CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Musceluluil Anul IX l nr. 445 l 18 - 24 februarie 2010 l 8 pagini l preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTRRIINNIITTAASS (95,3 FM)

SFÂNTUL SINOD AL BISERICII ORTODOXEROMÂNE

CÃTRE TOT CLERUL ªI POPORULPREAIUBIT ªI BINECREDINCIOS

DIN CUPRINSUL PATRIARHIEI ROMÂNE,HAR, MILÃ ªI PACE DE LA DUMNEZEU-TATÃLªI DE LA IISUS HRISTOS, DOMNUL NOSTRU,

IAR DE LA NOI, ARHIEREªTI BINECUVÂNTÃRI!

Iubiþii noºtri fii sufleteºti,

Slavã, cinste ºi mulþumire se cuvine sã aducemPreasfintei Treimi pentru toate binefacerile Sale, celearãtate ºi cele nearã tate, ce ni s-au fãcut nouã, ºi pentrutoatã bucuria cu care ne bucurãm de voi, iubiþii noºtri fiiduhovniceºti, pentru statornicia ºi credinþa voastrãortodoxã, de care þinându-vã cu tãrie, vã veþi mântui.ªtiþi cu toþii cã înaintea Sfintelor Paºti ne pregãtim mai

in tens, prin rugãciune ºi post. Câte patruzeci de zile ºipatruzeci de nopþi au postit Moise ºi Ilie, în Legea veche,înainte de a se în tâlni cu Dumnezeu în munte. A postit ºiDomnul nostru lisus Hristos atunci când pentru noioamenii ºi pentru a noastrã mântuire S-a pogorât dinceruri ºi S-a întrupat, învãþându-ne cã rãul din lume ºiuneltirile diavolului nu pot fi biruite decât numai prinrugãciune ºi prin post. Cât de ruºinat ar fi diavolul ºi câtde bunã ar fi lumea, dacã oamenii ar lua aminte la acestecuvinte! De aceea, ºi noi, cu toþii, sã ne rugãm ºi sã postimcu râvnã în aceastã perioadã a Postului Mare! Numai aºane vom bucura de întâlnirea cu Domnul în noaptea sfântãa învierii ºi numai aºa vom contribui la îndreptarea lumii,începând cu noi înºine.ªi pentru cã mai ales acum, în Post, ne adunãm în

numãr mare la bisericã, s-a luat obiceiul ca în fiecareduminicã sã prãznuim ceva deosebit. Astãzi cinstimsfintele icoane ºi pe cei ce au suferit pentru ele în secoleleVIII-IX, atunci când o prigoanã de nedescris s-a dezlãnþuitîmpotriva lor. Duminica viitoare vom lãuda pe isihaºti; eiau apãrat în sec. XI-XIV învãþãtura ortodoxã desprerugãciune, singura care ne liniºteºte (în greacã isihia în -seamnã liniºtire), unindu-ne cu Dumnezeu. La mijloculPostului ne vom închina Sfintei Cruci; ea ne aminteºte deJertfa Domnu lui ºi ne învaþã cã nu prin iubire de sine, ciprin jertfire de sine biruim pãcatul ºi moartea. Numaiacolo unde este Crucea, este ºi învierea! Fãrã de Cruce nueste mântuire! La urmã, vom în vãþa din douã pilde diferitecum sã ne sfinþim viaþa: sã fim drepþi ºi fãrã de prihanã, caSf. Ioan Scãrarul, sau sã ne pocãim sincer ºi fierbinte, dacãam pãcãtuit, ca Sf. Maria Egipteanca, a cãrei viaþã o vomauzi la Denia Canonului Mare.

Dreptmãritori creºtini,

Aºadar, astãzi, în Duminica Ortodoxiei, cinstim sfinteleicoane. Ce înseamnã cuvântul icoanã? În Sfânta Scripturãcitim cã, la facerea omului, Dumnezeu S-a sfãtuit ºi a zis: Sãfacem om dupã chipul ºi asemãnarea Noastrã... ªi l-a fãcutDumnezeu pe om dupã chipul Sãu, adicã dupã icoana Sa,pentru cã icoanã înseam nã chip, imagine, iar icoana(chipul) lui Dumnezeu dupã care l-a fãcut pe om este modulLui de a fi: Unul în fiinþã, dar Treime de Persoane: Tatãl,Fiul ºi Sfântul Duh, în comuniune deplinã de iubire ºi deviaþã. Aceastã icoanã - a Sfintei Treimi - nu poate fiînþeleasã cu mintea, nici descrisã sau reprezentatã; omulînsuºi era menit sã o arate prin viaþa lui, ca într-o oglindã, înmãsura unirii ºi asemãnãrii sale treptate cu Dumnezeu.Ce s-a ales însã de icoana Treimii în om, în urma

pãcatului, ºtim cu toþii din nefericire: în loc de unitate,permanentã dez binare; în loc de mulþime de persoane în

comuniune, indivizi egoiºti, luptând fiecare pentru interesulsãu. Izgonirea omului din Rai, pe care am plâns-o duminicatrecutã, nu era atât pe deapsa lui Dumnezeu, cât propriaalegere a omului de a se înde pãrta de Icoana sa, de a nu maioglindi Treimea, înjosindu-se pânã la traiulnecuvântãtoarelor, cum zice Psalmistul: omul, în cinstefiind, nu a priceput, alãturatu-s-a dobitoacelor celor fãrã deminte ºi s-a asemãnat lor. Aºa înþelegem de ce Dumnezeu ainterzis, în Legea veche, orice imagine ºi icoanã (chip), cãci

mintea strâmbã a omului ºi viaþa lui pãcãtoasã nu puteauoglindi ºi imagina drept pe Dumnezeu.Dar Dumnezeu, în iubirea Lui, a cãutat în tot felul restau -

rarea omului; ºi a trimis pe Însuºi Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut,Domnul nostru Iisus Hristos, Care este icoana Tatãlui, cumspu ne Apostolul Pavel. El a restaurat în Sine pe om, unitdeplin cu Dumnezeu. La vederea Lui, toþi oamenii buni s-aubucurat: magii, pãstorii, drepþii ºi proorocii, IoanBotezãtorul ºi Maica Domnului. Iar Apostolii, întâlnindu-L- cum am citit astãzi în Evanghelie -, nu s-au mai pututabþine sã strige de bucurie: Vino ºi vezi! Vino ºi vezi chipulblând ºi smerit al Domnului, Icoana desãvârºitã a omului!Cum sã nu ne bucurãm ºi noi, vã zând chipul Sãu curat, sprecare tânjim cu toþii? Lui i-am cântat astãzi: PreacuratuluiTãu chip - adicã Preacuratei Tale icoane - ne închinãm,Bunule... Însã, precum ºtim, nu toþi s-au bucurat de Iisus.Unii au cãutat sã-L ucidã de mic, alþii L-au rãstignit fiindcãîi încurca sau L-au prigonit. În veacurile VIII-IX au fost uniicare voiau cu sãlbãticie sã-I distrugã icoana, ei prigonind ºiomorând mulþi credincioºi, mai ales cãlugãri. Dar s-au stinsca fumul odatã cu Sinodul al VII-lea Ecumenic (787) ºi cumarea adunare de la Constantinopol din 11 martie 843,prima duminicã din Post, când s-a proclamat definitiv

învãþãtura despre icoanã ºi Ortodoxia (credinþei), în ge neral.De atunci, prãznuim ºi noi aceastã Duminicã a Ortodoxiei,purtând sfintele icoane în procesiune, iar în anumite locuricitindu-se ºi actul solemn de la 843 (SinodiconulOrtodoxiei), care lau dã pe Sfinþii mãrturisitori ºianatematizeazã ereticii.Cei ce - „creºtini“ numindu-se - mai luptã astãzi

împotriva icoanelor, fie dispreþuindu-le, fie ignorându-le,dovedesc cã nu cred în întruparea Fiului lui Dumnezeu, citrãiesc dupã omul cel vechi, ca ºi când Hristos nu a venit ºinu L-au vãzut, deci nu-I urmeazã Lui. Ei dispreþuiesc ºi peSfinþi ºi pe Maica Domnului, care L-au cinstit pe Hristos ºiL-au primit în ei, sfinþindu-se în Duhul Sfânt, Cel ce de-apururi rãmâne în ei, reprezentat prin aureola Sfinþilor, fãrãde care nicio icoanã nu se picteazã. Cine nu are icoane seîndepãrteazã de toþi aceºtia ºi de sfinþenia vieþii! Noi însãsã cinstim cu evlavie sfintele icoane, nu închinându-nelemnului ºi materiei, ci lui Hristos însuºi ºi Sfinþilor care-Lpoar tã în ei pe veci. Astfel ne umplem ºi noi de DuhulSfânt ºi ne sfinþim în comuniune cu ei.Dar mai este o icoanã în primejdie: icoana lui Iisus, pe

care o avem în noi, fiecare, de la Botez... împotriva acesteiicoane se dã astãzi o luptã mai vrãjmaºã ca odinioarãîmpotriva sfintelor icoane. Sã nu o stricãm, aºadar, caiconoclaºtii cei din vechime, ci sã o îngrijim cu luare-aminte, asemãnându-ne sfinþilor, cu ajutorul SfântuluiDuh, Care sãlãºluieºte în noi. Cãci cinstirea icoanelortrebuie sã concorde cu viaþa noastrã în Hristos. Icoaneleînseºi, prin „per spectiva inversã“ în care sunt zugrãvite, necer socotealã. Priviþi cu atenþie chipurile Mântuitorului,Maicii Domnului ºi Sfinþilor din icoane ºi obiectele din ele:Evanghelia, clãdirile cetãþii Ieru salimului... Liniile lor, înloc sã ducã spre orizontul depãrtat, ca în tablourileobiºnuite, vin cãtre cel ce le priveºte, ca ºi cum te-arîntreba: icoana Mea din tine, cum o cinsteºti? Vino ºi veziicoana Mea ºi o oglindeºte în tine!

Iubiþi fraþi ºi surori în Hristos Domnul,

Acum douã duminici, am auzit cã ºi Judecata de Apoi alui Dumnezeu va fi tot ca o icoanã, la Care uitându-ne -adicã la Hristos -, se va oglindi în noi, fãrã ocoliºuri,mãsura în care L-am cinstit în noi ºi în semenii noºtri. Cãcipe cât îl iubim pe Hristos din noi, pe atât îl vedem ºi însemenii noºtri cei zidiþi dupã chipul lui Dumnezeu.Aceasta înseamnã porunca: sã iu beºti pe aproapele tãu cape tine însuþi, pe care Zaheu vame ºul a înþeles-o atât de bine,împãrþindu-ºi în jumãtate averea cu sãracii ºi auzindcuvântul: astãzi s-a fãcut mântuire casei acesteia. ªi, vai,câþi sãraci nu ne înconjoarã astãzi? ªi câte chipuri stricate depãcat ºi de patimi, de prãpãdul actual al drogurilor ºi al pros -tituþiei, al necredinþei ºi al indiferentismului, care aºteaptã omânã de ajutor ca sã se întoarcã acasã, la Tatãl nostru,precum fiul risipitor!De aceea, am luat ºi noi obiceiul ca, în aceastã Duminicã

în care cinstim sfintele icoane, sã organizãm o colectã lanivelul întregii Patriarhii, în sprijinul icoanei din sufletulsemenilor noºtri celor mai lipsiþi, ea fiind deschisã ºiduminica viitoare, pentru cei ce nu aþi ºtiut ºi nu sunteþipregãtiþi astãzi. Fondul Central Misionar, care se adunãastfel, ajutã an de an eparhiile Bisericii noastre ºiaºezãmintele ei de binefacere sã împlineascã cele maiarzãtoare trebuinþe de adãpost, de hranã ºi îmbrãcã minte, deîngrijire a celor bãtrâni sau copii abandonaþi, a celor bolnavisau suferinzi (handicapaþi), de cercetare a celor închiºi saurobiþi de patimi, de sprijinire a parohiilor sãrace sau a epar -hiilor din strãinãtate, care se strãduiesc din rãsputeri sãrãspun dã nevoilor fraþilor noºtri rãspândiþi în lume.

