D"- N urma întâmplării nenorocite, care a dat pradă flăcărilor cas­

telul Pelişor din Sinaia, Suveranul a hotărît ca anul acesta să-şi petreacă Vilegiatura în castelul din Poiana Iţcani (Jud.

Câmpulung), dăruit încă din anul 1921 Casei Regale Socotim interesant să dăm câteva amănunte asupra reşedinţei de

vară a Regelui nostru.Intre 1920 şi 1921, pe timpul când d. dr. Dory Popovici era m i­

nistrul Rucovinei, din iniţiativa unui comitet bucovinean, în frun­tea căruia, în afară de cel citat, se mai găsiau şi reposatul ge­neral Mircescu, pe atunci comandant al diviziei de Rucovina, s’au strâns fonduri dela diferite instituţiuni şi dela populaţie, şi s’a con­struit, în cea mai pitorească regiune a Carpaţilor bucovineni, pe un teren donat de fondul bisericesc, un castel de vânătoare, ca să fie dăruit Principelui Moştenitor de atunci, actualul nostru Rege.

Castelul se află la poalele vârfului Giumalău, în tr’o poiană m i­nunată, poiana Iţcani, de lângă valea Putnei.

Construcţia e de lemn. începută în 1921 a fost terminată deabia in 1923. Mobilierul din interiorul castelului parte s’a făcut la şcoala de arte şi meserii din Câmpulung, în motive româneşti şi parte la

Garda Castelului din Poiana Ilcani.

Dr. jos: Pe peronul de intrare al Castelului.Fotografie din 192b: Regele Ferdinand

şi Regina Maria.

şcoala de meserii din Vijniţa, cu motive ru- tene. Societatea doamnelor bucovinene a supraveghiat ţesutul covoarelor.

In anul 1923, Regele Ferdinand, trecând cu automobilul prin judeţul Câmpulung, din Ardeal spre Cârlibaba, s’a oprit la castel. Atunci s’a şi inaugurat această reşedinţă regală. Dar deabia în August 1924 regele a stat mai multe zile aci. In urmă castelul a fost. vizitat de Regina Maria, Principesa I- leana şi Principele de Hohenlohe.

Castelul din Câmpulung este aşezat în tr’un colţ extrem de pitoresc. El se află la 25 klm. depărtare de oraşul Câmpulung, şi depe te­rasa lui se văd, în depărtare, vârfurile stân- coase ale munţilor, pădurile seculare de brădet şi covorul verde al podişurilor, mici. L in ia albă a drumului se ia la întrecere în­tr’o goană de suişuri şi coborâşuri, cu şi­nele lucii ale căii ferate, ce se încolăcesc ca doi şerpi. Torente de apă spumoasă şi năvalnică se asvârl peste văi, iar piscurile

Privelişte in Valea Putnei şi crucile din vârful stâncilor.

Runoul, Măgura, Rodia şi Tomnaticul îşi pleacă frun­ţile încărunţite, ca să privească la învălmăşeala din vale. Pe stânci, stau de straje ic i una, colo una, răs- leţite^ crucile eroilor din timpul marelui răsboi, în ­semnând locul unde în 1916 a fost frontul rusesc şi austriac.

In jurul castelului se gSseşte cel mai bogat loc de vânătoare: urşi, mistreţi, Cerbi, căprioare şi cocoşi de munte populează codrul bătrân, care coboară agale, peste muntele Mestecănişului, la vreo şase kilometri dela castel. Pe pârâul Iţcani şi Putna e o piscină şi crescătorie de păstrăvi, aşa încât nu există loc mai frumos şi mai bogat în ţara noastră.

Terenul e înalt, şi e o plăcere să petreci vara în acest ţinut: Câmpulungul e la o altitudine de 700 de m.; Jumalâul are 1860 m., Rarăul 1657 m., Mestecă- nişul 1300 m., iar celelalte piscuri, cum sunt: „Atlam şi Eva”, „Măgura şi Tomnaticul”, de abia trec p*ste

1.^' L NUMAI IN AMBALAJ ORIGINAL

suPcaiOAftÁTUTueon

APELOB DC (OlONIA

P A U funu l cel riA j

DISCUT Şl SUAV

2 Iunie 1932

o mie de metri, pretutindeni îl/po ţi sui

^Castelul regal d in Poiana Iţcani for­m ează un punct de reper pentru oricare escursionist, şi nu există plăcere mai mare desigur pentru un tiirist încercat, decât să treacă în şase ore pânfHa Vatra Dornei, în trei ore la Pescăria din Arges- tru, în ’ 5 "ore până în vârful G iumalăului şi în 9 ore până la 'vârful Rarăului, unde sunt vestitele pietre ale Doamnei. Le­genda spune că între stâncile Rarăului şi-ar fi ascuns Dom niţa Ruxandra, soţia lui Petru Rareş, toate comorile ei, ca să nu pue mâna pe ele vrăjmaşii. Sus în vârf se găsiau trei pietre şi când s’a ru­gat Domniţa, una dintre ele s’a prăvălit la vale şi a îngropat sub ea toate nesti­matele şi toate bogăţiile câte le avea. De atunci, n’au mai rămas sus în vârf decât două. Cea de-a treia piatră, care a aco­perit comoara se găseşte jos, la locul unde a venit să se închine Domniţa. Dacă vrei s’o vezi, potriveşte aşa timpul, ca să dormi peste noapte în casa „Nectarie” şi să te scoli în faptul zilei, cam pe la 2— 3 dimineaţa, pentrucă nicăeri mai bine ca

Dr. : Dormitor in Castelul Regal din Po­iana Iţcani. Jos : Sala de mâncare din

Castel.

dea« • nu să ’ adm iri un răsărit de soare. Cândşti . ^ ra noril° r! până să te desmeticeşti de somn nu vei i

Puhi'6-1 pe- munte- sau Ia marginea unui ocean.câteva fotografii de-ale castelului regal din Poiana

ieseputea

Hali şi sală de aşteptare în Castelul Reyal din Poiana-Iţcani.

Iţc.anului şi suntem încredinţaţi că vor avea darul să îndemne pe. mulţi să viziteze aceste locuri pitoreşti.

G. CUŢANA-Câmpulung

fU w m L

WAHNEDOMNI.COPII [A U D N V I O f t E A Z A

C O N F O R T E A Z A

Kjecomandalá in franţa d? peste I0.000 docfori şi dentişti

La cumpărare observaţi marca de control

É l Jîjb fRE fiR fîrFABRICATION

I 932

2 Iunie 1!)32

• 4 3 3 3m m â□ a iM iH s i

ii»«i mt

lllM'l iiullkii

\Ţ lll|||ll||lll||||lll||||l

Regele Carol însoţii de Voevodul Mihai, a fă­cut o călătorie de agrement pe Dunăre, dela Brăila la Sulina, unde a inaugurat un nou ca­nal de eşire la mare.

Fotografiile pe care le prezintăm în această pagină, redau câteva aspecte din această că­lătorie şi anume :

1) Regele Carol, Marele Baldvin, preşedintele C.

Scodrea, pe bordul yachtului „Carolus Primus”. 2) Suveranul întreţinându-se la debarcaderul din Tulcea, cu repre­zentanţii cultelor minoritare. 3) D-nii miniştri lorga, Ghica şi Vâlcovici în aşteptarea yachtului regal, la Sulina, în faţa palatului C. E. D. k) Suveranul gustând pâinea şi sarea oferită de pri­marul unui port dunărean. 5) Marele Voevod Mihai la comanda şalupei-au- lomobil, care i-a fost oferită în dar de comisiunea europeană a Dunării.

2 IunU Î&S& REALITATEA ILUSTRATA

Răspundeţi cu sinceritate

1. Preferaţi judecata Dvs. orică­rei alte păreri străine, atunci când e vorba să întreprin­deţi ceva ? .............. ..............Acceptaţi uşor responsabili­tăţile ? . „ . . . . .....................

3. Când nu vi se oferă atribuţii de responsabilitate, vi le că­utaţi singur ? ..........................

4. Puteţi discuta cu sinceritate şi fără jenă despre caracte­rul şi aptitudinile dvs. ? . . . Vă menţineţi părerile atunci când sunteţi contrazis ? . . .

6. Vă împiedică modestia, teama, sau deferenţa, să vă expri­maţi sincer părerile ? . . . . Vă place să faceţi noui cu­noştinţe ? ................................Vă feriţi să vă revărsaţi neca­zul asupra altora, atunci când pierdeţi la jocul de noroc ? .

Da Nu

la chestionarul de mai jo s :Da Nu

9. Obicinuiţi acte de iniţiativă ? .........

10. Insistaţi asupra unor fapte, a căror responsabilitate exclu­sivă vă va reveni ? ...........................

11. Aveţi energia de-a îndeplini îndatoriri desagreabile ? . .

12. Când aţi luat o hotărâre, o pu­teţi abandona, fără supărare ?

13. Puteţi lucra în prezenţa altora,fără a vă simţi stânjeniţi ?

14. Vă place să atacaţi problemegreu de rezolvat ? ..................

15. Puteţi profita de ideile altora, fără a fi numaidecât in flu ­enţat de ele ? ..........................

16. Vă puteţi exprima părerile cu siguranţă ? .............................

Vă veţi acorda nota şase pentru fiecare din chestiu­nile la care puteţi răspunde „da“. Dacă totalul notelor trece de 48, aveţi oarecare încredere în dv. Dacă aceste răspunsuri însumează numai 24 sau mai puţin, trebue să luaţi măsuri pentru desvoltarea „încrederii în propria dv. capacitate“. Dacă treceţi de 72 de puncte, sunteţi unul din cei cari ştiu să se domine şi au deplină încre­dere în ei.

1TIINŢA, căutând mereu f a u z e l e ” efer^clre'^^Ş c o n c e n t r e a z ă « gerilor în viaţă cu scopul d e - a le înlătură, * nefastului rol

tot mai mult atenţia asupra __ ̂ lipsa, de încrederepe care „sentimentul de inferioritate sa y

In sine — îl joacă în acţiunile noastre. ^ recunoscut, m-1 Cel mai bun indiciu ca râul est f . ţn timpui d in un?* ’

oferă faptul că psichanaliştu au ad „„intele indiv izilor şi dis-descoperind asemenea simţim inte _ P anaiizei personale trugându-le cu ajutorul magiei mod pare să se înru-

un procedeu adesea foarte efl. ^ c,e trebuinţat’e de popoarele pri- dească In mod ciudat cu riturile în trebu in ţa i

mitive, pentru a goni pe diavol. neîncredere, origineaFrecvenţa acestor nefaste sim ţim inte ,. ¡dului şi Ce se poate

lor, modul in care se exercită asuPra tni ^e faţă o chestiune a- face impotrivă-le, formează în mome iaK0ratorul psichologic supra căreia se fac intense investigaţii■ descoperit în spi-Colgate, din Hamilton (New-York). Sava ţ sentimente de sub- ritele studenţilor şi ale profesorilor ast „n tuor, făcând cu a- evaluare, de neîncredere necunoscute p £ \

ceastă ocazie comunicări extrem de inte numai un m ic pro- Un rezumat al acestei anchete ne arat inferiorităţi pe

cent de persoane scapă complet de obse oeste efecte dăuna- care-ar avea-o: că pe când în unele căzu durează toatatoare sunt temporare, în tr’altele, influe ţ chiar, sunt han- viaţa; şi că 50% din oameni, dacă nu mai de să confirmedicapaţi de ele. Ceeace-i mai ciudat, istoria . . ln Napoleon, ;«ste constatări, citând între a lţii pe Abranan w fUoso{ul| prin- Kaiserul Wilhelm, Newton savantul, şi Nietzscn

Ire victimele acestei obsesii. „„mnlnl lu i Demostene,Mergând mai departe, în trecut, avem exemp avut ambiţia

strălucitul grec. încă d in prim a sa tinereţe acest Jns& un

devie orator, să subjuge mulţimea cu ve a se descuraja

făcea să vorbească peltic şi *n5 , 'ânB5 acest handicap de puţin, omul acesta se hotărî să în limbă, pen-

“ ®t de evident. Luă o pietricică pe care O P malul măriiru a împiedeca plictisitorul sâsâit şi se P 5 străbată sgo-

exercitandu-şi vocea, până când aceasta ajuns

'«otul fâcut de vaiuri. înteleaeni nefasta pă-Prin sentimentul de neîncredere In sine, 1 ţ 8 destin etc., re pe care am avea-o că, fie p r in natura, ¿urn sunt cei

(li®m. fl atât de inteligenţi, de merituoşi, de ’ d puţin dău- Jurul nostru. Sentimentul acesta n ’ar f i a ca­

n t ac ar rezulta d intr’o justă şi astfel D in contra,sen noastre. Lucrurile nu stau însa deloc ast t spirituaie, litwit î e f°rmat d in vagi ş i misterioase d in ceeac.etorm -e "lnţelegere, sau de vre-o auto-analiza . d i’y idui ajunge

meazj aşa zisa tim iditate! In cele. din ur[na dobândite pnnnusiirCOnvinga c’ar avea defecte fundamenta , rce şansele

In viatk StV alte îmPrejurări, şi-l fal.se şi de neînteme­iate Uneori victima descoperă cat de false ş aiteon se '•upuneSeSer̂ aprecierile pe care le făcuse asup ^ - răul

acestJ U,ne? examinări medicale. P?1Jc.hanall! U flCe totul spre a rectifio ” ,nd°eli de sine” , până la rădăcini, ş ej_

»ar m, oul pe care pacientul şi l-a tac“?mil «in numeroase sunt cazurile In rar«* virtazurile In care victima nu ajunge să-şi |

dea seama de falsitatea acestui sentiment de neîncredere şi trece prin viaţă în tr’o stare de îndoială, de stânjeneală foarte supără­toare atât pentru el, cât şi pentru cei din jurul său. Această din urmă situaţie e dintre cele mai tragice, întrucât victima poate fi prin talentele şi aptitudinile sale ignorate, cu mult deasupra ce­lor din jurul său. Totala-i lipsă de încredere în sine, îl împiedică să facă demersurile prin care s’ar putea afirma.

Chestiunea încrederii în sine capătă astfel o importanţă imensă. Fiecare om normal posedă o bună parte de încredere în sine sau cel puţin, ar trebui s’o poseade şi lipsa ei implică sentimentul in ­feriorităţii sau cum se mai numeşte; „reacţia in feriorităţii” .

Chestionarul ce însoţeşte acest articol a fost redactat în scopul de-a da fiecăruia din cititorii noştri posibilitatea să determine gradul de încredere în sine pe care-1 are. In cazul când cineva descoperă că-i lipseşte acest resort, se impune să caute imediat să stabilească dacă are în tr’adevăr motive reale pentru acea­stă atitudine sau dacă nu cum­va e vorba de timiditate bolnă­vicioasă^

Fiecare om e ca o mână de cărţi, cu şanse şi neşanse. O ri­care ind iv id — exceptând ne­bunii şi id ioţii, — poate ocupa un loc în tr’una din nenumăra­tele forme ale activităţii ome­neşti. Nimeni nu este „sută la sută” perfect în toate, dar iarăş, nimeni nu poate fi sută la sută imperfect. Patrick Henry nu pu­tea scrie, iar Washington Ir- ving era incapabil să ţie cuvân­tări.

Raţionând puţin, vedem că prin înlăturarea „complexelor in feriorităţii”, fiecare ind iv id e, în tr’o anumită direcţie, superior semenilor săi.

Din moment ce fiecare om se naşte cu aptitudini speciale, n i­meni nu trebue să se lase năpă­dit de ideea inferiorităţii, ci trebue să caute a-şi descoperi şi exploata darurile cu care na­tura l-a înzestrat.

Mai curând sau mai târziu, viaţa ne pune pe toţi în situaţii unde am putea cădea victime sentimentului inferiorităţii şi a- nume atunci când încercăm să intrăm în ritmul lumei ce ne înconjură. Un tânăr cu aptitu­din i de artist, care in tră totuş la drept, se va lovi cu siguranţă de insucces şi de aci, descura­jare.

Demostene voind să-şi cori jeze defectul de vorbă, punăn- du-şi o pietricică sub limbă, ţi­nea discursuri la marginea mă­rii, aşa încât să domine sgomo- lul valurilor.

6

tărtm Pa"1 deCUrg ,ucrurile: ho- târim că ne-ar plăcea sau c’ar

caHerâ ,îmbrătoăm 0 «numită rănrfnri I?cerS&lT> in repetated ir nu r a,1{’8em scopul, aar nu reuşim şi suntem cu­prinşi de descurajare. Mulţi a- bandonează lupta şi-şi urmează v.| a vegetând, năpădiţi de 1 marăciune. Atunci se insinuiază

£]Sfn flU?l '" ^ v id u lu i sentimen­tul inferiorităţii. îşi spune ă da.că n a Parvenit să facă ceeace a W ercat, nu e bun de nimic Ş că semenii săi sunt înzestraţi cu daruri, pe care el nu le are.

la tn fâT f xtreme- victima îşi ia intamplare o ocupaţie ob-

scură evită lumea, evită respon- sabilităjile, devenind un ratat, o

d?n,yi 3 Vle,li’ pe când aptitu­dinile care-ar fi putut face o-

McCls!ÎafU" f 1 -ferici,e speculaţii, zac lăcăfuite, In cele mai izolate

r!VUn 2le £ ersonalităţii sale. Câteva din hazurile observate

sau etate de cercetători, pun în lumină aceste principii gene-

e8!>nn -ta de cincisPrezece ani fe r ind**" Care sentimentul in­ferior taţii are mai multe şanse sa puie stăpânire pe cineva

aduftiW dC ,adal?tare la lumea adulţilor e In sine destul de

fn8toc să1”*” peda*°8ii insă, i să V1? in ajutorul copii­

lor, le pun piedici, astfel că lup­ta pe care individul o dă, in a- ceaslă perioadă de tranziţie, de­păşeşte adesea forţele de care dispune. Unul dintre cei cari au

fn in î proba chestionarului din

S număr6H°r Pagini’ reali*ând un număr de puncte surprinză-

inzestrate dpS’ -ra " " om bine eliaentă’ f i"h ln,C0? ‘estabilă i"-

că nn i « w declară’ cu tHsteţă,a firm e 6 nicIodată să se

Iată povestea sa: In cursul cn Pilănei vorbia cu p lrln tii

Etatea5' ! 5 la . ,n.cePut Particula-

nu făcur^nim ic peiUni0^1"6 c Î

insă? faptuÎnfncepu « ¡ ¡ T S ti

- eper ^ - - ^ r Ecercau să;l desbare de el arg!

ost nen,?1 dC °ara«hi«s a r i i «ost pentru un adult să vorbească astfel. Profesorii V u i -mară aceeaş tactică nefericită

să evHe "ta1 fU Kă băiatul încePu

un W A S f r a T R ' - î !; « « > « «ÎBc»“ ia le de “ mbi‘“ î spre marea-i satisfacţie, desco-

InceputVfn61, ad“nări Publice, mai ca un h„fX,Celent’ dar întoc-

începu si3"18 de defectul să^ începu să spioneze figurile ce-rnnoW1* asistenţă,, pentru a des-

sa deven^atât h 'roniei' Team*<>i î s r , >”ţ«cepu să gâfâie, îl cuprfnse un

reaPăru°npărinţii VsT hiuI ,defect s«i ii otrăviseră într’a K n ^*ul, cu teama ridicolul»,* s a.'su&ssr d«rele * * * •fura atât cTe puţin impozantă Î î o figura atât de urâtă în!?*, ? apariţia sa în politică,’ i "e spu ne a „Maimuţa din Illinois”.

REALITATEA ILUSTRATA

Toată viaţa sa, Lincoln a suferit de sentimentul inferiorităţii, de­terminat de această ridiculizare, cu câre-a fost întâmpinat la de­but.

Se spune că atunci chiar, când a scris faimoasa cuvântare dela Gettysburg una din cele mai

logilor simţimântul inferiorită­ţii şi care pot fi observate la persoanele din jurul nostru.

Victimile acestei obsesii sunt lipsite de curaj, geloase şi amă­râte de succesele obţinute de ceilalţi, mai cu seamă în dome­niile unde au luptat şi ei.

