of 82 /82
LUCRARE DE LICENTA

Uniunea Europeana

Embed Size (px)

Text of Uniunea Europeana

referat.ro

LUCRARE DE LICENTA Cuprins1. Scurt istoric 1.2 Crearea Uniunii Europene

1.3 Extinderea Uniunii Europene

1.4 Care sunt avantajele intrarii in Uniunea Europeana?

1.5 Ce avantaje vor avea copiii si tinerii dupa integrarea in Uniunea Europeana? 1.6 Viitorul Uniunii Europene2. Ideea de Uniune Europeana

2.1 Sigurana, securitatea, solidaritatea economic i social european. 2.2 Identitatea european n contextul globalizrii

2.3 Valorile Uniunii Europene

3. Obiectivele si Rolul Uniunii Europene in asigurarea securitatii in Europa de sud-est 3.1 Realizarea obiectivelor Uniunii Europene

3.2 Rolul Uniunii Europene in asigurarea securitatii in Europa de sud-est

4. Necesitatea unei uniuni economice si monetare europene

4.1 Realizarea Uniunii Economice si Monetare (UEM)

4.2 Criterii de convergent 4.3 Uniunea Vamala

4.3.1 Formele de integrare vamal i cooperare economic

4.3.2 Realizarea Uniunii vamale a UE

4.3.3 Rolul Comisiei Europene n politica vamal

4.4 Libertatile Fundamentale 4.4.1 Libera circulatie a marfurilor

4.4.2 Libera circulaie a serviciilor

4.4.3 Libera circulatie a capitalurilor 4.4.4 Libera circulaie a persoanelor 4.4.5 Libertatea de stabilire

4.4.6 Ajutorul de Stat

5. Rolul Uniunii Europene pe scena mondiala 5.1 Relaiile dintre Uniunea European i rile mediteraneene

5.2 Relaiile dintre Uniunea European i Africa

1.Scurt istoric

Uniunea Europeana este o organizaie a rilor europene dedicat creterii integrrii economice i ntrirea cooperarii ntre state. Uniunea Europeana are sediul in Bruxelles, Belgia.

Uniunea Europeana a fost nfinata oficial la 1 noiembrie 1993. Este cea mai recenta organizaie de cooperare european care a inceput cu Comunitatea European de Carbune si Oel din 1951 care a devenit Comunitatea European in 1967. Membrii acestei organizatii au fost: Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Frana, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania. In 1991 guvernele celor 12 state membre au semnat Tratatul Uniunii Europene (care a mai fost numit si Tratatul Maastricht). Acesta a transformat Comunitatea Europeana in Uniunea European. n 1994 Austria, Suedia i Finlanda au ntrat si ele astfel numarul total de membrii a ajuns la 15.

Uniunea Europeana are mai multe obiective. In special ea muncete pentru a promova si extinde cooperarea intre membrii in unele regiuni, inclusiv in probleme economice, sociale si legate de comer, politic extern, securitate i probleme judiciare. Alt obiectiv major a fost implementarea Uniunii Economice si Monetare (UEM), care a stabilit o singur moneda pentru membrii UE. In afara de UEM, progresul spre aceste obiective e lent. Abilitatea Uniunii Europeane de asi atinge obiectivele a fost limitata de neinelegeri intre statele membre, probleme economice si politice externe si presiune din partea noilor democraii est europene de a deveni membre.

1.2 Crearea Uniunii Europene

La sfritul anilor 80, schimbrile politice a facut ca Comunitatea European s creasc cooperarea si integrarea. Odat cu prbuirea comunismului in Europa de Est, statele ex-comuniste au cerut Comunitaii Europene sprijin politic si economic. CE a hotarat sa ajute multe din aceste ri dar sa nu le primeasca imediat ca membre. O exceptie a constituit-o Germania de Est care a fost integrata automat o data cu reunificarea Germaniei.

Datorita acestor schimbari rapide Germania de Vest i Frana au cerut o conferina intraguvernamental pentru a cuta o mai mare unitate. O conferina intraguvernamental este o ntlnire ntre membrii, prin care se incepe procesul schimbrii tratatelor Comunitii Europene. O alt astfel de edin a avut loc in 1989 pentru a pregati un program i o structur pentru uniunea monetar, prin care membrii ar trebui s adopte o singura moneda. Primul Ministru britanic Margaret Thatcher s-a opus acestei uniti, dar in 1990 John Major a devenit prim ministru si a adoptat o pozitie mai tolerant in legatur cu unitatea european. Aceste conferine au inceput munca la o serie de nelegeri care au devenit Tratatul Uniunii Europene.

Tratatul Uniunii Europene a creat Uniunea Europeana i a avut intenia de a extinde integrarea politic, economic i social dintre statele membre. Dup discuii lungi a fost acceptat de ctre Consiliul European la Maastricht, Olanda, in decembrie 1991. Astfel scopul principal al Uniunii Europene va fi Uniunea Economica si Monetar (UEM).Sub UEM membrii UE trebuie sa adopte o singur moneda pn in 1999.

Tratatul Maastricht desemeana impunea nite criterii stricte pe care statele membre trebuiau s le ndeplineasc nainte de a intra in UEM. Totodata tratatul a creat noi structuri proiectate pentru a crea politici de securitate i straine mai integrate si pentru a ncuraja o cooperarea mai mare intre guverne n ceea ce privete chestiuni judiciare si legate de poliie.

Statele membre au acordat organelor de guvernare ale Uniunii Europene mai multa autoritate in anumite domenii, inclusiv cele legate de mediu, sntate, educaie si protecia consumatorului.

Noul tratat a strnit mult opozii si ngrijorare din partea cetenilor UE. Muli oameni erau ngrijorai din pricina UEM care ar nlocui monedele naionale cu o singur moned european. Marea Britanie a refuzat s accepte o parte din elementele tratatului i astfel ea nu va face parte din UEM i nu va participa la Capitolul Social, un articol din Tratatul Maastricht care subliniaz obiective n politica social i cea legat de angajai. Alegatorii danezi au refuzat ratificarea printr-un referendum, n timp ce alegatorii francezi au fost in favoarea Tratatului printr-o mica majoritate. Germania a fost o provocare deoarece funcia de membru in UE ncalc Constituia.

ntr-o edin de urgen a Consiliului European Danemarca a refuzat mai multe articole ale Tratatului. Din pricina acestor ntrzieri UE n-a fost inaugurat oficial dect abia in noiembrie 1993.

Reaciile populare mpotriva unor aspecte si consecine ale Tratatului Maastricht a dus la o alt conferin intraguvernamental care a inceput in martie 1996. Aceasta conferin a produs Tratatul de la Amsterdam care revizuia Tratatul Maastricht i alte documente de baza ale UE. Aceste schimbri aveau rolul de a face Uniunea European mai atractiva oamenilor de rnd.

Tratatul de la Amsterdam cerea membrilor s coopereze in crearea de slujbe pe tot teritoriul Europei, protejarea mediului, imbuntirea sntaii publice i respectarea drepturilor consumatorilor. n plus, Tratatul oferea ndepartarea barierelor de a cltori i imigra ntre statele membre cu excepia Marii Britanii, Irlandei si Danermarca. Deasemenea Tratatul ddea posibilitatea admiterii statelor Est Europene ca membre. Tratatul a fost semnat de membrii UE la 2 octombrie 1997.

1.3 Extinderea Uniunii Europene

Pn in 1995 toate rile ex-comuniste au cerut sa fie membre UE. ns UE era ngrijorat de stabilitatea institutilor europene n aceste ri i tranziia lor la economia de pia. rile din Europa de Est aveau economiile mult mai puin dezvoltate dect cele din Europa de Vest, care fac ntrarea lor n UE dificil. Extinderea ar necesita o reevaluare a programelor UE. Statele mai bogate se temeau c vor fi nevoite s bage mai multi bani in fondurile UE in timp ce rile mai sarace se temeau ca partea lor din fondurile alocate de UE pentru agricultur si dezvoltare regionala ar fi puternic afectate.

n ciuda acestor griji, in 1997 UE a fost de acord ca situaia economica i politic din ri ca: Cehia, Polonia, Estonia, Ungaria si Slovenia este n aa fel nct negocierile pentru aderare pot s nceap iar statutul de membru s vin dup 2000. Celelalte ri Est Europene au fost puse pe un indefinit stand-by. Dar comertul dintre est si vest i-a dat drumul dup 1990, rile din vest ncepand s investeasc n acestea iar UE dndu-le ajutor. UE i ri individuale au format legturi i au semnat acorduri formale pentru cooperari politice i culturale. UE a mai fost de acord in 1998 s nceapa negocierile pentru statutul de membru cu Cipru; n acelai timp a suspendat cererea Turciei din pricina ngrijorrilor cu privire la drepturile omului i a opoziiei Greciei.

1.4 Care sunt avantajele intrarii in Uniunea Europeana?

Avantajele extinderii pentru Romnia sunt aceleasi ca pentru toate celelalte tari candidate: crestere economica, cresterea investitiilor straine directe, crearea unor noi structuri de productie, care sa permita fabricarea unor produse finite, cu valoare adaugata mai mare si calitate superioara, conform standardelor UE, protectie sporita a consumatorilor, cresterea economiilor si investitiilor populatiei, micsorarea fiscalitatii, prin politici de impozitare mai relaxate, extinderea pietelor de capital (noi fluxuri de capital, diversificare a produselor financiare), dezvoltarea afacerilor si a sectorului privat, stimularea concurentei, acces pe piata muncii din statele UE, mbunatatirea substantiala a standardului de viata al populatiei.

Integrarea va avea efecte pozitive asupra evolutiei economiei romnesti, asupra societatii n ansamblu, asupra imaginii externe a tarii si n ceea ce priveste libera circulatie a persoanelor.

