Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Musceluluil Anul XI l nr. 549 l 17-24 mai 2012 l 8 pagini

Simbolul de credinþã al BisericiiOrtodoxe mãrturiseºte, în articolul 6,

cã Domnul ºi Mântuitorul nostru HristosIisus, dupã patruzeci de zile de la Înviere,„S-a suit la ceruri ºi ºade de-a dreaptaTatãlui!”. Sfânta Înãlþare a Fiului de-adreapta Tatãlui, precum ºi alte multeevenimente din viaþa Mântuitorului, au fostprofeþite cu sute ºi mii de ani de proroci(Psalmii 23, 7-10; 67, 18; 109, 1; Isaia 53,13; Efeseni 4, 8; Fapte 2, 34); a fost arãtatãlumii de El Însuºi (Luca 22, 69; Ioan 6, 62;7, 33; 8, 21; 14, 28; 16, 5; 20, 17) estedescrisã, precum citim ºi în ScripturileNoului Testament (Marcu 16, 19-20; Luca24, 50-51; Fapte 1, 9-11); mãrturisitã întruadeverire de sfinþii apostoli, cei care auvãzut cu propriii lor ochi (Fapte 2, 32-3; 5,31-2; 7, 55-6; Romani 8, 34; Efeseni 1, 20-22; Coloseni 3, 1; I Petru 3, 22; Evrei 1, 3,13; 8, 1; 10, 12; 12, 2).

Precum spun Scripturile Sfinte, dupãÎnãlþare, Iisus Hristos S-a întors întru

slava Sa dumnezeiascã precum le-a spuscelor doi cãlãtori spre Emaus, Luca ºiCleopa: „O, nepricepuþilor, ºi cu inimazãbavnici a crede toate câte au spusprofeþii! Nu trebuia oare ca Hristos sãpãtimeascã acestea ºi sã intre întru slavaSa?” (Luca 24, 26). Pentru a se lãmuri ceidin preajma lui Iisus, care-L ascultau cusfinþenie: „În ziua cea din urmã – ziua ceamare a sãrbãtorii – Iisus sta între ei ºi astrigat, zicând: „Dacã înseteazã cineva, sãvinã la Mine ºi sã bea! Cel ce crede înMine – precum a zis Scriptura – râuri deapã vie vor curge din inima lui. Iar aceastaa spus-o despre Duhul pe Care aveau sã-Lprimeascã acei ce cred într-Însul. Cã Duhulîncã nu era dat, pentru cã Iisus încã nu Sepreamãrise (adicã nu se înãlþase la ceruri,n.n.).” (Ioan 7, 37-39).

Din convorbirile lui Iisus Domnul cuucenicii Sãi, se arãta limpede cã El

Se va întoarce la Dumnezeu Tatãl: „Acumînsã Mã duc la Cel ce m-a trimis ºi nimenidin voi nu Mã întreabã: Unde te duci? Cipentru cã v-am grãit acestea, întristarea v-aumplut inima. Dar vã spun Eu vouãadevãrul: De folos vã este ca Eu sã mã duc.Cã dacã nu mã voi duce, Mângâietorul(Duhul Sfânt) nu va veni la voi; iar dacã Mãvoi duce, Îl voi trimite la voi... Dar când vaveni Acela, Duhul Adevãrului, El vã vacãlãuzi întru tot Adevãrul!” (Ioan 16, 5-7,13).

Iisus Hristos S-a înãlþat la ceruri pentru ane pregãti loc de fericire veºnicã: „Sã nuse tulbure inima voastrã: credeþi înDumnezeu, ºi în Mine credeþi. În casaTatãlui Meu multe locaºuri sunt. Iar de nu,oare n-aº fi spus vouã cã Mã duc sã vãpregãtesc loc? ªi de vreme ce Mã voi duceºi vã voi pregãti loc, iarãºi voi veni ºi vã voilua la Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu sãfiþi ºi voi. Voi ºtiþi ºi unde Mã duc Eu, ºicalea” (Ioan 14, 1-4).