Abraham Lincoln a isbulit să înfrângă „sentimentul inferio­rităţii" determinat'de urâţenia lui. Tabloul nostru îl înfăţişează în camera lui, studiând în faţa focului.

Mulţi dintre cei cari trântesc uşile şi se aruncă in fotolii co- miţând multe alte acte de bru­tală afirmare, nu s’au născut astfel ci caută pur şi simplu să combată complexul inferiorită­ţii, luând atitudini dominante şi indrăsneţe. G. D.

minunate lucrări ce s’au făcut în acest gen, Lincoln, in tr’un acces de melancolie, avu im ­presia că era o epavă, iar dis­cursul său, o inepţie. Spre deo­sebire insă de omul cu defectul de limbă, Lincoln găsi un an­tidot pentru obsesia sentimentu­lui de inferioritate, uitându-şi defectele, şi se apucă să lucreze la desvoltarea geniului său.

Acum, după ce-am văzut că oameni de-o extraordinară pute­re de caracter, ca Lincoln, Na­poleon şi anticul Demostene, au reuşit a se ridica deasupra sen­timentului de inferioritate, sau deasupra unor adevărate lipsuri pentru a atinge culmile succe­sului, vă atragem atenţiunea a- supra altei clase de indivizi, cari caută să înfrângă comple­xul inferiorităţii, printr’o „sur pra-încredere de sine” deve­nind extrem de îndrăsneţi şi căzând în păcatul îngâmfărei. Acesta este tipul omului sec, fanfaron şi egoist. Poate face orice, poate aranja afacerile ori­cui, poate rezolva orice proble­mă naţională şi internaţională dac’ar avea numai prilejul să stea de vorbă cu cei din fruntea treburilor publice şi să le dea sfaturile preţioase. Se întâmplă uneori ca acest ind iv id să fie luat în serios şi să ajungă în tr’o situaţie de mare importanţă, unde-şi demonstrează incompe­tenţa, şi curând se trezeşte pe panta căderii.

Aceşti indivizi, vorbind psi- hologiceşte, sunt nişte încurcă lume. In loc să se vadă aşa cum sunt, ei încearcă să se convingă întâi pe ei şi apoi pe ceilalţi,— în mod inconştient fără îndoia­lă, — c’ar fi cu totul altfel. A- ceastă supra-compensaţie a sen­timentului de inferioritate îi împinge să încerce imposibilul, iar nereuşita nu face decât să le mărească Îngâmfarea. Supra compensaţia e de obiceiu mai dăunătoare sănătăţii spirituale a individului, decât o modestie exagerată.

Mult mai interesante sunt în ­să simptomele ce indică psicho-

Frumuseţea şi anotimpurile

Dacă în ioifte timpurile fe- meea luptă pentru frumuseţea ei, primăvara, mai jnult ca ori când, această emulaţie devine intensă din pricina atâtor obsta­cole. In adevăr, niciodată ca în lunile Mai şi Iunie, vântul, soa­rele, praful, nu-şi arată mai straşnic duşmănia lor împotri­va frăgezimei unui ten.

Spre a combate efectele rău­făcătoare ale acestor elemente, sfătuitoarea pricepută a tuturor femeilor cochete, Laura, atât de mult apreciată pentru ştiinţa ei în tot ceeace interesează frumu­seţea unui chip, a compus mi­nunatele produse cu materiale aduse personal din străinătate. Admirabila Apă Laura cu ha- mamelis şi esenţe de migdale, care curăţă perfect fardul şi în- locueşte săpunul, Crema Laura Nr. 1, pentru apărarea tenului de vânt, pârleală, roşeaţă,-, cu suc de plante şi hydrochinonă ce lecuieşte pistruile şi Crema Laura Nr. 2, care e moartea co­şurilor fiind compusă din cele mai pure substanţe medicamen­toase.

Câte trele aceste produse for­mează baza frumuseţii femeii şi se găsesc cu optzeci de lei fla­conul sau borcanul, la toate dro­gheriile, farmaciile, parfumerii- le şi En gros la renumita Casă de parfumerie Excelsior, Calea Moşilor 78, care a fost distinsa de curând prin decorarea cu Meritul comercial cl. I, a unuia din patronii săi, d-nul Michel- sohn.

2 Iunie 1932

Sé recunoaşte întotdeauna©

ă B a c t e r i a n ă “

Luni Marţi Miere.

3 nuanţe din ce In ce mă albe

DINŢI MAI AL B Icu 3 nuanţe în 3 zile dUpi„tO „gură bacteriană” se recunoaş- trebuinţaţi metoda cunoscută :te imediat şi nu se uită niciodată. Kolynos pe perie uscată. EsteDesgustul este instinctiv la as- ficient un centimetru de Kolyno»pectul dinţilor pătaţi, stricaţi, in- pe o periuţă uscată. Instantaneugălbeniţi sau de un alb îndoelnic, transformat într’o spumă eferve*-in gingii cu aparenţe nesănătoase, centă şi antiseptică, de un volun1Această stare este cauzată de mi- de 25 de ori superior, ea pStriW'lioanele de microbi de care gura de in fiecare crăpătură, cavitateeste mereu bântuită şi contra că- şi deschizătură. Ea curăţă dlnţ"rora pastele de dinţi obişnuite bine şi face să dispară caura rău-sunt neputincioase. Ini. Urmaţi această metodă

Kolynos-ul este un germicid; el dinţii Dv. vor fi totdeauna n1*1omoară 190 milioane de microhi albi. Sur&sul Dv. va lăsa să seîn 15 secunde. „Gura bacteriană” vadă o gură sănătoasă, dinţi i® un

mai alb strălucitor şi gingii intr’° st?” re perfectă. încercaţi un tub Kolynos chiar astăzi.

C R E M A D E N T IF R IC AA ntisepticO'

este asanată şi dinţii devin albi cu 3 nuanţe în 3 zile.

Pentru rezultate mai bune,

KOLYNOS

2 Iunie 1932 REALITATEA ILUSTRATĂ

EALITATEA SPORTIVĂC am p io n atu l reg ional

1 9 3 1 - 1 9 3 2Clasamentul definitiv se prezintă astfel :

1. Venus U 8 4 2 202. C. F. R. Z4 8 3 3 19 (1,84)3. Unirea Tricolor 14 8 3 3 19 (1A2)4. Juventus Î4 7 2 5 165. Voevodul Mihaiu 14 4 3 7 116. Olimpia U 3 4 7 10 (0,68)7. Macabi U 4 2 8 10 (0,65)8: Sportul Studenţesc u 2 3 9 7

VENUS— C. F. R. 2--2 (1 0)

Cu toate că Venus a dominat, C. F. fi.-ul trebuia să câştige, deoarece Venus a marcat un gocd, care trebuia sancţionat fault. Venus reuşeşte să marcheze în primele minute prin Volodea. Toată repriza e dominată de C. F. R. fără rezultat. Raport de cornere 7-2 ptr. C. F. R. In repriza secundă, contrariul, Venus domină, dar C. F. R.-ul egalează prin Chiroiu I şi ridică scorul prin Baciu. Venusul ratează un 11 m. Apoi, la un 16 m. bătut de P. Vâlcov, acesta faultează şi scoate mingea din braţele lui Foran. In această repriză, raportul de cornere a fost 2-1 pentru Venus.

M. SENI

O A N I V E R S A R ELa 21 Mai şi-au sărbătorit nunta de aur (50 de ani dela căsă­

torie) demnul şi doamna medic colonel C. Praporgescu.Astăzi cănd viaţa de familie a slăbit atât, socotim o datorie

să înregistrăm sărbători de acestea, care alcătuesc o pildă vie.

Echipa Venus s’a clasat campioana Bucureştilor.

S U matchul Venus-C. F. R., a luat sfârşit campionatul regio­nal pe unul 1932. Venus fiind declarat campion al Capi­talei. Dăm re?” ’iatul matchurilor şi clasamentul acestot

campionat.

TUR : C. F. R.-Venus 2-3; Juventus-Voevodul Mihaiu 3-1 ; Macabi-Olympia 2-0; Venus-Sp. Studenţesc 5-0; Unirea Tricolor- C. F. R. 3-1; Juventus-Macabi 0-0; Unirea Tr.-Sp. Studenţesc 4-0; Olimpia-Vv. Mihaiu 2-2; Juventus-Venus 3-2; Macabi-C. F. n. 1-0; Unirea Tr.-Olimpia 4-1; Vv. Mihaiu-Sp. Studenţesc 3-1; Juventus- Unirea Tr. 2-1; Macabi-Sp. Studenţesc 1-1; V enus-Olimpia 0-0; C. F. R.-Vv. Mihaiu 2-1; Juventus-C. F. R. 3-3; Vv. Mihaiu-U nirea Tr. 2-2; Venus-Macabi 2-0; Sp. Studenţesc-Olimpia 2-1; Sp. Stu- denţesc-Juventus 3-2; Olimpia-C. F. R. 3-0; Venus-Vv. Mihaiu i-i; Unirea T.-Macabi 2-2; C. F. R.-Sp. Studenţesc 4-2; Olimpia-Ju- ventus 4-2; Vv. Mihaiu-Macabi 3-1; Venus-Unirea Tr. 2-2.

RETUR : C. F. R.-Unirea Tr. 6-1; Juventus-Vv. Mihaiu 9-2 ; Venus-Sp. Studenţesc 7-1; Macabi-Olimpia 1-0; Juventus-Macabi 1-0; Unirea Tr.-Sp. Studenţesc 2-1; Venus-Juventus 2-1; C. F. R.- Macabi 3-2; Vv. Mihaiu-Sp. Studenţesc 0-0; Olimpia-Unirea Tr. i-u; Macabi-Sp. Studenţesc 1-0; Unirea Tr.-Juventus 2-0; C. F. K,- ]0. Mihaiu 6-1; Venus-Olimpia 1-0; C. F. R -Juventus 4-0; Unirea n v Mihaiu 2-0; Venus-Macabi 3-0; Olimpia-Sp. Studenţesc 3-1 ; xn „ -°limPia 1-1; Unirea Tr.-Macabi 3-2; Venus-Vv. Mihaiu

Vv- Mihaiu-Olimpia 4 C. F. R.-Sp. Studenţesc 3-1, Ju- °re ̂ -O lim p ia 5-2; Venus-U nirea Tr. 2-2; Vv. Mihaiu-Macabi 2-1;

R.-Venus 2-2.

un Z°?f?rm tuturor aşteptărilor, Venus — care nu a pierdut nici dittnüiA , retur — a reuşit să câştige campionatul, la mică nu n , C' F• R • Unirea Tricolor. Juventus, complet decăzut

Putut face figură onorabilă în retur.

In fund, în picioare: (dela st. la dr.) : Victor Rădulescu, Fr. Mess, doamna Titi Zaharia, doamna Titi Tatuşescu, doamna Mara Hristodorescu, Maior G. Praporgescu, Dan Tatuşescu, d-na Didina maior Praporgescu, G. Caliga, dr. Tatuşescu, Em il Caliga, d-ra Marioara Caliga.

In mijloc, stând jos: (dela dr. la st.) : D-na Cornelia Rădu­lescu, doamna Mariana Praporgescu, doamna Tantzi Mess, doamna Pulheria Praporgescu şi d. medic It. col. C. Radu Pra­porgescu, St. Praporgescu, procuror general şi doamna Eugenia Caliga.

In faţă jos: (dela st. la dr.) : Ticu Mess, Dica maior Prapor­gescu, şi Floricica Mess.

Pinţi albi si frumoşi: ChlorodontExcelenta pasta de dinţi cu mentei Chlorodont cu gust răcoritor face dinţii albi

şi cruţă totodată şi şmaljul dinţilor, dâ dinţilor un luciu de fildeş, acţionează

prin sărurile ei de oxigen la o curăţire naturala a guri şi înlătură mirosul urât.

L‘ dinţi: Chlorodont Apa de gură: Chlorodont_______l'erii de dinţi: Chlorodont__________________________ _____ r ,tu— i- .r 40 l ei pentru copii 30¡i-'Pi.- Tub Tnăro foi. slicl.i ‘ÎS. t.c *>« I "

ip ; r h I n r o ti o n t s i r e f u z a 1 i o 1 i c g i m_i ţ_n_l ]_Q_. j p e r e ţ i c u \v\ s i_s_t e n [ß_ n u m a A X J o r o u u i n ------- . -----------

Duminecă 29 Mai a avut loc la hyppodroinul Băneasa,clasica fesorilor secundari, la care au participat peste 2000 de delegaţi din toată (ara. St. sus: Un grup de congresişli în faţa Ateneului, unde a avut loc congresul. Dr. : Unul din oratori ţinându-şi cu­vântarea.

Duminecă 29 Mai a avut loc la hipodromul Băneasa, clasica alergare a Derby-ului Român. Cursa a fost câştigată de armăsarul Leu al d-lui Negropontes, admirabil călărit de jokeul Csillag. St, sus: Emoţionantul finish. Leu trece potoul, urmat de Ou de Paşte al d-lui Schwartz. Dr. sus: Un colţ al tribunei, în ziua Derby-ului. E de notat că vremea a favorizat foarte mult această alergare, atră­gând la hipodrom mii de bucureşteni.

Sus: Săptămâna trecută s’a inaugurat în Capitală localul Fundaţiei I. Dalles, clădit de A- cademia Română, în Bd. I. C. Brătianu. St. : La Galaţi a avut loc Sâmbătă şi Duminecă un mare congres industrialo-comer- cial, la care au participat d-nii G. Taşcă, ministrul Industriei şi Comerţului, A. Chemale, secre­tar general al aceluiaş departa­ment şi d. Grigore Trancu-laşi, fost ministru al Muncii. In foto­grafia alăturată îi vedem în mij­locul unui grup de congresişli.

Foto. I. Berman-Realitatea

No. 2 7 9Numele şi pronumele

Adresa.

EALIT, LUSJRATA

ACEASTĂ actriţă care apare pentru prima oară pe ecran în „Păcatul Madelenei Claudet" cucereşte spectatorul, mai mult, îî uimeşte prin versatilitatea talentului său,

prin pătrunderea şi magistrala naturaleţă cu care străbate o în­treagă gamă de situaţii, întruchipând cele mai diferite tipuri: delicioasă ca un porţelan de Saxa, în prima parte a filmului, oferă câteva clipe ihai târziu, dezolantul aspect al prostituatei şi mişeătoarea mască a bătrânei vagabonde — pentru a nu cita decât punctele culminante ale. abilei sale interpretări. . •*

Ne aflăm înaintea unuia d in rarele elemente ce se pot clasa în rândul marei Sarah Bernhardt. întocm ai ca şi această celebritate a teatrului, He- len Hayes e dotata cu un fizic armo­nios, a cărei fragilitate, ce merge până Ia vaporos, frizând chiar im ­precisul, oferă o plasmă extrem de maleabilă, puternicului său tempera­ment artistic.

Actriţa a păşit pentru prim a dată pe scândurile scenei Ia vârsta de şase ani.

„Cu toată atmosfera sa cosmopolită,Washingtonul e mai curând un o- răşel” si'vinea ea reporterilor, cari

res

veniseră s’o intervieweze, în urmi#răsunătorului său succes. „Avea o singură şcoală de dans, fi^Pventată de întregul tinereţ dela fetele celor mai de seamă personagii ale oraşului, până la mine, care eram foarte săracă. Nimeni din familia mea n’a mai călcat vre-odată pe scenă. întâmplarea făcu ca un prieten

al mamei să deschidă un teatru şi cum avea nevoie într’una din piese de o fetiţă, o rugă să mă lase să a- par în acel rolişor. Mama consimţi. Am jucat toată iarna, iar micii mei prieteni dela şcoala de dans, veniau regulat Să mă vadă. întâmplător, im­presarul Shubert mă remarcă şi o convinse pe mama să mă ducă la New-York, unde am jucat câţiva ani cu contract”.

La expirarea acestui angajament, a revenit la Washington, unde-şi con­tinuă activitatea scenică. Curând însă, un alt impresar new-yorkez îşi a- minti de ea şi o chemă pentru a juca cu John Drew (unchiul lui Barry- more). Astfel se succedară evenimen­tele, pomenindu-se pe la 18 ani ar­tistă consacrată, cu o reputaţie bine stabilită, bucurându-se de admiraţia unanimă a publicului şi de elogiile presei.

„Nu ştiu dac’aş sfătui pe o fată să îmbrăţişeze cariera scenică” spune Hayes „pentrucă eu personal, n’am vrut şi n’am încercat nimic în a- ceastă direcţie. Am fost pur şi simplu luată de vârtejul împrejurărilor. Oa­menii de teatru îşi amintiau de mine şi mă chemau, probabil pentrucă eram talentată”.

Deşi resursele şi personalitatea sa s’ar fi pretat celor mai diverse inter­pretări. Helen Hayes a fost silită să joace mereu roluri de ingenuă. Era atâ de tânăfă, atât de drăgălaşe, şi de seducătoare, încât publicul nu putea suferi s’o vadă altfel.

„N’am câtuş de puţin tipul de fe- mee-copil” protesta Helen Hayes, cu puţin înainte de-a veni Ia Hollywood

„şi începusem să mă simt extrem de stupidă ţopăind pe scenă şi cocoţân- du-mă pe braţele fotoliilor. Dar în teatru n’am fost lăsată să trec dela ti­nereţe la maturitate. Voiu avea poate acum această şansă, întrucât publicul cinematografelor nu mă cunoaşte şi nu are asupra mea păreri preconcepute. Mă găsesc înaintea unei mari tentative, în care voiu învinge sau voiu fi învinsă”.

Victoria sa, după cum aţi avut ocazia s’o vedeţi, a fost mare, dar ceeace ea numeşte tranziţie, e în fond un adevărat „salt mortal”.

Helen Hayes are acum 26 de ani şi e căsătorită cu romancierul american Charles Mac Arthur. Acum doi ani a devenit mama unei drăgălaşe fetiţe, cunoscută în tot cuprinsul Statelor Unite sub porecla de „Act of God Baby” expresie ce s’ar traduce prin „copilul accident”. Iată în ce împrejurări s’a dat această poreclă :

Actriţa se afla la Los Angeles, unde juca în „Coquette”, piesă de mare suc- ce atinsese 80 de reprezentaţii. Constatând că era gravidă, doctorul ii or­

donă să înceteze orice activitate scenică. întâmplarea făcu ca tot atunci teatrul unde era angajată să se închidă brusc, deşi avusese una din cele mai bune sta­giuni. Or în asemenea cazuri, există o lege de echitate actoricească ce dă conce­diatului dreptul Ia o săptămână preaviz, sau la salariul pe acest răstimp. Direc­torul încercă să scape de această obligaţie recurgând la o clauză a legii care spune: „excepţii se vor face în caz de foc, scandal sau întâmplare neprevăzută”. Individul acesta avu strălucita idee, atunci când chestiunea ajunse înaintea tri­

bunalului, să invoace maternitatea actriţei care, spunea el, era un caz fortuit ce-1 scutia cu desăvârşire de orice obligaţie faţă de toţi actorii. Bineînţeles, lipsa de lo­gică a acestui argument, nu-1 împiedecă să piardă pro­cesul, dar presa înregistră cazul şi făcu mult haz pe această chestie, întrucât „Act of God Baby”, luat ad li- teram mai înseamnă „copil făcut de Dumnezeu”.

Intre timp, Helen se afla da Hollywood şi cum nu prea citeşte ziarele, ignoră multă vreme ciudata celebritate de care se bucura co­pilul său. Intr’o zi însă, an prieten din New-York îi telegrafiă următoarele trei cu­vinte: ,,E noul Messia”. După ce-şi bătu în zadar capul să pătrundă înţelesul acestei criptice misive, actriţa ajunse la concluzia că amicul înebunise. împărtăşi această pă-

(Continuare in pag. 15-a).

Directorul protocolului curţii regale inii spune . Puteţi să-mi telefonaţi mâine dimineaţă la 8, la

curte, şi o să vă comunic ora audienţei.— „Dar, Majestatea Sa e la 8 dimineaţa la curte?”

„In fiece zi, afară de Vineri şi zilele de sărbă­toare. Majestatea Sa pleacă dela reşedinţa particulară şi soseşte la curte, cu o oră sau o jumătate de oră, îna­inte de deschiderea biuroului.