Aceste avantaje economice generale trebuie sa tina, nsa, seama de presiunile concurentiale ale pietei unice, de competitia acerba cu firmele din statele membre dezvoltate, de necesitatea transformarilor tehnologice- care pot duce, pe termen scurt, si la cresterea somajului, odata cu restructurarea ntreprinderilor si a unor ntregi sectoare industriale.

n domeniul agriculturii, avantajele sunt mai reduse, n primii ani de aderare, dar, pe termen mediu si lung, integrarea agriculturii romnesti va duce la: cresterea productivitatii agricole (prin adoptarea acquis-ului si, mai ales, prin accesul la fondurile UE pentru agricultura si la tehnologie performanta), stimularea dezvoltarii exploatatiilor agricole mijlocii (pna la 50 ha) si mari (peste 100 ha), mbunatatirea accesului pe piata UE si disparitia tuturor barierelor comerciale, ncetinirea migrarii fortei de munca din agricultura spre sectorul industrial

Accesul la fondurile structurale comunitare, ca viitor stat membru, va da posibilitatea Romniei sa asigure o dezvoltare echilibrata a regiunilor, precum si o dezvoltare rurala sustinuta, sa modernizeze infrastructura de transporturi si de mediu, sa creeze noi oportunitati de ocupare a fortei de munca, mai ales n mediul rural, sa promoveze politici sociale care sa duca la standarde de viata de o calitat1.5 Ce avantaje vor avea copiii si tinerii dupa integrarea in Uniunea Europeana?

n ceea ce priveste aderarea Romniei la UE, efectele pentru tineri, se vor face simtite att nainte de aderare, n cadrul procesului de pregatire, ct si dupa ce Romnia va deveni membru al Uniunii Europene.

Dintre aceste efecte, putem mentiona n primul rnd facilitarea studiilor n strainatate, prin introducerea principiului echivalarii diplomei n functie de curricula de pregatire. Exceptie face programul ERASMUS, n cadrul caruia perioada de studii urmata de studenti n UE este automat recunoscuta de catre universitatea din tara de origine, prin intermediul sistemului european de transfer de credite.

n al doilea rnd, tinerii vor beneficia, ca ntreaga populatie, de posibilitatea exercitarii unei profesii ntr-unul dintre statele membre. Conform acquis-ului comunitar, o persoana care este calificata sa practice o profesie n tara sa, va putea, de asemenea, sa practice acea profesie si n alt stat membru al UE, n aceleasi conditii cu cetatenii statului respectiv. De aceea, va urma o procedura de recunoastere a calificarii. Daca ceea ce studiaza nu este identic cu ceea ce prevede acquis-ul comunitar pentru anumite profesii specifice, persoana respectiva fie sustine teste de aptitudini, fie da examene de diferenta. Tendinta n Uniunea Europeana este de armonizare a programelor de nvatamnt universitare si post-universitare.

Tinerii, ca de altfel toti cetatenii romni, vor avea n mod automat drept de rezidenta n alt stat membru al UE. Ei vor beneficia de acelasi tratament ca cetatenii acelui stat membru al UE n care se deplaseaza, n ceea ce priveste sistemul de asigurari sociale si de sanatate. Accesul pe piata europeana va reprezenta pentru tineri accesul la o piata a muncii mult mai vasta, unde sansele de a gasi un loc de munca vor creste, ca si numarul de profesii n general, ntruct vor aparea noi tipuri de meserii.

n cautarea unui loc de munca, un ajutor substantial va fi oferit de reteaua de cooperare europeana EURES, care ofera informatii despre oportunitatile de angajare si despre conditiile de munca din UE.

1.6 Viitorul Uniunii Europene

UE a parcurs un drum lung din 1951. Numarul tarilor membre a crescut la 15 si poate creste pana la 21 pana in 2010. A creat un corp comun de legi, practici si politici si un nivel de cooperarea intre membrii foarte mare. Progresul sau insa n-a fost constant, periode de activitate au fost despartite de multi ani de somnolenta. Acest lucru de datoreaza in special din pricina a doua debateri care au fost aduse mai aproape odata cu propunerea integrarii tarilor din Europa de Est. Prima este de a da prioritate adancirii sau largirii uniunii, adica de a se concentra asupra integrarii actualilor membrii mai mult sau de a integrarii altor noi.

A doua chestiune este supranationalismul impotriva interguvernalismului. Cu toate ca supranationalismul a fost acceptat guvernele nationle n-au vrut sa cedeze controlul organelor UE asupra unor domenii politice sensibile cum ar fi politica externa si sistemul judiciar.

Cea mai imediata provocare pe care UE trebuie sa o infrunte este succesul monedei unice, dar in mare parte viitorul euro-ului depinde in cat de acceptabil se dovedeste a fi institutiilor financiare si pietelor lumii. Pe termen lung extinderea in est ar trebui sa imbunatateasca viitorul monedei prin extinderea pietei unice si prin stimularea cresterii economiei si a comertului.

2 Ideea de Uniune Europeana nainte de a deveni un adevrat obiectiv politic, ideea unificrii Europei nu era dect un vis al filozofilor i vizionarilor.

Dante Alighieri (n. 29 mai 1265, Florenta, d. 14 septembrie 1321, Ravena, poet si filosof italian, om politic florentin, primul mare poet de limba italiana), n Divina comedia si imagina o Europa unificat, aflat sub conducerea unui suveran aflat deasupra celorlalti suverani. Limba a doua,comuna urma sa fie latina, iar moneda comuna florinul care avea o circulaie larg n Europa ca urmare a activitii negustorilor din Florenta.

Concepia lui Alighieri merit menionat pentru ca a intuit necesitatea pstrarii suveranitii statelor membre, a monedei unice, pe care Uniunea European a realizat-o parial ncepnd cu anul 2002, la peste 50 de ani de la nceputurile constructiei comunitare, dar i a limbii unice despre care nc nu se discuta. Prelund o idee mai veche a lui Jean Monnet, Robert Schuman (ministru de Externe al Franei) propune, la 9 mai 1950, instituirea Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului (CECO). Astfel, rile care odinioar se confruntau pe cmpul de lupt decid s plaseze producia de crbune i oel sub responsabilitatea unei autoriti supreme comune. Din punct de vedere practic, dar i simbolic, spectrul conflictelor a fost transformat ntr-un instrument al pcii i reconcilierii.

n 1957, ase state au semnat Tratatul de la Roma, care extinde cooperarea anterioar din cadrul Comunitii Europene a Crbunelui i Oelului i creaz Comunitatea Economic European, nfiinnd o uniune vamal i Comunitatea European a Energiei Atomice pentru cooperarea n dezvoltarea energiei nucleare. Tratatul a intrat n vigoare n 1958.

Tratatul de la Roma a fost semnat n 1957 i a intrat n vigoare n 1958. A nfiinat Comunitatea Economic European.

Comunitatea Economic European i Euroatom au fost create separat de Comunitatea European a Crbunelui i Oelului, dei mpreau aceleai instane i Adunarea Comun.Coducerea acestor Comuniti erau denumite Comisii, opusul naltei Autoriti.

Comunitatea Economic European era condus de Walter Hallstein iar Euroatom integra sectoare de energie nuclear, pe cnd CEE avea s dezvolte uniunea vamal dintre membri.

n anii 1960, au aprut tensiuni cu Frana care dorea limitarea puterii supranaionale. Totui, n 1965 sa ajuns la un acord iar n 1967 a fost ncheiat Tratatul Merger n Bruxelles. A intrat n vigoare la 1 iulie 1967 i a creat un singur set de instituii pentru cele trei comuniti, care erau denumite mpreun drept Comunitile Europene, desi era cunoscut doar ca Comunitatea European. Jean Rey a prezidat pentru prima Comisie unit.

Cderea Cortinei de fier in 1989 a permis extinderea ctre est a Uniunii. (Zidul Berlinului).

n 1973, Comunitile sau lrgit prin includerea Danemarcei(inclusiv Groenlanda, care a prsit comunitile n 1985), Irlanda i a Marii Britanii. Norvegia a negociat aderarea n acelaitimp dar votanii norvegieni au respins planul de aderare ntr-un referendum, aa c Norvegia a rmas nafara Uniunii. n anul 1979 au avut loc primele alegeri democratice pentru Parlamentul European.

Grecia a aderat n anul 1981 iar Portugalia i Spania n 1986. n 1985, Acordul de la Schengen a dus la spaiul fr controale vamale ntre cele mai multe state membre i cteva state non-membre. n 1986, steagul european a nceput s fie folosit de Comuniti, iar Actul Unic European a fost semnat.

n anul 1990, dup cderea Cortinei de Fier, fosta Germanie de Est a devenit parte a comunitii ca parte a noii Germanii unite. O dat cu extinderea ctre fostele state comuniste din Estul Europei, au fost convenite criteriile de la Copenhaga pentru statele candidate.

Introducerea monedei euro n anul 2002 nlocuiete mai multe valute naionale.

Uniunea European a fost nfiinat formal cnd Tratatul de la Maastricht a intrat n vigoare, pe 1 noiembrie 1993, iar n 1995 Austria, Finlanda i Suedia au aderat la nou nfiinata UE. n 2002, bacnotele i monedele euro au nlocuit monedele naionale din 12 state membre. De atunci, Zona Euro a crescut la 17 state. n 2004, UE a avut cea mai mare extindere din istorie, cnd Cipru, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia i Slovenia au aderat la Uniune. La 1 ianuarie 2007, Romnia i Bulgaria au devenit cele mai noi state membre. n acelai an Slovenia a adoptat euro, urmat n 2008 de Cirpu i Malta, de Slovacia n 2009 i de Estonia n 2011. n iunie 2009 au avut loc alegerile pentru Parlamentul European care au dus la continuarea mandatului de preedinte al Comisiei Barosso, iar n 2009 Islanda i-a depus formal candidatura pentru aderarea la UE.

n 1 decembrie 2009, Tratatul Lisabona a intrat n vigoare i a reformat multe aspecte ale UE. n particular a schimbat structura legal a Uniunii Europene, transformnd sistemul celor trei comuniti ntr-o singur entitate cu personalitate juridic internaional i a creat funcia permanent de Preedinte al Consiliului European, primul care ocup aceast funcie fiind Herman Van Rompuy i un nalt Reprezentant pentru afaceri externe i securitate, n persoana doamnei Catherine Ashton.