- continuare în pagina 3 -

PASTORALASfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la DUMINICA ORTODOXIEI din Anul Domnului 2010

Duhul Sfânt ne învaþã prin Moise cã zidirea lumii s-a fãcut într-oanumitã ordine ºi înlãnþuire. Dupã ce mai întâi a deºteptat pãmântulpentru facerea de roduri, aºternând masã îmbelºugatã cu fel de felde seminþe ºi ierburi, cheamã la existenþã ºi vieþuitoarele din ape,din vãzduh ºi de pe uscat.

a. Felurimea nespusã a vieþuitoarelor adaugã prisosdoxologiei Stãpânuluiªi a zis Dumnezeu: Sã miºune apele de vietãþi, fiinþe cu viaþã în

ele ºi pãsãri sã zboare pe pãmânt, pe întinsul tãriei cerului! ªi afost aºa.ªi dintr-o datã au fost create atâtea feluri de târâtoare, peºti ºi

pãsãri cã nici nu se cunosc pe de-a-ntregul, nici nu e cu putinþã a leînºira cu cuvântul. Avem încã o datã prilejul de a înþelege cumcuvântul lui Dumnezeu este sursa unei varietãþi inepuizabile desensuri, sau este „icoana” energiilor dumnezeieºti necreate ce se vordezvãlui la nesfârºit în culori, miresme, sunete, gusturi, dimensiuniori nuanþe, de fiecare datã noi ºi fãrã sfârºit, având încredinþarea cãveºnicia Împãrãþiei Cerurilor nu are nimic în comun cu monotoniasau plictisul. Cãci va fi o creºtere continuã în tãrie, cunoºtinþã ºifrumuseþe!ªi a fãcut Dumnezeu chiþii cei mari ºi tot sufletul vietãþilor

târâtoare, pe care le-au scos apele dupã felul lor, ºi toatã pasãreazburãtoare dupã fel. ªi a vãzut Dumnezeu cã sunt frumoase.Iatã, confirmarea de sus cã ºi acestea sunt frumoase, s-a dat spre

a fi spulberatã îndrãzneala celor care se întreabã, hulind Mintea ceamai presus de fire: „La ce bun au fost fãcute jivinele acestea?” Daromul cu judecatã poate înþelege ºi din creaþia unor asemenea fãpturiputerea ºi înþelepciunea Stãpânului care le-a adus la fiinþã, le-a datun loc propriu, le-a rânduit partea cea nesfârºitã a mãrii, ca sã nuvateme pe nimeni, ci sã locuiascã în ape. Iar prin înfãþiºarea lor sãne „propovãduiascã” puterea covârºitoare a Creatorului, nimicnicianoastrã ºi frica cea sfântã. Dar ºi dãrnicia Lui, câtã vreme unele dinaceste fãpturi au fost aduse pe lume pentru trebuinþa noastrã,fãcându-se nouã pe rând: hranã, hainã, tovãrãºie, slujire ºi multealtele. Interesant este cã le-a binecuvântat Dumnezeu ºi a zis: Creºteþi

ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi apele mãrilor ºi pãsãrile sã se înmulþeascã

pe pãmânt. Deci, cuvântul Sãu le-a dãruitacelora existenþa, iar binecuvântarea, le-adãruit întreaga lor dãinuire. Cãci aceasta estebinecuvântarea: ca sã se înmulþeascã. Iarbinecuvântarea aratã voia de a se continuaneamul lor, dupã fel, ºi acel creºteþi ºi vãînmulþiþi le þine pe ele pânã astãzi, vãdindu-leîntregi ºi neîmpuþinate, în pofida faptului cã atrecut atâta lungime de timp. ªi a fost searã ºia fost dimineaþã, ziua a cincea.Dar Domnul n-a cinstit numai apele ºi

cerurile cu vrednicia de „a naºte” vietãþi, ci aporuncit ºi pãmântului aceasta. Cãci a zisDumnezeu: Sã scoatã pãmântul suflet viu dupãfel, cu patru picioare ºi târâtoare ºi fiare pepãmânt ºi dobitoace ºi toate cele ce se târãscpe pãmânt, dupã fel. ªi s-a fãcut aºa. Iatã cãpãmântul se aratã slujitor îndoit porunciiStãpânului. Mai întâi a dat plantele, iar acumvietãþi însufleþite, animalele uscatului. Aºa le-acreat Dumnezeu pe toate, nu doar pentrutrebuinþa noastrã, ci, mai mult, ºi din prisosuldãrniciei Lui, pentru ca noi, vãzând bogãþianespusã a fãpturilor Sale, sã meditãm uimiþi laputerea Creatorului. ªi pornind de la toate câtese perindã prin lume pe sub ochii noºtri, sã neînvãþãm doxologie deplinã Stãpânului. b. „Încãpãþânata” fire a fãpturilor NU primeºte teoria

modernã a evoluþiei speciilor.Firea zidirilor mãrturiseºte atotputernicia lui Dumnezeu ºi nu se

lasã siluitã, clevetitã de aºa-ziºii oameni de ºtiinþã evoluþioniºti caresusþin cã lumea s-a fãcut de la sine ºi cã speciile de plante, peºti,pãsãri ºi animale ar fi evoluat unele din altele, „sabotând” de-adreptul sistematic experimentele rãsuflate ale acestor flecari. Astfeldouã sunt exemplele care fac obiectul acestei paranteze: 1. încercãrile de încruciºare din toate timpurile atât la plante, cât

ºi la animale, pentru a crea noi specii prin împerecherea (forþatã a)indivizilor din specii diferite (atunci când reuºesc!) dau rezultatecare nu fac decât sã dovedeascã zicerea patristicã despre

statornicirea speciilor. S-a constatat cã „hibrizii” sunt sterpi,neputându-se reproduce. Un veritabil semnal de avertizare asupra„unirilor nefireºti” care se împotrivesc legilor pe care le-a aºezatDumnezeu. Iar în cazurile în care totuºi hibridul reuºeºte sã sereproducã, asistãm la o curãþire a sãmânþei, din moment ce produsulde concepþie face dovada unei întoarceri la parametri iniþiali,naturali, fireºti ai genului ºi speciei din care face parte!2. în afarã de „dovezile” mãsluite la care s-au pretat,

evoluþioniºtii au încercat sã-ºi dreagã imaginea ºifonatã prinexperimente irelevante, precum cel allui Theodosius Dobzhansky, cumusculiþa fructelor (beþiva), bãtând„monedã” pe gãselniþa teorieimutaþiilor. El afirma sus ºi tare: „Amdovedit evoluþia fiindcã am creat onouã specie în laborator”. Dupã 30 deani de lucru asupra muºtei fructelor,experimentul acestui Dobzhanskyconsta în iradierea musculiþei,obþinând în final douã exemplare cumodificãri, care nu se maiîmperecheau cu celãlalt fel de muscãa fructelor. Cãci astfel definea elspeciile: prin faptul cã nu seîncruciºeazã între ele. Deci ziceaemfatic: „Eu am evoluat o nouãspecie!”În primul rând aceasta s-a realizat

în condiþii extrem de artificiale, priniradiere. În al doilea rând, rezultatulnu e altceva decât tot o muscãfructelor. Cã nu are aripi, sau cã epurpurie în loc sã fie galbenã, earãmâne tot musca fructelor, ºi înesenþã nu diferã de vreo „suratã” de-a

ei; este doar o altã varietate. În al treilea rând, constatarea cã, dupã„rãzboiul de 30 de ani” (cât a durat scremutul experiment),minuscula beþivã a dãrâmat „reduta” ideologului filfizon, provoacãde-a dreptul ilaritate. Eroina beþivã a repurtat încã o victorie a firiicare nu primeºte siluirea!…Concluzie: Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii au învãþat cu toþii în chip

desluºit cã în cele trei zile (a treia, a cincea ºi a ºasea) Dumnezeu arânduit toate felurile de fãpturi (plante, animale, pãsãri) dupã cumle cunoaºtem azi. Ei susþin cã Dumnezeu le-a creat de îndatã ºi peloc, numai prin puterea cuvântului Sãu, iar apele sau pãmântul, desine, nu au însuºirea naturalã de a da naºtere vieþii.

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Argeºul Ortodox

2

Colegiul de redacþieFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CAliNiCal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (VI)

Facerea animalelor (Zilele a cincea ºi a ºasea)

Nu se fac parastase în urmãtoarele zile ºiperioade din cursul anului: a) Duminicile de peste an, pentru cã duminica,amintind ziua Învierii Domnului, e zi de bucurie,iar nu de întristare. Chiar daca în unele biserici sefac parastase duminica, cel puþin în duminicilePenticostarului, adicã în cele dintre Paºti ºiRusalii, nu se cuvine nicidecum sã se facãparastase, pentru a nu se întuneca bucuriapraznicului cel mare al Învierii; b) În celedouãsprezece zile dintre Naºterea ºi BotezulDomnului. c) De la lãsatul secului de carne pânã lasâmbãta întâi din Postul Mare, sâmbãta SfântuluiTeodor. d) Din sâmbãta Floriilor pânã înDuminica Tomii. e) La praznicele împãrãteºti sausãrbãtori mari. În timpul Postului Mare, nu se faceparastas în zilele de rând (luni, marþi, miercuri, joi,vineri), deoarece în aceste zile nu se face liturghieeuharisticã sau deplinã. Este de dorit ca pomenirilesã se facã legate de sãvârºirea Sfintei Liturghii,aceasta fiind cea mai importanta slujbã demijlocire pentru cei morþi. Dacã nu este posibil defiecare datã, cel puþin la 40 de zile, la un an ºi laºapte ani ar fi de dorit ca parastasul sã urmezedupã Sfânta Liturghie. Câteva sfaturi în legãturã cu unelepractici greºite…La întocmirea sau scrierea pomelnicului nu

este nici nevoie ºi nici recomandat sã se adauge „lapomenirea de noua zile, 40 de zile, un an, ºapte anietc.” Cãrþile de cult nu prevãd aºa ceva ºi nicislujitorii nu trebuie sã adauge nimic în plus, ca ºicând ar trebui sã atragem atenþia Mântuitoruluiasupra sorocului de care este vorba… Obiceiul,practicat în unele pãrþii de a se deshuma morþii la

ºapte ani ºi a se reînhuma cu slujbã speciala nueste prevãzut în cãrþile de slujbã. Oricum, slujbacare se face atunci nu este cea a înmormântãrii, cia parastasului. Pentru toate felurile de pomenirieste nevoie de colivã, colac (sau mãcar o pâine),vin ºi lumânãri. Celelalte daruri sunt în funcþie deposibilitãþile celor care fac pomenirea. Contrarunei pãreri rãspândite în popor, sã se ºtie cã sepoate face colivã de grâu fiert ºi în perioada dintrePaºti ºi Pogorârea Sfântului Duh. Timp de 40 dezile, dupã tradiþie, arde la piciorul crucii candela ºimormântul se tãmâiazã (de una din rude ori de opersoanã desemnatã în acest scop). Pãrerea cãrudele apropiate nu au voie sã meargã la mormântsau sã tãmâieze groapa pânã la pomenirea de 40 dezile este incorecta ºi trebuie pãrãsita. Lapomenirea de 7 ani nu se dezgroapã osemintele,dupã cum se practicã pe alocuri, ci se face doarslujba parastasului. Odihna celor rãposaþi nutrebuie deranjatã cu atât mai mult, cu cat preotul,la înmormântare, a însemnat groapa zicând: „Sepecetluieºte mormântul acesta pânã la a douavenire a Domnului“. Pentru alte datini, obiceiuri,tradiþii ºi practici locale (în mãsura în care Bisericale acceptã) trebuie sã se ia legãtura cu preotul deenorie, pentru a evita orice abatere de la învãþãturadreaptã de credinþã. De aceea suntem datori caniºte buni creºtini, sã facem precum ne-a învãþat