Această convorbire mi-a şi dat primele indicaţii a- supra caracterului matinal al regelui Faisal, care vine la biurou înaintea funcţionarilor săi, dând astfel o p ildă de punctualitate şi de energie.

A doua zi, Tahsin-Be-Kadr, directorul protocolului, îm i fixă ora audienţei la 11 precis. Exact la oră am fost introdus la Suveran ; primirea cea mai simplă şi cea mai cordială ne scuteşte de plictiseala protocolară. Simţi că Suveranul vrea ca vizitatorul să nu fie nici impresionat, nici emoţionat. Dealtfel, în acest cabinet de lucru, totul este de o simplicitate care întrece orice lux. Mobile simple, un birou simplu. Cu un gest simplu şi natural regele Faysal îm i arată un scaun unde mă aşed, alături de el. Vorbeşte araba literară cu o voce gravă şi limpede, fără să se grăbească, ca un om de stai, care ştie că-şi calculeze valoarea cuvintelor.

Cât priveşte portretul său fizic e prea cunoscut, ca să trebue să-l mai refacem, căci orientalii sau euro­penii îi cunosc înfăţişarea înaltă, faţa slabă <u tră­săturile accentuate, profilul clasic, pe qare îl pre­lungeşte o Ub^ă altă dată neagră ca abăMpsul, astăzi căruntă. Sur^ţa ina occidentală de su^tjfcij^modern,

Sus: Regele Faysal la vânătoare. St. : Suveranul fotografiat în mijlocul unui grup de curteni.

ca şi odinioară sub burnusul larg de emir arab, regele, la fel cu prinţul de altă da'ă, a păstrat acea atitudine mândră, care nu se poate dobândi, ci este înnăscută în sufletele alese. In relaţiile cu supuşii săi, regele Irakului a stabilit tradiţiuni democratice înaintate. In afară de ceremoniile oficiale, unde se impune re­dingota, suveranul primeşte pe vizitatorii săi în haina de toate zilele. De două ori pe săptămână, Miercurea şi Sâmbăta, poarta palatului e deschisă tuturor supuşilor, bogaţi sau săraci, cari vin cu vreo cerere la rege. Acesta îi ascultă, le ia petiţiile şi le trimite serviciilor respective, adnotându-le cu mâna lui, spre a indica soluţiile ce trebuesc date.

Adesea, î n momentul când regele pleacă din palat cu suita lui, înainte de a se sui în automobil, vede câte un grup de oameni cari aşteaptă: sunt su­puşi^ veniţi de departe, cari-au sosit după audienţă. Regele se înapoiază a- tunci la birou, îi primeşte şi îi ascu ltă

cu bunăvoinţă. Dacă uneori, trebue să plece dela birou înainte de-a fi is p r ă v it

examinarea tuturor plângerilor, îşi ia hârtiile în tr’o servietă de piele, ca să le cerceteze în palatul său particular, în mijlocul plantaţiilor sale.

Regelui Faysal nu-i plac paradele şi nici manifestările publice. De aceea, foarte adesea, se serveşte de a u to m o b ilu l

său particular, ca să nu f ie re cuno scu t,

în trecerea prin stradele oraşului. De multe ori cere aghiotanţilor săi şi deni-

"Tf nitarilor dela curte să poarte haine ci- ■> yile obicinuite, pentru ca prezenţa lor.

în jurul său, să nu facă să fie recu-

. , , , , noscut, şi să nu atragă atenţia mulţi mei- volanul automobilului poţi vedea pe suveran c o n d u c â n d ci

însuşi, fericit de această libertate, identică cu aceea pe care o au supuşii sal.

Vânătoarea e pentru rege o adevărată plăcere, şi e considc-

‘' n C“ Un .?chlt?r de frunte! tenisul şi plimbări lungi pe jos, prin lanurile sale, completează sportul regal.

p ă r jîo fs a le 6 eCOnomice sunt astăzi Pe Primul plan al preocu-

Aflând că vreun irakian şi-a organizat o industrie, mică sau

aranfflHS®,nTri,r"™,TO®iţ-MUULlli

«5^-WVv~0>>\

j.ar trece prin minte ca această m ică informaţie meteorologică: „Vremea bu­nă continuă, căldura în creştere”, ar a-

vm vre-o legătură cu rubrica de fapte d i­verse, crime şi violenţe, din ziua următoare sau că a fost unul din motivele care au deter­minat pe d. X să-şi bată soţia, pe d-na Y. să-şi împuşte soţul.

Deasemeni, nimeni nu va bănui că un val de frig ar putea determina sinucideri, o în ­treagă serie de excrocherii, furturi şi alte de­licte împotriva proprietăţii. Cu toate acestea, faptul e perfect exact. Savanţii au ajuns la concluzia că vremea exercită una din cele mai puternice influenţe asupra acţiunilor ome­neşti.

In cursul celor douăsprezece lun i ale anu­lui, vremea nu numai că influenţează sănă-

. tatea şi dispoziţia fiecăruia, dar şi succesul sau insuccesul unui ind iv id . Ea va determina sau discordia în căsnicia sa, va face ca fiul să-şi ia cu succes examenele, la universitate, sau să fugă cu o dansatoare.

Fiecare, fără îndoială, găseşte logic că un val de frig poate produce pneumonie, iar căl­dura excesivă insolaţii mortale, dar aceste re­zultate vizibile nu constituesc decât o in fim ă fracţiune, din influenţele pe care vremea le exercită asupra omenirei. Ii rezonabil ca ma­ma, care-şi trimite copilul la şcoală, în Sep­tembrie, să se teamă că micuţul va cădea vic­tima yre-imui accident, în primele zile de stmrdalnicie, cu ceilalţi copii. Dacă nu, latunci nenorocirea s’ar întâmpla după toate proba-

îtaţue, in Ianuarie, când pământul e acope- îiri lU Pole^ ^ bine nu; minunatul Octom-

6 a npfastft, când mama are cele mai im ?anse sa'l yadă adus pe braţe acasă, cu

I îcior scrântit, sau cu d inţii sparţi.® ,constatat că un ii oameni

apropierea unei furtur n 'c lor. Se stie menea

supra oamenilor, precum şi asupra animale­lor; nu mai încape îndoială că mai există şi alte elemente necunoscute, tot atât de puter­nice.

Profesorul, Edwin (i. Dexter a fost cel care a demonstrat că omorurile şi alte acte de vio­lenţă se produc atunci când vremea e caldă, iar infracţiunile premeditale, ce se comit îm ­potriva proprietăţii, au loc pe vreme rece. Se pare că primele fenomene ar fi o resfrângere a-iritaţiei nervoase, produse de creşterea tem- peraturei vara, iar cele din urmă, ar fi deter­minate de presiunea financiară ce se simte în ­totdeauna iarna. In acest din urmă caz mai intră în joc fără îndoială influenţele pe care vremea le exercită asupra spiritului. In timpul iernei, cei cari practică frauda sunt stimulaţi intelectualiceşte dar nu aţâţaţi, — o stare ca­racteristică la mai toţi oamenii, pe frig. Au tim pul şi dispoziţia meditaţiei, elaborând ast­fel iscusite planuri de furt şi înşelătorie. Se pare că factori ca: presiunea atmosferică şi electrizarea aerului afectează atât spiritul cât şi corpul.

Acum vreo doi ani doctorul E. B. Rent-Octombrie este în general, luna ce­

lor mai multe accidente.

pot prevedeain i, în oasele şi bătătu-

mpnoo • cat ^e dureroase devin în ase-l)ătătnrnlrCAmstan^e încbeeturile reumatice şitiile nu f(î* !’ im:ilele rePntate pentru profe-afeetate H glCe pe care le fac Sllnt probabil «eeţate de „vreme” în a ™ „ l n,i

Savantul nu maineva spunând că

npi • Că meleI»erstjţ]*t!r°,S;1 r 1 ,cal aciensuce, nu mai e o su

in acelaş mod. rade acum, când aude pe „miroase” apropierea unei furtuni îşi anunţă venirea

caracteristice, nu

Nuci cel măi

frifţ, (je chestiune de căldură saul)H l'f» IY1 / , w Sau uscăciune si dp nrfisin-n*»

în f ir ip ă . KiecariCu,e «le ahnosi

uscăciune şi de presiune e din proprietăţile c.unos-

-■rei are profunde influenţe a-

. "tiuit 0s: Hunii

Or.: /n .. .

e e Ploioase, neqitstorii de încălţă- - 'ÎÎ '“ mai Pr°oste afaceri. Wlţrc din drumul către Roma,

fi. l^e ‘ IUi'Ur '̂hr

schler, din Rochester (Minesota) a descope­rit, prin tr’o serie de experienţe că o furtună e determinată în genere de o regiune unde se produce o scădere a presiunei atmosferice şi unde aerul din împrejurim i porneşte pentru a restabili echilibrul, ’'determinând vânturile şi toate celelalte fenomene ale furiunei.

D in tr’o cauză fiziologică încă necunoscută, scăderea presiunei atmosferice face ca oame­n ii să reţie în ţesuturi o cantitate de apă mai mare decât de obiceiu. Schimbarea nu e mare. In înfăţişarea individului nu se produce nici o turburare vizibilă; lotuş muşchii se umflă puţin. Pe de altă parte, când presiunea atmos­ferică sporeşte, surplusul de lichid se elimină, prin transpiraţie sau alte secreţiuni.

Rezultatul e un fel de contradicţie. Cu cât presiunea atmosferică e mai mică, presiunea apei din corp creşte şi invers. In cazul unei persoane ce se bucură de-o sănătate perfectă, fenomenul trece neobservat. Nu e nevoie însă decât de o m ică presiune internă saupra unei încheeturi inflamate, asupra unei bătături, a- supra urc i răn i vechi, sau dinte cariat, pen- truca atenţia posesorului să fie atrasă în chip neplăcut, făcându-1 să prezică vreme rea.

D-rul Sinith a dovedit că fenomenul de mai sus are loc şi in trupul multor animale, a- tunci când se produce o scădere în presiunea atmosferică. Aceste animale dau senine de tri- steţă şi nelinişte, în ajunul unei furtuni, întoc­mai ca mult persoane de-o excesivă sensibi­litate.

In această serie de teorii respinse la înce­put şi dovedite perfect exacte mai târziu, intră cazul acelor persoane care pretind că „miros” furtună. „Simt în aer că va ploua” , vă va spu­ne unul din aceşti „renifleuri” şi în opt din zece cazuri se va dovedit că a avut dreptate. Aceşti profeţi spun în genere că simt mirosul prafului de pe câmpii şi mirosul fundurilor de râuri, eleş’iee sau bălţi şi au dreptate. Gaze de diferite feluri se acumulează în materiile vegetale putrezite, de pe fundurile apelor stă­tătoare. Mare parte din aceste gaze au miro­suri puternice. Dacă presiunea atmosferică scade, gazele acestea vin la suprafaţa apei, în cantitate mai mare decât de obiceiu. In con­secinţă, aerul conţine cantităţi mai mari din aceste gaze mirositoare, atunci când presiunea aerului scade. Animalele, la care simţul m iro­sului e mai puternic decât la oameni, percep fară îndoială aceste diferenţe cu mai multă jişurinţă, ceeace explică faptul că profeţiile lor asupra timpului sunt în atâtea rânduri juste.

Dar presiunea aerului nu e singurul element atmosferic, ce exercită importante influenţe a- supra omenirei şi asupra pământului. Efectele pe care umiditatea le are asupra simţim inte-

omeneşti, au fost înregistrate în statisticile

boalelor şi ale morjei. Profesorul Theodore Madsen, din Copenhaga, crede că diversele e- pideinii se datoresc schimbărilor pe care ano­timpurile le determină în corpul omenesc, ce reacţionează la modificările intervenind în temperatura aerului, în umezeală şi în canti­tatea de lum ină solară.

D-rul Hopmann dela universitatea din Colo­nia, a descoperit că dezordinile mintale, nebu­nia şi sinuciderile, sunt mai frecvente^ in cursul primăverii, adică tocmai atunci când te-ai aştepta ca fiecare om să se bucure de trecerea iernei posomorite. Cercetările sale l-au dus la concluzia că faptul se datoreşte u- nei reduceri considerabile a luminei solare, în cursul înoratelor luni de iarnă, urmate de excesul subit al primăverii când toţi se gră­besc să iasă din case, pentru a se bucura de el.

O influenţă întrucâtva misterioasă, care a început abia acum să fie serios studiată, este aceea a genului de electricitate din aer. _ Lu­crând cu un pacient, care se întâmplă să fie extrem de sensibil la varia[iunile timpului, a observat că individul se simţia stimulat şi re­împrospătat atunci când atomii de aer erau încărcaţi cu electricitate pozitivă, dar se sim­ţia abătut şi obosit când electrificarea era ne­gativă.

Cum aceste oscilaţii între pozitiv şi negativ ale electrificării, sunt foarte frecvente, în ae-

12 REALITATEA ILUSTRATA

pentru a declanşa un cutremur, prin explozi:' energiilor acumulate trep­tat, în rocile pământului. Zilele de înăbuşitoare arşiţă sunt cele ce pre­pară cutremure, întrucât — după partizanii moderni ai teoriei de mai sus, presiunea atmosferică e atunci inai ridicată decât oricând.

Vremea a exercitat întotdeauna re­marcabile influenţe asupra religii­lor. Cutremurele, inundaţiile şi fur­tunile au făcut pe oameni să năvă­lească în biserici, spre a ruga pe zei să înceteze prăpădul. In vara anului 1928, anotimpul a fost ne­obicinuit de rece la Londra. Feno­menul a avut obicinuitele repercu­siuni asupra boalelor şi asupra pro­centului de morţi, dar ceeace s’a re­marcat mai mult, au fost efectele pe care le-a avut asupra comerţului.

In ziua de 7 Iulie, avură loc în-bi­sericile Londrei solemne servicii re­ligioase pentru încălzirea vremei.

St. : Cofetăriile fac afaceri bune pe timp frumos.

Jos : Diferenţierea formei nasu­rilor, după climă. Dela st. la dr. : nasuri ale rasei negre; m ijloc; na­suri ale rasei galbene; dr. : nasuri

ale rasei albe sau caucaziene.

2 Iunie 1932

rul celor mai multe localităţi, faptul poate ex­plica valurile de depresiune şi veselie ale o- menirei, determinate de diferitele aspecte ale timpului.

Făcând experienţe similare, un alt doctor german, Friedrich Dessauer, din Frankfurt am Main, a constatat că electricitatea negativă din aer reduce tensiunea arterială şi îngreuiază respiraţia, pe când electricitatea pozitivă, are efecte contrarii; medicii au atribuit tot aces­tor variaţiuni electrice şi atacurile de astmă.Aceste efecte electrice au fost însă atât de pu- ^ţin studiate, încât nimeni nu ştie precis ce schimbări fizice'ar determina.

Un alt exemplu recent, ce ilustrează influen­ţele vreiîieţ, asnprâ omenirei, ne furnizează statisticile instituţiei americane întitulate „Na­tional Safeţy JKouricil”. înregistrând acciden­tele ce se’ produd'în şcoală, în cursul diferi­telor luni ale anului, experţii au constatat că dealungul lui Octombrie accidentele sunt cu 50% mai numeroase, decât în Septembrie, A- ceastă. diferenţă pare la început greu de ex­plicat. Zăpadă , şi îngheţuri care să determine căderi sau accidente de patinaj sunt rare, in Octombrie. Singura explicaţie rezonabilă ce s’a dat, invoacă tot temperatura.

In Octombrie, aerul e rece în cursul dim i­neţilor şi al serilor. Frigul împiedecă întru­câtva rapida reacţie a muşchilor, la copiii cari se joacă în curţile şcoalelor şi degetele lor prind cu mai puţină siguranţă braţele apa­ratelor de gimnastică.

Vremea a făcut ca m ii de întreprinderi să eşueze şi multe alte m ii să reuşească. A ruinat imperii, ridicând altele în loc. Rase întregi au sucombat sub influenţa unor schimbări de climat şi aceleaşi condiţiuni au creeaţ alte rase, care să le în ­locuiască. Chiar vechea idee că timpul ar avea vre-o legătură cu cauza cutremurelor, a fost dacă nu acceptată, cel puţin su­pusă celei mai serioase examinări.

Timp de 16 ani, între 1914 şi 1929, doctorul Luis Rodes, dela Observatorul Ebro din Tortosa (Spania) a notat toate cutremu­rele înregistrate de seismografele observatorului. A comparai ora când s’au produs aceste cutremure, cu locul soarelui pe cer şi cu aproximativa temperatură, determinată de această situaţie, asupra punctului unde avusese loc cutremurul. A constatat ast­fel că o mare parte (lin cutremure s’au produs atunci când soa­rele se afla aproximativ la amiazi, iar temperatura şi presiunea atmosferică, eraw probabil mai ridicate.

Lfectul cel mai important îl are după cât se vede presiunea atmosferică, întrucât aerul apasă asupra pământului cu o greu­tate de zece mii de kilograme pe metru pătrat ceeace ar reveni la aproape zece milioane de tone de fiecare km. patrat de pă­mânt. O diferenţă de o jumătate cm. în tr’un barometru determinăo diferenţă de o jumătate de milion de tone, in presiunea pe care aerul o exercită asupra soarţei terestre; după geologi, e destul

Sus: Deaseinenea restaurantele sunt pline, când vremea e bună.

Credincioşii se îmbulziseră în biserică şi s’a aflat în urmă că toţi erau italieni, fabricanţi de îngheţată, dintre cari peste o mie veniseră la Londra anume în acest scop şi murian de foame, întrucât vremea era prea rece pentru a vinde îngheţată.

Climatul este unul dintre principalii fac­tori de diferenţiere între rase. Astfel Scan­dinavii sunt blonzi, iar Africanii negri, pentrucă cei dintâi trăesc în negurile reci ale nordului, iar cei din urmă. în tr’un continent cald, unde au nevoie de o piele neagră pen­tru ca soarele să nu poată ataca nervii. Dife­renţierile nu se opresc însă aci. Nasul cu nă­rile larg deschise caracteristic la rasele ne­gre, este atribuit de evoluţionişti faptului ca au trăit din tim puri imemorabile în ţinuturi tropicale, unde n’aveau nevoie să încălzească aerul mai înainte de a-1 trage în plămâni, dar trebuiau în schimb să expulzeze cât mai mult din căldura trupului. Nasul subţire, cu nări înguste al raselor âlbe, pe de altă parte, s’ar datori traiului în tr’un climat rece, unde pre­domină condiţiuni exact contrare aşa că aerul de respirat trebue încălzit, în drum spre p lă ­mâni. Astăzi, dacă negrii sau albii încearcă să răstoarne legile trecutului şi să trăiască în climate im proprii nasurilor lor, pot plăti ten­tativa cu suferinţe şi chiar cu boale.

Dacă fiecare din negustori ar putea deter­mina vremea de care are nevoie, s’ar naşte groaznice conflicte. Astfel spre exemplu, co­fetarii vor zile însorite pentrucă, după cât reese din statistici, atunci realizează cele mai mari afaceri. Lumea iese probabil după cum­părături şi se opreşte pentru a lua prăjituri.Gospodinele ies şi ele la plimbare, în zilele

frumoase, pe când dacă plouă, stau acasă şi-şi fac singure pa­tiseriile. Apoi sunt copiii cari, în zilele cu soare, se joacă tot timpul în aer liber, ceeace le dă poftă de mâncare şi multe mame trimit atunci după pateuri sau prăjituri.

Ceeace-i mai ciudat, ian anotimp ploios e de obiceiu dezas­truos pentru comerţul de încălţăminte; faptul pare la prima ve­dere greu de explicat. Motivul e însă foarte simplu. Când plouă mult, lumea poartă galoşi aproape tot timpul, uzând mai puţin încălţămintea.