Prin Sfânta Înãlþare, Iisus HristosDomnul este ºi „înaintemergãtorul

nostru, devenit Arhiereu în veac, dupãrânduiala lui Melchisedec” (Evrei 6, 20),arãtându-ne calea vieþii, scopul slujirii Sale,precum ºi þinta sigurã ºi ultimã a vieþiinoastre vremelnice. Iar unul dintre punctelede forþã, din Testamentul cel Nou al lui IisusHristos, pe care ni l-a lãsat pentru totdeauna

ºi pe care nu trebuie sã-l uitãm, ci mai multsã ni-l întrupãm fiecare în viaþa noastrã, dezi cu zi spune: „Aºadar, pocãiþi-vã ºiîntoarceþi-vã, ca sã vi se ºteargã pãcatele, casã vinã de la faþa Domnului vremi de uºurareºi sã vã trimitã pe Cel mai dinainte vestitvouã, pe Hristos Iisus pe Care cerul trebuiesã-L primeascã pânã la vremile reaºezãriituturor celor despre care a grãit Dumnezeuprin gura sfinþilor Sãi profeþi din veac!”(Fapte 3, 19-21).

Glasul Împãratului Mântuitor avea sãrãsune în urechile ºi inima ucenicilor

Sãi, umplându-li-se sufletul de focul iubirii,atunci când le-a zis: „Datu-Mi-s-a toatãputerea în cer ºi pe pãmânt. Drept aceea,mergeþi ºi învãþaþi toate neamurile,botezându-le în numele Tatãlui ºi al Fiului ºial Sfântului Duh, învãþându-le sã pãzeascãtoate câte v-am poruncit Eu vouã. ªi iatã, Eucu voi sunt în toate zilele, pânã la sfârºitulveacului!” (Matei 28, 19-20). ªi acesteazicând, în timp ce ei priveau, „ridicându-ºimâinile, i-binecuvântat” (Luca 24, 50), S-aînãlþat ºi un nor L-a luat din ochii lor. ªi

privind ei, în timp ce El mergea la cer, iatãcã lângã ei au stat doi bãrbaþi, în haine albe,care au ºi zis: „Bãrbaþi galileeni, de ce staþiprivind la cer? Acest Iisus, Care S-a înãlþatde la voi la cer, aºa va ºi veni, cum L-aþivãzut voi mergând la cer” (Fapte 1, 9- 11).

Cum se poate înþelege aceastãminune a Înãlþãrii lui Iisus

Domnul la cer? Dacã ne gândim de laînãlþimea unei credinþe tari ºi neclintite,chiar ºi pentru oamenii de ºtiinþã, aceastãînvãþãturã este uºoarã. Cum se ºtie preabine, toate corpurile mai uºoare ca aerulse ridicã spre cer. Dupã cum spuneSfântul Apostol Pavel, trupul înviat estetrup duhovnicesc; are calitãþile pe carenu le are trupul firesc sau pãmântesc.Trupul înviat este fãrã greutate: uºor,luminos, proslãvit, ceresc, strãlucitor,nestricãcios, îngeresc, puternic (I Corinteni 15, 43, 50-5).

Iisus a fost vãzut ºi nevãzut, aºa cumse aratã în Sfintele Evanghelii, dinapariþiile (arãtãrile) dese în mijloculapostolilor ºi ucenicilor. Iar atunci cândvedem cum oamenii se înalþã în vãzduhcu rachete, avioane, elicoptere, baloaneºi alte mijloace pânã la înãlþimi de zeci,sute ºi mii de kilometri, cu atât mai multpoate face Dumnezeu la care „toate suntcu putinþã!” (Luca 1, 37). În decursulvremilor, fiii de pe Terra au simþit cãîntre cer ºi pãmânt ar fi un spaþiu întins ºide necuprins. Despre aceasta nu se maipoate vorbi ºi nici spaime de necunoscutnu trebuie sã mai avem, întrucât: „Dreptaceea, având un Mare Arhiereu care astrãbãtut cerurile, pe Iisus, Fiul luiDumnezeu, sã ne þinem cu tãriemãrturisirea: cã nu avem un Arhiereucare sã nu poatã suferi cu noi înslãbiciunile noastre, ci Unul dupãasemãnarea noastrã, întru toate ispitit, înafarã de pãcat. Sã ne apropiem deci cu

încredere de tronul harului, pentru ca milã sãprimim ºi sã aflãm har spre ajutor la vremeapotrivitã” (Evrei 4, 14-16).