Biserica noastrã Ortodoxa, îndepãrtând obiceiurileºi datinile omeneºti ºi îndeplinind, pentru folossufletesc, povãþuirile sfinte ale cultului nostruortodox. Dacã zilele de pomenire coincid cupomenirea altor rãposaþi, este bine ca slujbã sã sefacã în comun ºi nu separat, cãci cu cât rugãciuneaare caracter colectiv, cu atât este mai puternicã. Laaceste zile de pomenire individualã a celorrãposaþi, Biserica a stabilit zilele de pomeniregeneralã a morþilor ºi anume: sâmbãta dinainteaduminicii lãsatului sec de carne sau aÎnfricoºãtoarei Judecaþi, numitã ºi Moºii de iarnãºi sâmbãta dinaintea Pogorârii Duhului Sfânt sauMoºii de varã, la care tradiþia a adãugat ºi Moºii detoamnã (între 26 octombrie ºi 8 noiembrie), ziuade 6 august, Paºtele blajinilor (luni ºi marþi, dupãDuminica Tomii) ºi Joia Înãlþãrii, în special pentrueroi, ca ºi ziua hramului bisericii. Toate aceste zilede pomenire, individualã sau colectivã, suntmomente de vie ºi profundã comuniune cu ceirãposaþi. Ele trebuie respectate ºi cultivate, cãciprin aceasta pãstrãm viu cultul morþilor ºi legãturacu pãmântul sfânt al þãrii care acoperã osemintelelor. Despre întrebuinþarea lumânãrilor…Lumânãrile folosite la slujbele de

înmormântare ºi de pomenire a morþilor sunt ojertfã ºi, ca orice ofrandã adusã lui Dumnezeu,

trebuie sã fie curatã. De aceea, creºtinii trebuie sãevite procurarea ºi folosirea lumânãrilor dincomerþul de stat ori de la persoane particulare,întrucât în majoritatea cazurilor fabricarea lor seface fãrã a respecta procesul tehnologic conservatde Bisericã, folosindu-se deºeuri petrolifere ºidiverºi înlocuitori care prin ardere provoacã fumînecãcios ºi toxic. În acelaºi timp, despre mulþidin cei care fabricã în clandestinitate lumânãrilenu ºtim cât sunt de credincioºi, iar mulþi lucreazãîn condiþii de neglijenþã ºi insalubritate. De aceea,amintind ºi faptul cã fabricarea lumânãrilor de culteste monopol bisericesc, credincioºii auîndatorirea sã foloseascã numai lumânãri de lapangarele parohiale, deoarece sunt produse laatelierele specializate ale Episcopiei, de oameni cufricã lui Dumnezeu ºi în condiþii care le conferãcalitatea de dar potrivit pentru jertfa.Slujba la binecuvântarea ºi sfinþirea cruciide la mormântLa Crucea de la mormânt care se „ridicã“, de

regula, dupã pomenirea la 40 de zile ori de la un ande la moarte, înlocuind pe cea de lemn, se sfinþeºtela cimitir de cãtre preot, printr-o slujbã specialã.Pentru aceasta se vor pregãti la mormânt un vas cuaghiasmã, busuioc, lumânãri, tãmâie, o colivã ºivin. Unii credincioºi acoperã crucea cu o pânzãalbã înainte de a se stropi de cãtre preot cuagheasmã, pânza aceea fiind datã apoi de pomanã.Obiceiul este profan ºi se practicã la dezvelireaunor monumente, sculpturi ori placicomemorative. Aºadar, prezenþa pânzei nu esteabsolut necesara ºi nici indicatã.

Pr. Florin IORDACHE

CÂND NU SÃVÂRªIMSLUJBA PARASTASULUI?

Argeºul Ortodox

3

- continuare din pagina 1- Darul acesta aratã, deopotrivã, comuniunea dintre noi - priso -

sul unora împlineºte lipsa celorlalþi, ca sã fie potrivire - ºicredinþa noastrã autenticã în Hristos, Care ne porunceºte: sã vãiubiþi unii pe alþii; întru aceasta vor cunoaºte toþi cã sunteþiucenicii Mei. El însuºi ne-a iubit cel dintâi ºi S-a dat pe Sinepentru noi ºi ne împarte la fiecare Liturghie ce are mai scump ºibun: preacuratul Trup ºi Sânge, de care noi toþi avem nevoie, caniºte sãraci cu Duhul ce suntem, precum zice: dacã nu veþimânca Trupul Meu ºi nu veþi bea Sângele Meu, nu veþi aveaviaþã în voi. Sã ne ase mãnãm dar lui Hristos! Sã împãrþim ºi noicelor sãraci ºi ne voiaºi, prin colecta aceasta a Bisericii. ªioriunde vedem un se men de-al nostru în nevoie, sã-l ajutãmdupã posibilitãþi, ca pe chipul-icoana lui Dumnezeu.Iar de chipul lui Hristos din noi înºine sã avem tot atâta grijã,

mai ales în acest Post, curãþindu-l prin Spovedanie ºi hrãnindu-1 cu Sfânta împãrtãºanie. Astfel fãcând, ne vom umple ºi noi debucuria tainicã a Apostolilor ºi vom mãrturisi împreunãcu ei: Vino ºi vezi icoana lui Hristos, dorirea ta! Vino ºivezi chipul Sãu din tine, darul cel mai preþios! Vino ºivezi pe Hristos din se meni, datoria ta! Iar la înviere, vomcompleta: Vino ºi vezi ceru rile deschizându-se ºi pe omiarãºi în Rai! Vino ºi vezi pe Maica Domnului ºi pe toþiSfinþii care ne cheamã cu dulcele glas: Veniþi de luaþiluminai Lumina lui Hristos sã ne lumineze tuturor viaþa!Harul Domnului nostru Iisus Hristos ºi dragostea lui

Dumnezeu Tatãl ºi împãrtãºirea Sfântului Duh sã fie cuvoi cu toþi!

PREºEDINTELE SFÂNTULUI SINOD AL BISERICIIORTODOXE ROMÂNE

† DANIELArhiepiscopul Bucureºtilor,

Mitropolitul Munteniei ºi Dobrogei, Locþiitor altronului

Cezareei Capadocieiºi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan Arhiepiscopul Iaºilor ºi Mitropolitul Moldovei ºi

Bucovinei † Laurenþiu

Arhiepiscopul Sibiului ºi Mitropolitul Ardealului

† Bartolomeu Arhiepiscopul Vadului, Feleacului ºi Clujului

ºi Mitropolitul Clujului, Albei, Criºanei ºi Maramureºului

† IrineuArhiepiscopul Craiovei ºi Mitropolitul Olteniei

† Nicolae Arhiepiscopul Timiºoarei ºi MitropolitulBanatului† Petru

Arhiepiscopul Chiºinãului,Mitropolitul Basarabiei ºi Exarh al Plaiurilor

† IosifArhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentaleºi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale ºi

Meridionale† Serafim

Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei ºi

Luxemburgului, Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei,Europei Centrale ºi de Nord

† NifonMitropolit onorific, Arhiepiscop al Târgoviºtei ºi Exarh

patriarhal

† TeodosieArhiepiscopul Tomisului

† PimenArhiepiscopul Sucevei ºi Rãdãuþilor

† AndreiArhiepiscopul Alba Iuliei

† GherasimArhiepiscopul Râmnicului

† EftimieArhiepiscopul Romanului ºi Bacãului

† Epifanie

Arhiepiscopul Buzãului ºi Vrancei† Calinic

Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului† Casian

Arhiepiscopul Dunãrii de Jos† Timotei

Arhiepiscopul Aradului† Nicolae

Arhiepiscopul Ortodox Român al celor douã Americi† Justinian

Arhiepiscop onorific, Episcopul Ortodox Român al Maramureºului ºi Sãtmarului

† IoanArhiepiscop onorific, Episcopul Covasnei ºi Harghitei

† CorneliuEpiscopul Huºilor

† LucianEpiscopul Caransebeºului

† SofronieEpiscopul Ortodox Român al Oradiei

† NicodimEpiscopul Severinului ºi Strehaiei

† Vincenþiu Episcopul Sloboziei’ºi Cãlãraºilor

† GalactionEpiscopul Alexandriei ºi Teleormanului

† Ambrozie Episcopul Giurgiului

† Sebastian Episcopul Slatinei ºi Romanaþilor

† Visarion Episcopul Þuicii

† PetroniuEpiscopul Sãlajului

† GurieEpiscopul Devei ºi Hunedoarei

† Daniil Episcop-locþiitor (Administrator) al Episcopiei Daciei Felix

† SiluanEpiscopul Ortodox Român al Ungariei

† Siluan Episcopul Ortodox Român al Italiei

† TimoteiEpiscopul Ortodox Român al

Spaniei ºi Portugaliei† Macarie

Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord

† MihailEpiscopul Ortodox Român al Australiei ºi

Noii Zeelande† Ciprian Câmpineanul Episcop-vicar patriarhal † Varlaam PloieºteanulEpiscop-vicar patriarhal† Varsanufie Prahoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureºtilor

† Calinic BotoºãneanulEpiscop-vicar al Arhiepiscopiei Iaºilor

† Andrei Fãgãrãºeanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului

† Irineu BistriþeanulEpiscop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului,

Feleacului ºi Clujului† Vasile Someºeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului

† Paisie LugojeanulEpiscop-vicar al Arhiepiscopiei Timiºoarei

† Emilian Loviºteanul Episcop-vicar al Arhiepiscopiei

Râmnicului † loachim Bãcãuanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului† Marc Nemþeanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române aEuropei Occidentale † Sofian Braºoveanul

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Germaniei,Austriei ºi Luxemburgului† Ioan Casian de Vicina

Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor douã Americi † Iustin Sigheteanul

Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române aMaramureºului ºi Sãtmarului

PASTORALASfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la DUMINICA ORTODOXIEI din Anul Domnului 2010

Vã informãm cã etapa localã aolimpiadei de religie, pentru eleviiclaselor VII – XII din zona Piteºti, va avealoc sâmbãtã, 27 februarie, ora 9,00, laªcoala cu clasele I – VIII Nr. 19 dinPiteºti.Listele cu elevii participanþi, calificaþi

în urma etapei pe ºcoalã, maxim 5 penivel de studiu, vor fi transmise în formatelectronic la adresa:sc_nr19pit@yahoo.com ºi prin fax lanumãrul: 0248/285517, la secretariatul

ªcolii Nr. 19 din Piteºti, pânã luni, 22februarie 2010. Vã rugãm sãprecizaþi numele, prenumele, clasafiecãrui elev, numele profesoruluiîndrumãtor, numele ºi numãrul detelefon al unui cadru didactic despecialitate care poate fi solicitat caevaluator. Fiecare instituþie ºcolarãtrebuie sã propunã cel puþin unevaluator.Evaluatorii vor fi contactaþi

telefonic de cãtre secretarul comisiei

de organizare a olimpiadei dereligie, etapa localã, joi, 25februarie 2010.Elevii vor fi prezenþi în sãli la

ora 8, 45 ºi vor avea asupra lorcarnetul de elev sau cartea deidentitate.Succes tuturor participanþilor!