Acum câţiva ani, nivelul marilor lacuri din America de Nord începuse să scadă treptat, probobil datorită ciclului de 11 ani, a) ploilor şi altor elemente meteorologice, ce corespunde aproxi­mativ ciclului petelor solare. Această mică scădere a n iv e lu lu i

lacurilor a avut însă însemnate reprecusiuni asupra navigaţiunei, din această regiune şi oraşul Chicago fu luvinuit că fura toată apa marilor lacuri, prin râul Chicago, din ..acul Michigan. Si­tuaţia reveni apoi la normal şi nivelurile apelor începură să se ridice la loc, un fapt pe care meteorologii ..»■ fi putut să-l pre­vadă, cruţând o serie de neînţelegeri şi U rbuiari.

In Anglia, inginerii sunt şi mai ingrijaţi de scăderea apelor din(Continuare în pag. 10-a)

Sus: Un sondor care sapă galerii la două-trei sule de metri în pământ; Stânga: Vedere ge­

nerală a Duştenarilor.

Dreapta: Un i;nc pentru transport

asinii şi în cele din urmă in păcură, ce arii.: în cuptoare uriaşe.

Nu oricine cunoaşte infernul animat, unde muncitorii negri şi murei-tri serijilesc cu­mintele pământ, spre a p-, spa uleiul negru şi fierbinc'.

Î i VIZIUNE DE INFERN

De departe, spre Moreni, pâlpâirea unei flăcări uriaşe, te face să crezi că in tri iară in infernul de altădată, când ardea aici, neîntrerupt, celebra sondă. Dar şoferul meu cunoscător, are grije să mă liniştească, spu- nâiidu-mi că flacăra aceia spăimântătoare e un incendiu „oficial”, un tub uriaş, înăl­

ţat la douăzeci de m etii deasupra solului şi prin care se scurge ca să fie mistuit de învolburarea flă­cărilor, surplusul de gaze, cari altminteri, lăsate li­bere, ar ameninţa întreaga regiune.

> rător di regiunea / ■re lucrează' In puţuri.

Tos: O hegnă. cea mai nrimitivă in?1:!. m l jtc(rolului

14 REALITATEA ILUSTRATA 2 Iunie 1032

Acest uriaş luminător, predomină peisajul, din vârful dealului unde a fost instalat.

Roiau pretutindeni, în jurul nostru, muncitori negri de păcură şi de noapte. Treceau peste grămezi de fierărie, în grupuri, înarmaţi cu instrumente ciu­date. Chiar o lopată obicinuită, ţi se părea ireală, în mâinile lor pline de cră­pături adânci, prin care uneori, păcura se scurge ca prin nişte şănţuleţe. Alţii, cu câte o pâine mare, rotundă, sub braţ, mergeau la odihnă. Se aşezau pe iarba uscată a unui dâmb, îşi puneau o mână sub cap şi adormiau liniştiţi, sub cerul liber şi la ;> sută de .metri de flacăra luminătorului.

Am colindai satul care se întinde câţiva kilometri, înţesat de sonde şi case albe, pe care flacăra luminătorului îşi joacă reflexele, ca pe 1111 decor de ara­bescuri. Pretutindeni se aude murmurul neîntrerupt al pământului, când în­fundat ca mârâitul unui monstru subteran, când deslănţuindu-se ca o cascadă de trăsnete: sgomotul vieţii petroliere.

Un tren mic ca o jucărie, te duce până în gara Răicoi.In spatele ei, o pădure de sonde. De departe, sondele par subţiri, dar când

te apropii vezi că ai putea să te plimbi prin ele cu automobilul.

Un drum inkndat de pe­trol"*. “rupt de o sondă, la

Buştenari.

Stânga: O sondă pitică la Moreni; Sus: Lucrările pentru punerea temeliei unei

noui sonde.

CÂMPINA ŞI BUŞTENARI

Câteva minute după ce pie­rise, în urmă, câmpul de son­de dela Băicoi, altele au apărut, înşirându-se pe lângă lin ia de fier. Era Câmpina, capitala pe­trolieră a ţării. Oraşul mic e alb şi curat de parcă zilnic ar fi spălat cu benzină. Numai ce­rul, deasupra e murdar de fu­mul rafinăriilor, cărora, de pre­tutindeni, li se văd furnalele înalte. Doar când vine noaptea, cerul capătă culoarea roşie a flacărei luminatorului dela Mo­reni, care-şi reflectează pâlpâi­rile până aici, pe nourii ceru­lui.

De aci, plecăm printre dea­luri, la Ruştenari. Urcuş greu, până la satul căţărat pe înăl­ţimi.

Ca în tr’o poveste, pădurile verzi de odinioară s’au transfor­mat în păduri de sonde. S’au tăiat drumuri pe unde a pă­truns automobilul.

La Buştenari, unde este cea mai veche exploatare petroli­eră din România, am găsit gama tuturor instalaţiunilor pentru extras petrolul; dela cele maiprimitive până la ultimul cuvânt al technicei, o technică ce progresiv, jează tot mri mult forţa motoarelor, înlăturând braţele muncitorilor flămânzi-

Sus: Un tune de transport, circulând pe dru- murile inundate de noroaie, ale reyiunei

petrolifere.

întrebuin*

INTRE CAI şi H. P.

Aici se mai obicinueşte de către micii exploatatori, sondarea cu procedeele cele mai primitive. Oamenii sapă cu braţele, un „puţ” adânc între 250 •i'11 metri, până se ajunge I5 stratul de păcură. Pământul .şi ţiţeiul se scot cu bu­toiaşe, trase cu un sistem ric macarale, numite „hegnă” ,' pus în mişcare de cate un cal, care se tot roteşte intr’un manej, spre a învârti un fus mare, pe care se

2 Iunie 1932 REALITATEA ILUSTRATA

infisoară sârmele de cari sunt lctfate butoiaşele. Şi oamenii cari sapă şi caii cari se rotesc neîncetat, sunt bătrâni, foarte bătrâni, rămăşiţe ale unei lum i vechi care mâine nu va mai ti poate’nici în amintirea celor ce

vor veni.Moşnegii aceştia vorbesc des-

pre vremurile când erau pe aici mai mulţi lupi decât sonde. Are vorba lui ceva impresionant. Nu numai „fântânarii” prim itivi sunt in contrast cu exploatările moderne.

Sunt aici sisteme de sonde p i­tice, făcute parcă după măsura treiiuşorului dela Moreni. Iar alături de ele se înalţă turlele Iţiliantice ale sondelor moderne „rottarie”, unde totul se face numai cu maşini. 0 căruţă ar­haică trasă de doi boi slabi, e întrecută de un tanc puternic, remorcând un tren întreg de camioane pline cu ţevi, motoare şi tot felul de materiale, din care, mâine, o nouă sonda, se va înălţa spre cer. Pământul e ţe­sut cu conducte, prin care pă­rură se scurge în rezervoare, de unde apoi este pompată peste dealuri, zeci de kilometri, până la rafinării. Pe deasupra, pe stâlpi puternici de fier, trec ca­bluri electrice, groase cât un deget, prin care aleargă năpras­nic un curent de 25.000 de volţi.

Printre casele satului, unele ţărăneşti, altele noi, construite după ultimul cuvânt al arhitec­turii, vezi mari cu încăperi multiple, cazărmile care adăpos­tesc câte 3—400 de sondori, fframadiţi murdari şi obosiţi, i :ite_ 15—20 într’o singură ca­mera, pe un pat comun d<> scân­duri.

Munca lor nu cunoaşte odihna nici ln z* de sărbătoare.

CEPTURA

eptura ^ de ? loe5U> se ■»«*'etroliferg n°uă re« il' ^

«şteau J 0i'-rei ani’ Pe aiciîeau • ?ar. oamenii cule-

S la rpni'1 V,ilor De «ceia,La tot nPtu,ra este modern.

°nda în eruntîA ? m * încerca

,prit”- La Strict culturăonde. clnnnt!i J aceste I’fmi aproniat ^ alarma.

■a '»bul care v ""f. din ele' l;lrnântului er^6" 13 fundul

arc Pornia Spre,r ŞUrUbat altu1’R°mot ca n ^ezerv°are. U n

* înţelegi te face0 Razele năm- ,r°, ’ îm Pins f:lră îi meroe ?s ’ ţâşneşte ["n,e- în refer, Se aşeze cu~!c multe or I ° ai;ele de fier.

Păcura înr 'Cvi,e Plesnesc,"npm

Cea mai desăvârşită t ragediană! HELEN HAYES

(Urmarea din pag. 9-a)

rere soţului său, care se văzu nevoii să-i spue ceeace încer­case să-i tăinuiască atâta timp, ştiind că avea s’o mâhnească.

„Am rămas ca trăsnită” spunea apoi Helen „eu care in­tenţionam să păstrez cea mai desăvârşită tăcere în jurul co­p ilu lu i meu, îm i vedeam din- tr’odată secretul în paginile hu- moristice ale presei new-yor- keze” .

„Mica Mary Mac Arthur” con­tinuă mama „nu va fi actriţă, pentrucă ar însemna să lip ­sească prea mult de acasă şi asta l-ar nemulţumi grozav pe Charlie, tatăl ei, care s’a sătu­rat de absenţele soţiei. De altfel, însăşi Helen a început să se sa­ture de meseria ei şi ceeace o mai face să lucreze, e dorinţa de-a câştiga şi de-a economisi destul, pentru a se putea re­trage în tr’o zi definitiv.

JAMES GRAY

O vizită la regele Irak-ului

(Urmarea din pag. 10-a)

mare. regele Faysal manifestă pentru aceasta mult interes şi în tr ’o bună zi — fără ca să pre­vină pe cineva — soseşte deo­dată la dânsul, ca să vadă in ­stalaţia, aşa cum aceasta e de fapt şi nu aşa cum i s’ar arăta, în tr ’o vizită oficială. Dacă stră­duinţa e serioasă, o încurajează, făgădueşte sprijinul său, înles­n iri legale şi cumpără el însuşi o cantitate de produse, chiar dacă nu e de prim ă calitate. Plantaţiile personale ale rege­lui, pe care le-am vizitat în după amiaza acelei zile de au­dienţă, măsoară circa trei m ii de hectare, unde sunt încercate toate culturile. Regele voeşte să facă personal toate experien­ţele, spre a scuti pe supuşi de încercări costisitoare. Când o

a isbutit, în plantaţiile regale, ea e recomandată şi cul­tivatorilor irakieni, cari astfel pot fi siguri că nu vor pierde n ic i timpul, n ic i banii, nicj munca. Această ultimă trăsătură de caracter a suveranului com­pletează fizionomia morală a regelui Faysal şi tădează se­cretul popularităţii de care se bucură, printre supuşii săi.

A. G.

ÎNGRIJIREA

TENULUIeste tot atât de esenţială

Şrămrea corpuluica şi

C e l e 2 c r e m e P o n d s

sunt un mijloc ideal pentru

înfrum useţarea tenului.

v j n tâ ţ i temen mc

conşt iente

joacă frumuseţea

ecranulu i şi mu lte ţ>ersona

din lum ea întreabă

de rolu l covârş itor c e l

viaţa unei lemei.

Ş » « S 5 S C ă r ţ i - r e v i s t e“ f i e ru l . Î “W in conta«' 5*eea> Când a Incendiul.

6 »A er.“Pîie- oa- ca

‘ »au toató ̂ eruPţie,‘ ,?P'«c H , l o c u ţ iu n i le

'Iul iriul ~.-ând F

‘/ S i e r i i . 85 în 'ătUre

, J ’ÎRmeu ‘,*rea se revoltă, o-

..CS,'„SnScrn.‘!rastru i ' CU forţele ̂lui Şlslal™

I0NRL MUNTEANU

Moş Grigore Sfătosu: „Jucă­rii", versuri pentru copii, — 100 pag. editura „Adevărul” S. A.,— o carte menită să constitne cel mai potrivit dar pentru cei m i­ci.

(T ipărită pe hârtie velină, cu numeroase ilustraţiuni şi o co­pertă în culori, — lucrarea Iui Moş Sfătosu se găseşte de vân­zare pretutindeni. Preţul exem­plarului este de 25 lei.

n t u b m a r e ( i c

C o l d aau W n i -

* l i i n $ C r e a rn

R o nd s c o s t ă 50

I c i . T u b u l m i c ,

n u m a i 40 l e i

¡»Iodul de în trebu in ţa re

P e n t r u c u r ă ţ i r e a p ie le i . Seara ,

îna in te de culcare. p lică ţi ( To/i/

c r e a m P'onil s pe obraz. U le iu r i le

fine pătrund ‘adânc în p o r i ¡fi curăţă

murdăria şi p ra iu l depuse in t im p u l

zile i mai bine şi mai u şor decât să­

p unu l şi apa. Ş te rge ţi apo i u şor crema

de pe obraz cu un şervet m oa le .

D a c ă aveţi tenu l aspru , ap lica ţi d in

• n o u p u ţină crem ă pen tru n o ap te .

A ceas tă cremă lace pielea ne tedă şi

fragedă.

P e n ţ r u ca p u d r a s ă p r i n d ă ţ i

t e n u l să fie a p ă r a t d e v â n t şi

s o a r e atât de dăună toa re ep id e rm e lo r

de licate , ungeţi obrazu l îna in te de a

vă pudra cu un strat sub ţire de

\ n n î s f i i n Ş C re a m f Jb n d s. /Această

crem ă in tră im ed ia t în p o r i. nu lasă

şi n ici nu scoale grăsime. în lă tu ră c o ­

jile şi dă o expresie de tinereţe ob ra ­

zu lu i I )v. C re m e le I ’o ii.l s se ¿ăsesv tir

vânzare la lo a le d rogheriile tnai bune .

c o l d c r i : A M V A N IS H IN G C R E A M

CEREŢI ASTAZIL E C T U R A “

Floarea literaturilor străine

Stânga: Papa Piu al Xl-lea a împlinit alaltăeri. 31 Mai, vârsta de 75 de ani. Cu această ocazie a primit felicitări din toate părţih lumii.

Dreapta: Ungaria a înregistrat de cu- rând\ un doliu naţional. Aviatorul (ieorţ/t Endres, — care a trecut Atlanticul in sbor, între Neu>-York şi Budapesta, pe a- vionu' ,.Jnstice for Hungary”, s’a îmbar­cat la bordul aceluiaş avion, împreună cu mecanicul Bittay, pentru a participa la congresul aeronautic dela Roma. Deasupra aerodromului roman, avionul s'a prăbuşit şi nefericiţii şi-au găsit moartea printre sfÎÎTăii Orturile aparatului.

Dreapta: Portul Constanţa a primit săptămâna trecută vi­zita vasului-şcoală francez „Jeanne D’Arc". Comandantul v> - sului, însoţit de un grup de ofiţeri a venit la Bucureşti pen­tru a se prezenta Suveranului. Fotografia noastră reprezint i garda pe bordul vaporului „Jeanne D’Arc", iar cea din m ij­locul paginei jos, pe d. Marquis, comandantul navei.

Jos: Cu ocazia serbărilor centenarului lui Haydn, actorii vienezi au organizat pe hipodromul din Capitala Austriei, c :ursă de cabriolete.

Sus: Borotra (dreapta), campionul de tenis al Franţei a fost invins de englezul Lee; Stânga: Pe autodromul Avus din Berlin, a avut loc de curând o cursă de automobile, care a fost câştigată de d. von Brauchitsch, pe un Mercedes 7 L. ; In m ij­locul paginei jos: Friedrich Wildgans, — fiul poe­tului austriac Anton Wildgans, decedai dz curând — a descoperit un nou manuscris muzical al lai Josef Haydn; Jos: Pe lacul „Sergentinc" din tlide Pitric-ul londonez, a avut loc de cărând o cursă de înnot, pentru cupa Storr. In conformitate cu condiţiunile de participare, concurenţii trebue să parcurgă întreaga cursă îmbrăcaţi.

| RAEŞTE în noi o drago- goste quasi-filială pentru

_____ cel mai afectuos şi maisincer tovarăş al casei: câinele.Deseori când totul ne părăseşte în viaţă — prietenie, iubire, si­tuaţie materială, — încercăm o bucurie dureroasă, constatând că n’am rămas tocmai singuri.Ochii cinstiţi ai lui Black sau Boby ne vorbesc, c’o expresivi­tate impresionantă şi ’n acei fluid magnetic al înţelegerii gă­sim niângâere îmbinată cu cea mai duioasă supunere.

Rămân adânc întipărite anu­me clipe de viaţă, când pazni­cul căminului te-a avertizat de-o primejdie, sau când năruit de suferinţe fizice ochii lui ţin­tuiţi în tr’ai tăi, cer salvare. O vizită în orele de consultaţii la spitalul veterinar nu ne-o putem şterge din amintire.

Sub şopronul uriaş cu zidu­rile de cărămidă proaspăt vă­ruite, medicii în halaturi albe iau la rând pe fiecare pacient.

— Ce-i cu dumnealui?E vorba de un pui de lup, ţi­

nut în braţe de o slujnicuţă, întovărăşită de băeţelul stăpâ­nei.

— E bolnav. De-o săptămână nici nu s’atinge de mâncare.

Omul de ştiinţă îl aşează pe masa căptuşită cu tablă de zinc, îl suceşte, îl învârteşte dă or­din să-i se ia temperatura, apoi îl trimite în tr’o cameră alătu­rată unde i se va face o injec­ţie cu terebentină. Fiecare sche- unat al căţeluşului are răsunet, în făptura copilului.

— Domnule doctor — prinse el să se roage, cu ochii muiaţi în lacrimi — vă rog scăpaţi-]... că doarme cu' capul pe pernă.

Un câine ciobănesc i-a luat locul. Are un picior fracturat.S’a urcat pe acoperiş de unde a alunecat, prăbuşindu-se jos. Doc­torul pipăie laba bolnavă cu atenţie şi animalul sclielălăe cuprins de dureri.

Stăpânul îi stă Ia căpătâi, şi mângaimtu-i capul încearcă să-l liniştească.

Haide, tată, rabdă, ca să te poţi face sănătos.Vocea cunoscută l-a potolit pe dată, transformându-i ţipătul

în gemete înăbuşite.Ăsta-i om, domnule doctor, nu-i câine, atât e de înţelegător...

şi stăpânul lui — om simplu — îl ia pe braţe şi-l aşează în că­ruciorul de copil în care l-a adus şi porneşte în zâmbetele de în ­găduinţă ale celor de faţă.

Vedem dar că dragostea pentru câini nu-i numai un simplu sport. Ataşamentul şi inteligenţa lor vioaie le-a cumpărat drep­turile de care se bucură.

Recenta expoziţie canină a stârnit pe nedrept glasuri de pro­testare, printre cei prea mult torturaţi de coşmarul crizei.

Ne mor sugacii de foame, şi-avem nevoe de astfel de ex­hibiţii?

E adevărat, dar dacă trebue să ne lipsim de cele mai apro-

Sus: Leandru şi Florin, doi Terre-Xeuve, premiaţi, proprie­tatea d-iui karnutz; sânga: ,,t mico” câinele lup al regelui

piate şi mai umile plăceri, de ce nu socotim alunei cinemato­graful drept o distracţie jigni­tor de inutilă greutăţii vremu­rilor prin care trecem?

Micul parc al muzeului comu­nal a adăpostit şi anul acest peste o sută din aceşti dragi prieteni ai noştri. Nu s’au scurs nici două decenii decând pe lo­cul acesta se ridicau atenansele vechii case boereşti a Moruze- ştilor. Roiau încăperile de slugi cari-şi întâmpinau stăpânii cu un — Să trăeşti Măria Ta — iar bătrânul prefect de poliţie zâm- bia mulţumit în barba-i sură şi impărţia bacşişurile cu alura-i de principe, mult prea pătruns de obiceiurile Orientului.

Lumea veche s’a şters, ca ’n urma unui uragan, care-a ras totul pe pământ.

Grupuri vesele de doamne şi domni se plimbă acum pe strâmtele cărărui sălbatece, say iau loc sub umbrarul bufetului improvizat.

In căldura puternică a miezu­lui de zi, aerul tremură ca dâ­rele unui zăbranic diafan. Cu toate că în preajmă o simfonie de apocalips îţi ciocăneşte tim ­panele, râzi cu toată bunătatea pe care o poţi purta în suflet.