La 9 decembrie 2011, Croaia a semnat Tratatul de Aderare la UE. Referendumul de aderare la UE ce a avut loc n 22 decembrie 2011 a validat aderarea rii la Uniunea European, 66% din cetenii croai prezeni la vot au votat pentru aderarea la Uniunea European iar aderarea va avea loc la 1 iulie 2013 dup ce Tratatul de Aderare va fi ratificat de toate statele membre. 2.1 Sigurana, securitatea, solidaritatea economic i social european. n secolul XXI, Europa se mai confrunt cu probleme de securitate i siguran. Din acest motiv, Uniunea European trebuie s ia msuri eficiente pentru a garanta sigurana i securitatea statelor sale membre. n acest scop, Uniunea European trebuie s colaboreze constructiv cu regiunile aflate dincolo de graniele sale, respectiv rile din Balcani, din Africa de Nord, din Caucaz i din Orientul Mijlociu. Uniunea trebuie, de asemenea, s i apere interesele militare i strategice, prin colaborarea cu aliaii si, n special cu NATO i prin dezvoltarea unei veritabile politici europene comune de securitate i de aprare. Securitatea intern i extern sunt dou fee ale aceleiai monede. Combaterea terorismului i a crimei organizate necesit o colaborare strns ntre forele poliieneti din toate rile UE. Crearea unui spaiu de libertate, securitate i justiie n snul UE, unde fiecare cetean are acces egal la justiie i este protejat de lege, constituie o nou provocare la nivel european, necesitnd o coordonare sporit a aciunilor ntreprinse de autoritile naionale. Organisme precum Europol, Oficiul European de Poliie i Eurojust, care promoveaz cooperarea ntre procurori, judectori i ofieri de poliie din rile membre ale UE, sunt chemate s joace un rol mai activ i mai eficient. UE are propria politic extern i de securitate, ceea le permite statelor membre s se exprime i s acioneze la unison pe scena mondial. Modificrile introduse n 2009 de Tratatul de la Lisabona au ajutat Uniunea s devin mai activ i mai coerent n abordarea sa. Aceste modificri includ numirea naltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe i politica de securitate, care coordoneaz statele membre n elaborarea i punerea n aplicare a politicii externe. naltul Reprezentant este sprijinit de personal civil i militar i de Serviciul European de Aciune Extern. Nu exist o for armat permanent a UE. n schimb, n baza politicii sale comune de securitate i aprare, se sprijin pe forele de meninere a pcii cu care contribuie statele membre, pentru: operaiuni comune de dezarmare, misiuni umanitare i de salvare, asisten militar, prevenirea conflictelor i meninerea pcii, misiuni ale forelor combatante pentru gestionarea crizelor, inclusiv pentru restabilirea pcii i stabilizare dup ncetarea conflictelor. Toate aceste misiuni pot contribui la combaterea terorismului, inclusiv prin sprijinul acordat rilor tere n combaterea terorismului pe teritoriul acestora. n ultimii zece ani, UE a desfurat mai multe misiuni civile i operaiuni militare pe trei continente ca rspuns la diverse situaii de criz, de la instaurarea pcii post-tsunami n Aceh, pn la protecia refugiailor n Ciad i la combaterea pirateriei. Rolul important al UE n domeniul securitii ia amploare. ncepnd din ianuarie 2007, UE poate lansa operaiuni de reacie rapid cu dou grupri tactice de lupt concurente numrnd 1500 de persoane i, la nevoie, poate lansa ambele operaiuni aproape simultan. Cu toate c, la origine, Uniunea European a fost creat pentru a realiza un obiectiv politic pacificator, aspectul economic a fost totui cel care a reuit s dinamizeze i s ncununeze cu succes aceast construcie european. La ora actual, tendinele demografice n UE nu sunt foarte favorabile, n comparaie cu celelalte state ale lumii. De aceea, statele membre trebuie s se apropie tot mai mult pentru a asigura creterea economic i pentru a se menine competitive la nivel mondial. Niciun stat membru nu este pregtit s fac fa, singur, concurenei pe plan mondial n domeniul comerului. Astfel, piaa unic le ofer ntreprinderilor europene o platform vital, asigurndu-le competitivitatea pe pieele mondiale. Cu toate acestea, acest spaiu de liber concuren la nivel european trebuie s aib drept corolar solidaritatea naiunilor europene. Aceasta are consecine pozitive asupra cetenilor europeni: prin urmare, atunci cnd cetenii din unele regiuni ale Europei sunt victime ale inundaiilor sau ale altor calamiti naturale, bugetul UE prevede fonduri de asisten n acest sens. Fondurile structurale, gestionate de Comisia European, ncurajeaz i sporesc eforturile depuse de autoritile naionale i locale ale rilor membre pentru a reduce inegalitile ntre diversele regiuni ale UE. Mijloacele financiare prevzute din bugetul UE i creditele oferite de Banca European de Investiii (BEI) sunt alocate pentru a mbunti infrastructura de transporturi (de exemplu, extinderea reelei de autostrzi i a infrastructurii feroviare de mare vitez), contribuind astfel la promovarea unor regiuni i la stimularea schimburilor comerciale transeuropene. Astfel, succesul economic al UE se va manifesta, n parte, prin capacitatea pieei sale unice, de jumatate de miliard de consumatori, de a satisface interesele unui numr ct mai mare de consumatori i ntreprinderi. 2.2 Identitatea european n contextul globalizrii Societile post-industriale ale Europei devin tot mai complexe. Astfel, dei nivelul de trai al cetenilor europeni nu a ncetat s creasc, diferene semnificative ntre bogai i sraci persist totui. La rndul ei, extinderea a accentuat i mai mult aceste diferene, ntruct noile state membre au intrat n UE avnd un nivel de trai sub media european. De aceea, colaborarea statelor membre este crucial pentru a se reui reducerea acestor discrepane. Totui, toate aceste eforturi nu au fost realizate n detrimentul identitii culturale i lingvistice a statelor europene.Dimpotriv, activitile ntreprinse de instituiile europene au contribuit la realizarea creterii economice, avnd n vedere particularitile regionale i bogata diversitate cultural i tradiional a rilor membre. Dup jumtate de secol de construcie european, Uniunea European n ansamblul su este mai impuntoare dect fiecare stat membru luat separat: ea exercit o influen economic, social, tehnologic, comercial i politic mult mai mare dect dac acestea ar fi trebuit s acioneze individual . Faptul c Uniunea ntreprinde aciuni comune i se exprim printr-o singur voce constituie o valoare adugat incontestabil pentru Europa, din mai multe motive, printre care amintim: Uniunea European, fiind prima putere comercial in lume, joac un rol decisiv n negocierile internaionale, respectiv cele din cadrul organizaiei Mondiale a Comerului (OMC), compus din 149 ri, precum i n punerea n aplicare a Protocolului de la Kyoto privind schimbrile climatice i poluarea atmosferic.

Uniunea adopt poziii clare n ceea ce privete unele teme sensibile, importante pentru ceteanul de rnd, precum protecia mediului, resursele de energie regenerabil, principiul precauiei n materie de securitate alimentar, aspectele etice ale biotehnologiilor i necesitatea protejrii speciilor pe cale de dispariie; Uniunea a lansat o serie de iniiative importante pentru o dezvoltare durabil a ntregii planete, n legtur cu Summitul Pmntului de la Johannesburg, n 2002. De asemenea, Uniunea i-a propus ca obiectiv principal ca pn n anul 2020 s reduc cu 20%, emisiile de CO2.

Vechiul adagiu unirea face puterea este mai pertinent ca niciodat pentru europenii de azi. Totui, procesul de integrare european nu a ablonat diversele moduri de via, tradiiile i culturile popoarelor sale. ntr-adevr, diversitatea reprezint o valoare major pentru Uniunea European. Uniunea promoveaz diversitatea cultural i tradiiile specifice fiecrui popor al UE. Uniunea are 23 de limbi oficiale, n timp ce 51% dintre aduli neleg limba englez, limbile catalan, basc sau scoian, galician sau limba wellsuluiau statut de limbi semi-oficiale. Iar celelalte limbi ale minoritilor conlocuitoare sunt la fel de respectate i promovate . 2.3 Valorile Uniunii Europene Uniunea Europeana i dorete s promoveze valorile umaniste i progresiste i s garanteze c fiina uman este stpnul i nu victima schimbrilor majore care au loc la nivel global. Nevoile cetenilor nu pot fi satisfcute doar prin intermediul mecanismelor de pia i nici nu pot fi impuse n mod unilateral. De aceea, Uniunea Europeana pledeaz pentru acea viziune a omenirii sau acel model de societate care este susinut de majoritatea cetenilor si. Europenii se mndresc cu patrimoniul bogat de valori, printre care se numr drepturile omului, solidaritatea social, libertatea ntreprinderii, distribuirea echitabil a roadelor creterii economice, dreptul la un mediu protejat, respectarea diversitii culturale, lingvistice i religioase i o sintez armonioas a tradiiei i a progresului. Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, proclamat n decembrie 2000 la Nisa, cuprinde toate drepturile recunoscute la ora actual de statele membre i de cetenii UE. Aceste valori creeaz un sentiment de apartenen la aceeai familie european. Un exemplu bun n acest sens l constituie abolirea pedepsei cu moartea n toate statele UE. 3. Obiectivele si Rolul Uniunii Europene in asigurarea securitatii in Europa de sud-est

Comunitatea Economic European a fost creata n scopul realizrii pieei unice. Trecerea la Uniunea European a largit domeniul vizat al asocierii cu noi obiective, care au fost formulate prin Tratatul privind Uniunea Europeana (TUE).

Au fost formulate urmtoarele obiective: 1. Obiectivele economice i sociale: - promovrea progresului economic si social; - nivel ridicat de ocupare a forei de munc; - dezvoltare echilibrat i durabil; - spaiu fr frontiere interne; - consolidarea coeziunii economice i sociale; - instituirea Uniunii Economice i Monetare finalizat cu moneda unic.

2.Obiectivele externe: - afirmarea identitii pe scena internaional; - realizarea i aplicarea unei politici externe i de securitate comun; - definirea treptat a unei politici de aprare comun care ar putea conduce

la o aprare comun. 3. Obiectivele privind drepturile omului i cele ceteneti: - s consolideze protecia drepturilor i interesele resortisanilor statelor membre; - s se instituie cetenia european cu meninerea ceteniei corespunzatoare a statelor membre; - meninerea i dezvoltarea Uniunii ca spaiu de libertate, securitate i

justiie prin: asigurarea liberei circulaii a persoanelor;

- msuri adecvate de controlul frontierelor externe;

- dreptul de azil i imigrarea; prevenirea i combaterea criminalitii. 3.1 Realizarea obiectivelor Uniunii Europene Obiectivele Uniunii Europene se realizeaz: 1. prin definirea principiilor i orientrilor generale ale P.E.S.C.; 2. prin stabilirea strategiilor comune; 3. prin adoptarea aciunilor comune; 4. prin adoptarea poziiilor comune; 5. prin consolidarea cooperrii sistematice dintre statele membre privind

orientarea politicii acestora. 1. Stabilirea principiilor PESC, se face de Consiliul European. 2. Strategiile comune ale PESC precizeaz: - obiectivele, - durata; - mijloacele pe care trebuie sa le puna la dispozitie statele membre; Consiliul adopt deciziil de definire si punere n aplicare ale PESC. 3. Actiunile comune se adopta de Consiliu. Angajeaza statele membre n luarile lor de pozitie si n desfasurarea actiunilor lor.