Profesor Elena ODÃ,Director al ªcolii Nr. 19, Piteºti

În atenþia doamnelor/domnilor profesori de religie

Etapa localã a Olimpiadei de Religie

Argeºul Ortodox

4

Motivaþia PostuluiÎnvierea Mântuitorului Hristos, ca

sãrbãtoare centralã a întregului creºtinism, esteevenimentul ce obligã pe fiecare credincios lao pregãtire deosebitã, conform constituþiei saledihotomice, atât din punct de vedere spiritualcât ºi trupesc. Astfel, dacã sufletul este curãþitde pãcate prin Taina Sfintei Spovedanii ºi,totodatã, hrãnit cu mai multã rugãciune, înacelaºi timp trupului i se dãruiesc mai multeacte de penitenþã (metanii, închinãciuni,îngenuncheri, plecãciuni etc.) sau milostenieºi, de asemenea, i se împuþineazã hrana, atâtdin punct de vedere al diversitãþii (fiindexcluse mâncãrurile ce conþin ingrediente deorigine animalã), cât ºi al cantitãþii care sereduce pânã la nivelul la care sufletul poate sãînalþe mai uºor omul, în integralitatea lui,deasupra poftelor ce ne coboarã în abisulpãcatelor înspre Lumina Învierii. Prin oprirea de la unele mâncãruri pe

anumite perioade se are în vedere disciplinareatrupului ºi întãrirea sufletului în lupta cuispitele, dar ºi pregãtirea pentru marea sãrbãtoare a biruinþeiVieþii asupra morþii. Aºadar, postul are un înalt sens religios-moral, fiind un act de cinstire a lui Dumnezeu, o jertfa benevolãa omului, în scopul desãvârºirii personale.

Cine trebuie sã posteascã?Sfântul Apostol Pavel ne descoperã faptul cã creºtinul este

liber sã posteascã potrivit propriei sale conºtiinþe ºi hotãrâri,deoarece nu mâncarea ne va pune înaintea lui Dumnezeu. Cãnici dacã vom mânca, nu ne prisoseºte, nici dacã nu vom mânca,nu ne lipseºte... dacã o mâncare sminteºte pe fratele meu, nu voimânca în veac carne, ca sã nu aduc smintealã fratelui meu (ICorinteni 8, 8-13). Totuºi, Sfânta noastrã Bisericã, având odragoste desãvârºitã pentru toþi membrii ei ºi îngrijindu-se demântuirea personalã a acestora, a rânduit anumite perioade ºizile în care creºtinul are datoria moralã de a posti. De aceea,credincioºilor li s-a cerut întotdeauna respectarea rânduielilorprivitoare la post, însã, acolo unde a fost cazul s-au acordat

anumite dezlegãri pentru cazuriparticulare (copii, bolnavi,bãtrâni). Având în vedere nevoile

pãstoriþilor, enciclica SfântuluiSinod al Bisericii OrtodoxeRomâne din 1907 ºi cea din 27februarie 1956, precizeazã: 1. Copiii pânã la împlinirea

vârstei de 7 ani sunt dezlegaþide pravila postului, putândmânca în tot timpul anului oricefel de alimente. 2. Pentru copiii de la 7-12

ani ºi pentru credincioºii deorice vârstã care sunt cuprinºide slãbiciuni ºi suferinþetrupeºti pravila postului sã fieobligatorie numai în zileleurmãtoare: a) Toate miercurile ºi

vinerile de peste an, afarã deacelea când este dezlegare lapeºte; b) Prima ºi ultima sãptãmânã

din sfântul ºi marele post al Paºtilor ºi tot aºa din postulCrãciunului;

Cum trebuie sã postim?Triodul ne învaþã: Sã postim post bine primit, bine plãcut lui

Dumnezeu: postul cel adevãrat, este îndepãrtarea de rãutate,înfrânarea limbii, lepãdarea mâniei, depãrtarea de pofte, declevetire, de minciunã ºi jurãmânt mincinos. Lipsa acestora estepostul cel adevãrat ºi bine primit.Sfinþii Pãrinþi ne învaþã cã trebuie sã postim nu numai cu

trupul, ci ºi cu sufletul. Adicã nu numai mâncând de post, ci ºiînfrânându-ne totodatã de la patimi, pãcate ºi ispite. Odatã cuînfrânarea de la mâncãrurile de dulce, sã ne silim a ne curãþi nunumai trupul, ci ºi sufletul, petrecând în rugãciune ºi pocãinþã.Postul întreg, adevãrat ºi desãvârºit este deci nu numai celtrupesc, ci ºi sufletesc: postul de bucate, împreunã cu cel defapte, postul de mâncare ºi totodatã de purtãri.Regulile bisericeºti au stabilit cã zilele rânduite pentru

ajunare, adicã abþinerea totalã de la mâncare ºi bãuturã, suntlunea ºi marþea din prima sãptãmânã a Postului, iar în ultimasãptãmânã a postului, numitã ºi a patimilor, se ajuneazã luni,marþi, miercuri, vineri ºi sâmbãtã. În aceste zile se poateconsuma seara pâine ºi apã. În zilele de miercuri ºi vineri dinpost se ajuneazã pânã seara, când se consumã pâine ºi legumefierte, fãrã untdelemn. În celelalte zile din sãptãmâna, din tottimpul Postului Mare, se mãnâncã o singurã datã pe zi, seara,hranã uscatã, iar sâmbãta ºi duminica untdelemn ºi puþin vin. Întoatã aceastã perioadã sunt douã dezlegãri la peºte pe 25 martie,de Buna Vestire, ºi apoi de Intrarea Domnului în Ierusalim(Florii).

Ce mâncãruri consumãm în perioada Postului Mare?Scopul postului nu este acela de a face deosebire între

mâncãruri, socotind cã în ele stã binele sau rãul nostru, iaroprirea lor pentru anumite perioade nu înseamnã cã sunt socotitespurcate. Acelaºi Apostol Pavel ne învaþã: Unul crede sã mãnânce de

toate; cel slab însã mãnâncã legume. Cel ce mãnâncã sã nudispreþuiascã pe cel ce nu mãnâncã; iar cel ce nu mãnâncã sãnu osândeascã pe cel ce mãnâncã, fiindcã Dumnezeu l-a primit.Cine eºti tu, ca sã judeci pe sluga altuia? Pentru stãpânul sãustã sau cade. Dar va sta, cãci Domnul are putere ca sã-l facã sãstea. Aºadar, noi cei slabi, sau mai bine spus slãbiþi de înfãptuirea

pãcatelor, avem ca modalitate de întãrire ºi de fortificare asufletelor ºi a trupurilor noastre postul.Ce facem totuºi cu „moda” noilor produse de post care

înlocuiesc carnea ºi brânzeturile cu sortimente din soiaasemãnãtoare ca prezentare ºi ca gust? ªnitel, pateu vegetal,salam, parizer, cremwursti, lapte din soia ºi toate de post. ....!?Ar trebui sã ne gândim mai bine înainte de a cumpãra ºiconsuma astfel de produse. Poate cã prezenþa lor în bucãtãriile ºimeniurile noastre sunt o dovadã cã deja ni s-a cam luat de atâtapostire cu fasole ºi mâncãruri tradiþionale nesãþioase ºi încantitãþi mici. Sâmbãtã se face pomenirea Sfântului MareMucenic Teodor Tiron, care le-a venit cândva în ajutorcreºtinilor pentru pãstrarea postului ºi neîntinarea cu mâncãruriînchinate idolilor, ºi aceastã amintire nu cred cã a fost rânduitãfãrã un scop anume.

Dacã ar fi sã comparãm fiecare zi a postului cu o scarã sau opunte ce ne trece peste un abis, reprezantând împãrãþia pãcatelor,ºi dacã þinem cont de faptul cã ajungerea la celãlalt capãtstrãlucitor, luminat de Învierea lui Hristos Biruitorul morþii ºi alpãcatului, este o necesitate pentru fiecare dintre noi cei botezaþi,conºtientizãm cã trebuie sã urcãm þinând un post bineplãcut luiDumnezeu ºi nu numai la început ºi la sfârºit, cãci nu se poatesãri peste 26 (35) de trepte fãrã sã ne rãnim sau sã fim înpericolul mare al cãderii în prãpastie. Aºadar, fraþi creºtini, postbinecuvântat!

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

PPOOSSTTUULL PPAAªªTTEELLUUII- trepte deasupra abisului în drumul spre Înviere

În perioada Postului Sfintelor Paºti avemprilejul de a ne transforma durerile ºinevoinþele noastre în mici jertfe pe care sã leînchinãm Golgotei rãstignirii, acolo unde s-afrânt trupul ºi s-a vãrsat sângele DomnuluiIisus Hristos spre iertarea pãcatelor noastre. Doar câteva sãptãmâni mai sunt pânã când

în sfintele lãcaºuri va rãsuna din nou cântarea„Hristos a înviat!” Pentru a deveni ºi noivrednici sã primim Lumina Învierii, vom folosiacest rãstimp al reculegerii pentru a readuce înauzul cugetului nostru acele cuvinte rostite deHristos când se afla în culmea suferinþei pebraþele crucii. Scurte au fost acelecutremurãtoare glãsuiri, însã adevãrate „fulgerede putere dumnezeiascã în mijlocul dureriitrupului omenesc. Dacã jertfa Domnului peGolgota rãmâne fapta de veºnicã cutremurarea omenirii pânã la sfârºitul veacurilor, ºidincolo de ele, în viaþa de veci, cuvinteleDomnului pe aceeaºi Golgotã sunt grãirea deveºnicã rãsunare ºi rodire a testamentului luiHristos, pânã la capãtul vremii pãmânteºti”(Arhimandrit I. Scriban).De ºapte ori a vorbit Fiul lui Dumnezeu pe

cruce, ca ºi în cele ºapte cereri din rugãciunea„Tatãl nostru”. În primele trei glãsuiri S-areferit la cei care erau de faþã la rãstignire; încele patru din urmã, pentru a-ªi arãta starea Sa.Toate aceste sacre cuvinte formeazã un întreg ,deoarece în fiecare din ele gãsim o noutate areadaugã ceva la strãlucirea celorlalte, izvorânddin jertfirea în numele iubirii mântuitoare.În strãduinþa noastrã de a posti, cele ºapte

glãsuiri ale lui Iisus Hristos reprezintã un

îndreptar de iubire, de smeritã cugetare ºi derãbdare în suferinþã.1. „Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac”