Uite pe cei doi Terra-Nova — Leandru şi Florin cel dintâi va fi fericitul premiat — aduşi din Rheinland de d. Isidor Karmitz. înalţi, cu trupul bine legat, parte din eleganţă le-o dă părul de un negru pur, crescut cu bogăţie şi îngrijire. P riv iri­le lor blajine vorbesc. Se uită ţintă spre boxele din partea o- pusă, unde doi Airedale-terrier,

tovarăşii lor de joc de-acasă se întorc în schiaunături disperate. Scoşi din cotloanele lor,

nu pot sta o clipă locului, pentru a fi prinşi pe placa fotogra­fică, până ce prietenii nu sunt aduşi în imediată apropiere.

Dar Comico, câinele lup, aparţinând suveranului nostru, cât de nefericit se simte, în dosul reţelei de sârmă şi cu ce sărituri prinde să alerge pe careul prunduit!

— Ce-i mă Comică ? — îl întrebă un plutonier, o cunoştinţă mai veche se vede.

Vin şi cockerii cu deliciosul Pedro, câinele favorit al reginei Elisabeţa şi frumosul Frisson al d-nei Bilciurescu. Nu poate fi uitat nici minunatul Boby, din rasa airedale-terrier, născut în Meran, proprietatea d-lui Schein. Este unul din cele mai pure exemplare.

Botul şi bărbia alcătuiesc un pătrat, picioarele din faţă îi sunt drepte ca doi Stâlpi, iar coada de mărime mijlocie.

Rând pe rând faci cunoştiinţă cu toţi: Kiki de Malta, o m inu­nată păpuşe, proprietatea d-nei Tanţi Vişoianu, cei doi Saint-

2 Iunie 1932 REALITATEA ILUSTRATA 19

Premiu/ i~u K ik i deMaJta

Rernhard, Boby şi Rerry, apoi Jicky şi Josefina Racker, bull- dogi francezi proprietatea d-nei Geisser, frumoasa căţea ciobă­nească, care a dat naştere unei duzini de odrasle, ca o mică o- frandă adusă din partea ei, pen­tru reuşita expoziţiei.

Comisia examinatoare n’a fa­vorizat numai pe minunatul Leandru de Terra-Nova acor­dând prem ii şi celor doi Aire- dale-terrier Uro şi Sirta tot pro- pretatea d-lui Isidor Karmilz cât şi frumoasei Kiky de Malta pro­prietatea d-lui Isidor Karmitz cât

0 încercare cu sâmbure mo­ral în cadrul frumosului. Ea propovădueşte mila şi îngrijirea pe care Ie-o datorăm credin­cioaselor animale.

MARGARETA NICOLAU

Influentele vremei asupra actiunlior omeneşti(Urmare din, pag. 12ia)

puţuri, din stâncile calcaroase şi alte straturi similare, din Su­dul acestei ţâri. Cu fiecare an, cota apelor e mai mică, tot maj multe puţuri seacă, proviziile de apă ale oraşelor se pompea­ză dela adâncim i tot mai mari. Această împuţinare a apelor din pământ, se datoreşte în parte u- nui consum crescând, de către o populaţie tot mai mare şi de către numărul progresiv al ma­rilor instituţii industriale, dar motivul de căpetenie, stă în fap­tul că Anglia devine din ce jin ce mai uscată, datorită uuai în ­delung şi lent fenomen ru-cteo- rologic, ce pare caracteristic e- pocii geologice din prezent.

0 altă influenţă a timpulni, v- supra mecanicei joacă un rol extrem de. important în perfor­manţele de automobilism. Ace­ste vehicule circulă mult mai bine decât de obiceiu, în unele zile, indiferent de condiţiunea în care se află motorul. Secre­tul rezidă în două elemente me­teorologice anume : presiunea atmosferică şi umezeala.

Efectele presiunei atmosferi­ce Se văd mai bine atunci când încercaţi să conduceţi un auto­mobil cu viteza obicinuită, pe un munte înalt. Motorul desfă­şură o cantitate mult mai mică de energie dat fiind că aerul e raai rar şi că în c ilindri intră :iai puţin oxigen astfel că pro­porţia dintre acest gaz şi gazo­lină e insuficientă; explozia din cilindri se face cu mai puţină putere, sau nu se face de loc.

Dar chiar la nivelul obicinuit deasupra mării, variaţiunile pre siunei atmosferice ce însoţesc apropierea unei furtuni sau alt fenomen meteorologic, pot afec­ta un automobil şi faptul se re­simte, mai ales atunci când e vorba de un record de viteză.

I.nuditatea deasemeni, afec- teaza funcţionarea automibile-

1 reducând puterea de explo- zie a amestcului din cilindru.

automobil ¡ştii au observatI 4e Şi de puternic evo-

•aza o maşină, atunci când pe pamant se lasă o ceaţă uşoară,

,,a . 4e densă încât să for- bH-16 tV<:',tur‘ fie apă pe pare-

. care să umezească ae- aspirat de motor.

sunt poate cei maiOamenii-- - sum poate cei maidelicaţi detectori ai variaţiuni- lor ce intervin în umiditatea şi presiunea atmosferei.. In Anglia, în cursul asprei Verni din 1928— 1929, m ii c ;

indivizi,¡au pierit de morţi pre­mature, din cauza boalelor, a unei interminabile serii de in ­cendii ce costară vieţile a nenu­măraţi pompieri, ruinând socie­tăţile de asigurare; toate astea numai pentrucă timp de câteva săptămâni temperatura scăzuse cu câteva grade, sub nivelul o- bicinuit. In luna Iunie a anului 1925, un val de căldură ce se abătu asupra Statelor Unite, ri- dicându-i temperatura cu câte­va grade deasupra celei ce pre­domina de obiceiu în acel se­zon, determină o creştere a mortalităţii de 15— 16.000, peste numărul normal al perioadei.

N ici urî istoric nu mai con­testă că harta politică a lumei n ’ar avea nim ic din aspectele de astăzi, dacă vremea n’ar fi in ­tervenit în marile momente is­torice. Profesorul Alexander Mc. Adie, dela Universitatea din Harvard, arată că astăzi n’ar mai exista nici evrei şi nici cre­ştini şi că am fi poate toţi ma­homedani sau adoratori ai lui Jupiter, dacă n’ar fi intervenit un vânt puternic dinspre Est.

Acest vânt suflă în apele u- nui braţ puţin adânc al Mărei Roşii tocmai la timp, pentrucă f iii lui Israel - să scape de sol­daţii lui Faraon. Vântul îşi schimbă însă curând cursul şi apele reveniră, înghiţind carele egiptene, ce porniseră pe ur­mele fugarilor.

In clasica sa lucrare „Cele Cincisprezece Rătălii Decisive ale Lum ii” Sir Edward Creasy citează înfrângerea marei Ar­made Spaniole printre cele mai importante evenimente istorice, arătând că faptul s’a datorit nu atât flotelor Reginei Elisabeta, cât unei excepţionale violenţe a timpului.

Englezii dădură bătălia, în- frânseră şi risipiră întrucâtva Armada, dar din ciocnire nu ie­şiseră nici învinşi şi nici înv in­gători, pentrucă econoama lor regină Elisabeta le dăduse e- xact atâtea muniţiuni şi provi­zii, cât le trebuia pentru o sin­gură bătălie. Surveni însă atuncio furtună teribilă, care sfârşi ceeace începuseră englezii.

Vremea a fost în acea epocă filo-britanică, dar câteva seco­le mai târziu se întâmplă toc­mai contrariul. In 1776 avu loc bătăilia navală între armatele lui Hovve şi ale lui George Wa­shington. Continentalii fură în ­vinşi iar acum flota britanică se

îngrămădise în fluviul răsări­tean, tăind retragerea,_ armat;' înfrântă st afla prinsă ca în- tr’o cursă. In ¡impui nopţii în ­să, se lăsă o ceaţă deasă, ce per­mise oamenilor lui Washington să treacă nevăzuţi chiar pe sub nasul adversarilor.

Teribilii Huni, cari-au năvălit din Asia în anul 540 p. Chr. trunseră în Imperiul roman şi erau în drum spre Roma. Vre­mea jucă însă o m ică festă bar­barilor. Timp de câteva săptă­mâni căzuseră fără încetare ni­şte ploi atât de abunderte, în- câte aerul se umpluse de ţân­ţari, silind pe Huni să se întoar­că din drum, pentru a scăpa de flagel.

In 1794, puternica flota olan­deză sfidă neînsemnata _ flota franceză, până când un îngheţ ne mai pomenit împotmoli va­sele olandezilor în ghiaţa por­tului, unde avură um ilinţa de-a fi capturate de cavaleria fran­

ceză. . ,Căderea lui Napoleon a tost

determinată de dezastruoasa campanie rusă, dar n.u soldaţii ruşi au fost cei cari l-au bătut. Ruşii n’au făcut decât să fuga. după cum le era obiceiul, lă­sând totul în grija „marelui lor general: Iarna”, a cărei asprime nim ici peste 450.000 din cei mai buni soldaţi ai lui Napoleon.

Cu mult înainte de primele li­căriri istorice, starea meteoro­logică a jucat un rol important în destinele umanităţii. Va veni poate o zi când se va determi­na cu precizie condiţiumle de climat în care au trăit troglo­diţii, de acum 500.000 de ani.

Savanţii zilelor noastre au desvoltat două metode pentru a studia ceeace s’ar num i „clima fosilă” a unor epoci ţreeute, factor care a jucat, fura îndo­ială, unul din cele mai impor­tante roluri în istoria omeneas­că Una din aceste metode con­stă în măsurarea gicsimei inele­lor ce se formează .ti uul, ?n trunchiul copacilor. Pe aceasta cale Profesorul A. E. Douglas dela Universitatea din Arizona, a putut trasa istoria climei din partea de Sudvest a Statelor L- nite, cu sute de ani înapoi, până în timpurile când vechile rase Indiene îşi clădeau ora­şele de piatră, numite „pue- blos”, ale căror ru im se mai văd încă, în multe puncte din această regiune. _

Cealaltă metodă, consta in a examina grosimea straturilor a- nuale ce se depun pe fundurile lacurilor şi râurilor; straturile de vară, când plantele abundă, au o culoare ce diferă mult (Ic a celor de iarnă, când plantele sunt mai toate moarte. In h,uro- pa, Baronul Gerard de Greer s’a servit de această metoda, pentru a trasa istoria epocii de ghiaţă, când sloiurile din mun­ţii Suediei şi ai Norvegiei prin­seseră să se topeasca. In Statele Unite, doctorul Ernst Antevs n făcut studii similare.

In tr’o zi, aceste metode sau altele noui, ce se vor imagina cum ar fi studiul vieţei vege­tale înregistrată an cu an de frunze şi alte rămăşiţe de p lan­te, depuse pe fundurile lacuri­lor şi elesteelor, vor da un ra­port’ meteorologic restrospectiy, aproape tot atât de precis ca şi cele ce se fac în zilele noastre. Când se vor fi ajuns la această realizare mare parte din impor­tantele probleme ale evoluţiei u­

mane, ne vor apărea sub o lu­m ină cu totul nouă.

Una din cele mai mari trage­dii ale lum ii a fost dispariţia Cro-Magnonului, din Europa, a- cum vre-o 20.000 de ani, o rasă admirabil înzestrată inteleetua- liceşte, superioară tuturor po­poarelor prim itive, din acea e- pocă şi celor ivite de atunci încoa. Ei par să fi fost goniţi din Europa de către invazia u- nor popoare mai puţin inteli­gente, dar mai numeroase, ce veniau dinspre Sud-Vest. Unde s’au dus Cro-Magnohii, nu se ştie. Ca rasă, au dispărut. Ma­rea majoritate au murit. Dar s’ar prea putea ca descendenţii lor degeneraţi să fie eschimoşii de astăzi. Orice s’ar fi întâm ­plat, însă, e sigur că vremea a jucat un rol extrem de im por­tant în această tragedie.

Distinsul meteorolog dr. Ii. P. Brooks crede că au fost secole, în trecut, când în apele Oceanu­lui din Juru l Polului Nord nu se pomeniau gheţuri. Oceanul era deschis navigaţiei, întocmai ca Pacificul şi Atlanticul de as­tăzi. Savantul e de părere că în- tr’una din aceste epoci au pă­truns Norvegienii în America de Nord, descoperind continen­tul înaintea lui Columb. Dacă Oceanul Arctic n ’ar fi fost în ­gheţat, atunci când Cro-magno- nii au fost siliţi să părăsească Europa, rasa aceasta ar fi pă­truns poate în America, r id i­când aci oraşe şi punând bazele primei şi poate celei mai supe­rioare civilizaţii omeneşti, cu mi1.de ani îriaTnte ca civilizaţia Lum ii Vechi să fi început a în ­colţi în Egipt şi Babilonia.

Cro-Magnonii au găsit însă probabil Arcticul încins de ghiaţă, astfel că America le era inaccesibilă, şi cazul lor e doar unul din sutele de exemple, în care timpul a modificat istorii urnii.

X.

Igienic antiseptic

Stimulează digestia, combate

l răceala.

RKQLES

20 REALITATEA ILUSTRATA 2 Iunie 1932

C o n g r e s u I f e m i n i s t la l a s i===!/•; iM ră îu^ iiw u tl^^t^aş i^ înm arecongres organizat de „Asociaţia pen ■ I n tru emanciparea politică şi civilă a femeii române" de sub preşedinţia IL-JI doamnei Meissner.

Hezoluţiunile adoptate de acest congres, sunt de cea mai mare importanţa //filtru noua situaţie a femeii române in stat şl moţiunea votată a fost supus\ organelor in drept.

Fotograf iile noastre reprezintă : dreapta: Doamna Meissner, preşedinta Asociaţiei ; jos: Congresislele fotografiate in grup, la Iaşi.

Foto Luvru, Iaşi.

»+»>»>♦»

Citiţi MAGAZINUL

III

T o a t ă lu m e aToate pungile şi toate gusturile pentru

Sandale Romane rreiggm odele noi, toate culorile com ode şi e ftine ——

t e w încălţăm inteH i fru m o asa şi t ra in ic ă

Articole de voiajd in p ie le , ex trem de avan ta jo ase "

se poa te ap rov iz iona d in

Depozitele Fabricilor

D. MOCIORNITAPreferaţi produsele muncei româneşti ■

I N F I N E !Am găsit o lam ă id e a lă :

DIAMONDcea m ai bună lam ă de r a s

HKM.ITXTEA ILUSTRATA

d jb 4j€üd>isü\lC.adică întotdeauna înainte de a săpuni barba, trebuie

să vă ungefi cu

Numai Crema Nivea ţi Uleiul Nivea confin „Euceriia" substanţă atât de eficace pielei.

Crema Nivea; Lei 16,oo,-72.oo Ulei Nivea: Lei 55.oo, 85.oo

Beierssiorf & C o. S. A. R., Braşov

C R E M A ' N I V E A» U L E I U L ' N I V E A

însă nu prea mult, ca să nu împiedecaţi formarea spumei la săpunire! Aceasta se -poate face şi seara: ungându-vă cu unul din aceste preparate, pielea

devine catifelată, părul din barbă se moaie şi bărbieritul devine plăcut, fiindcă nu vefi mai suferi iritafiile,

ce se ivesc la bărbierit, roşeafa sau

crăpăturile epidermei. Şi la tunsul

„G arţo n " când se rade părul ce pe ceafă este mai plăcut întrebuinţând

„Nivea".

»ACU CITITNicolas-Brăilu. — Deocamdata

telecinematografia este in faza ex­perienţelor şi fireşte că merge nu­mai in pas cu progresul televiziu­nii. E mai mult ca sigur însă că intr’un viitor foarte apropiat tele- cinematografia va intra în dome­niul public. Daca constitue vreun pericol pentru teatru, radio şi cinema?... Fireşte că da. Insfârşit, o colaborare în orice caz este ine­vitabilă. 2. Al Jolxon s’a născut în Rusia, In anul 1884. Se numia Asa.

O fetiţă curioasă. — Ce fac ve­detele ca să-şi menţină frumuse­ţea şi popularitatea? Pac multe lucruri, dintre care unele nu se spun... Iţi voi răspunde totuş cu sfaturile pe care le dă Paul A- chard. vedetelor, într’una din •scrierile sale. Iată: „1) Să te scoli de dimineaţă ca să nu întârzii de la lucru. 2) Să te supui întotdea­una indicaţiilor pe care ţi le dă regisoniL 3) Să repeţi o scenă chiar de douăzeci de ori, dacă ţi se Pare că n’ai interpretat-o satis- iactitor. 4) Să fii întotdeauna cât 'itai elegantă. 5) Să eviţi scanda- urllle scabroase, dar să fii ames­tecată mereu in... scandaluri sen- i-mentale. 6) Să zâmbeşti, să râzi, sa fi veselă, chiar în cele mai tri­ste împrejurări ale vieţii tale. 7)5 ®vitt lăcomia, care te-ar putea

?a’ ,apt ce U-ar atrage re­plierea angajamentului. 8) Să bei ademenea foarte puţin. Alcoolul influenţează asupra ficatului şi wala de ficat pătează tenul. 9) ®a părăseşti la timp reuniunile no * ’ oric.at de plăcute ar fi ele,

tirnP suficient pentru o- ma»! 10> 84 ^ căsătoreşti de “¡ajumum patru ori, dar să divor- priri P^Himum cincizeci de ori...” inntu eşti lămurită şi găsesc

„3 orice comentariu personal.In „I?,cea\ — Ce fac figuranţii duni libere? Fac... ramazan,

toni eÎoda musulmană.

S L « r^ anu’Focîoni- ~ A‘ll-np rf S dreptate, dar, crede- «-* îs. v* dePuneni toate eforturile pnr: boni.^î’1SÎacem- Nu Putem ti_ r . °°nuriie ,)e marginea coper-

tei, pentrucă toate coperţile noa­stre sunt tipărite până la mar­gine. In schimb le plasăm întot­deauna în partea de jos a paginei, iar pe dos tipărim o reclamă oare­care, astfel că dacă se decupează, nu se strică nimic din textul re­dacţional al revistei.

Ariana. — Păi, dacă vrei să-ţi faci întâi o operaţie şi să-ţi scur­tezi din nas, cum poţi să mai ai... nas să joci in film? După cum văd eu, vrei să-ţi iei nasul la purta­re!... 2. Conchita Piquer a fost an­gajată în cinematograf numai pen­tru frumuseţea urechilor ei. Ac­tualmente turnează la Holly­wood un film vorbitor. Iată dar o femee care ştie nu numai să- mişte din urechi, ci să şi vor­bească. Eu cred c’ar face mai

multă treabă pe la autorităţile noastre, cu aceste calităţi preţioa­se... 3. Jeanette Mac Donald se pronunţă Ginet Mec Don’ld.

Un cititor huşan. — De data a- ceasta toată lumea va lua parte la concursurile noastre, indiferent în ce oraş s’ar afla şi iată cum: In schimbul bonurilor din revistă, fiecare cititor primeşte un număr. Or, acest număr Ccare e tipărit in dublu) ia parte, odată cu toate celelalte, la tragerea premiilor... Mai sunt cinci-şase cupoane de publicat, după care se închee seria şi se trimite la redacţie, conform indicaţiilor respective.

No No. — A fost o scăpare din vedere, remarcată prea târziu. Portretul lui Conrad Veidt, publi­cat în n-rul trecut al revistei noa­stre este opera d-lui Antona, un cunoscut maestru de desen din Caracal.

Tigresse. — Vrei să ştii adică­telea cam la ce probe sunt supuse aspirantele la cinematograf?... în ­tâi şi’ntâi, portarul studioului te supune la o probă de... refuz. Ca să te introduci pe altă cale in stu­dio, iţi trebue o probă de... curaj. Asistentul îţi apare apoi in cale şi-ţi cere o probă de... tempera­ment şi însfârşit dai peste regisor care te pune la o probă de... sărut. Dacă eşti bărbat toate acestea se rezumă la o probă... de bătae.

Nelly-Piteşti.— Să-ţi spun care sunt cele mai noui muze? Mi se pune pentru a nu ştiu câta oară această întrebare. Te întreb însă şi eu cum le vrei, cu sos picant sau la grătar? Eu unul le prefer cu garnitură de ridichi. Ei, eşti gata? Ascultă: Clio, Thalia, Mel- pomene, Therpsichore, Eutherpe, Erato, Polymnia, Urania şi Ca- <iope (şi nu e... muză).