Lurile de pozitie si actiunile nationale n aplicarea unei actiuni comune si comunica, n

prealabil, Consiliului. n lipsa unei decizii a Consiliului, statele membre pot lua n regim de urgenta masurile ce se impun si informeaza Consiliul. 4. Pozitiile comune definesc pozitia Uniunii ntr-o: - chestiune de natura geografic; - chestiune de natura tematic. Statele membre apara pozitiile comune si si coordoneaza actiunea n cadrul organizatiilor internationale si cu ocazia conferintelor internationale, inclusiv atunci la cele la care nu participa toate statele membre. 5. Consiliul adopta decizii cadru pentru armonizarea actelor cu putere cadru de lege si a

normelor administrative ale statelor membre. Deciziile-cadru, asemenea directivelor, obliga statele membre n ceea ce priveste rezultatul urmarit, dar lasa autoritatilor nationale alegerea formelor si mijloacelor. Se deosebeste de directiva prin lipsa efectului direct.3.2Rolul Uniunii Europene in asigurarea securitatii in Europa de sud-est

In ultimii ani, din nefericire, tot mai multe state din Europa de Sud-Est (ESE) au cunoscut profunde crize politice, economice, conflicte armate i acte de terorism. n aceast regiune au luat o mare amploare corupia, crima organizat, traficul de fiine umane, de droguri, arme etc. Aceste fenomene, de obicei poart un caracter transnaional i rspndirea lor depinde de gradul de securizare a frontierelor, care difer de la stat la stat, datorit nivelului diferit de dezvoltare economic a statului din regiune, situaiei sale geopolitice sau apartenenei la anumite acorduri sau convenii internaionale.

Securitatea i stabilitatea regiunii depinde, n cea mai mare msur, de starea lucrurilor la frontiere, de modul n care acestea sunt gestionate.

n aceeai ordine de idei, una din principalele provocri pentru Europa de Sud-Est este pe ct de bine aceste state vor putea gestiona relaiile de ordin extern rezultate din extinderea spre est a Aliantei Nord-Atlantice i a UE.

In contextul n care Europa de Sud-Est, inclusiv i Republica Moldova (prin necesitatea strigent a securizrii frontierii de est), ramne principala sursa de instabilitate in spatiul european, ar fi oportun de evideniat opinia domnului Javier Solana, (fost nalt reprezentant pentru PESC, pn n anul 2009, n prezent preedinte al Centrului ESADE pentru economia mondial i geopolitic) care meniona: "UE este singura organizaie regionala cu un spectru larg de instrumente politice, diplomatice, umanitare, economice i financiare, militare i de poliie" pentru a contribui la stabilizarea periferiei UE". Uniunea European a recurs n ultimii ani la o serie de aciuni pentru a formaliza i a introduce o anumit ordine i stabilitate n relaiile cu Europa de Sud-Est, Republica Moldova, Ucraina i Rusia. Schimbarea de atitudine a UE fa de conflictele din Europa de Sud-Est nu este un proces autonom, ci se nscrie n cadrul elaborrii Politicii Europene de Securitate i Aprare i a unei politici pentru noii vecini (Wider Europe New Neighbourhood). Astfel ambele structuri au sesizat acest lucru i au edificat un cadru instituional de cooperare regional, care ar facilita dezvoltarea regiunii. Aceste aciuni ar fi: - procesul Royaumont (pentru Relaii de Bun Vecintate, Stabilitate, Securitate i

Cooperare n Sud-Estul Europei) ; - Procesul de Cooperare Sud-Est Europeana (SEECP); - Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE). La ora actual, se vorbete din ce n ce mai mult despre posibilitatea evitrii suprapunerii activitii acestora precum i a PSESE, ns fr diminuarea importanei sau chiar estomparea uneia sau alteia. Dar, totui, este sigur c competiia dintre partenerii incomparabili ca pondere i ca posibiliti nu poate fi dect una contraproductiv. nsi ICE, SECI, Organizaia Cooperarii Economice a Mrii Negre (OCEMN) etc. au recunoscut n repetate rnduri c nu fac concuren Pactului de Stabilitate n Europa de Sud-Est i c singura cale rezonabil n soluionarea acestei dileme ar fi ncurajarea unui grad de specializare a diferitor initiative. Ca rezultat, fiecare dintre ele s-ar putea concentra asupra activitailor care-i reuesc mai bine i pentru care este echipat n mod corespunzator. - Procesul de Stabilizare si Asociere (PSA) este conceput de ctre UE drept un mecanism esenial pentru promovarea reformelor n regiune, n vederea aderrii graduale a statelor sud-est europene la UE. n mai 1999, Comisia Europeana a elaborat un set de rationamente destul de ambiioase care urmau s defineasc politica regional a UE n Europa de Sud-Est. Acestea se bazau pe:

- recunoaterea faptului c principalul mobil pentru reforme - inclusiv intrirea supremaiei legii, a instituiilor democratice i a economiei

de pia - n statele din regiune ar fi o relaie cu UE n care s-ar pune clar perspectiva aderrii la acest organism.Aceast perspectiv a fost acordat la Consiliul European de la Feira n iunie 2000; necesitatea statelor din regiune de a stabili relaii bilaterale care ar permite o dezvoltare economic i o stabilizare politic a Europei de Sud-Est . La 24 noiembrie 2000 la summitul de la Zagreb este lansat PSA prin care statele din regiune se angajau s ndeplineasc un anumit set de obiective i condiii; iar UE acorda Europei de Sud-Est perspectiva integrarii n Uniune, n baza prevederilor Tratatului Uniunii Europene (Maastricht) i a criteriilor de la Copenhaga. PSA este un proces prin care UE ii asuma anumite obligaii politice i economice pe termen lung n faa Europei de Sud-Est. Prima faz a PSA este micarea spre semnarea unui Acord de Stabilizare i Asociere, care constituie fundamentul procesului. Prin acest acord parile se vor mica spre implementarea gradual a unei Zone de Liber Schimb i a reformelor care vizeaz adoptarea standardelor UE, ceea ce ar permite o apropiere mai consistent de Uniune. n faza a doua parile negociaz i implementeaz Acordul de Stabilizare i Asociere (ASA). Acesta este un mecanism asemanator Acordurilor Europene (semnate de ctre candidaii la UE ntre 1991-1996). ASA acord o atenie deosebit promovrii princiipilor democratice i a elementelor care stau la baza Pietei Comune n UE. n cadrul PSA este prevazut i acordarea de asisten statelor participante prin programul CARDS (Community Assistance for Reconstruction, Development and Stabilisation), care se va axa pe sprijinul procesului de reforme i edificare a instituiilor necesare implementrii ASA. - Procesul Ministrilor Apararii din Europa de Sud-Est (South East Defence Ministers

process - SEDM) - care a introdus rile din zon i alte naiuni n diverse activiti de cooperare, ce cresc gradul de transparen i ncredere reciproc, cum ar fi Fora Multinaional de Pace pentru Europa de Sud-Est. - Initiativa NATO pentru Europa de Sud-Est (SEEI), - Fora Multi naional de Pace din Sud-Estul Europei (MPFSEE); - mai exist i cooperarea n cadrul unor structuri europene mai largi - OSCE, PpP, EAPC, etc.

n concluzie ar trebui s atenionm asupra importanei circumstanelor care determin lansarea unei iniiative sau organizaii, necesitilor strigente cu care s-au confruntat rile din

Europa de Sud-Est precum i nsemntatea rolul cooperrii i implicrii actorilor internaionali. Iar experienele anterioare, n-au fcut dect s creeze organizri coerente, eficiente i funcionabile, care ar nregistra avantaje considerabile care ar aduce bunstarea, justeea, prosperitate, avantaje economice, politice, sociale i ar facilita statul n ndeplinirea obiectivelor i strategiilor propuse spre ndeplinire i realizare. n cele ce urmeaz am dori s elucidam sumar experiena UE n gestionarea crizelor i asigurarea stabilitii n Europa de Sud-Est. Spre exemplu n Bosnia, dup semnarea acordurilor de la Dayton (1995), UE este implicat politic i economic n edificarea unui stat stabil. Prezena militar internaional este n scdere, iar accentul trece pe aspectele civile de gestionare a crizei edificarea instituiilor (poliie, vam, justiie etc.), controlul frontierelor, lupta cu crima organizat i traficul de droguri, arme i persoane. n Albania implicarea Greciei, Italiei i altor state UE (1997) au suprimat pericolul unui rzboi civil, permind acestui stat, considerat altdat cel mai srac din Europa, s se angajeze n procesul de integrare europeana. Macedonia, dup ce a fost confruntat cu ciocniri violente ntre comunitile slav i albanez n 2001, a supravieuit ca stat graie presiunilor politice ale UE i NATO asupra ambelor pri aflate n conflict. n cazul Macedoniei, pentru prima dat a fost folosit perspectiva aderrii la UE prin semnarea unui acord de stabilizare i asociere n calitate de instrument politic de soluionare i gestionare a conflictelor. Unele aciuni concrete n acest domeniu snt misiuni de meninere a pcii ale UE n Macedonia (operaia Concordia nceput n martie 2003) i Bosnia (din ianuarie 2003). n cazurile problemelor secesioniste n Macedonia si Serbia Muntenegru, oportunitatea de aderare la UE a fost utilizat drept instrument care a mpiedicat, sau cel puin suspendat, dezintegrarea unui stat. UE a condiionat acordarea statutului de membri asociai pentru Beograd i Podgorica prin meninerea unei forme de asociere statal. Procesele pozitive din Europa de Sud - Est se datoreaz aciunilor UE de reconstrucie post conflict i edificare a unor instituii democratice i n mare parte perspectivei de integrare european a statelor afectate de conflict, fapt ce a avut un efect stabilizator asupra evoluiilor regionale. Cooperarea activ i dezinhibat pe aceste direcii cu alte state din Europa de Sud-Est poate demonstra cel mai bine abilitatea Republicii Moldova (RM) de a colabora cu alte ri ntr-o problem foarte actual pentru toi actorii regionali - ncepand cu statele balcanice i finisnd cu marile puteri - UE, SUA, Rusia. Aceasta ar demonstra ca RM poate duce o politic extern matur i responsabil n Europa de Sud-Est.4. Necesitatea unei uniuni economice si monetare europene