(Luca 23, 34)Acestea au fost cele dintâi cuvinte pe care

Mântuitorul le-a rostit imediat dupã ce a fostpironit pe lemnul crucii. Hristos ar fi putut sã-L roage în gând pe Tatãl Ceresc ºi sã obþinãtainic iertarea nelegiuiþilor. Dar a strigat înauzul mulþimii, pentru ca toþi sã înþeleagã ºi sãia învãþãturã. „Ar fi putut sã se roage în tãcere,dar atunci tu n-ai fi avut pildã” (FericitulAugustin). De asemenea, ar fi putut sã iertesingur, dupã cum de atâtea ori a iertat îndecursul lucrãrii Sale pe pãmânt. Cãci El aspus: „Fiul Omului are putere pe pãmânt de aierta pãcatele” (Marcu 2, 10). Însã Hristos S-aîndreptat cu cererea spre tatãl, spre a ne dovedicã pãºeºte pe orice cale, dacã e vorba sã obþinãiertarea vrãjmaºilor lui. Iatã ºi o pildã desmerenie în suferinþã. Mântuitorul lumii se adreseazã tatãlui prin

cuvântul „Pãrinte”, fiindcã niciun tatã nu arputea sã nu asculte ºi sã nu îndeplineascãdorinþa fiului care este gata sã moarã. Astfel,apelativul „Pãrinte” conferea chezãºie iertãrii.Grija lui Hristos pentru omenirea pãcãtoasã

a biruit în faþa chinurilor sfâºietoare. De câte

ori inima noastrã nu s-a împietrit ca sã nu ierte?Dar aceastã pildã fãrã egal a Domnului IisusHristos ne va deschide oricând sufletul,îndemnându-ne sã-L urmãm.Care om nu s-ar plânge sau nu ar striga în

faþa durerii sau nedreptãþii pricinuite de lume?Care dintre noi nu ar avea cuvinte de protestfaþã de cel care te face sã suferi în orice mod?Iisus Hristos a trecut prin umilinþe ºi chinuriînfiorãtoare, deºi era fãrã de pãcat. Dar El aveaºi are pentru oameni ceva mai mult decât toþioamenii: iubirea fãrã de sfârºit ce covârºeatoate ºi în care se topeau rãutãþile. „Iubind pe aiSãi care erau în lume, i-a iubit pânã la sfârºit”(Ioan 13, 1). Mântuitorul stãpânea totul priniubirea Lui ºi în aceasta se cufundau ºi piereausuferinþele trupului neputincios. Aceasta a fostatitudinea cu care El a pãºit în mijloculoamenilor ºi pe care a revãrsat-o asupra lorchiar ºi atunci când se afla rãstignit.Fiul Domnului nu are cuvânt de tânguire

pentru Sine, ci vorbã de ocrotire pentrupãcãtoºii loviþi de rãutate ºi ignoranþã. Nunedreptatea care I se fãcea Îl durea, ci pãcatulcare otrãvea inimile ºi întuneca minþile cãlãilorSãi. Fãrã a-i împovãra cu nemãsurata vinã anelegiuirii lor, Iisus Hristos îi acoperea cuîngãduinþã ºi bunãtate, gãsindu-le motiv pentru

a fi iertaþi: „nu ºtiu ce fac”.Dar acei oameni erau vinovaþi pentru cã nu

au vrut sã se lumineze ºi sã înþeleagã adevãrul.„M-aþi vãzut ºi nu credeþi” (Ioan 6, 36). „Dacãadevãrul grãiesc, voi nu credeþi” (Ioan 8, 45).„Acum n-au rãspuns pentru pãcatul lor” (Ioan15, 22). Vestind prigonirile pe care aveau sã lesufere, Însuºi Hristos a spus mai înainteucenicilor Sãi: „Va veni vremea ca tot cel ce vãva ucide pe voi, sã i se parã cã aduce slujbã luiDumnezeu” (Ioan 16, 12). Vrãjmaºii lui IisusHristos erau orbiþi de patimã ºi urã înmomentele în care Îl rãstigneau, fiindincapabili sã realizeze sacrilegiul pe care îlsãvârºeau. κi dãdeau seama cã ucid un om , darnu credeau cã-L ucid pe Însuºi Mântuitorulvestit de proorocii vremurilor vechi. Pãcatul lorera cel al necredinþei cã Dumnezeu a venit pepãmânt . Apostolul Neamurilor scria: „De ar ficunoscut înþelepciunea lui Dumnezeu, n-ar firãstignit pe Domnul mãririi”(I Corinteni 2, 8).Domnul Iisus Hristos ne învaþã sã-i iubim pe

vrãjmaºii noºtri. Deºi pare peste puterilenoastre, aceastã învãþãturã se poate urma, maiales dupã ce Mântuitorul a venit cu însãºi pildaSa de pe cruce, rugându-Se pentru prigonitoriiSãi: „pãrinte, iartã-le lor cã nu ºtiu ce fac”!Ce argumente mai vrea omenirea pentru a

renunþa la urã ºi orgolii absurde? (dupã Arhimandrit I. Scriban, Tratat de

pietate ºi tâlcuire biblicã, Editura Librãriei„Universalã”, Bucureºti, 1925)

- va urma –A consemnat,

Amalia CORNÃÞEANU

Cuvintele rostite de Hristosde pe braþele crucii (I)

Argeºul Ortodox

5

Cândva un preot aghiorit vrednic,mi-a povestit câteva experienþeduhovniceºti, liturgice foarteneobiºnuite:

De la Prefacerea Sfintelor Daruripânã la ecfonisul: „ªi ne dã nouã cuo gurã ºi o inimã...”, ºi încontinuare, în timpul frângeriiAgneþului ºi împãrtãºiriisufletul lui trecea prindiferite stãri cereºti,„inexplicabile”, pentrulogica ºi mintea noastrã,care semãnau cu icoanele.Se succedau una dupã altaca fulgerul, ºi erau de ofrumuseþe de nedescris. Laun moment dat trãia ca unulfãrã de trup ºi fãrã glas, cumintea plinã de luminã, întimp ce era înºtiinþatdumnezeieºte cã sufletulpreotului „trebuie sã fiemai strãlucitor decât razelede luminã”. Altãdatãdragostea dumnezeiascãîmboldea sufletul lui launirea veºnicã cu MireleHristos, în Cãmara dumnezeiascã denuntã. Starea duhovniceascãurmãtoare îl fãcea sã se simtã pruncîn braþele Tatãlui Ceresc, alintat lasânurile pãrinteºti. Urmau ºiroaie delacrimi iar sufletul în extaz, timid ºismerit se ruga continuu iubirii deoameni a Mielului, ca sã miluiascãtoatã omenirea. Plânsul ºi ruga îiþâºneau singure ºi nu puteau fioprite, ca sã se vãdeascã faptul cã ºiacestea erau daruri curate aleSfântului Duh. ªi cum înainta sprefinalul Sfintei Liturghii, inima lui setransforma într-o sfântã masãspiritualã, deasupra cãreia slujeamintea.

De multe ori m-am întrebat în ceconstau aceste stãri mistice în DuhulSfânt ale slujitorului vrednic, aleluptãtorului neprihãnit, curat ºismerit cu inima? Iisus Hristos nespune: „Fericiþi cei curaþi cu inima cãaceºtia fiii lui Dumnezeu se vorchema”.Preotul respectiv a avut vedenii de

negrãit, succesive, în timpul SfinteiLiturghii, mai presus de simþuri. Dece aceasta, ºtie doar Dumnezeu!

ªi cel mai mic dintre preoþi, careare fricã de Dumnezeu, este capabilsã-ºi înveºmânteze sufletul cu astfelde trãiri duhovniceºti, dacã arecurãþenie a sufletului ºi a trupului,smerenie adâncã, inimã arzãtoare,minte luminatã, pace a gândurilor ºi,mai ales, voia lui Dumnezeu. Poatecã toate acestea nu mai þin de epocanoastrã schimbãtoare ºi mai ales numai sunt pentru noi pãcãtoºii, dintrecare cel dintâi sunt eu. Dumnezeu ledã celor vrednici.Dupã formula doxologicã

treimicã, ªi ne dã nouã..., poporulrãspunde: Amin! Aceasta înseamnãcã El este de acord ºi pecetluieºtecuvintele preotului. Imediat dupãaceea, preotul se întoarce cãtrepopor, ºi dintre Uºile împãrãteºtibinecuvânteazã ºi zice: ªi sã fiemilele marelui Dumnezeu ºi

Mântuitorului nostru Iisus Hristoscu voi cu toþi.Luminat ºi scãldat de lumina

divinã, imaterialã, nevãzutã ºineapusã a Prefacerii neînþelese,preotul ridicã mâna dreaptã ºibinecuvânteazã cruciº. Este aceeaºimânã cu care puþin mai înainte abinecuvântat Sfintele Daruri pe

Sfânta Masã.Binecuvântarea ªi sã fie milele...,

înseamnã cã avem mereu nevoie demila Mântuitorului, dar cu mult maimult acum, când ne apropiem deSfânta Împãrtãºanie. RugãciuneaSfintei Anaforale îndreptatã cãtreDumnezeu Tatãl, conþine la sfârºitbinecuvântarea datã de preotpoporului în numele Fiului, Care prinjertfa Lui devine Mijlocitor, ca sãdobândim înfierea. Binecuvântareaprimeºte rãspunsul: ªi duhului Tãu!(în vechime cântau: Amin).Rãspunsul poporului cãtre preot esteacesta: „darurile bogate sã vinã ºiasupra ta, în sufletul ºi duhul tãu”.Dupã sfârºitul Sfintei Anaforale,

urmeazã cererile complementare:Pe toþi sfinþii pomenindu-i, iarã

ºi iarã cu pace Domnului sã nerugãm.Pentru Cinstitele Daruri care s-

au adus ºi s-au sfinþit, Domnului sãne rugãm.Ca Iubitorul de oameni,

Dumnezeul nostru, Cel ce le-aprimit pe dânsele în Sfântul, celmai presus de ceruri ºiduhovnicescul Sãu Jertfelnic, întrumiros de buna mireasmãduhovniceascã, sã ne trimitã nouãdumnezeiescul dar ºi harulSfântului Duh, sã ne rugãm.Ne rugãm iar ºi iar pentru cã avem

nevoie de mila dumnezeiascã, decurãþenie, ca sã ne apropiem deSfântul Potir, astfel încât SfântaÎmpãrtãºanie sã nu fie „spre judecatãsau osândã, ci spre trezirea sufletului,iertarea pãcatelor ºi împãrtãºirea cuSfântul Duh”. Îndemnul preotului: Petoþi sfinþii pomenindu-i iarã ºi iarãcu pace Domnului sã ne rugãm,adicã dupã ce am pomenit pe sfinþi,ne rugãm iar cu pace Domnului. ªicontinuã: Pentru Cinstitele Daruricare s-au adus ºi s-au sfinþit, adicãsã ne rugãm pentru Cinstitele Daruri,nu ca sã primeascã Acestea sfinþenia,ci ca sã poatã fi împãrþite nouã.Iubitorul de oameni Dumnezeu

primeºte Darurile „în Jertfelnicul celmai presus de ceruri, întru miros debunã mireasmã duhovniceascã, ca sãne trimitã nouã dumnezeiescul har ºidarul Sfântului Duh”.Iubirea de oameni a lui Dumnezeu

s-a îngrijit sã avem ca hranã zilnicãPreacuratele Taine, spre iertarea

pãcatelor ºi viaþa deveci „întru miros debunã mireasmãduhovniceascã”, fãrã sãfie nevoie sã urcãm noila ceruri. Toaterugãciunile noastre ºimijlocirile sfinþilor suntmireasma binemirositoare ce coboarãiar peste noi, ca dardivin ºi ca har alSfântului Duh. SfântulIoan Gurã de Aur nespune cã: „ªi doar odatã dacã zici numelelui Hristos din toatãinima, adicã DoamneIisuse Hristoasemiluieºte-mã, îndatã te

umpli de mireasmã”. Cu atât maimult când slujeºti cu vrednicie ºi teîmpãrtãºeºti cu Trupul ºi SângeleLui! Adicã prin participarea regulatãla Sfânta Liturghie, urâþenia feþeidispare, ca ºi putoarea patimilor, iarinima se umple de mireasmaSfântului Duh. Urmeazã cererile dejadiscutate:Pentru ca sã fim izbãviþi noi...