Zaza. — Cum? Se interesează o casă de d-ta? Lucru curios! De la o vreme şi de- mine se intere­sează câteva case: Casa Muncii, Casa de Pensii, Casa Bisericii, şi Casa de Credit ipotecar. Ce ne facem?... 2. Eric von Stroheim a turnat in ultimul timp două filme pentru firma R. K. O. din New- York.

B. F. — Citiţi răspunsul pe ca- re-1 dau in pagina aceasta sub pseudonimul „Un cititor huşan’’.

Cerbu-P .-Neamţ. — Am pus Cerbu prin simplă deducţie, pen­trucă d-ta găseşti necesar să-mi arăţi că ştii să semnezi şi nu vrei să-mi arăţi cum semnezi. 2) După părerea mea cea mai populară ve­detă din Hollywood este Charlie Chaplin. Adresa nu ţi-o pot da a- cum, pentrucă deocamdată Mister Chaplin se află în Japonia.

Pop. Ecat. — N’aş putea să vă indic un procedeu, deşi există mai

multe. Ar fi necesar, creJ, să vă deplasaţi până la Bucureşti, unde mi-aş lua însărcinarea de a vă prezenta unui om, care e în mă­sură să afle şi să vă dea toate in ­dicaţiile necesare.

Ion Nenoroc. — In „Fata Pădu­rarului” au jucat: Irene Eisinger, PauT Richter, Adela Sandrock, Os- kar Karlweiss, Jelly Staffel, An­dré Pilot, Paul Horbiger, Tibor v. Halmay, etc. Vorbim de „Fata Pă­durarului’’ care a fost realizată de Frederich Zelnik cu muzica lui Bruno Granichstaedten, nu de fil­mul cu acelaş titlu realizat acum patru ani şi prezentat la cinema­tograful „Frascati”.

J. de S.

.Realitatea ilustrată'R e v is tă p e n tru to ţi IApare săptămânal cu fo­

tografii de actualitate,

reportagii sport, modă, articole d : ştiinţa popu­

larizată, humor, cinema­

tograf, articole sociale,

j o c u r i d is t r a c t iv e .

Cel mai mare tiraj. Imprimat, la foto-rotogravură. De vân­zare la toate chioşcurile de ziare. 32pagini. Preţul lOlei.

Abonament pe un a n : 500 lei pe 6 lu n i: 250 lei pe 3 lu n i: 125 lei

N O U I

PAVILIONUL Nr. 6d e A . C E H O V

Tradus din ruseşte dc Sofia Do- brogeanu Gherfia, a apărut în excelenta revistă Biblioteca „D i­mineaţa” No. 145. 90 pagim 7

i.

i ví¿s*

Serbare militară

la Sibiu

Serbarea a luat sfârşit cu dansuri na­ţionale executate de soldaţii din cavale­rie.

Fotografii noastre reprezintă câteva instantanee prinse de corespondentul nostru, in cursul serbărilor.

Sibiu. — La central de instrucţie al cavaleriei, a avut loc in cadrul unei serbări solemne, sfinţirea troiţei eroilor din cavale­rie.

Cu acest prilej ofiţerii centrului au executat sal­turi de obstacole, iar sub­ofiţerii reangajaţi din în­treaga ţară cari urmează cursurile la acest centru, au executat exerciţii de dresaj, voltaje şi alte exi- b 'biţii.

r A R e i N T A R I A lP F O R Z H E I MBUCUREŞTI-HO.COLŢEI 6

T SlNGUVOL M/tGÆZ/Ar\ S P E C IA L C V 0P .F E V E B R IE \ T acâm uri C r i s t a l e

fCEA MAI BOCATA EXFO/ITtil CH t MAI t fT IN f PBEŢUfe»

'r"is£ } \ futs0 (,f p02,T '

Of FABRICA

\

N O U T Ă Ţ IINTERESANTE

Pentru SUFRAGERII S E R V I C I I I N C O L O R IT

M O D E R N

M are specialitate: C A S E TE originale şi V ITR N E styl cu T a c â m u r i fin argintate, m odele

distinse.

Cele mai INDICATE OBIECTE DE CADOURI pentru toate ocaziunile

C e re ţ i p ro s p e c tu l p e n t r u în le s n ir i de p la tă cu e ş a lo n ă r i în r a t e lu n a re .

A apărut CODUL LICHIDĂREi JUDICIARE(Pentru comercianţi şi industriaşi) întocmit de d-nii Corist:

Stoeanovici, preşedintele comisiunii legislative a Camerei, avocat, A. Chemale, raportorul legii la Cameră, avocat, şi Kugen A. Ba- rasch, avocat, cu o prefaţă de d. Vaier Pop, ministrul justiţiei.

Un volum de 220 pagini cuprinzând soluţiunea tuturor proble­melor ridicate de aplicarea legii în vechiul regat şi teritoriile alipite. Editura „Adevărul” S. A. — Preţul 140 Lei

Toti dinţii sunt in realitate clinti albiDupă cum erau dinţi

zece anialbi şi plăcuţi

acum acoperiţi de

posomorâtă suprafaţij

Pasta sau Săpu n uf

GELLE FRERES

la iveală albeaţa

cursul unei s&ptĂmăfi!

fără să vatăme, Pa;

Dvs.când aveaţi

[— dinţii Dvs.sunt

piatră sub o

galbenă.

pentru dinţi

scoate din nou

odinioară în

ii— cu încetul şi

ta sau Săpunul

pentru dinţi

disolva ori ce deci

Veţi remarca dif|

este mai mult

pentru dinţi G

riguros antisepj

germenii pyorhee

totdeauna de perij

dinţii in anii

ELI

băar;

|Lli FRÈRES, va

dorare.

(îrenţa.— Si ceia ce

’asta sau Săpunul

JLÉ FRÈRES este

:ic.— Ea distruge

şi vă apără pentru

:olul de a vă pierde

âneţei.

Tubul mic Lei 34.-

FRERESPasta sau Săpunul

pentru dinţi

Tubul mare Lei

evodiiljtrhai,

ÂMBATĂ 21 Mai«, s’a serbat cu deosebit fast la fortul Oto- peni, la cazarma Regimentului de gardă 2 Pioneri, patronul

_____ regimentul. S’a dat acestei solemnităţi un caracter deosebitfiind onorată de prezenţa Regelui şi a Voevoduluî Mihai. Acest regiment este proprietatea Suveranului, care a fost pe vremuri fruntaş în primul regiment de geniu la Cotroceni.

înainte de ora 10 au sosit la Otopeni autorităţile civile şi m ili tare în frunte cu d-nii: Prof. N. Iorga, Preşedintele Consiliului de Miniştri, G-ral Ştefănescu-Amza, Ministrul Armatei, G-ral Par- tenie, Secretarul general al acestui departament, generalii Vă- leanu şi Henri Cihosky foşti m iniştri, Gorsky, Vică, Petrescu

SerbareaR e g . 2

Ofiţerii activi defilând.

Gelu, Comănescu, Papazoglu, comandantul pieţii, Cerkez, Linaru, Argeşeanu, Cosmuţă, II- cuş, Iacobici, Libert, Ignat inspectorul general al Geniului, Rădulescu Gheorghe comandantul Brigăzii I Pioneri, Ionescu-Munte, Florescu- Banu, Directorul General al Poştelor, etc.

SOSIREA REGELUI

La ora 10,20 a sosit Regele Carol, — în un i­forma Reg. II Pioneri —• şi Voevodul M ihai în ­soţiţi de d̂ comandor Fundăţeanu, adjutant regal. După ce d. colonel Petrescu Gheorghe comandantul Regimentului a prezentat rapor­tul, Majestatea Sa a trecut în revistă regimen­tul in uralele ofiţerilor şi ale trupei. După a- ceia a luat loc înconjurat de toată asistenţa,

reluiStraC*a spec*al amenajată în mijlocul ca-

Confesorul garnizoanei, Pr. Inocenţiu Şte- eseu asistat de preotul Ion Popescu al co- nej. ? ‘°Peni şi confesor al Regimentului,

auohciat serviciul divin.u: aspunsjirile au fost date de corul foarte

tului Presat'1 copii ae trupă ai Regimen-

patronii'P i o n i

î is â Ş H K . .intreţinându-se cu^ ofiţoFTi ac tivi şi de "rezervă ai regimentu­

lui 2 pioneri.

( UVÂNTAREA COMANDANTULUI DE REGIMENT

D. colonel Petrescu Gheorghe a făcut apoi o amplă expunere a tre­cutului Regimentului II Pioneri de Ia înfiinţare şi până azi.

Acest regiment este nucleul pri­melor trupe de geniu din armata noastră. Primul batalion de geniu a fost înfiinţat în Rucureşti sub Domnia lui Cuza Vodă în 1860 de către căpitanul inginer Panait Do- nici. D in faptele de război ale un i­tăţilor regimentului notăm:

Trecerile pesle Dunăre, pe po­duri executate la Corabia — între Siliştioara şi Măgura, la Turnu Mă­gurele — Nicopole — Ia 1877-1878.

Lucrări de săpători m inări la asediul Plevnei 1877.

Atacurile subterane prin mine

Suveranul trece trupa in revis

24 REALITATEA ILUSTRATA2 iunie 1932

asupra redutei Griviţei No. 2 şi a Opanezului.

In 1882 bat. I Geniu se trans­formă în Regiment, în noua ca­zarmă dela Cotroceni.

Sub domnia Regelui Carol I,Regimentul I de Geniu a execu­tat fortificaţiile pentru apărarea Bucureştilor şi acele dela Foc­şani—Nămoloasa—Galaţi cum şi şosele şi căi ferate de o mare importanţă technică.

Regimentul a participat apoi la campaniile din 1913 şi 1916- 1919 executând nu numai nu­meroase lucrări technice de for­tificaţie şi distrugere de o im ­portanţă capitală, ci luând şi parte activă la multe lupte de­cisive. Astfel: în ofensiva din Ardeal a asigurat trecerile peste Olt in regiunea Şinca-Veche a- lături de Regimentul 6 Mihai Viteazu, suferind mari pierderi.O companie de pioneri lucrând în Dobrogea la pregătirea dis- trugerei unui pod, sub focul violent al artileriei germane, a susţinut artileria grea a căpita­nului Dragalina, respingând pe bulgarii cari intraseră în rân­durile noastre, etc. In a doua parte a răsboiului, — la Mărăşti — batalioanele de pioneri au însoţit atacurile glorioase ale re­gimentelor 22 Dâmboviţa, 28 Inf., 4 Argeş, 30 Muscel şi 2 Vâ­nători, asigurându-le prin lucră­rile de fortificaţie, înaintarea victorioasă.

După răsboiul de întregire, batalioanele au contribuit la re­facerea economică a ţării, exe­cutând şi reparând şosele şi po­duri din cele mai importante.

In ultimul timp, chiar în iar­na trecută, Regimentul a adus o bună contribuţie la executarea lucrărilor de deblocare a ghe- ţei râurilor, cum şi la lucrările de apărare contra inundaţiilor, salvând avutul celor amenin-

tatf-Cea mai mare răsplătire a tre­

cutului acestui regiment a fost când Suveranul a acordat regi- , mentului titlul de proprietate şi cifra regală.

CUVANTAREA REGELUI

„D-le Colonel, iubiţi ostaşi!Legăturile dintre mine şi a-

cest frumos regiment, datează de multă vreme.

De aceia, a fost pentru mine o datorie sufletească de a lua proprietatea Regimentului II Pioneri. Făcând acest gest, am dorit îndeosebi să aduc un pri­nos de recunoştinţă Geniului, a-

MARILE PREMII OFERITE DE „REALITATEA ILUSTRATĂ“C A | A l V 2 0 .0 0 0 lei în num erarW W « W W W 1 C 5 I u 3 0 . 0 0 0 lei in obiecte de valoare:

..... .....- Aparate de, radio argintărie, stofe, patefoane, volume, etc.

Nu lăsaţi să treacă norocul. C ititi „Reali-

tatea Ilustrată“ şi strângeţi cupoanele pe care

Ie publicăm.

Veţi participa la marele concurs pe care-1

instituim. Desemnarea câştigătorului se va face i*1T ăiaţi Şi păstraţi aceşt bon spre a-1 trim ite îm preună , .

cu celelalte ce vor mai aparea, la sfârşitul concursului. public, sub controlul autorităţilor.

Bon No. IOpentru premiile de 5 0 . 0 0 0 lei

humele ..................................................- ..........................

Adresa ...................................................................................

cestei arme care reîncepe să ia o importanţă covârşitoare, în răsboiul de mâine.

Cu cât înaintează vremurile, cu atât technică de răsboi de­vine un fapt mai sigur. In a- cest rol trupele de geniu, pio- nerii, devin o armă importantă.

Aveţi un trecut glorios, fiind primul batalion de geniu al ar­matei noastre, pe urmă regi­mentul I Geniu şi Ratalionul II Pioneri. Sunt sigur că întot­deauna veţi fi Ia înălţimea pre­mergătorilor voştri. Şi acum vă spun tuturor: Să trăiţi!”

DEFILAREA

A urinat apoi defilarea Regi­mentului: ofiţerii activi, de re­zervă şi trupa într’o ţinută ire­proşabilă şi într’o ordine desă­vârşită. Recruţii de curând în ­corporaţi, s’au prezentat tot aşa de bine ca şi oamenii vechi.

Suveranul, urmat de întreaga asistenţi a fost apoi condus de comandantul regimentului şi a vizitat cazarma, cazinoul ofiţe­rilor, muzeul, — în care se a- flă expuse lucrările de speciali­tate ale pionerilor, foarte inte­resante şi artistic executate în miniatură de ofiţeri; — s’au vi­zitat apoi poligoanele cu lu­crări de tot felul de poduri, şo­sele, distrugeri de poduri meta­lice, construcţie de puţuri de capipanie, etc. Au urmat apoi diferite demonstraţiuni execu­tate de pioneri.

Pe stadionul de Educaţie F i­zică ai Reg. s’au executat în programul sportiv, diferite exer­ciţii de gimnastică suedeză foarte bine reuşite numai cu re­cruţii, cum şi mişcări ritmice cu unelte de pioneri într’o per­fectă ordine.

Regele a trecut apoi in cabi­netul d-lui comandant, unde a semnat în cartea de aur.

D. R.

Institut Cosmetic Medical

(institu t de Înfrumuseţare

Str. Ştirbey-Vodă 34. Tel. 359-18

Dr. F. K O V A C SB O L I D E P IE L E

- Ş I C O S M E T IC Ă

Consult. 11—12 a. m. 2—3 p. m.

Tratament cu ore fixe

P U D R A

PudraSIMON

p oa d e re n tă , fin ă , pură .

r'.^ F O p u d ră care nu se şterge pe orice tim p şi In o rice sezon, este

7 ni

L '7 nuanţe delicat parfumate

U" S Ă P U Nde o puritate absolută ptr. pielea cea mai delicaţi. R e c o m a n ­dat de corpul medical francez, este

SăpunulSIMON

economic şi durabil

Produse ale

C R E M E I S I M O NP a ris

Iunie 1932 REA!.ITAT EA ILUST R A TA

FORŢĂ FIZICĂ, NU GLUMA

William Bulson din Paterson M. Jersey a tras un automobil de 1.710 kgr.. cu d in ţii, în timp ce mergea pc m âini!

UN PEŞTE CARE SE TOPEŞTE

Peştele viperă, e un locuitor al adâncurilor: trăeşte în mările îngheţate la o mie de metri a- dâncime. Silit să iasă în apele mai calde, din păturile superi­oare, animalul se topeşte literal­mente întocmai ca o bucată de ghiaţă, pe o zi de arşiţă. Pre­siunea apei la această mare a- dâncime e atât de puternică, în ­cât reducerea ei, în apele supra­feţei determină explozia ţesutu­rilor, şi un fel de destrămare a cărnii.

C U R IO Z U rA T ^ T O N E Ţ IC ^ ^ ^

ver-vierme vers-spre verre-sticlă vert-verde vair-blană de jder

Toate aceste cuvinte se pro­nunţă la fel In franţuzeşte: ver.

Dreapta:

MORAVURI EXOTICE

La Papuaşi, văduva trebue să poarte mereu un văl gros pe fală.

PIKRDUŢI PE MARE. TIMP DE 191 DE ZILE

Nu există în analele marinei o poveste mai sguduitoare decât aceea a vasului „Polly” .

Nefericitul brik porni deja Boston în ziua de 11 Decembrie 1811, spre Santa Cruz cu o în­cărcătură de .vechituri, pentru sclavii din plantaţiile de zahăr, l-a comanda vasului se afla că­pitanul W. L . Cazneau. Avea pe bord un achipaj de şase persoane şi doi pasageri, d in­tre cari o fetiţă de negru. La 15 TJecembrie, o furtună îngro­zitoare surprinse vasul în larg. Pânzele-i fură sfâşiate, grinzilei se desfăcură din încheeturi şi apa năvăli înăuntru. Se cufundă dar reveni apoi la suprafaţă, ne mai rămânând din ea -— în cele din urmă — decât o legătură de bârne, rătăcind pe mare, în voia curentelor şi vânturilor. Vasul începu astfel o îndelungă călă­torie, fără ţintă, purtând pe Punte doi supravieţuitori. Unul dintre ei era căpitanul Cazneau, iar celălalt un marinar, Sam Hadger. Epava intră in spaţiile uniforme ale Atlanticului şi sub

un soare trop.* al, se depărtă în- | cet de căile străbătute de vapoa­re. Se încâlci în Marea Sargase- lor, dar se descurcă şi reveni j în largul Atlanticului, străbă­tând în total 2000 de mile, în 191 zile; ceeaee-ar face 10 mile pe zi. Când epava fu văzută, în cele din urmă, de către goeleta engleză „Fame”, comandată de căpitanul Featherstone, în veci­nătatea insulelor Canare, la 24 Iunie 1812, două apariţii, pare nu mai aveau nimic omenesc, acoperite de câteva sdrenţe, cu părul şi barba sălbatec crescute, fură luate de pe nefericitul brik. Cei doi putură să reziste hrănindu-se cu ierburi marine şi bând apa ocazionalelor ploi.

Dacă credeţi că întâmplarea aceasta în care fuseseră cât pe aci să-şi găsească sfârşitul, i-a săturat de mare, vă înşelaţi. Cei doi marinari au pornit spre Bos­ton, unde se înrolară în forţele maritime ale Ainericii, pentru războiul împotriva Marei Brita­nii.

U L T I M E L E C R E A Ţ I U N I IN

C O S T U M E D E B A EP R E M I A T E L A

(„GROSSE SOMMERMODESCHAU“ din VIENAf ' O D E L E E X C L U S I V E Şt O R I G IN A L E L A :

„CARTEA ROMANEASCA“

U e greu să faci fericit un copil; realizarea reclamă

_____ doar afecţiune, înţelegereşi bună dispoziţie. Mi se spune însă mereu de către prieten: şi nu numai de către intelectuali, că fericirea face pe copii im ­proprii vieţii de mai târziu. In ­telectualul îm i spune că lumea e oribilă şi că nu poate fi supor­tată decât de cei cari n’au ştiut nicicând ce-i fericirea şi în consecinţă, n ’o doresc.

Omul de rând, pe de altă par­te, îm i spune că nu prin ferici­rea copilăriei sale a devenit o- mul care este. astăzi. Nu, d-le, ci prin cea mai strictă disci­plină, prin privaţiuni, prin muncă, prin greutăţi şi severi­tate. Individul care vorbeşte ast­fel, spune adevărul; nu încape îndoială că în împrejurările de care pomeneşte a devenit omul prezentului. Dar că faptul ar pu­tea deveni o metodă recoman­dabilă, e mai puţin sigur, decât îşi închipue. încă dela încăiera­rea dintre Cain şi Abel, părinţii s’au întrebat ce va deveni co­pilul. Adam, fără îndoială, făcea o virtute din faptul că nu-şi o- morâse fratele şi arăta că în ti­nereţea sa n’a putut nici măcar să mănânce un măr, fără a intra în bucluc. Acest fel de-a vorbi trădează un conservatorism pur şi are prea puţină consistenţă pentru a fi — discutat cu argu­mente serioase.