Neajunsurile manifestate n functionarea Sistemului Monetar International (SMI) creat prin Acordurile Conferintei de la Bretton Woods din 1944 au determinat statele europene sa caute o alternativa. Prin Acordul de la Bretton Woods din 1944 a fost constituit Fondul Monetar International (FMI) care are ca principala menire creditarea temporara a deficientelor balantelor de plati. Resursele FMI se constituie din aportul tarilor membre constituite n proportie de 25% n devize si 75% n moneda nationala, stabile n cote-parti procentuale n functie de potentialul fiecarei tari. DST este o lichiditate internationala creata de FMI care se aloca tarilor membre proportional cu cotele detinute. DST este purtator de dobnzi. DST se utilizeaza ca: etalon monetar, instrument de rezerva, mijloc de plata ntre FMI si membrii sai, mijloc de procurare de monede nationale convertibile. Crearea monedei unice europene a fost precedata de alte ncercari de a pune capat instabilitatii monetare pe pietele de schimb. ntre anii 1950-1958 a functionat Uniunea Europeana a Platii care, n 1958, a fost nlocuita cu Acordul Monetar European. n 1970 a fost publicat Planul Pierre Werner care continea principalele elemente ale Uniunii Monetare Europene si avea ca obiectiv pe termen lung o totala convertibilitate a monedelor si o completa libertate de circulatie a capitalurilor, plan ce urma a fi realizat n 3 etape n decurs de 10 ani. Urmarea convergenta politicilor economice, convertibilitatea totala si ireversibila a monedelor, stabilirea unei paritati fixe ntre acestea, eliminarea marjelor de fluctuatie ale acestora, completa liberalizare a circulatiei de capital, instituirea unei linii directoare pentru adoptarea bugetelor nationale. La 13 martie 1979 a luat fiinta Sistemul Monetar European (SME) bazat pe principiul paritatilor fixe dar ajustabile ntre monedele nationale. La acestea au participat toate statele membre ale Comunitatii cu exceptia Marii Britanii. SME si-a creat, pe lnga propriul mecanism, si propria moneda: ECU. n iunie 1989, Consiliul European, desfasurat la Madrid, a aprobat raportul lui Jacques Delors privitor la modalitatile de realizare a Uniunii Economice si Monetare. Raportul Delors a propus un proces n trei etape de realizare a UEM viznd coordonarea strnsa a politicilor economice nationale, reguli stricte privind marimea si finantarea deficitelor bugetare si constituirea unei institutii comunitare independente care sa defineasca si sa aplice politica monetara comunitar.4.1 Realizarea Uniunii Economice si Monetare (UEM) Etapa I, care a nceput la 1 iulie 1990 si s-a ncheiat n decembrie 1993, a avut ca obiective eliminarea ultimelor bariere n calea tranzactiilor monetare, ntarirea coordonarii politicilor economice si bugetare, cooperarea ntre bancile centrale ale statelor membre si renuntarea n totalitate de catre tarile Sistemului Monetar European la controlul asupra capitalurilor.

Etapa a II-a a nceput la 1 ianuarie 1994 si a durat pna la 31 decembrie 1998. A avut loc transferul progresiv al puterii de decizie de la autoritatile nationale catre Sistemul European al Bancilor Centrale (SEBC) si a fost creat Institutul Monetar European ca precursor al Bancii Centrale Europene. Obiectivul principal al SEBC a fost mentinerea stabilitatii preturilor si sprijinirea politicilor economice generale din comunitate, prin actiuni conforme principiilor economiei de piata. Misiunile fundamentale au fost: -definirea si punerea n practica a politicii monetare, -conducerea operatiunilor de schimb, -preluarea si gestionarea rezervelor oficiale de valute straine detinute de

statele membre,

-promovarea bunei functionari a sistemelor de plati. SEBC este compus din Banca Centrala Europeana si bancile centrale nationale si este condus de Consiliul Guvernatorilor si Comitetul Executiv alcatuit din 6 membri care sunt numiti de Consiliul European (art. 107 din Tratatul instituind Comunitatea Europeana). Institutul Monetar European (IME) a avut ca misiuni:

-ntarirea cooperarii ntre bancile centrale nationale; -coordonarea politicilor monetare ale statelor membre; -supervizarea functionarii SME;

-realizarea consultarilor asupra problemelor care tin de competenta bancilor centrale nationale si care pot afecta stabilitatea institutiilor si pietelor financiare, facilitarea utilizarii ECU si supravegherea evolutiei acestuia Etapa a III-a, nceputa la 1 ianuarie 1999, a debutat cu trecerea la paritati fixe si atribuirea de competente economice si monetare institutiilor comunitare. A nceput cu 11 state (Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania) care ndeplineau criteriile de convergenta, iar, la 1 ianuarie 2001, dupa ndeplinirea acelorasi criterii de convergenta, li sa adaugat Grecia. Au facut exceptie, n aceasta etapa, Danemarca, Marea Britanie si Suedia, care au dorit sa-si pastreze suveranitatea monetar. ncepnd cu aceasta dat politica monetar este hotarta de Banca Centrala European care a nlocuit Institutul Monetar European. Aceste moment a marcat si trecerea la moneda unic, monedele naionale fiind nlocuite progresiv, iar de la 1 ianuarie 2002 orice operaiune pe teritoriul celor 12 state se desfuara n euro. Ulterior, mai exact n anul 2007 (Slovenia), n 2008 (Cipru i Malta) i n anul 2009 (Slovacia) s-au alturat celorlalte state adoptnd i ele ca moned unic, euro, n ianuarie 2011, Estonia a trecut la moneda euro i astfel a devenit ultimul, mai exact al 17-lea stat al Euro zonei. La 1 ianuarie 2012, moneda euro a mplinit zece ani decnd funcioneaz pe teritoriul statelor membre i dei trece prin momente de criz, sperm c va trece peste toate obstacolele i va rmne n circulaie. Euro este moneda a 330 milioane de persoane care locuiesc n cele 17 ri din zona euro. De asemenea, este folosit, fie ca mijloc legal de plat, fie din motive practice, de o serie de alte ri, cum ar fi statele vecine sau fostele colonii. De aceea, nu este surprinztor c moneda euro a devenit rapid a doua moned internaional, ca importan, dup dolar, iar n unele privine (de exemplu, numerarul aflat n circulaie) chiar a depit moneda american. De ce avem nevoie de moneda euro? Pe lng faptul c faciliteaz cltoriile, o moned unic este un element pozitiv i din punct de vedere economic i politic. Cadrul n care este administrat euro face din moneda european o moned stabil, cu un nivel sczut al inflaiei i cu rate ale dobnzilor reduse, contribuind la soliditatea finanelor publice. De asemenea, moneda unic este un complement logic al pieei unice, a crei eficien crete. Folosirea unei monede unice mrete transparena preurilor, elimin costurile de schimb monetar, pune n micare mecanismele economiei europene, faciliteaz comerul internaional i consolideaz poziia UE pe scena internaional. Dimensiunea i fora zonei euro ofer o mai bun protecie mpotriva ocurilor economice externe, precum creterile neprevzute ale preului petrolului sau turbulenele de pe piaa valutar. n acelai timp, trebuie s menionm c moneda euro reprezint pentru cetenii Uniunii un simbol tangibil al identitii lor europene, de care se pot simi din ce n ce mai mndri, pe msur ce zona euro se extinde i i multiplic avantajele pentru statele membre actuale i viitoare.4.2 Criterii de convergent Pentru a introduce moneda unic euro, fiecare stat membru trebuie s ndeplineasc anumite criterii de convergen: A. un criteriu constitutional, constnd n independenta fata de orice alta putere din stat a bancii centrale a fiecarui stat membru, acesta neputnd fi influentata n deciziile pe care le ia;

B. un set de criterii economice, dupa cum urmeaza:

- rata inflatiei monedei nationale sa nu depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale (1,5%) performantele celor mai bune trei state membre din anul trecut;

- deficitul public anual sa nu depaseasca 3% din PIB (cu anumite exceptii temporare);

- datoria publica bruta anuala sa se ncadreze n plafonul de maximum 60% din PIB (cu anumite exceptii temporare);

- participarea la SME fara o devalorizare voluntara a monedei nationale timp de cel putin 2 ani consecutivi si o limitare a ratei nominale pe termen lung a dobnzilor la maximum 2% mai mult dect cea practicata n anul anterior de cele mai bune 3 state.

Trecerea la euro prezinta o serie de avantaje, dar i costuri. Sunt prezentate drept avantaje:

stabilitatea schimburilor determinata de moneda unica comuna, constnd n disparitia fluctuatiilor de schimb care puteau bloca comertul intereuropean. Va duce si la o crestere a schimburilor economice ca urmare a scaderii cheltuielilor prin necesitatea de cumparare a monedei straine si eliminarea fluxurilor speculative de capital dintre tarile partenere;

eliminarea riscului valutar, prin utilizarea monedei unice statele nemafiind silite sa ridice dobnzile pentru a-si pastra moneda nationala;

economii privind moneda de rezerva, statele membre nemaifiind nevoite sa tina rezervele internationale n acel spatiu;

stimularea integrarii politicilor economice ca urmare a unei politici valutare comune.

Sunt prezentate drept costuri: pierderea autonomiei politicilor monetare si valutare ale statelor membre, care duc si la absorbirea bancilor centrale nationale de catre o banca supranationala. Aceasta constituie nsa si un avantaj deoarece guvernele statelor membre nu pot spori masa monetara n circulatie, sporire care ar determina inflatie si topirea economiilor si rezervelor nationalilor acelui stat; posibila crestere a somajului n statele cu o economie ce nu poate tine pasul cu economiile mai performante din comunitate si de aici o migrare necontractuala cu consecinte imprevizibile, n plan social si economic, a fortei de munca; reducerea veniturilor institutiilor financiar-bancare provenind din schimbul de

moneda. Acest cost este nsa contrabalansat de reducerea costului de schimb.

n condiiile trecerii la euro, Romnia i-a propus i s-a angajat ca pn la 1 ianuarie 2007, sa adopte acquis-ul comunitar. n domeniul monetar, conform calendarului convenit cu UE, pna la sfritul anului 2004 au fost armonizate prevederile referitoare la independena Bncii Centrale, eliminarea finanrii directe a deficitelor temporare ale Trezoreriei de ctre Banca Naional i a accesului privilegiat al instituiilor publice la resursele instituiilor financiare. Armonizarea legislatiei romne cu cea a Uniunii Europene n domeniul monetar a urmarit: asigurarea independenei instituionale a BNR, n elaborarea i conducerea politicii monetare si a cursului de schimb, care sa aiba ca obiectiv fundamental asigurarea stabilitatii preturilor; asigurarea independentei personalului BNR prin armonizarea cu legislatia comunitara privind durata mandatului membrilor consiliului de administratie, motivele de revocare din functie, dreptul de contestare n justitie a deciziei de revocare din funcie i conflictul de interese; interzicerea finanrii directe a instituiilor publice de ctre Banca Central. Urmare schimbrilor intervenite n economia naional, n perioada de dup atentatul terorist de la 11 septembrie 2001 din SUA i n special n cursul anului 2002, pe fondul demersurilor si pregtirilor SUA pentru atacarea Irakului, moneda unic european a nceput s cstige teren n faa dolarului, ajungnd ca raportul de schimb s devin din subunitar, supraunitar. Pe acest fond, prin aderarea Romniei la UE n 2007, n ara noastr euro a devenit moneda de referin, nlocuind astfel dolarul american, ceea ce s-a realizat la 1 martie 2003.