Apãrã, mântuieºte... Ziua toatã...Înger de pace... Milã ºi iertare...Cele bune ºi de folos... Cealaltãvreme... Sfârºit creºtinesc...Preotul încheie cu Unirea

credinþei ºi împãrtãºirea SfântuluiDuh cerând, pe noi înºine ºi unii pealþii ºi toatã viaþa noastrã, luiHristos, Dumnezeu sã o dãm!Poporul rãspunde: Þie, Doamne!În Bisericã, toate sunt comune:

Jertfa, speranþa, credinþa, iubirea,cele ºapte Taine, Sfântul Potir, luptaduhovniceascã ºi nevoinþele. Datoritãacestei credinþe comune, Bisericarefuzã sã primeascã la Sfântaîmpãrtãºanie pe cei nebotezaþi ºinecredincioºi, dar ºi pe heterodocºi ºieretici, aºa cum susþine ºi sfântulChiril al Alexandriei: „SfântaEuharistie nu se dã nici nebotezaþilor,nici celor de altã credinþã”.Sã ne rugãm, deci, continuu pentru

pacea întregii lumi ºi pentru unireatuturor Bisericilor, cu nãdejdea cã vafi þinutã credinþa pãrinþilor noºtri ºitradiþia Bisericii noastre. Pentrumântuire, este neapãrat necesarãunitatea ºi iubirea primilor creºtinicare aveau o inimã, un suflet ºi untrup, o credinþã comunã.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS,

Explicarea Dumnezeieºtii Liturghiicu ajutorul unor evenimente ºi a

unor experienþe din vieþile sfinþilor,preoþilor, monahilor ºi

credincioºilor, Editura Bizantinã,Bucureºti, 2005, pag. 381-385.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (LI)

EEcc tteenn iiaa cceerreerr ii lloo rrNu existã cãsãtoriiperfecte

Multe perechi îºi încep viaþa de familie cu aºteptãride-a dreptul utopice. Oameni nedesãvârºiþi iau încãsãtorie alþi oameni nedesãvârºiþi ºi apoi încep sãaºtepte desãvârºirea unul de la celãlalt. Aºteptãm dela soþie (sau soþ) acea desãvârºire ce aparþine, de fapt,doar lui Dumnezeu.Un soþ i-a spus soþiei sale într-o bunã zi: „Doamnã,

ai fãcut o mare greºealã. Te-ai mãritat cu un om, înloc de arhanghel!” Nici o cãsãtorie nu se face în cer. Soþia care urcã

spre desãvârºire este aceea care nu se aºteaptã la unsoþ perfect, înþelegând de la Sfântul Apostol Pavel cãbãrbatul necredincios sau mai puþin credincios sepoate sfinþi prin femeia credincioasã. Sã remarcãm(de la acelaºi inspirat Apostol al neamurilor) cã ºireciproca este valabilã. O femeie i-a spus soþului eiîntr-o zi: „Dacã nu erai aºa de perfecþionist, ai fi fostun soþ perfect”.Cred cã trebuie sã þinem minte cã dragostea are ºi

ochi, dar are ºi pleoape...Rubricã realizatã

de Roxana DRAGOª

FFAAMMIILL IIAA „„bb ii sseerr ii ccaa dd iinn ccaassãã””

Vitamine duhovniceºtipentru întãrirea sufletului

RReessttaauurraarreeaaaaddeevvããrraatteeiiIIccooaannee

Arheologii au lucrat câþiva ani la un perete de laCatedrala Sfânta Sofia din Constantinopol. Încet, cu multãtrudã, ei au înlãturat tencuiala strat cu strat, pânã când auscos la ivealã unul dintre cele mai frumoase mozaicuri cuicoana lui Hristos din câte au fost fãcute vreodatã.Oare nu la fel se întâmplã ºi cu chipul lui Dumnezeu din

noi? Acoperit an de an cu straturi de pãcate, el are nevoie sãfie restaurat, reînnoit dupã chipul Ziditorului sãu, Hristos.Adeseori ne ocupãm foarte mult de icoanele pe lemn sau pepânzã, dar nu spunem nimic despre icoana ceaduhovniceascã: chipul lui Dumnezeu din sufletul nostru.Aceasta este icoana ce are mare trebuinþã de a fi restauratãîn zilele noastre, icoana pe care o cinsteºte preotul când iesedin altar ºi tãmâiazã în timpul Liturghiei. El tãmâiazãicoana lui Dumnezeu din tine!Nu sunt mulþi cei care ar îndrãzni sã distrugã cu uºurinþã

o sfântã icoanã, dar toþi distrugem ºi desfigurãm icoana luiDumnezeu din noi cu pãcatele noastre. O facem în fiecarezi. ªi totuºi, aceasta nu este o icoanã fãcutã de om, ci oicoanã zugrãvitã de Duhul Sfânt. Este o icoanã vie, cea maiscumpã lui Dumnezeu, pentru restaurarea cãreia Fiul luiDumnezeu nu a ºovãit sã-ªi verse preascumpul Sãu Sânge. Fie ca Duhul Sfânt sã ne ajute sã vedem jalnica stare a

acestei icoane lãuntrice ºi sã o refacem prin pocãinþã,mãrturisire, rugãciune ºi Sfânta Împãrtãºanie!(Dupã Anthony Coniaris)

Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Argeºul Ortodox

6

Aºa cum afirmam ºi în articolul dedicat SimboluluiApostolic, ale cãrui origini au fost fixate de unii teologiîn timpul vieþii ºi activitãþii apostolilor, Biserica primarãnu a considerat necesarã formularea ºtiinþificã ºiriguroasã a unei mãrturisiri de credinþã. De aceea, în perioada de început a creºtinismului

existau mai multe forme de mãrturisire pe scurt aînvãþãturii de credinþã, aºa cum era ea derivatã dinmãrturisirile baptismale, una dintre ele, cea expusã deSfântul Ipolit, fiind grãitoare:„Persoana care trebuia botezatã mergea în apã, iar cel

ce o boteza, punându-ºi mâinile deasupra sa spunea:Crezi în Dumnezeu Tatãl Atotputernic? ªi persoana carese boteza, rãspundea: Cred. Apoi þinând mâiniledeasupra capului sãu îl boteza o datã (a se înþelege îlafundã în apã). Apoi spunea din nou: Crezi în IisusHristos Fiul lui Dumnezeu care S-a nãscut din FecioaraMaria ºi a fost rãstignit în timpul lui Ponþiu Pilat ºi amurit ºi a fost îngropat ºi s-a ridicat din nou în a treia ziviu dintre morþi ºi s-a ridicat cãtre ceruri ºi a stat ladreapta Tatãlui ºi va veni sã judece vii ºi morþi? ªi cândel rãspundea Cred, îl boteza din nou. ªi din nou îlîntreba: Crezi în Duhul Sfânt, în Sfânta Bisericã ºi înînvierea trupului? Persoana care se boteza spunea Cred,iar el îl boteza a treia oarã.”(http://www.creeds.net/ancient/Hippolytus.htm) . Deºi este prezentatã într-o formã interogativã,

mãrturisirea ipolitianã este asemãnãtoare în privinþaadevãrurilor de credinþã cu Simbolul apostolic, cu osingurã diferenþã: nu face referire la iertarea pãcatelor.Trebuie sã argumentãm ºi sã spunem cã omisiunea estejustificabilã dat fiind statutul de neofit al celui ce seboteza ºi care, în prealabil, prin spovedanie, primiseiertarea pãcatelor mãrturisite. Se ºtie faptul cã în Bisericaprimarã, Taina Sfântului Botez urma TaineiSpovedaniei.Sfântul Irineu de Lugdunum (Lyon) este cel care

aduce mai multã lãmurire asupra originii ºi importanþeimãrturisirii de credinþã, aºa cum era ea cunoscutã înbisericile locale întemeiate de sfinþii apostoli ºi conduse,prin succesiune, de episcopi. Conform învãþãturii acestuineobosit „mâncãtor de eretici” (este autorul celui maicunoscut tratat apologetic intitulat Adversus Haereses –Împotriva ereziilor), doctrina sau învãþãtura Bisericii nueste nici secretã, nici ocultã, ci ea se întemeiazã petradiþia apostolicã, pe învãþãtura trãitã ºi mãrturisitã decomunitatea ucenicilor lui Iisus Hristos, Domnul nostru.Aceast crez al apostolilor, a cãror succesiune merge pânãla episcopul ce conduce o bisericã localã, este consideratde Sfântul Irineu drept Normã sau Regulã de credinþã(Regula Fidei Ecclesiae sau Veritatis).Iatã învãþãtura metodicã a credinþei noastre, baza

edificiului ºi fundamentul mântuirii noastre : DumnezeuTatãl necreat, nenãscut, invizibil, Dumnezeu unic,creatorul tuturor: este primul articol al credinþeinoastre. În ceea ce priveºte cel de-al doilea articol, iatã-l:este Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul lui Dumnezeu, IisusHristos, Domnul nostru, care a apãrut profeþilor înforma descrisã de proorociile lor ºi dupã iconomiaspecialã a Tatãlui, Cuvântul dupã care toate au fostfãcute ºi care în plenitudinea timpurilor pentru arecapitula ºi a conþine toate lucrurile, s-a fãcut om,nãscut din oameni, s-a fãcut vizibil ºi palpabil pentru adistruge moartea ºi pentru a reface omului uniunea cuDumnezeu. Cât despre cel de-al treilea articol, SfântulDuh este cel ce a vorbit proorocilor, i-a învãþat pestrãmoºii noºtri lucrurile divine ºi i-a condus pe ceidrepþi pe calea cea dreaptã. El este cel care înplenitudinea timpurilor a fost rãspândit într-o manierãnouã asupra umanitãþii, astfel încât Dumnezeu sãreînnoiascã omul pe toatã suprafaþa pãmântului.(Gabriel Peters, Historique du symbole des apôtres, p. 13)

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

Mãrturisirea ipolitianãºi Regula de credinþã a Sfântului Irineu

de Lyon

Centrul învãþãturii Sfântului Apostol Pavel este Evanghelialui Iisus Hristos. Adresându-se creºtinilor din Colose, SfântulApostol Pavel le aminteºte acestora de cuvântul Evangheliei luiIisus Hristos ºi de nãdejdea pregãtitã lor în ceruri. Accentulcuvintelor Sfântului Apostol Pavel cade pe adevãrul cã origineaºi izvorul credinþei, al nãdejdii ºi al dragostei de care seîmpãrtãºesc creºtinii ºi pe care la rândul lor le împãrtãºescsemenilor se aflã în ceruri, adicã deasupra lumii acesteia relativeºi contingente la Dumnezeu Tatãl, absolut transcendent ºipersonal. Cuvântul adevãrului Evangheliei coboarã din ceruri ºiajunge la cei care-l primesc cu credinþã, nãdejde ºi iubire, „careajungând la voi, spune Sfântul Apostol Pavel, precum ºi la toatãlumea, aduce roadã ºi sporeºte întocmai ca la voi, din ziua în careaþi auzit ºi aþi cunoscut într-adevãr harul lui Dumnezeu”(Coloseni I, 6). Este cât se poate de limpede faptul cã SfântulApostol Pavel pune un accent deosebit pe cunoaºtere ºi dãîntâietate clarã auzirii ºi cunoaºterii adevãrului Evangheliei luiHristos.Este extrem de important ca noi sã cunoaºtem ºi sã înþelegem

aceasta, fiindcã orice vibrare sentimentalã a inimii, oricecredinþã ºi orice învãþãturã care nu-ºi au originea ºi baza înadevãrul Evangheliei lui Hristos (adicã din ceruri), nu suntnumai false ci ºi foarte dãunãtoare pentru viaþa creºtinã.Orice vibrare a inimii oricât de sincerã ar fi ea, subiectiv

vorbind, neancoratã în adevãrul Evangheliei lui Hristos estesterilã, orice dorinþã sau voinþã omeneascã de autodepãºire fãrãadevãrul Evangheliei lui Hristos se aseamãnã itinerariului absurdal lui Sisif ºi orice învãþãturã strãinã ºi contrarã Evanghelieioricât de sofisticatã ar fi ea devine amãgitoare pentru viaþacreºtinã.Creºtinismul a apãrut ºi s-a dezvoltat într-o lume pãgânã

greco-romanã pe care a biruit-o în primul rând prinsuperioritatea zdrobitoare a adevãrului Evangheliei lui Hristos.Astfel, „prima întâlnire dintre filosofia greacã ºi creºtinism oreprezintã binecunoscutul discurs al Apostolului Pavel înAreopag, în faþa atenienilor, evocat în Faptele Apostolilor.Aceasta are o semnificaþie aparte datoritã locului în care s-a þinut(oraºul simbol al paideiei greco-romane) ºi argumentului care a