Intelectualul care susţine a- «■•elaş lucru, este în fond dom i­nat de aceleaşi motive, dar Ie ascunde sub o faţadă verbală mai pompoasă. El vă va arăta că toate marile realizări au re­zultat dintr’o mizerie oarecare şi că un popor ca Samoanii, despre cari se spune că erau fe­riciţi în copilărie şi chiar în a- dolescenţă, n ’au contribuit cu nim ic la civilizaţie. Dac’am fi cu toţii fericiţi, ne spune el, am cădea curând în starea porcilor, cari, după părerea sa, sunt cu mult mai fericiţi decât oamenii inteligenţi.

In ce mă priveşte, eu nu pot crede că reţeta marilor realizări « chiar atât de simplă. A face un copil nefericit e chiar mai uşor decât a-1 face fericit şi me­todele au atins u» mare grad de perfecţie, prin nenumăratele ge­neraţii de educatori. Dacă asta ar fi totul, geniile ar trebui să fie tot atât de comunc, ca şi du­dele.

In acele rare cazuri când un om nefericit răsbate deasupra mizeriei, destul pentru a pro­duce opere de .scamă, se prea poate ca realizarea să fie deter­m inată întrucâtva de dorinţa unei evadări din realitate. Nu

întotdeauna, dar în tr’un mare număr de cazuri, această carac­teristică a evadării va face ca opera să fie lipsită de vigoare şi sănătate.

Mai departe, se întâmplă a- desea ca isprăvi mari să fie pernicioase. Indrăsnesc să a- firm că Atila a avut o copilărie aspră, deşi din nefericire istoria trece acest punct sub tăcere. Cu siguranţă că Napoleon n’ar fi fost nici atât de snob şi nici a- tât de răsboinic, dacă în tinere­ţea sa n’ar fi suferit umilinţe şi sărăcie. Ar fi fost bine pentru omenire dacă Napoleon ar fi putut fi convins să se mulţu­mească cu fericirea porcului. E- lementul de cruzime din acţiu­nile şi teoriile oamenilor mari,

rezidă în aceea că, fără să-şi dea seama, în cariera lor se răs- bună asupra lum ii pentru ceeace ea lna făcut să sufere în tinereţe. Nu există decât un vsingur fed de nefericire, cu adevărat fer­tilă, şi anume, aceea care ia naş­tere din delectări imaginare, dar nerealizate. Această formă de nefericire e inseparabilă de impulsul creeativ, dar impulsul creeativ în sine e numai slăbit şi împiedecat de suferinţele in ­dividului. Aceasta e cel puţin credinţa mea; credinţa poate fi greşită, dar nu se poate dovedi nimic împotriva ei şi deci, "nu există motive pentru înăbuşirea celor mai frumoase dintre im ­pulsurile noastre.

Trad. de E. A.

DOUA ATITUDINI

Pentruce să nu creştem copiii aşa încât să aibe amintirea unei copilării fericite?

D -ra LEN Y C A LE R dela T e a tru l M a r ia V e n tu ra„De când fabrica franceză „Gallia“ imi furnizează mătăsuri, nu-mi mai fac rochii la Par'* ‘

L E N Y CALER

2 Iunie 1932

Să fie copiii fericiţi ?d * B e rtra n d Russel

REALITATEA ILUSTRATA

2 Iunie 1932

ÎNSEM NĂRIREALITATEA ILUSTRATA

27

de IO N M A N O L E S C U

f^StUB acest titlu ¡mi propun | 5 i să aşez unele impresii, B l l unele observări, în legă­tură, mai ales cu teatrul, cu via­ţa artistică. Începând, azi, sau mai precis, reluând azi ceeace începusem, sunt acum vre-o 8-9 ani, un singur gând mă stânje­neşte: că aş putea să răscolesc, ca şi atunci, unele neplăceri, ne­mulţumiri pe cari le provoci mai ales altora, deoarece de ale mele, nu poate fi vorba. In ceea ce aş avea de spus şi cred util să fie spus, înţeleg să pun toată obiectivitatea, întrucât socotesc că numai aşa, aceste însemnări îşi pot avea rostul.

Lucrul trebuie să continue şi

în t impul verii !

Făceţi munca funcţionarilor mai plăcută, instalând ven­tilatoare electrice în birouri.

y^v am enii de afaceri nu se bucură atât

de m u lt de venirea verii pentrucă

ştiu că în acest anotim p activitatea e

mai redusă. Căldura excesivă îm piedică

func ţio na rii să lucreze. Aceştia v in la

s lu jbă obosiţi d in cauza că ldur ii, se a-

şează la mese şi îşi şterg mereu obrazul

de transpiraţie . E i s im t nevoia să se ră-

corescă şi de îndată ce şeful î i pierde din

vedere se duc la fereastră.

^dispărut în negura ui­tării, vreme« când cartea de vizită a actorului era

părul netuns şi pălăria „Borsa- lino”, după cum tot aşa a tre­cut vremea când Platon cerea să fie isgoniţi d in republică poeţii, artiştii, iar Rousseau îi învinuia că ei sunt elemente de co.nrupere a bunelor moravuri şi pricină de decadenţă a State­lor, cu toate că amândoi erau scriitori şi artişti. Astăzi, artisj tul, ori care ar fi genul de artă pe care-1 profesează, este ele­mentul de pe urma inspiraţiei şi muncii căruia, apreciezi gra­dul de cultură al unu i popor. Când spui artist, presupui prin ­cipial — pe lângă unele lipsuri inerente ori cărui om — şi multe calităţi, măcar de ordin sufletesc. Drept este că preocu­pările mult prea aspre ale vie- tei, mai ales de câţiva ani,_ nu au fost şi nu sunt de natură să păstreze nealterată frumuseţea sufletească, dar acesta nu e un cuvânt va să ne lăsăm copleşiţi, învinşi, până la vinovata in d i­ferenţă.

In legătură cu asta, o supără­toare constatare. — Sunt 13 ani împliniţi de când există în Bu­cureşti un Sindicat al artiştilor dramatici şi liric i. — Sindica­tul acesta, prin munca unui mă- nuchi de oameni in imoşi, din nefericire prea puţini, a săvâr­şit multe lucruri bune şi de fo­los real pentru colectivitatea ac­toricească. S’a slujit cauza mul­tora, s’a stăruit pentru dobân­direa drepturilor fiecăruia şi a tuturora, s’au dat şi se dau aju­toare şi pensii, s’au făcut şi da­ruri celor cari şi-au rânduit sau

A ctiv itatea nu trebuie să înceteze sau

să fie d im inua tă d in cauza căldurilor.

Vara e un anotim p foarte p lăcut, are însă un inconvenient: căldurile . U n ven­

tila to r electric în locuinţa Dv. în lătură

această neplăcere. în ch ide ţi ferestrele,

lăsaţi jaluzelele sau storurile, puneţi în

func ţiune ventilatoru l şi în câteva m i­

nute veţi sim ţi o adiere p lăcu tă care vă

va răcori imediat. Cum păraţi un venti­

lator electric încă astăzi.

V IZ IT A U E X P O Z IŢ IA

„ E L E C T R O G A Z " , C A L E A V IC T O R IE I , 5 0

In s ta lând V E N T IL A T O A R E ELEC ­

T R IC E , b irourile vor deveni m ai agrea­

bile, răcoroase şi veţi spori activitatea

personalu lui. P reţu l unu i ventila tor e-

lectric e foarte rezonabil şi consumul cu­

re n tu lu i electric cu to tu l neînsemnat.

Şl IN L O C U IN Ţ Ă VENTILATORUL ELECTRIC

E S T E N E C E S A R

28 REALITATEA ILUSTRATA 2 Iunie 1932

cărora l i Va rânduit sărbătoriri. Intre alte gânduri bune a fost şi acelp de-a se prăznui pome­nirea artiştilor mor(i. In fiece an în ziua de 21 M ai— (Sfinţii Constantin şi Elena) — în b i­serica Boteanului se pomeneşte numele, celor plecaţi dintre noi, apoi se face o rugăciune la mor- mâniul fiecăruia, îr cimitirele Belu şi Sfânta Vineri. Acum câteva zile, in biserică, afară de foarte puţini străini, nu erau nici măcar 20 de actori, ca mai în fioce an de alt fel. Sunt to- tuş astăzi în Bucureşti cel pu­ţin 4-500 de actori membri ai Sindicatului. Sunt încredinţat că deunăzi ai fi găsit pe piaţa Teatrului, punând ţara la cale, cel puţin un număr îndoit de cât cel adunat în Biserica Bo­teanului, ca să se reculeagă, tri- miţându-şi gândul lor pios spre înaintaşii cari astăzi nu mai sunt. Inexplicabilă indiferenţă ! Oare de ce nu ne-arrj jertfi din iimi) o oră pe an şi pentru po­menirea colegilor morţi cari în vremea lor au jertfit nu ceasuri, ci ani, ca să ne netezească nouă drumul?! Vrem să fim preţuiţi

sufleteşte de alţii şi noi pe noi nu ne preţuim.

După slujba din biserică, cei puţini s’au împărţit, ca să se ducă cu preotul la cele două ci­mitire. La Belu, am avut o sur­priză, care m’a mişcat mult. Ui­tatele morminte ale lui Ştefan Iulian, Matei Millo, al Vlădiceş- tilor, al lui Ştefan Velescu şi Jianu, îngrijite cu pietate de şcolarii din cartier, din in iţia­tiva unui ateneu popular. Copiii cari nu ştiu nimic, decât din auzite, de aceşti mari actori, au smuls bălăriile de pe ţărâna a- cestor morminte şi au aşezat câte o cruce la căpătâi. E fru­mos, este îmbucurător, şi le tri­mit acestor inimoşi şcolari, toa­tă recunoştinţa noastră, a celor puţini la număr, cari ne mai preţuim morţii. Cei cari-şi iro­sesc-ceasurile, supraveghind cir­culaţia în Piaţa Teatrului, pot să fie liniştiţi şi să pună ţara la cale mai departe.

Au alţii grije pe lângă cei 4-5 membri din Comitetul Sindica­tului — fiirdcă şi dintre aceştia au lipsit câţiva — au alţii grije de morţii lor.

TREI PREMII PENTRU CITITORIMarele nostru coneurs de vitrine

Felul original în care am organizat concursul de vitrine, a avut darul să stârnească un interes deosebit între comercianţi. Publicul aşteaptă deaseinenea săptămâna in care va avea posibi­litatea să admire fantazia concurenţilor şi diversitatea de măr­furi — frumos aranjate — a magazinelor noastre.

S’au înscris la concurs 115 vitrine.Fiecare dintre aceste vitrine e numerotată, şi publicăm mai

jos adresele magazinelor şi numărul de ordine al vitrinelor par­ticipante.

Vitrina Nr-Magazinele „Cehoslovaca”, B-dul Elisabeta . . . 1,2,3„Au Go'ut Parisien”, Calea V ic to r ie i................... 4„Au Monde Elegant”, Str. Lipscani 61...................5„Figaro”, Str. Lipscani............................................ 6Luca I. Niculescu, Calea Moşilor, 5........................7,8„La Oraşul Lyon” , Str. Lipscani. . . . . . . 9,10„Au Bon Marché”, Str. Lipscani................... . . . 11,12,13„Safianul”, Piaţa Sf. Uncorghe..................................14Gaston Mihăilescu Calea Victoriei 52 şi 122. . . 15,16A. G. B., Calea Victoriei 6 2 ..................................17,18Caro! Biinge!, Str. Brezoianu 18.............................19,20,21Dortheimer-coafor, Calea Victoriei 50................... 22„Aero-Club”, Str. Academiei No. 2..........................23„Cent miile chemises”, Calea Victoriei 26. . . . 24„Como”, Str. Lipscani 45.......................................... 25Argintăria Pforiheim, Str. Colţei 6........................26„Kraytex”, Str. Lipscani............................................27,28„Pine”, Str. Şelari.......................................................29,30„La Papagal” , Str. L ip s c a n i ..................................31 32„Solavici”, Str. Lipscani............................................ 33„La Barbu Lăutarii ’, Str. Colţei.............................34,35A. Fantini, S-sori, Piaţa Sf. Gheorgh?.................... 36„Cartea Românească”. B-dul Academiei 3-5. . . 37,38,39Consumul Ponular, Str. Carol..................................40,,Trias”, Slr. Lipscani................................................. .....„Belle Rose”, Str. Lipscani...................................... 42,43D. MiMilescu, ('alea Victoriei..................................44’Leon-Oafor, Calea Victoriei............................. ! 45„La Pomul le nur", S*r. Lipscani................... .... 46,47„Lyon's’;, Slr. Lipscani 38................................... . 48'„tvazarul Popular’’, Str. Lipscani 55...................... 49 50Popa .şi Bun eseu, Str. Tîărăţiei 2.............................5152 53E. Dp.nieliaii, Str. Academiei 1. . . . 54’ ’„Covorul”, Str. Bărăţici 18........................ 5555-.Chjc de Paris”, Calea Victoriei.............................57’„E l”, Str. Doamnei........................................ 58Luca P. Niculescu, Calea Moşilor 16................... 59 60„ r in de Siècle , Calea Victoriei 22...................... 61*I <>r< nuri Rosenthal, (.alea Victoriei 41. 62 63Moc - -Jiţa, Str. Carol 29. . . . 'V'oci- . iţa, Bariera Moşilor. .................................. ¿2 7?,„Boc.j, o ’, Str. Sf. Nicolae Şelari 6 ' ti«’„Tesăt- ria Mălâsei”, Str. Lipscani 77................... «o„Brodùway”, Calea Victoriei 2. . • • • ™Bomboneria l' .latului, Calea Victoriei, Pasaciui

Comedia................................................ 0 7)„Boston”, Str. Lipscani 19. 7-î 70D.. Negrea nu, Cniea Victoriei 18. . . ' ’ 74/. Torcătoru-Ţicu, Calea Văcăreşti 14' ! 1 75Mag. „Crizantema”, Şelari 9................... ■ 76

Drogueria Garibaldi, Str. Lipscani 24....................77Drogueria Arsenescu, Calea Victoriei 22. . . . 78„Emilian”, Str. Academiei 2..................................... 79Parfumerie „Mem”, Str. Smârdan............................ 80Weisz & Com. Tapiserie, Timişoara, Suc. Bu­

cureşti, Str. Doamnei 4........................................81L."bel <3t Lindemann, Calea Victoriei...................... 82,83„La Rândunica”, Str. Carol 68.................................. 84„Monopol”, Str. Şelari 26........................................... 85,128

Szekeli & Rety, Calea Victoriei..................................86Chapellerie Georges, Calea Victoriei........................87,88Consumul Expoziţiei, Str. 11 Iunie 75....................89Jaworski, Str. Regală 6 ............................................90Josephine Dnneter, Str. Regală................................91„Royal Shoe”, Calea Victoriei 84. . . . . . 92,93„Legrain”-parfumerie, Str. Smârdan........................ 94„Sanitas”-băi, Str. Mihai Vodă 5............................. 95I. Constanţiu, Calea Victoriei 45............................. 96Leonard-Incălţăminte, Str. Smârdan 30..................97„Marcel & Emil” coafor, Calea Victoriei 60. . . 98Magazinul lacobsohn, Str. Carol 42........................ 99,129Angliei Ilie, Calea Victoriei 65.................................. 100Produsele „Artei Româneşti”, Victoriei 87. . . 101.„Leliţa”, Calea Victoriei 47....................................... 102Hercules, Calea Victoriei 50, Lipscani 62, Doam­

nei 10, Şelari 15................................................... 103,104,105,106Mag. „COLUMB” Str. Smârdan 30........................ 107Galeriile Lafayette, Calea Victoriei........................ 108,109,110,111Bijuteria „Elitei”, Calea Victoriei 14....................112Agenţia Americană, Calea Victoriei 126................... 113„Izbânda” , Str. Bărăţiei 3. ...................................114,115„Lindenbcrg” jucării, Str. Smârdan 12....................116„Femme Chic”, Str. Lipscani 70............................. 117„Sitlan”, Str. Lipscani 21............................................118„Victor” cravate-lingerie, Calea Victoriei 50. . .1 1 9„Brytex”, Str. Lipscani 30........................................ 120,121„Aeroclub”, Calea Griviţei..........................................122Consumul Athenée-Palace, Calea Victoriei 94. . 123,124Wţappner, Calea Victoriei 47..................................... 125„Mirage”, Str. Lipscani 78..........................................126„Ştefănescu-Griviţa”, Academiei 6............................127

Alegerea se va face de către public şi de aceea rugăm pe c i­titori să priviască vitrinele concurente şi să-şi dea voturile a- celora care li se vor părea mai frumoasă. In buletinul de vot din această pagină fiecare cititor va înscrie numărul unei singure vitrine, aceea pe care o consideră dintre toate cea mai frumoasă.

Votul e universal şi secret. Instituim însă totodată trei premii: 3000, 2000 şi 1000 lei pentru acei trei alegători cari vor şti să prevadă cât mai apropiat ordinea în care se vor clasifica cinci din vitrinele concurente.

Cei cari doresc să câştige aceste prem ii vor completa bonul de participare care e tipărit alături de buletinul de vot. Penti u cititori din provincie vom publica în numărul nostru viitor fo­tografiile vitrinelor concurente şi ei vor face alegerea şi ne vor da pronosticul după aceste fotografii.

KOPROLPURGATIV IDEAL DE CIOCOLATA, LAXATIV PLĂCUT

R EA LITA TEA ILU STR A TA

BULETIN DE VOTC ea m ai fru m o a s ă v i t r i n ă p o a r t ă

Nr.

B O N pentru premiile de

3000, 2000 şi 1000 lei

Acest buletin de vot poate fi trimes şi singur, fără bon.

Rezultatul concursului de v i­trine şi numele alegătorilor câş­tigători ai celoi trei premii va apărea în „Realitatea Ilustrată” No. 282.

O R D I N E A C L A S I F I C Ă R I I V I T R I N E L O R

I . ...........................

I I . ...........................

I I I .

I V ............................

V .............................

Semnătura citeaţă

REALITATEA ILUSTRATA 23

QOMAN -FANTASTIC P EPUDYAPO NULLTO N

Itl Închipui ce deziluzie pe Sir William Halkett, când a constatat ca C ay- ton nu avea nici in clin, nici in mânecă cu noi. 8e pare că acest Clay- ton prinzând d? veste că Brook a inventat ceva de mare valoare. 11 urmăria, pe copt propriu, ca să pună mâna pe invenţia lui. Trebue să mulţumeşti Iul Slr Halkett, că ne-a scăpat de-un concurent!...

Salvator Wicomba nu zâmbi, dar un fel de rânjet ii descoperi două şiruri de dinţi enormi, ca de cal. El privia pe Bety Dilman, pe sub sprân­cene, cu satisfacţie. Aceasta, încurajată, urmă:

— Mi-a «pus Ort ger că politia crede pe Clayton nebun._ Dece ?— Fiindcă se pare că acest individ a început să delireze. La interoga­

toriile ce 1 s’au luat-, a declarat lucruri fără şir, că ar fi citit un fel de jurnal al lui Homberg, din car'e ar fi aflat că un om ar fi prizonierul unor lăcuste, mari cât un elefant, şi o mulţime de asemenea năzbâtii. Uneori, i se pare că obiectele din jurul lui se ridică singure în sus şi Joacă în jUfcM Iul. In fine, Clayîon probabil prea intens impresionat de zvosurlle şl vei-siuoile lsnsate în jurul invenţiei necunoscute a lui Brook, şl-a pierdişt minţile, delirează şi are halucinaţii....

— Mi se pare că nw e tocmai delir, ceeace spune el!... declară Sir Wlfombe misterios, printi’un şuerat ţâşnit printre dinţi şi havană...

CAPITOLUL IX

PLANURI MISTERIOASE

In Mrffurile Societăţii Wallton Siderurgic Trust, se prezintarâ doui tlnsri, cerând să wbeaşeă cu d. Walton în persoană. Unul era înalt, cu faţa osoasă şi ioai^s roşie, ca o sfeclă jupuită. Celălalt, era foarte blond, si avea mustăţi scurte. Aburii. Primul se prezintă Tompson Brook, al doilea Fritz Homberg.