4.3 Uniunea Vamala

4.3.1 Formele de integrare vamal i cooperare economic

Integrarea vamala si cooperarea economica pot mbraca mai multe forme din care cel mai des ntlnite sunt uniunile vamale si zonele de liber schimb.

a) Zonele de liber schimb constau n eliminarea total a drepturilor de vam i a restriciilor asupra schimburilor ntre statele participante.

Se utilizeaza cnd statele n cauza doresc sa-si aproprie economiile dar nu si sa le integreze sau sa le transforme ntr-o singura economie.

Exemple de zone de liber schimb: Spatiul Economic European (SEE); Asociatia Economica a Liberului Schimb (AELS); Acordul Nord-American de Liber Schimb (ANALS) dintre SUA, Canada si Mexic. Statele membre si pastreaza propriul sistem de taxe vamale si propria politica comerciala n relatiile externe. Prin regulile de origine se stabileste care dintre marfuri pot circula liber de la o tara la alta n interiorul zonei.

b) Uniunile vamale vizeaz o integrare economic fr restricii n interiorul granielor ei, fr frontiere vamale i cu un tarif vamal comun aplicabil frontierelor externe.

4.3.2 Realizarea Uniunii vamale a UE

Prin Tratatul de la Roma din 1958 s-a creat o uniune tarifar care elimin diferenele dintre drepturile vamale ale Statelor Membre. Tratatul CEE a prevazut eliminarea taxelor vamale asupra importurilor si exporturilor si a tuturor taxelor, cu efect echivalent n comertul dintre statele membre. Prevedea, de asemenea, si adoptarea unui tarif vamal comun cu statele nemembre (art. 23). n 1968 toate drepturile de vama si restrictiile dintre cele 6 state membre (Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg) au fost eliminate si s-a introdus tariful vamal comun, aplicabil marfurilor provenind din statele nemembre.

n 1988 a fost adoptata Decizia de creare a unui Document Administrativ Unic care a nlocuit cele peste 150 documente vamale diferite utilizate de administratiile vamale ale statelor membre.

nainte de 1993, toate transporturile erau oprite la vmile Statelor Membre pentru control si ndeplinirea formalitatilor vamale si fiscale. La 1 ianuarie 1993, acest sistem a fost nlocuit cu un nou sistem care nu necesita nici un control si nici o ntocmire de acte la momentul trecerii granitelor nationale din interiorul Uniunii.

Pentru eliminarea diferentelor de interpretare si aplicarii omogene a legislatiei vamale armonizate prin legislatiile nationale, n decembrie 1996 Parlamentul si Consiliul UE au adoptat propunerea Comisiei privind un program de actiune comunitara n domeniul vamal.

Programul s-a numit Vama 2000 si constituia o orientare clara pentru serviciile vamale. A fost ameliorat si completat prin programul Vama 2002, care utiliza informatizarea si programul de formare Mathaeus si avea ca obiectiv eliminarea divergentelor n materie vamala la nivel national.

Vama 2002 prevedea o serie de masuri:

vizite ale echipelor Comisiei si ale Statelor Membre pentru evaluarea functionarii, identificarea celor mai bune practici, dar si a insuficientelor n procedurile de control;

lupta contra fraudelor;

sprijinirea masurilor de ameliorare a metodelor de lucru ale administratiilor vamale;

schimbul de functionari vamali pentru perfectionarea experientei;

organizarea de seminarii;

informatizarea procedurilor vamale la nivelul UE.

4.3.3 Rolul Comisiei Europene n politica vamal

Realizarea pietei unice a UE a avut drept consecinta desfiintarea frontierelor economice interne ntre statele membre. Controlul se face la granitele exterioare. Cresterea volumului intrarilor si iesirilor de marfuri din Uniune face imposibil controlul fizic la frontiere. Aceasta ar duce la costuri foarte mari si nu n ultimul rnd la sufocare si blocarea vamilor de la punctele de frontiera.

Din aceste considerente s-a trecut la metodele de verificare dupa importare ceea ce faciliteaza traficul si reduce imobilizarea marfurilor n porturi si aeroporturi. Instrumentele politicii vamale comune sunt tariful vamal comun si nomenclatura comunitara.

Comisia Europeana, prin Directia privind fiscalitatea si uniunea vamal, este competent n ce priveste initiativele de dezvoltare si perfectionare a politicii vamale, face propunerile n 32

domeniul legislatiei vamale si asigura cooperarea dintre administratiile Statelor Membre.

Adopta legislatia secundara numita si dispozitii de aplicare, dupa aprobarea de catre Statele Membre n cadrul Comitetului Codului Vamilor pentru legislatia vamala sau n cadrul altui comitet atunci cnd este vorba de o alta legislatie. Administratiile vamale ale Statelor Membre aplica legislatia vamala n sensul perceperii drepturilor de vama, TVA si accizelor.4.4 Libertatile Fundamentale4.4.1 Libera circulatie a marfurilor Realizarea pietei unice a fost principalul obiectiv al Tratatului de la Roma. Acest obiectiv presupunea o mai mare liberalizare a schimburilor de bunuri si servicii. Perioada de tranzitie a fost fixata la 1 ianuarie 1970; dar, pna la acest moment nu s-a putut realiza dect eliminarea taxelor vamale (1 iulie 1968), libera circulatie a lucratorilor si armonizarea unor taxe dintre care si introducerea generala a TVAului n anul 1970. La mijlocul anilor 1980 nu se realizase o reducere a restrictiilor cantitative. Libertatea circulatiei bunurilor era afectata de practici anticoncurentiale ale autoritatilor nationale cum sunt: drepturi exclusive de productie sau de servicii, subventii. Piata unica s-a realizat abia n 1992 ca urmare a celor stabilite prin Cartea Alba a Comisiei Europene din 1985 care a fost incorporat n tratate prin Actul Unic European (1986). Aceasta continea 300 msuri legislative, termenul limit de finalizare fiind la 31.12.1992, grupate pe trei obiective principale: eliminarea frontierelor politice; eliminarea frontierelor tehnice; eliminarea frontierelor datorate de sistemele de taxe.

n ce priveste libera circulatie a mrfurilor, temeiul legal l constituie art. 7 din Tratatul de la Roma care defineste Piata Interna a Comunitatilor ca o zona fara frontiere interne, n care este asigurata libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului. Libera circulatie a marfurilor se aplica tuturor produselor originare din Statele Membre si tuturor produselor din terte tari cu drept de libera circulatie n spatiul comunitar. Standardizarea Pentru produsele din Uniune au fost stabilite modele de standarde de calitate. Au fost reglementate conditiile introducerii pe piata si utilizarii produselor, obligatiile producatorului, reprezentantului autorizat sau importatorului, procedura de evaluare a conformitatii produselor, marcajul de conformitate al produsului. Standardele au ca scop protectia muncii, protectia sanatatii consumatorilor, protectia mediului, reducerea costurilor prin standardizare. Achizitiile publice Sunt reglementate prin Directivele Consiliului 93/96 CEE; 93/97 CEE si 92/50 CEE. Scopul este realizarea unui cadru liber, concurential si transparent n organizarea licitatiilor pentru achizitii publice.4.4.2 Libera circulaie a serviciilor Libera circulatie a serviciilor este definit ca fiind dreptul de a oferi servicii pe teritoriul oricarui Stat Membru, plecnd de la un sediu principal sau secundar aflat pe teritoriul Uniunii Europene. Serviciile sunt definite ca ansamblul prestaiilor care nu cad sub incidenta reglementrilor privitoare la libera circulatie a mrfurilor, capitalurilor sau persoanelor. Se spune ca aceast libertate are un caracter rezidual sau subsidiar. Jurisprudenta Curtii de Justitie a stabilit trei criterii de identificare: 1. Prestatorul serviciilor trebuie sa fie stabilit pe teritoriul unui Stat Membru, altul dect cel al beneficiarului prestatiei, iar prestarea serviciului sa se faca cu trecerea unei frontiere interioare a Uniunii. 2. Prestatorul sa fi fost stabilit n spatiul Pietei unice a UE. 3. Prestatia sa fie remunerata.

Art. 50 din Tratatul de la Roma (CEE) prevede ca prestatorul de servicii poate exercita si numai temporar prestarea de servicii n alta tara. Daca si-ar stabili sediul pe teritoriul statului n cauza nu mai este vorba de libera circulatie a serviciilor, ci de libertatea de stabilire. Alegerea ntre libertatea de stabilire si libera circulatie a serviciuluiapartine prestatorului si poate fi determinata de posibilitatea pastrariiunui anume regim fiscal si/sau social, legea aplicabila contractelor,regulile de facturare. Domeniile n care pot fi prestate serviciile sunt largi: publicitate, audiovizual, activitati financiare, bancare, asigurari, intermediere,transport, turism, consultanta, profesii liberale etc. Libera circulatie a serviciilor poate fi activa, atunci cndfurnizorul se deplaseaza pe teritoriul statului beneficiarului, si pasiva,cnd beneficiarul se deplaseaza n statul membru unde este stabilitprestatorul. Libera circulatie a serviciilor de tip activ se asigura prin: 1. Interdicia discriminrii fondat pe nationalitatea sau rezidenta prestatorului. Sunt interzise discriminarile directe, indirecte sau deghizate, precum si masurile prin care prestatorul este supus unor sarcini sau cotizatii la care acesta este deja supus n tara sa de origine. 2. Interdicia msurilor naionale restrictive aplicate n mod nediscriminatoriu. Este vorba de masuri nationale care reglementeaza accesul exemplu: la unele profesii este conditionat de detinerea unor titluri, diplome, calificari sau exercitarea exemplu: controale administrative, contabilitate, declaratii administrative. n anumite conditii sunt admise si masuri nationale restrictive care pot fi justificate prin ratiuni de ordin general.Aceste conditii sunt: 1. domeniul vizat sa nu fi fost armonizat; 2. masura sa urmareasca un interes general; 3. masura sa nu fie discriminatorie; 4. masura sa fie n mod obiectiv necesara; 5. masura sa fie proportionala cu scopul urmarit; 6. masura sa respecte principiul recunoasterii reciproce. n cazul liberei circulatii a serviciilor pasive, beneficiarul care se deplaseaza la prestator, renuntnd astfel la protectia dreptului sau national, trebuie sa aiba acces la toate serviciile, fr s fie supus unor restrictii pe criteriul nationalitatii sau rezidentei. Beneficiarii liberii circulatii a serviciilor pot fi att pers persoanele fizice, ct si persoanele juridice. -Persoana fizic. Este avuta n vedere persoana fizica avnd calitatea de resortisant (rezident) comunitar.- Persoana juridic. Neexistnd un sistem general de recunoastere a persoanelor juridice, sunt aplicabile reglementarile nationale.4.4.3Libera circulatie a capitalurilor Circulaia capitalurilor este diferit de plile curente. Circulaia capitalurilor nu beneficiaz de o definire printr-un act normativ comunitar, asa cum s-a facut la libera circulatie a serviciilor.