fost tratat: Dumnezeu, providenþa lumii ºi mai ales înviereatrupurilor. (Claudio Moreschini, Istoria filosofiei patristice,Editura Polirom, 2009, pag. 6)În perioada creºtinismului primar apologeþii, polemiºtii ºi

scriitorii bisericeºti ºi Sfinþii Pãrinþi ai secolului al IV-lea au avuto atitudine dublã faþã de filosofia pãgânã. Pe de o parte ei aucondamnat filosofia pãgânã ca fiind strãinã ºi contrarãEvangheliei lui Hristos, însã, pe de altã parte, au folosit anumitecategorii filosofice pe care le-au transformat, încreºtinându-le.Pentru condamnarea filosofiei pãgâne ei s-au bazat peEvanghelia lui Hristos.Interpretând cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Luaþi

aminte, sã nu vã fure minþile cineva cu filosofia ºi cu deºartaînºelãciune din predania omeneascã dupã înþelesurile cele slabeale lumii ºi nu dupã Hristos”, „critica modernã a dat ointerpretare diferitã acestei admonestãri, limitând amploareasituaþiei contingente în care scrie Apostolul. Termenul filosofiedin acel pasaj nu este un obiect de condamnare în sine, ci trebuiesã se refere la învãþãtura coruptã a falºilor filosofi ai comunitãþiicolosenilor. Gândul Apostolului Pavel nu se îndrepta sprefilosofia greacã în general, ca act de cunoaºtere, ci spre unanumit grup sincretic religios care s-a desprins de comunitateacolosenilor ºi exercita o atracþie periculoasã asupra comunitãþiiînseºi” (Ibidem, pag. 11).ªi astãzi, ca ºi atunci, s-au format unele grupuri religioase

sincretiste a cãror învãþãturã este contrarã Evangheliei ºiPersoanei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat.Panteismul sub forma unui sincretism religios propovãduit înprezent în mass-media ºi prin anumite cãrþi de Pavel Coruþ esteextrem de periculos datoritã virulenþei limbajului ºi al atitudinii,pe de o parte, ºi datoritã unei totale lipse de reacþie din parteanoastrã, pe de altã parte. Situaþia poate deveni ºi mai gravãdatoritã lipsei de pregãtire religioasã, teologicã, filosoficã ºi îngeneral culturalã a celor care de bine de rãu au intrat în polemicãcu acest mare ereziarh al vremurilor noastre. Este cert adevãrulcã în perioada Sfinþilor Pãrinþi, epoca de aur a creºtinismului,nicio doctrinã ereticã nu ar fi rãmas necombãtutã ºi nici unereziarh nu ar fi rãmas neînvins în faþa adevãrului Evanghelieilui Hristos ºi al Bisericii, propovãduit cu har, credinþã, iubire,ºtiinþã, putere ºi curaj nedisimulat. Este necesar astãzi, când neaflãm într-o societate care ºi-a câºtigat dreptul la adevãratalibertate religioasã sã ieºim din imobilismul ce ne caracterizeazãsã combatem învãþãturile eretice, sã apãrãm ºi sã pãstrãmadevãrul Evangheliei lui Hristos ºi al Bisericii Sale spre binele ºimântuirea credincioºilor. În concluzie, bine este sã reflectãm cu seriozitate la cuvintele

Sfântului Apostol Pavel care zice: „Chiar daca noi sau un îngerdin cer v-ar vesti altã Evanghelie decât aceea pe care v-amvestit-o - sã fie anatema!” (Galateni 1, 8).

Pr. prof. dr. Ion POPESCUFacultatea de Teologie Ortodoxã

„Sfânta Muceniþã Filoteia”

Învãþãturi dogmatice în epistolele pauline

„„DDrreeaappttaa îî nnvvããþþããttuurrãã””

Lupta dintre creaþionism ºievoluþionism continuã ºi astãzi. Ideea deevoluþie ºi de transmutare a speciilor înalte specii a scandalizat întreaga lumecreºtinã. Odatã ce teoria darwinistã aemis supoziþia cã selecþia naturalã esteun mecanism supus întâmplãrii(hazardului), ideea de providenþã divinãa fost exclusã din gândirea oamenilor deºtiinþã ºi nu numai. Pentru a împãcataberele aflate în luptã, anumiþigânditori au încercat sã elaboreze oformã de evoluþionism teologic. Aceastãteorie admitea intervenþia divinã încadrul naturii sub forma proiectuluiinteligent (intelligent design). Seconsidera cã Dumnezeu nu ºi-a încheiatcreaþia Sa, pe care o continuã, astfelîncât evoluþia este o manifestare clarã aprocesului creator. Este adevãrat cãDarwin a respins ideea de proiectinteligent, punând totul în seamahazardului/ selecþiei naturale. Dar, se

considerã cã el s-a înºelat asupra acestuipunct, considerând în mod eronat cafiind întâmplãtoare niºte proceseprestabilite de inteligenþa divinã. Ideeaproiectului divin a fost susþinutã deWilliam Paley în lucrarea sa „Teologianaturalã”, unde susþinea cã adaptãrileperfecte ale organismelor vii la mediulînconjurãtor sunt dovezi clare aleacþiunii unui proiect inteligent divin înnaturã. Deci, dacã Darwin a conceputteoria evoluþiei ca pe o obiecþie durãadusã ideii de proiect, Paley, a cãutat sãarate cã adevãrul este contrariu,încercând sã realizeze o tentativã de„încreºtinare a evoluþionismului”.Problema care se pune este dacã sepoate împãca ideea de proiect inteligentcu aceea de evoluþie. Odatã cecreaþionismul susþineneschimbabilitatea speciilor iarevoluþionismul transmutarea lor, pot ficele douã concepte împãcate? Apoi, pe

baza observaþiei asupra luptei pentrusupravieþuire, Darwin a cãutat sãdemonstreze cã într-o lume bazatã pesfâºiere reciprocã ºi suferinþã continuã,ideea intervenþiei divine nu-ºi gãseºtelocul. De aceea se considerã cãevoluþionismul este o formã de ateism,incompatibil cu viziunea creºtinã asupralumii. Pe de altã parte, se încerca a seargumenta cã o serie întreagã deevenimente aparent întâmplãtoare ºichiar dureroase poate fi folositã deinteligenþa divinã pentru atingerea unuiþel fericit. Toate încercãrile de realizarea unui mariaj fericit între teologie ºievoluþionism sunt forþate ºi se izbesc înmod clar de o serie de incompatibilitãþi,astfel încât realitatea este mult maibogatã faþã de îngustele noastreelaborãri teoretice, iar saltul de la ºtiinþã(biologie) la teologie rãmâne unulpericulos ºi nepermis.

Prof. Alexandru BRICHIUª

Este veridic conceptul evoluþiei teiste?

Argeºul Ortodox

7

Hotãrârile Sfântului Sinodîntrunit în ºedinþa de lucrudesfãºuratã la ReºedinþaPatriarhalã în zilele de 10 - 11 februarieÎn zilele de 10 ºi 11 februarie 2010, la

Reºedinþa patriarhalã, sub preºedinþiaPreafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, a avutloc ºedinþa de lucru a Sfântului Sinod alBisericii Ortodoxe Române.

Dintre hotãrârile luate menþionãm: - Publicarea la Editura Institutului Biblic ºi

de Misiune în cursul anului 2010, proclamat decãtre Sfântul Sinod „Anul omagial al CrezuluiOrtodox ºi al Autocefaliei româneºti”, avolumelor 1) Autocefalie, libertate ºi demnitate,2) Autocefalie ºi responsabilitate ºi 3)Autocefalie ºi comuniune. Biserica OrtodoxãRomânã în dialog ºi cooperare externã (1885-2010);- Extinderea anul acesta la nivel naþional a

programului socio-educaþional de prevenire aabandonului ºcolar ALEGE ªCOALA!, iniþiat dePatriarhia Românãîn 2008 ºi derulat pânã în prezent înparteneriat cu fundaþia World Vision-România în 10eparhii din Mitropolia Munteniei ºi Dobrogei ºiMitropolia Moldovei ºi Bucovinei;- Sfântul Sinod a apreciat rezultatele programului

social-filantropic MASA BUCURIEI, iniþiat în urmã cuun an de cãtre Patriarhia Românã ºi Societatea SelgrosCash&Carry S.R.L., prin care a fost sprijinitã activitateaa 153 de instituþii social-filantropice ale Bisericii careacordã asistenþã în mod constant pentru aproape 14.000persoane aflate în dificultate. Ca atare, s-a hotãrâtcontinuarea programului în toate eparhiile ºi cooptarea anoi parteneri.Sfântul Sinod a definitivat Scrisoarea pastoralã

cãtre clerul ºi credincioºii ortodocºi în legãturã cucolecta organizatã în toate bisericile ºi mânãstirile înDuminica Ortodoxiei (prima din Postul Sfintelor Paºti,21 februarie 2010) pentru Fondul Central Misionar,destinat lucrãrii misionare, sociale ºi caritative aBisericii Ortodoxe Române.Sfântul Sinod a adresat un Apel la unitate ºi

demnitate româneascã cãtre clerul ºi credincioºii dindiaspora româneascã.

Biroul de presã al Patriarhiei Române

A apãrut o nouã ediþie a cãrþiiPreafericitului Pãrinte PatriarhDaniel: „Foamea ºi setea dupãDumnezeu. Înþelesul ºi folosulpostului”La Editura Basilica a Patriarhiei Române a apãrut o

nouã ediþie revãzutã de autor a cãrþii Preafericitului

Pãrinte Daniel,Patriarhul BisericiiOrtodoxe Române,despre înþelesul ºifolosul postului, carteintitulatã sugestiv„Foamea ºi setea dupãDumnezeu” (246 pp.).Aºa cum precizeazãPreafericirea Sa în„Cuvântul înainte”,volumul „urmãreºtetrei direcþii principale:1) o mai bunãcunoaºtere a vechimiipostului în istoriaumanitãþii ºi în viaþaBisericii; 2) osubliniere a importanþeipostului în pregãtireacredincioºilor pentrumarile sãrbãtori aleBisericii, mai alespentru Sfintele Paºti; 3)

o redescoperire mai sigurã a postului ca izvor de bucurieºi de sfinþire a vieþii creºtine. În acelaºi timp, aceastãcarte este o cãlãuzã spiritualã în urcuºul duhovnicescinterior al credincioºilor ortodocºi spre lumina SfintelorPaºti, spre bucuria Învierii lui Hristos, întrucât acesturcuº este el însuºi înviere sau ridicare a omului dinmoartea ºi mormântul pãcatului ca existenþã posesivã ºiegoistã, pentru a redobândi libertatea de a iubi peDumnezeu în rugãciune ºi pe oameni în fapte bune.Textele biblice ºi compoziþiile liturgice din perioadaTriodului sunt pentru noi izvoare de luminã, iar PãrinþiiBisericii, ca totdeauna, sunt învãþãtorii noºtri pe caleamântuirii. La ºcoala lor, a pocãinþei ºi a sfinþeniei, necheamã paginile acestei cãrþi

„Enciclopedia OrtodoxieiRomâneºti”- instrumentacademic de informare în studiul trecutului BisericiinoastreCercetãtorii, istoricii, teologii ºi jurnaliºtii au la

dispoziþie, începând de sãptãmâna trecutã, un instrumentde informare academic în studiul trecutului Bisericiinoastre.Noua „Enciclopedie a Ortodoxiei Româneºti” vine în

întâmpinarea nevoii de informaþie cât mai completã,structuratã dupã criterii ºtiinþifice, a celor care, dinpasiune sau interes academic, se apleacã asupraOrtodoxiei de la noi din þarã. La aceastã lucrare unicat,colectivul de autori coordonaþi de Pãrintele AcademicianMircea Pãcurariu a lucrat un an ºi opt luni, neinformeazã TRINITAS TV.Lucrarea cuprinde peste 2000 de articole ºi trateazã

teme variate, de la vieþile ºi activitãþile ierarhilorBisericii Ortodoxe Române, sfinþii daco-romani ºi

români, marii duhovnici, profesori de teologie,domnitori ctitori de lãcaºuri sfinte, lãcaºuri de cultmonument istoric sau reprezentative pentru culturanoastrã, ºi pânã la teme legate de legislaþia bisericeascãdin trecut.„Enciclopedia Ortodoxiei Româneºti” a apãrut la

iniþiativa Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, fiindlansatã la începutul acestei sãptãmâni în cadrul ºedinþeianuale de lucru Adunãrii Naþionale Bisericeºti.