Bătrânul Walton, mtemeetorui şi conducătorul uzinelor cu acelaş nu­me, ii inyită să se aşeze şi le spvse:

— Cunosc cazul dv, După cum v’am confirmat, schiţele ce ne-aţi tri­mis sunt perfect realizabile. Putem începe construcţia aparatului?

— Nu incă, Sir Walton, răspunse Brook. Tocmai pentru asta am ţi­nut să vă vedem. Vă rugăm ca, până la executarea lucrărilor, planurile să fie ţinute cât mai secret. Iar lucrările să se facă cu discreţiune.

— Aceste angajamente, zise Walton, nu le putem lua. Nu putem ga­ranta secretul lucrărilor, decât in cazul când doriţi să închiriaţi, ate­lierele necesare din uzinele noastre şi să aduceţi lucrători ce veţi crede de cuviinţă şl inginerii in cari aţi avea încredere. Nu văd insă la ce-ar Putea servi tăinuirea unei construcţii care, prin ea însuşi, nu constitue 0 tnvenţiune. Evident, nu înţeleg şi nu mă interesează la ce va pot n ^ t Cele c*ouă cupe uriaşe, în armătură de oţel. Dar fiind vorba de o construcţiune in fond foarte simplă, cred că măsurile de executare in seci et, sunt Inutile. După câte înţeleg, e vorba numai de o parte d.ntr o iw * aceste cupe cu faţete, sau cu alveole mari, unghiulare pe di- ^ ^ ^ ^ a ^ parte dintr'o iawenţiune mai complicată, care constă şi din

alte aparate, sau elemente, de altă natura, deeât «paratele ee va vam construi noul. încă odată vă spun, că nu intenţionez să aflu secretul Invenţiei totale ce aţi făcut, totuş, cred că experienţa şi colaborarea mea Var putea fi de folos, dacă aţi avea încredere in mine. In orice ca?, după cupele pe care doriţi să le construiţi la noi, nimeni nu poate să reconet-ltue Invenţia totală, sau să ghicească măcar ce aţi inventat. Ca să nu cheltuiţi bani degeaba, dacă aş şti despre ce e vorba, v'aş pu­tea cpufle dacă nu cumva luaţi drept ceva realizabil, o utopie, mai ales că nu sunteţi specialişti în construcţiuni technice, unul din dv. fiind chimist, iar celălalt paleontolog

—1 Tocmai de aceasta ne-am adresat firmei dv., răspunse Brook, in ce priveşte construcţiunea hemisferelor. Vă rugăm, totuş, să căutaţi să se păstreze cât mai multă discreţie în jurul acestor construcţiuni, pe care le veţi începe, numai atunci când veţi primi înştiinţarea noastră. In acelaş timp cu această înştiinţare, vom trimite Băncii de Scont din New-York, ca fă vă pună la dispoziţie, sumele necesare pentru înce­perea construcţiilor. In cât timp planurile noastre se pot realiza?

— In două luni, maximum, răspunse bătrânul Walton.— In acest timp, adăogă Tompson Brook, noi ne vom înapoia din

călătoria ce facem, ca să asistăm la execuţia planului şi ca să vă dăm iiîdicrtiwni noi?), cu privire la construcţia aparatelor. Cred că totul este s'vS'S-jat mtte a/ti.

— Stjni .m de perfect acord. Ateptăm înştiinţarea dv., ca să înce­pem lucrările...

- -

Sunt nemulţumit, Harris.Şi Wicombe, directorul faimoasei Agenţii de brevete, privi pe subal­

ternul său pe sub sprîncene, cu acea căutătură a taurului când stă să impuiîga

— Sunt foarte nemulţumit!— Dar, Sir Wicombe, am executat întocmai dispoziţiunile dv!...— Ai executat!,.. Mare lucru nu e, să execuţi automatic ordinele ce

primeşti. Dar aş fi vrut să văd din partea d-tale, in această afacere fără precedent, niţică iniţiativă, niţică tragere de inimă.

— Dar vă asigur, Sir Wicombe, că am făcut tot ce mi-a stat in pu­tinţă...

Harris e tânăr. E, deci, foarte vanitos şi susceptibil, când nu i se re­cunosc meriîîle. Of, Sir Wicombe ştie că pentru subalternul său, o ase- nşenta admwsstaţe echivalează cu împunsătura de pinten, pentru un cal ue.vos.

Hat-sis are o mustăcioară neagră, tunsă, ochii umbroşi, pomeţii ieşiţi. Poartă ghetre albe şi are un portţigaret de aur, iar in buzunarul deia spate, o bijuterie de revolver automat, cu prăselele de sidef, o armă de mare precizie sub un volum minim, de care nu se desparte niciodată.

— H?rris, urmează patronul său, trebue să aflăm cât mai curând, cu preciziUBe, ce a inveatat Tompson Brook şi să punem mâna pe planuri. Altfel, riscă® ca politia să dea de urma întregei noastre organizaţiuni. Dacă în Ibcul lui Clayton, inspectorul Marton te-ar fi descoperit pe tine, că urmăreşti pe Brook. acum am fi pierduţi.

S. M A R E ŞD E N T I S T

Diplomat din Paris S tr . B o z ia n u N o . 4

Execută lucrările cele mai fine în arta dentară cu preţuri

f arte convenabile

E x tra c ţlu n i a b s o lu t fă r ă d u re re

Reduceri special i pentru fun­

cţionar., pensionar' şi lucrători

Consultaţiuni 9 dini.—7 seara

..........■* .:»

OClĂNyrlLEOS|IIDIOttCUM

PARLf

ONDULAŢII NATURALEA c a s ă fă r ă F r iz e r ,fără fier, papillote ele. simplu cu bonptă ondu­latoare , ,On dula“(patent) în 10-15 minute. Econo­mie de timp şi bani. întotdeauna bine şi fru­

mos ondulată Compl. Lei 140. -Di- pozît „OPAC” Galeriile Blanduziei (etaj). Bjcureşti Str. M. Blank 7.

Cititi „MAGAZINUL”

30 REALITATEA ILUSTRATA 2 Iunie 1932

Ttabr/Snvuiu ¿<#¿TR.BAZACÂ1 STR.CARQL 76 78 80-82 5TR.HALEL0R21

Nu s’a născut incA omul. care sA mă facă „marţ” pe mine!".Salvator Wicombe se gândi la Încrederea în sine a tânărului Harrls,

care mergea până la îngâmfare. _— Ei bine, adăogă directorul agenţiei, dacă nu ţl-e frică de Marton

şi de oamenii lui, trebue să precipiţi aventura. E necesar să dăm o lo­vitură fulgerătoare, care să ne pună în posesia planurilor lui Brook...

— Dar, iartă-mă Sir Wicombe, întrerupse Harris, dacă nu mă Înşel, planurile despre care vorbeşti, se află în mâinile d-tale. Nu ţi le-a adus oare inginerul Dickson, dela uzinele Walton Siderurgic Trust?_Planurile pe care Brook le-a trimes uzinelor Walton, lămuri Salva­

tor Wicombe pe subalternul său, se află, e drept aceasta, in copie, în posesia mea. Dar acele planuri nu înseamnă mare lucru. Ele reprezintă două emisfere uriaşe, ce probabil fac parte din invenţia lui Brook, dar nu sunt întreaga lui invenţie. înţelegi?...

Pcrfcct ,— Ei bine! din planurile hemisferelor, nu se poate deduce restul in­

venţiei, şi nu se poate reconstitui maşina, dacă cumva e vorba de o maşină şi nu de altceva, — in totalitatea ei. Eu cred c&, Brook, ca să nu putem pune mâna pe totalitatea planurilor, le-a împărţit. O parte se află la uzinele Walton, pentru o construcţie. Altă parte poate că a în­credinţat-o altor uzine. Rămâne ca eu să cercetez,aceasta. Dar, cum ei pleacă intr'o lungă călătorie, dovadă pregătirile ce-au făcut la Boston şi aci la New-York, - n u e imposibil ca o parte din planuri, şi poate pe cele mai însemnate, care constituesc, ca să zic aşa, inima invenţiei lor, să le fi luat cu ei.

_ E posibil să fie aşa, zise Harris. Crezând că planurile dela Walton reprezintă întreaga invenţie, eu nu am căutat să pun mâna pe alte planuri. In odaia lui Homberg şi în biroul lui Brook, nu am găsit nimic deosebit. Dar poate că asupra lor se află documente interesante.

— Ei bine, încheiă Wicombe discuţia, reia urmărirea lor şi, la momen­tul oportun, sustrage-le aceste document?. Şi ţine-mă în curent cu tot ce faci... Nu te da înlături dela nimic.

CAPITOLUL X.

VALUL DE LĂCUSTE

Lumina cenuşie a zorilor pare că se târăşte ca o ceaţă umedă, aco­perind câmpul aerodromului Lakehurst de lângă New-York. Luideva, pe aerodrom, sclipeşte — câteva momente, — un semnal luminos, pentru aeroplanele ce sosesc. Aerogara e iluminată. Pe terasă, Tompson Brook, înalt şi roşu. ca un semafor, şi Pritz Homberg, blond ca au­rul Rinului, pe ţărmul căruia s’a născut, aşteaptă ora decolării.

Avionul cu care vor pleca e ¿ata; motorul e.încercat, bagajele grele ale celor doui inventatori, au fost urcate.

Un boy în uniformă îi.-anunţă_că a spşit-relipa îmbarcării. Cei doui tineri se urcă, împreună cu alţi călători, în eroplanul a cărui elice e declanşată, şi iau loc in cabina confortabilă.

Ajutoarele de mecanici se îndepărtează de avion, alergând pe câmp. O uşoară comoţie, şi pasărea de metal alunecă pe pământ, de care se deslipeşte apoi pe nesimţite... _ ,

Brook şi Homberg scrutează cu coada ochiului pe tovarăşii lor de călătorie...

Ca o construcţie de cuburi, cu care se joâcă copiii, zgârie-noiii me­tropolei rămân tot mai jos. Brooklinul piere în zare, cu casele lui roşii, cu obloane verzi, cu străzi înverzite de pomi, cu parcuri. Avionul trece pe deasupra cimitirului dela Green-Wood, presărat de cruci şi pietre albe.

Din ceaţa dimineţii, străbate clopotniţa roşie a bisericii Trinităţii şi in curând apa Hudsonului scântee în primele raze solare, ca o centură de aur şi rubine, în jurul oraşului monstruos.

Jersey-City se vede ca un amfiteatru de coline, pierdute incâ în ceaţă; la ţărm, mii de vaporaşe, ca de jucărie...

Apoi, un ocean de acoperişuri, dintre cari zgârie noriii, rţmrile m0" numente, palatele ziarelor, poşta, ies in relief ca un arhipelag cubist...

Periferii anonime.... Avionul; sburând spre West, a eşit deasupra câmpului, luând direcţia Cleveland-Chicago. El străbate Pensilvania, spre marile lacuri... Cerul e senin, .aerul transparent.

După privirile discrete cu care au cercetat pe tovarăşii lor de călă­torie, Brook şi Homberg s’au liniştit şi sunt bine dispuşi, asigurându-se că printre ei nu se află nici un pasager suspect. Ci numai o doamnă in vârstă, doui cunoscuţi bancheri din New-York, un negustor de me­zeluri din Chicago.

Au trecut in tangentă pe lângă lacul Erle, lăsând Toledo in urmă şi sburară apoi, deasupra lacului Michigam, pe ţărmul căruia se află Chicago. De sus, se văd ca un striaj, cele treizeci de linii ferate ce leagă oraşul cu celelalte centre americane. Departe, o pădure de coşuri de fa­brică, întunecă cerul cu fumul lor negru. Sunt coşurile abatoarelor e- norme şi fabricilor de mezeluri şi conserve. Largi bulevarde, mărginite de vile albe şi cochete, parcuri bogate, unele acoperite de flori, altele fiind parcuri imense de vite...

Avionul aterisează pe un vast covor verde.Dar indată după el, ateriză un alt avion, mai mic, din care cobori

un om slab, cu faţa ascunsă sub casca de aviator.— Suntem urmăriţi! şopti Tompson Brook, tovarăşului său.— Nu cred; o simplă coincidenţă. Ştiî bine că Clayton a fost arestat

la New-York...

* * *Pe măsură ce o descifra, Sir Salvator Wicombe, directorul Agenţiei

de brevete, transcria in limbaj curent, telegrama cifrată ce primise de la Harris, despre care, de câteva zile, nu mal avea nici o ştire. Tele­grama era datată din Omaha şi avea următorul conţinut:

„Brook şi Homberg plecat din New-York cu avionul la Chicago, prinzând de veste că-i urmăresc şi ca să scape de urmărirea mea, dela Chicago au luat trenul, cu care ocazie am putut afla că printre baga­jele lor se află, ambalat, în două lăzi, un perforator sistematic de stâne dure şi o serie de vase metalice de forfnă bizară, a căror utilitate nu o cunosc.

„Ei îşi continuă acum călătoria cu Central-Pacific, direcţia Ohama- Cheyenne-Ogden, cu destinaţie finală necunoscută. Pândesc moment prielnic, urmărindu-i. Harris.”

-X- * *Se părea că Tompson Brook şi Fritz Homberg vor să traverseze

America, dela Oceanul Atlantic spre Oceanul Pacific şi, în dorinţa « de o scăpa de urmărirea lui Harris, schimbaseră de mai multe ori trenui, făcând diferite etape.

(Va urma)

Tocurile „Realităţii Ilustrate“N O U L ¡ j W ^ 3 I r x u ^ > W l N ^ u r T O Două aparate de radio cu galenă

Problema V l l l-a (Cuvinte încrucişate) PR O B LE M A IX -a (Fantezie ) A

Primele 10 cuvinte (în prima iumătate a jocului) au semnifi­caţia numai orizontală; ce le '20 cuvinte (dela a doua jumătate) au semnifica numai verticală. Dacă deslegările sunt exacte, încrucişarea vine dela sine!

ORIZONTAL. — 1. Colofoniu. Pazar. Alcaloid. 2) Isolant. Nu­măr, întindere, forţă. 3) Unico- lob. Penultim împărat al Occi­dentului. 4) Primotip. NeafcP- tate. Potolit. 5) Sat pitoresc în Muscel. N’am incomplect. Ţel fară ţintă. Dimensiuni. 6) Poci­tanie. Cum?... Măsură. „Acope­rişul lumii”. 7) Loveşti. Privi- or la astre. Haină femeeasca. 8)

Desgustaţi. Curat (fig.). 9) Con­juncţie. Ţară (fig.). Privesc. ! ¿ “ .amestecat. 10) Cer (poet),

î n ju g i™ transportat bucate.„ v e r t îc a l . _ I} Cântec nup.

al (minus iniţiala). Conjunc- imin Privitori la morfologie

o conjucţie in iţia lă). I I I )

Comis împărătesc. IV) A urla (mai puţin in iţiala „Rebusu­lu i”). Ast. Punctul de sub p i­cioarele noastre. V) Moşie cu a- caret. Părţi laterale. In geome­trie. VI) Rezultatul publicării (-iniţiala) SURT. V II) Membrană (la pasări). GRATIEZ (plus li­tera de jos). V III) Mamiferi ma­rini. IX ) Vârste. Steag turcesc. X) Pronume. Victima lui Arta- xerxes I-ul. X I) Ten amestecat. Cămaşe. Măsură chineză. X II) Cămaşe. Tr. Traistă. X III) Trăs- nire. XIV) Miss Moara! (gene­ralizat). XV. Zeu. Arma lui Gruia lui Novac. XVI) Jgheab de fân­tână (finala). Verburi personal. XVII) Jugo-Slavia (fără finala a- celeaşi reviste). Proect. XVIII) Ast (Mold.). Personagiu din Ca- ragiale. X IX ) Alifie. — Fig. Re­gulat. XX) Orgie (fără... ceva!) Alipire.

de TRAIAN MIHĂILESCU Ciuperceni

După cum observaţi, jocul a- cesta vă dă ocazia de a vă re­marca însuşirile de sfincşi...

Iată în ce constă compunerea acestui joc: 1) Se va respecta citatul de pe mărgini: „Mare ora acel ce n’are nevoie de nim eni” (A-C) şi proverbul „Munca e brăţară de aur”.

2) Pe baza acestor puncte de sprijin se vor completa toate

celelalte celule, obţinându-se cu­

vinte in modul acesta: toate ce­lulele (6) din jurul unui număr vor da un cuvânt, fiind citite în sensul învârtirii acelor unui ceasornic. Ex. : NUMIRE, cu­vântul dela No. 1, sau DENTAR, cuvântul dela numărul 30.

încercaţi şi dvs. să compuneţi restul. Dacă vi se pare prea greu, se admite şi câte o gre- şală.

A ceste linguriţe vă aparţin!!

1 L,USTn1Îi’T?«îî*; .pentru aceasta să vă abonaţi la „REALITATEA întrucât 91 le.veti P 'im i imediat,

că ahr,, ace<istă casetă costă în comerţ cca. 600 de lei, urmea- Abonat?™611*1̂ *a »Rea'itatea Ilustrată“ este gratuit.

•’^nati Pe i ln Pri.mese toate cele i2 linguriţe. n'':‘ n cn *„ . ?e ” hini, primesc şase linguriţe, iar cei

ce trei Iun . vnr --care se abo-'.rl Pfl • 1 , I V yuov UI i yvj 4

•¡,1V.. ceI ,uni’ vor primi trei linguriţe. Reabonându-se, la ex- Ali'onar^I i ^ a.u ® luni, yor primi şi restul de linguriţe.Pe un . a »Realitatea Ilustra 'ă” costă:Pp ? n aiî- le' 500.—Pe « V - i , lei 250.—

Abona n i> lei 125-—Miile£ laqme” ţele se achită

Priviţi cu atenţie fotografia pe care o publicăm alăturat.

'11-dela maiea casă de încredere: Argintă-

„REALITATEA ILUSTRATA- — Director Nic. Constantin. Redacţia şi Administraţia: Str. Const. Miile 7 9 -11, Telefon 359/99.

Imprimată la foto-rotogravură în atelierele „Adeverul S. A.

E X C U R S I I L E „REALITĂŢII ILUSTRATE“CITIŢI A M A N U N TE IN N U M Ă R U L V IITO R

Sus: D. Papanastasiu, noul preşedinte al consiliului de miniştri grec. la biroul dumisale de lucru. Dr. : In fotografia noastră vedem pe d. Albert Lebrun, noul preşedinte al republicii franceze, in mij­locul familiei sale. In jurul preşedintelui se află sofia sa, fiica lor Anne-Marie, d. Freysse-Linard cu d-na, ginerele şi fiica preşedin­telui, primul nepot al familiei, Pierre şi d. Jean Lebrun, fiul pre- g şedintelui.

Sus: Aviatorul Ionel (îhicu ./ mu­rit la 30 Mai, in urma unei

intoxicaţii.

St. : Cu ocazia congresului Pen- llub'arilor la Budapesta, d-na şi d. '.m. Bucufa şi d. Victor Eftimiu, au ist oaspeţii d-nei şi d-lui Ludovic ’atvany, celebrul scriitor ungur. In otografia noastră vedem întregul rup, la conacul moşiei d-lui Hat- ’any.

0 procesiune pe apăPe apele lui Traunsee, unul din

cele mai pitoreşti lacuri ale Aus­triei de sus, situat in centrul unui cerc de munţi, a avut loc procesiu­nea anuală „Corpus Christi” a bi- sericei romano-catolice. Această ceremonie are loc regulat in fie­care an, încă dela începuturile bi- sericei romano-catolice, dar cre­dincioşii din regiunea lacului Traunsse, au început de vre-o trei sule de ani să celebreze această săr­bătoare pe apă. Tradiţia îşi are ori­ginea din anul 1632, când iezuiţii au introdus pitoreasca îmbarcare a întregei procesiuni in luntre, pur­tată pe suprafaţa lacului. Sătucul Traunkirchen e singurul punct din lume, unde procesiunea „Corpus Christi" se face pe apă.

Ceremonia a fosl difuzată prin radio.