Definirea s-a facut de Curtea de Justitie, astfel: desemneaz operaiunile financiare care vizeaz n mod esential plasarea i investirea sumelor n cauza i nu plata pentru o anumit prestaie. Curtea de Justitie a mai statuat ca transferul fizic de bancnote nu poate fi considerat o deplasare de capital atunci cnd el corespunde unei obligatii de plata decurgnd dintr-o tranzactie. Beneficiarii liberei circulaii a capitalurilor sunt: cetenii Statelor Membre, dar i cetenii unor state tere care au reedina pe teritoriul unui Stat Membru UE, n conformitate cu directiva de liberalizare din 1988 (Directiva nr. 361 din 24.06.1988). Liberalizarea circulatiei capitalurilor n UE s-a facut treptat prin trei directive (din 18 decembrie 1962, JOCE, L49, 22 ianuarie 1963; 17 noiembrie 1986; nr. 86/566, JOCE, L332 din 26 noiembrie 1986 si nr. 88/361 din 24 iunie 1988, JOCE, L 178, 8 iulie 1988) si prin Tratatul de la Maastricht. Prin liberalizarea circulaiei n Uniune, s-a realizat o mai buna repartiie a capitalurilor i o crestere global a eficacitii acestora. Un Stat Membru poate lua msuri restrictive privind libera circulatie a capitalurilor, pentru raiuni de interes general proprii, dar nu pot fi aplicate numai de o manier nediscriminatorie. n scopul prevenirii spalarii banilor, au fost emise dou directive (nr. 301/1991 si 97/2001) prin care, printre alte msuri, a fost instituit obligaia bncilor de a verifica identitatea clientilor care efectueaz operaiuni cu sume ce depsesc anumite plafoane. La sume de peste 15.000 de euro, identificarea este obligatorie pentru orice operatiune bancar.4.4.4Libera circulaie a persoanelor Primele prevederi privind libera circulaie a persoanelor apar n cadrul Tratatului de la Roma (1957) prin care s-a statuat eliminarea ntre statele membre a obstacolelor n calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalului. A fost prevazut de Tratatul de la Roma. Consta n eliminarea discriminarilor dintre cetatenii oricarui Stat Membru si cetatenii celorlalte State Membre care stau si muncesc pe teritoriul sau. Aceste discriminari privesc conditiile de intrare, deplasare, munca, angajare sau remuneratie. Libera circulaie a persoanelor constituie o parte a conceptului de pia intern. Conceptul a evoluat n timp. Primele prevederi considerau persoana doar ca agent economic (angajat sau furnizor de servicii). Ulterior, conceptul s-a extins si a cuprins noiunea de cetean al Uniunii fr a mai fi legat de dimensiunea economic sau de diferene legate de naionalitate. Cea mai importanta etapa n evoluie a constituit-o ncheierea celor dou acorduri Schengen: Acordul Schengen (semnat la 14 iunie 1985) si Conventia de implementare Schengen (semnata la 19 iunie 1990 si intrata n vigoare la 20 martie 1995). Conventia Schengen avea ca scop eliminarea controalelor la frontierele interne pentru toate persoanele n paralel cu ntarirea controalelor la frontierele externe. Stabileste o politica de vize comuna, posibilitatea procesarii cererilor de azil, cooperare judiciara si politieneasca, precum si schimb eficient de informatii. La frontierele externe, cetatenii UE trebuie doar sa prezinte un document de identificare valid, iar cetatenii statelor terte ai caror cetateni au nevoie de viza la intrare, trebuie doar sa posede o viza unica valabila n ntregul spatiu Schengen. Totusi, un Stat Membru are libertatea de a cere viza n cazul cetatenilor unor tete ri. Un astfel de exemplu l constituie Regatul Unit al Marii Britanii si, pna n urma cu putina vreme, Elvetia, state pentru care cetatenii romni au nevoie de viza.

Daca un Stat Membru ia decizia de ndepartare a unui cetatean de pe teritoriul sau, decizia este aplicabila n ntregul spatiu Schengen. Prin urmare conceptul de liber circulaie a persoanelor are dou componente:

dreptul de a exercita o profesie ca lucratori salariati sau care desfasoara o activitate independenta, ntr-un alt stat mebru dect cel n care si-a obtinut calificarile profesionale;

dreptul de stabilire (libertatea de stabilire).

Articolul 18 din T.C.E. prevede ca orice cetatean al Uniunii are dreptul de libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre sub rezerva limitarilor si conditiilor prevazute de acest tratat. Mai mult chiar, art.19 din T.C.E. da dreptul cetatenilor Uniunii care si au resedinta ntr-un stat membru si care nu este resortisant al acestuia, de a alege si de a fi ales la alegerile locale din statul membru n care si are resedinta n aceleasi conditii ca si resortisantii acelui stat. Aceleasi drepturi i sunt recunoscute si n privinta alegerilor pentru Parlamentul European. Libera circulaie a lucrtorilor implic dreptul:

- de a accepta ofertele reale de ncadrare n munca; de a circula liber n acest scop pe teritoriul statelor membre;

- de sedere ntr-un stat membru pentru a desfasura o activitate salarizata n conformitate cu actele cu putere de lege si actele administrative care reglementeaza ncadrarea n munca a lucratorilor statului respectiv;

Acest drept nu se aplica n cazul ncadrarii n administratia public. Libera circulaie a lucrtorilor se asigur prin:

- cooperarea ntre serviciile nationale de ocupare a fortei de munca;

- eliminarea obstacolelor reprezentate de procedurile si practicile administrative precum si din perioadele de acces decurgnd din dreptul intern sau din acordurile anterioare dintre statele membre;

- eliminarea perioadelor, restrictiilor si conditiilor diferite n alegerea unui loc de munca, dintre lucratorii celorlalte state membre si lucratorii statului respectiv;

- stabilirea de mecanisme proprii pentru corelarea si echilibrarii cererii si ofertei de locuri de munca pentru a evita amenintarea grava a nivelului de trai si deocupare a fortei de munca ntre diferite regiuni si ramuri industriale.

n domeniul securitii sociale s-au adoptat msuri pentru: -cumulul tuturor perioadelor lucrate n diferite state membre n vederea dobndirii si pastrarea dreptului la prestatii (pensii, somaj, altele), precum si calcularea acestora;

- plata prestatiilor pentru persoanele rezidente pe teritoriile statelor membre.

Conditiile asigurarii liberei circulaii a lucrtorilor n cadrul Comunitii au fost stabilite prin Regulamentul nr.1612/68 din 15 octombrie 1968 al Consiliului Ministrilor.

Orice lucrator benefiiaza, pe teritoriul unui alt stat membru de aceeasi prioritate ca si resortisantii statului respectiv la accesul la locurile de munca disponibile. Regulamentul nr. 1612/68 prevede ca nu pot fi aplicate actele normative, cu putere de lege ori administrative si nici practicile administrative care:

restrng sau supun unor conditii diferite de cele cerute propriilor cetateni cererea si oferta de locuri de munca,

accesul la ocuparea unui loc de munca;

desi se aplica indiferent de cetatenie scopul sau efectul lor exclusiv sau principal, este de a mpiedica accesul resortisantilor altui stat membru la locurile de munca diferite;

restrictioneaza ncadrarea n munca a strainilor, ca numar sau ca procentaj, n functie de ntreprindere, de ramura de activitate, sau de regiune ori la nivel national.

Aceste reglementri i practici pot s constea n:

- obligativitatea recurgerii la proceduri speciale de recrutare pentru straini;

- condiionarea eligibilitii de nregistrarea la oficiile de ocupare a fortei de munca sau mpiedica recrutarea nominala a lucratorilor n cazul persoanelor care nu si au resedinta pe teritoriul statului membru respectiv.

Atunci cnd acordarea unor beneficii ntreprinderilor, de orice natura ar fi ele, este conditionata de ncadrarea unui procentaj minim de lucratori nationali, lucratorii proveniti din celelalte state membre sunt considerati lucratori nationali.

Cei care cauta un loc de munca pe teritoriul unui alt stat membru, beneficiaza de aceeai asisten ca i cea acordat propriilor ceteni. Lor li se aplic aceleai criterii medicale, profesionale sau care nu sunt discriminatorii pe criterii de cetenie. Atunci cnd un lucrator este destinatarul ofertei este nominalizat (personal), angajatorul poate sa l supun unei examinari profesionale. Lucratorii au drept egal de acces la formare n coli profesionale i centre de recalificare. Sunt nule de drept clauzele conveniilor colective sau individuale privind accesul, ncadrarea, remunerarea sau alte condiii de munc n masura n care prevd sau permit conditii discriminatorii fata de lucratorii resortisanti ai celorlalte state membre. Lucratorul ncadrat ntr-un alt stat membru, beneficiaza de egalitate de tratament privind afilierea si exercitarea drepturilor sindicale, inclusiv de vot. Egalitatea de tratament include drepturile si avantajele privind locuinele, respectiv:

dreptul de proprietate asupra locuintei de care are nevoie;

s se nscrie pe lista cererilor de locuinte, n regiunea n care astfel de liste sunt inute.

