluj Napoca valoarea medie multianuală a precipitaţiilor este de 590 mm/an mai scăzută decât la Dej. Acest comportament este atribuit influenţei mai puternice a foehnului în prima parte a văii, a c ărui efect însăse pierde treptat spre aval. Precipitaţii solide apar începând cu sfârşitul lunii octombrie - începutul lunii noiembrie şi se menţin până în luna aprilie. În zona de munte se înregistrează în medie 40-80 zile cu ninsori pe an iar stratul de zăpadă durează în medie 80-110 de zile. În zona de deal, stratul de zăpadă se menţ ine în medie 40-60 de zile, începând cu luna decembrie.

TemperaturaTemperatura medie multianuală, calculată pentru intervalul 1961-2000, este de

8.47 0C la Dej, respectiv 1.01 0C la Vlădeasa. De asemenea, amplitudinile anuale suntm mai mari în zona joasă(23.7 0C) comparativ cu spaţiul montan (16.8 0C). Minimele se înregistreazăîn luna ianuarie iar maximele în luna iulie. La Dej valorile maxime se situează în ecartul 18 – 20 0C, iar cele minime laaproximativ -5 0C, pentru ca la Vlădeasa valorile maxime săse apropie de 100C, iar cele minime de -8 0C. Relieful de culoar de vale favorizează producerea inversiunilor de temperatură în lungul râului Someşu Mic, ceea ce favorizează menţinerea temporară a unor temperaturi mai scăzute. În consecinţă, fenomenul de înghet apare frecvent, însumând 34%din totalul zilelor dintr-un an (123,9 zile). Numărul maxim de astfel de cazuri este înregistrat în luna ianuarie, dar manifestări apar practic în tot intervalul cuprins între lunile octombrie – aprilie. Apariţia îngheturilor timpurii si târzii se datorează frecvent rezultatul pătrunderii maselor de aer reci de origine arctică. În contrast cu zilele de îngheţ, numărul celor călduroase, cu temperaturi ce depăşesc 30°C este mai mic de 10.

VegetațiaPrincipala caracteristică a vegetaţiei în perimetrul bazinul hidrografic al

Someşului Mic este etajarea verticală pe altitudine. Astfel, în zona înaltă, pe suprafaţă relativ restrânsă, sunt prezente pajişti alpine şi subalpine, populate de specii de graminee, în alternanţă cu jneapăn şi ienupăr. Între 1800 – 1300 m se dezvoltă pădurile de conifere, dominate de molid, la care se adaugă secundar bradul. Trecerea spre pădurile de foioase este marcatăde pădurile mixte, dezvoltate într-un ecart altitudinal de aproximativ 300 m. În ceea ce priveşte pădurile de foioase, la altitudini mai mari predominăfagul pentru ca în zonele colinare săcrească ponderea gorunului şi a carpenului, Aceste păduri de foioase, relativ compacte în spaţiul montan şi foarte fragmentate în zona colinară, îşi fac simţită prezenţa începând cu altitudinea de 1200 m.Sub 800 m altitudine, peisajul estedominat de terenuri arabile şi păşuni cu caracter stepic. În lungul cursurilor de apă sunt semnalate speciiprecum arinul, salcia, plopul.

b.) Obiective urmărite

3. Descrierea lucrărilor

Epiuri

* Insubmersibile, drepte:l=18.1 m D=86m

* Insubmersibile, declinat:l=22.7 m D=144.7m

Aparari de malul

* zidarie de piatra* prism de anrocamente