În Duminica Ortodoxiei, în lãcaºurile de cult dincuprinsul Patriarhiei Românese vor face colecte pentruFondul Central Misionar

În prima duminicã din Postul Mare, numitã ºi„Duminica Ortodoxiei“, în data de 21 februarie, în toatelãcaºurile de cult din cuprinsul Patriarhiei Române vor fiorganizate colecte pentru Fondul Central Misionar, neinformeazã TRINITAS TV. Sfântul Sinod al BisericiiOrtodoxe Române, în ºedinþa de lucru din 10 ºi 11februarie anul curent, a definitivat Scrisoarea pastoralãcãtre clerul ºi credincioºii ortodocºi în legãturã cucolecta pentru acest fond. Acestei scrisori i se va da citireîn toate mãnãstirile ºi parohiile din cuprinsul PatriarhieiRomâne, dupã Sfânta Liturghie din Duminica întâi aPostului Sfintelor Paºti.Fondul Central Misionar este destinat lucrãrii

misionare, sociale ºi caritative a Bisericii OrtodoxeRomâne.

Programul social-filantropic„Masa Bucuriei” va continuaanul acesta în toate eparhiiledin þarãProgramul social-filantropic „Masa Bucuriei” va

continua anul acesta în toate eparhiile din þarã, neinformeazã Radio TRINITAS. Anul trecut 153 deinstituþii social-filantropice ale Bisericii, care acordãasistenþã în mod constant, au beneficiat de acest programsocial-filantropic.Mai multe detalii aflãm de la Pãrintele consilier

patriarhal Constantin Stoica, purtãtor de cuvânt alPatriarhiei Române: „«Masa bucuriei», iniþiatã în urmãcu un an de zile de cãtre Patriarhia Românã ºi societateaSelgros Cash&Carry, prin care numai anul trecut a fostsprijinitã activitatea a o sutã cincizeci ºi trei de instituþiisocial-filantropice ale bisericii din întreaga þarã, princare s-a acordat asistenþã socialã în mod constant pentruaproape paisprezece mii de persoane aflate în dificultate.În mod firesc Sfântul Sinod nu numai cã a apreciat acestrezultat, dar a hotãrât continuarea programului în toateeparhiile ºi mai mult decât atât cooptarea de noiparteneri în acest program social-filantropic”.

www.basilica.ro

Ortodoxia la zi

Venirea Mântuitorului pe pãmânt aînsemnat pentru noi - începutul. Începutulunei ,,lumi noi” ºi a apropierii de Dumnezeu. Prin învãþãtura Sa, oamenii au primit cã,

încã de la Facerea lumii, dragostea divinã s-arevãrsat asupra lor, dar de acum au ºi vãzut-o,prin Întruparea Mântuitorului ,,devenind toþifii ai lui Dumnezeu prin credinþa în IisusHristos” (Galateni 3, 26). Prin istorie, creºtinismul a primit multe

daruri ºi binecuvântãri, dar a trecut ºi prinmulte încercãri grele ºi persecuþii. Toateacestea, peste veacuri au cunoscut oimportantã schimbare, datoritã darurilordumnezeieºti omul a devenit ,,expresia celeimai înalte valori care existã în lume” - aºacum spune Sfântul Ioan Gurã de Aur; iubireadivinã a fãcut sã rodeascã în sufletul lui,

întãrindu-l ºi dându-i puterea ,,de a stãpâni”prin iubirea de Dumnezeu, de semeni, decreaþie. Despre aceastã mãreþie a omului, totSfântul Ioan ne spune: ,,ca un înger trãia omulpe pãmânt…”.Omul a început sã lucreze la mântuirea lui

cât ºi a celor de lângã el, auzind de la ÎnsuºiDumnezeu atât cât trebuia, cãci El a trimisînvãþãtura Sa prin prooroci, ,,iar în zilele maide pe urmã prin Însuºi Fiul Sãu”. Pe cei aleºi i-a trimis cãtre neamuri ca sã propovãduiascãcu dragoste frãþeascã cuvintele divine ºi sã learate calea spre Viaþã.Învãþãturile propovãduite de Sfinþii

Apostoli ºi de ucenicii lor, primirea SfântuluiBotez de cãtre cei ce doreau sã primeascãcredinþa ,,în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi alSfântului Duh”, ridicarea de sfinte biserici

pentru întâlnirea cu Iisus Hristos, toateacestea au început sã defineascã viaþapoporului român, reprezentând naºterea ºiplecarea sa pe un drum conturat de o credinþãputernicã, o istorie realã ºi bogatã ºi dorire debine faþã de semeni. Din neamul nostru creºtin-ortodox, au

început sã se nascã conducãtori care au simþitcã Ortodoxia este adevãratul ritm al vieþii,fãcându-i sã fie plini de înþelepciune ºiiscusinþa, iar in apãrarea neamului strãmoºescsã cearã ºi sã primeascã ajutorul dumnezeiesc.Iar drept mulþumire au ridicat în luminadumnezeiascã locaºuri de închinare, careastãzi sunt mãrturia istoriei peste veacuri, darºi a unirii ºi împãrtãºirii omului cu Hristos.În acelaºi ritm al vieþii, pe meleagurile

argeºene, a pãºit Sfântul Voievod Neagoe

Basarab, ales domnitor al Þãrii Româneºti,ales conducãtor de Domnul Dumnezeu, care aridicat spre cer Mãnãstirea Curtea de Argeº.Putând aceastã coroanã a dragosteidumnezeieºti –Sfânta Mânãstire, rugãciunilecãtre Bunul Dumnezeu, binecuvântãrile ºidarurile primite, frumuseþea ºi dragostea ce neînconjoarã îmbrãþiºând Crucea Mântuitorului,toate acestea au fãcut sã modeleze poporul îndirecþia virtuþilor, þinând sufletele în echilibruºi îndreptându-le spre Viaþa veºnicã.Bucuros este poporul român, care a

îmbrãþiºat ºi mãrturisit încã de la naºterea sacredinþa în Iisus Hristos, a voit sã seîmpãrtãºeascã cu Trupul ºi Sângele Sãu înSfinte Biserici ºi Mânãstiri, ridicate cudarurile din sufletele deschise ale oamenilorîn frunte cu domnitori care au lãsat ºi pesteveacuri istorie din care putem învãþa ºi noi, înfrunte cu ierarhi care ºi astãzi susþin toatãlucrarea ºi fapta care duce la Bineledumnezeiesc.

Robert NICOLAE

ORTODOXIA - adevãratul ritm al vieþii

Argeºul OrtodoxCMYK

În conformitate cu prevederile Statutului pentruOrganizarea ºi Funcþionarea Bisericii OrtodoxeRomâne, art. 123, aliniatul 1 ºi în lumina normelorMetodologiei pentru obþinerea gradelorprofesionale nr. 545/2003, revizuitã în cadrullucrãrilor Comisiei Speciale de la PatriarhiaRomânã, din data de 1 aprilie 2008 ºi aprobatã deSfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, înºedinþa Sa din 9-10 iulie 2008, prin Hotãrârea de petemei nr. 1199/2008, privind organizarea

Examenului de Titularizare (CapacitatePreoþeascã), facem cunoscut calendaruldesfãºurãrii examenului în cadrul ArhiepiscopieiArgeºului ºi Muscelului, sesiunea martie 2010: - Depunerea dosarelor de înscriere se face la

Cancelaria Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului,pânã la data de 1 martie 2010- 16 martie 2010 – examen scris - 17 martie 2010 – examen oral - 18 martie 2010 – afiºarea rezultatelorDocumentele necesare sunt: Cerere, C.V., copie

dupã Diploma de Licenþã, Foaia Matricolã,adeverinþã care atestã cã nu existã impedimentecanonice pentru hirotonie.Tematica pentru examen este cuprinsã în Ghidul

Practic pentru Examenul de Capacitate Preoþeascã,tipãrit cu binecuvântarea Prea Fericitului PãrintePatriarh Daniel. Ghidul Practic se gãseºte laSecretariatul Centrului Eparhial, tel. 0248/72223.

Consilier Administrativ Bisericesc, Preot Dan Florin OBROCEA

Examen de Capacitate Preoþeascã

În duminica lãsatului sec de brânzã la

catedrala arhiepiscopalã din municipiulCurtea de Argeº, Înaltpreasfinþitul PãrinteArhiepiscop Calinic a sãvârºit sfântaliturghie arhiereascã împreunã cuPreasfinþitul Paisie Lugojeanul, episcopvicar al Arhiepiscopiei Timiºoarei. A fostprezent un important sobor de preoþi ºidiaconi, precum ºi foarte mulþicredincioºi.În cuvântul de învãþãturã Preasfinþitul

Paisie Lugojeanul a subliniat importanþaperioadei pe care urmeazã sã o traversãm,amintind cã postul ne oferã libertatea de anu ne lãsa supuºi materiei ºi în acelaºitimp libertatea de a ne exprima credinþa ºiiubirea faþã de Dumnezeu :,,Cãutaþi în perioada aceasta a

postului sã vã faceþi conºtiinþa curatã,sã ne curãþim de pãcate fiecare dintrenoi, pentru cã în acest post raiul lui

Dumnezeu tânjeºte dupã noi. Izgonirealui Adam din Rai, s-adatorat neascultãrii ºineîmplinirii porunciipostului. Dar noi n-avemurechi sã auzim, n-avemochi sã vedem ºi n-avemminte sã înþelegem, cãmâncarea este cea care l-ascos pe Adam din Rai.A urmat cuvântul de

învãþãturã alÎnaltpreasfinþitului PãrinteCalinic, care a adresat celorprezenþi câteva sfaturiduhovniceºti necesare pentrucele ºapte sãptãmâni de post:,,În aceastã perioadã a

Postului Mare trebuie sã ne

pãrãsim toate viciile pecare le-am avut pânã acum.Dacã am fumat, sã nu maifumãm. Dacã am bãutpeste mãsurã, sã nu maibem. Cei care am fãcutdesfrânare într-un fel saualtul, sã nu mai facem. Ceicare am fost infideli faþã desoþ sau soþie, sã neîndreptãm. Dacã ne-amsupãrat cu cineva sã ceremiertare. Sã spunem fiecare:de azi nu mai vorbesc penimeni de rãu, nu maigândesc rãu , nu mai supãrpe nimeni ºi nu mai spunnici un cuvânt greu.

Aºadar, dacã iubim postul nu estegreu de postit; postul nu este o poruncã,ci este un îndemn, o chemare pe carene-o adreseazã permanent Dumnezeu”.La finalul sfintei liturghii

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic amulþumit Preasfinþitului Paisie Lugojeanulpentru prezenþã, amintind totodatã cãPreasfinþia sa s-a întors în locurile natale,fiind nãscut în comuna Mãlureni dinjudeþul Argeº.Mulþumirile au fost adresate si

credincioºilor prezenþi, pentru moduldesãvârºit de a participa la SfântaLiturghie.

Biroul de Presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiPreot Ciprian NECULA,

inspector mass media

Liturghie arhiereascã la Curtea de Argeº