Familiile lucratorilor, incluznd sotul/sotia si descendentii mai mici de 21 de ani, precum si ascendentii sai si ai sotului/sotiei, care se afla n ntretinerea acestora au dreptul sa se stabileasca mpreuna cu acestia. Copiii trebuie sa fie admisi n sistemul de nvatamnt general, la cursurile de ucenici si de formare profesionala, n aceleasi conditii cu cei ai resortisantilor, statului n cauza, daca domiciliaza pe teritoriul acelui stat. n cadrul Comisiei, functioneaza un Birou european de coordonare a compensrii ofertelor i cererilor de locuri de munc. Regulamentul nr.1251/70 din 29 iunie 1970 al Comisiei reglementeaza dreptul lucratorilor de a ramne pe teritoriul unui stat membru dupa ce au ocupat un loc de munca. Dreptul de a ramne este caracterizat ca un corolar al dreptului de sedere. Acest drept are n vedere mobilitatea fortei de munca care presupune ca lucratorii sa poata ocupa succesiv mai multe locuri de munca, n mai multe state membre, fara ca acestia sa fie defavorizati. Priveste si dreptul de a ramne ca urmare a atingerii vrstei de pensionare sau din cauza unei incapacitati permanente de munca si rezulta din necesitatea egalitatii de tratament a lucratorilor. Dreptul de ramnere se aplica si membrilor de familie aratati mai sus. Sunt stabilite conditii privind durata activitii anterioare: - n cazul atingerii vrstei limita de pensie, sa fi avut un loc de munca n ultimele douasprezece luni, daca a locuit n acel stat cel putin trei ani fara ntrerupere;

- a locuit mai mult de doi ani fara ntrerupere si a ncetat sa mai lucreze ca urmare a intervenirii unei incapacitati de munca;

- daca a intervenit capacitatea de munca n urma unui accident de munca sau boli profesionale, care i dau drept de pensie, totala sau partiala, platita de o institutie publica. Nu mai este prevazuta conditie privind durata sederii;

- dupa trei ani de activitate salariata si sedere nentrerupta pe teritoriul acelui stat, ocupa un loc de munca pe teritoriul altui stat membru, pastrndu-si resedinta pe teritoriul primului stat membru unde se ntoarce, de regula, zilnic sau cel putin o data pe saptamna.

Pentru asigurarea unei politici de formare profesional comun, prin Decizia Consiliului din 2 aprilie 1963 au fost stabilite principiile generale ale acestui domeniu, menite s asigure tocmai libera circulaie a lucrtorilor, dreptul fiecarei persoane de a-i alege liber ocupaia, instituia, locul de formare, precum i locul de munc. Pentru a permite libera circulatie a persoanelor dar si a serviciilor au fost elaborate reglementari privind recunoasterea calificrilor profesionale. Ca urmare a Consiliului European de la Lisabona din 23-24 martie 2000, Comisia a adoptat o comunicare privind O strategie pentru piata interna a serviciilor avnd ca, obiectiv exercitarea n comunitati a libertatii de a presta servicii, la fel de simpli ca n cadrul unui stat membru. Comisia a elaborat o comunicare institulata Noi piete europene ale muncii deschise si accesibile tuturor, n urma careia Consiliul European de la Stockolm din 23-24 martie 2001 a mandatat comisia sa prezinte Consiliului European din primavara lui 2002, propuneri speciale pentru un regim mai uniform, mai transparent si mai flexibil de recunoastere a calificarilor.

A fost adoptata Directiva nr.2005/36/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoasterea calificarilor profesionale. Potrivit acestei reglementari, statele membre si mentin dreptul de a stabili nivelul minim de calificare necesar pentru a garanta calitatea serviciilor prestate pe teritoriul lor fara sa poata nsa sa impuna unui resortisant al unui stat membru sa obtina calificari pe care le stabilesc n general numai n raport cu diplomele eliberate n cadrul sistemului national de nvatamnt n cazul n care persoana a obtinut deja toate sau o parte din aceste calificari ntr-un alt stat membru. Orice stat membru gazda este obligat sa ia n considerare calificarile obtinute n alt stat membru si sa verifice daca acestea corespund celor pe care le solicita. Atunci cnd nu au fost armonizate conditiile minime de formare profesionala pentru accesul la profesiile reglementate de sistemul general, statul gazda poate sa impuna o masura compensatorie. Definitii din directiva 2005/36/CE profesie reglementata: o activitate sau un ansamblu de activitati profesionale al caror acces, exercitare sau una dintre modalitatile de exercitare este conditionata, direct sau indirect, n temeiul unor acte cu putere de lege si acte administrative, de posesia anumitor calificari profesionale; utilizarea unui titlu profesional limitata prin acte cu putere de lege si acte administrative la titularii unei anumite calificari profesionale constituie n special o modalitate de exercitare. Atunci cnd prima teza nu se aplica, o profesie mentionata la alineatul (2) este considerata profesie reglementata; calificari profesionale: calificarile atestate printr-un titlu decalificare, un atestat de competenta prevazut la articolul 11 litera(a) punctul (i) si/sau experienta profesional; titlu de calificare: diplomele, certificatele si alte titluri oficiale de calificare eliberate de autoritate a unui stat membru desemnata n temeiul actelor cu puterede lege si al actelor administrative ale respectivului stat membru si care certifica formarea profesionala n special n Comunitate. n cazul n care prima teza nu se aplica, un titlu mentionat la alineatul (3) este considerat titlu de calificare; autoritate competent: orice autoritate sau instanta autorizata n mod special de un stat membrusa elibereze sau sa primeasca titluride calificare sau alte documente sau informatii, precum si sa primeasca ce cereri si sa ia decizii, prevazute n prezenta directiv; formare profesionala reglementat : orice formare profesionala care urmareste n special exercitarea unei anumite profesii si care consta ntr-un ciclu de studii completat, dupa caz, de o formare profesionala, un stagiu profesional sau o practica profesionala; experiena profesionala: exercitarea efectiva si legala a respectivei profesii ntr-un stat membru;

stagiu de adaptare: exercitarea unei profesii reglementate n statul membru gazda, sub responsabilitatea unui profesionist calificat si nsotita eventual de o formare profesionala suplimentara. Stagiul face obiectul unei evaluari. Conditiile stagiului si conditiile de evaluare a acestuia, precum si statutul de stagiar migrant sunt stabilite de autoritatea competenta din statul membru gazd. Statutul de care beneficiaza stagiarul n statul membru gazda, n special n ceea ce priveste dreptul de sedere, precum si n ceea ce priveste obligatiile, drepturile si avantajele sociale, indemnizatiile si remuneratiile, este stabilit de autoritatile competente din respectivul stat membru n conformitate cu legislatia comunitara aplicabila. proba de aptitudini: un test care se refera exclusiv la cunostintele profesionale ale solicitantului si care este conceput de autoritatile competente din statul membru gazda, nscopul aprecierii aptitudinii solicitantuluide a exercita profesia reglementata n acel stat membru. Pentru a permite acest test, autoritatile competente ntocmesc o lista de discipline care, pe baza unei compa ratii ntre formarea profesionala impusa n statul membru respectiv si cea de care a beneficiat solicitantul,nu sunt atestate de diploma sau de titlul sau titlurile de calificare pe care l/le poseda solicitantul. Proba de aptitudini trebuie sa tina seama de faptul ca solicitantul are o calificare profesionala recunoscuta n statul membru de origine sau de provenienta. Aceasta priveste discipline selectate dintre cele cuprinse n lista si a caror cunoastere constituie o conditie esentiala pentru exercitarea profesiei n statul membru gazda. Proba de aptitudini poate include totodata si cunostinte de deontologie care se aplica activitatilor respective n statul membru gazda. Modalitatile probei de aptitudini, precum si statutul de care beneficiaza, n statul membru gazda, solicitantul care doreste sa se pregateasca pentru proba de aptitudini n acel stat sunt stabilite de autoritatile competente ale respectivului stat membru. Pentru recunoasterea diplomelor de nvatamnt superior a fost adoptata Directiva Consiliului nr.89/48/CE din 21 decembrie 1988 privind sistemul general de recunoastere a diplomelor de nvatamnt superior acordate pentru formarea profesionala cu durata minima de trei ani. Definiia diplomei de nvatamnt superior este urmtoarea: orice diplom, certificat sau alt titlu de calificare oficial sau ansamblu de astfel de diplome, certificate sau titluri:

care au fost eliberate de o autoritate competenta dintr-un stat membru, desemnata n conformitate cu actele cu putere de lege sau acte administrative ale statului membru;

din care rezulta ca titularul a urmat cu succes un ciclu de studii postliceale cu o durata minima de trei ani sau cu o durata echivalenta la fara frecventa, n cadrul unei universitati sau altei institutii de nvatamnt superior sau altei institutii cu un nivel similar si, daca este cazul, ca el a urmat cu succes oformare profesionala ceruta pe lnga un ciclu de studii postliceale;

care arata ca titularul are calificarea profesionala ceruta care i permite accesul la profesie reglementata n statul membru respectiv sau exercitarea respectivei profesii, daca educatia si formarea atestate de diploma, certificatul sau titlul de calificare oficiala au fost obtinute n special n Comunitate sau daca titlularul are o experienta profesionala atestata de statul membru care recunoaste o diploma, un certificat sau alt titlu eliberat de o tara terta. Observm c se face distinctie ntre:

- diplomele obtinute ntr-un stat membru, pentru care nu se mai cere si experienta profesionala;

- diplome obtinute n alt stat dect statele membre U.E. pentru care se impun doua conditii: - sa fi fost recunoscuta de un stat membru;

- titularul ei sa aiba, n baza ei o experienta profesionala de trei ani n statul care a recunoscut respectiva diploma.

n cazul n care ntr-un stat membru gazda, accesul la o profesie reglementata sau exercitarea acesteia este conditionata de posesia unei diplome, autoritatea competenta nu i poate refuza resortisantului unui alt stat membru, din motiv de calificare necorespunzatoare, accesul la profesia respectiva sau exercitarea ei n aceleasi conditii ca si pentru resortisantii statului membru gazda:

n cazul n care solicitantul detine o diploma ceruta n alt stat membru pentru exercitarea respectivei profesii pe teritoriul sau;

n cazul n care solicitantul si-a exercitat cu norma ntreaga aceasta profesie timp de doi ani n ultimii zece ani ntr-un alt stat membru care nu reglementeaza aceasta profesie, avnd unul sau mai multe titluri de calificare oficiala.4.4.5 Libertatea de stabilire

Libertatea de stabilire priveste att persoanele fizice ct i societile constituite n conformitate cu legislaia unui stat membru i avnd sediul social, administratia centrala sau locul principal de desfasu