Aºadar, astãzi drumul spre cer ºi raieste deschis pentru toþi, absolut, dacã

ascultãm poruncile lui Iisus ºi-L urmãmpânã la moarte: „Fii credincios pânã lamoarte ºi-þi voi da cununa vieþii!”(Apocalipsa 2, 10). Aºa au fost moºii ºistrãmoºii noºtri! Aºa au fost sfinþii ºi eroiituturor timpurilor pe care noi îi cinstim deziua Înãlþãrii Domnului! Ei ne vãd din ceruriºi ne ajutã ºi acum sã strãbatem valurile dinaceastã Vale a Plângerii. Sã nu le uitãmjertfa! Sã þinem legãtura cu ei prin rugãciuneºi astfel nu vom mai pieri întru neuitare ºinerecunoºtinþã!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

ÎNÃLÞAREA DOMNULUIÎnãlþarea noastrã

549-2:213.qxd 17.05.2012 18:56 Page 1

Argeºul Ortodox

2

Colegiul de redacþieFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CAliNiCal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

a. Teama sfântã alungã temerileCând Iosif ºi-a dat seama de sarcina Fecioarei

Maria, s-a întristat, cãci n-avea ºtiinþã de mareatainã. Dar îngerul Domnului i s-a arãtat în visgrãind: Iosife, fiul lui David, nu te teme, cãciCel ce S-a zãmislit într-însa este de la DuhulSfânt. Ea va naºte Fiu ºi vei chema numeleLui: Iisus,cãci El va mântui poporul Sãu detoate pãcatele lor.(Matei 1,21). Prin acestecuvinte îngerul a risipit temerile care-lmunceau pe Iosif, strecurând în schimb însufletul sãu altã teamã: aceea de a se teme ºi dea cinsti încã ºi mai mult pe sfânta Fecioarã, ceaplinã de Duhul Sfânt ºi nãscãtoare dupã trup aunui Fiu de nerostit, Care avea sã mântuiascãlumea.b. O interpretare alegoricã la

împrejurãrile NaºteriiÎn vremea aceea s-a împlinit proorocia

patriarhului Iacob care spunea: atunci când vorlipsi mai marii cãpeteniilor lui Iuda, va veninãdejdea tuturor (Facere 49,10). Aºadar,atunci când puterea ºi stãpânirea evreilor audispãrut, ºi lumea întreagã era sub stãpânirearomanilor, cum spune evanghelia: În zileleacelea a ieºit poruncã de la Cezarul August sãse înscrie toatã lumea (Luca 2,1), atuncipronia lui Dumnezeu i-a fãcut pe romani sãdomneascã asupra evreilor, ºi Stãpânul cel Adevãratprin ei a împlinit proorocia lui Iacob. Astfel se poate întrevedea cum lucrurile vãzute se

fac învãþãturã pentru taine nevãzute:- Înscrierea e chipul unei alte înscrieri, cãci

stãpânirea Cezarului peste toþi vestea singurastãpânire a Dumnezeului Adevãrat ºi SingurulÎmpãrat a toate, precum ºi apropierea Împãrãþiei

Cerurilor.- Porunca ce a ieºit în toatã þara trimite la

propovãduirea lui Hristos ce a ieºit în tot pãmântul.- Urcarea multora spre cetate prefigureazã

întoarcerea multora la întâia patrie ºi cetate aRaiului, de unde am fost izgoniþi ºi împrãºtiaþi înfelurite lucrãri ºi pãmânturi lumeºti.c. Locul Prin pronia de Sus, porunca lui Cezar l-a silit

atunci pe Iosif sã meargã în patria sa, în Iudeea,ieºind din Nazaret spre Betleem, ca sã se împlineascãambele proorocii, atât cea care zice cã Cel Nãscut

Nazarinean se va chema (Matei 2, 23), cât ºi ceacare zice cã în Betleem se va naºte (Miheia 5,1),fiindcã Nazaret a fost locul vestirii, al zãmislirii ºi alºederii, iar în Betleem s-a sãvârºit naºterea minunatã.

Vedem, aºadar, îndoita smerenie aÎmpãratului Hristos, cãci Nazaretul era unorãºel dispreþuit, de unde nu se ivise nicimãcar un prooroc, cum spune Natanael:Poate sã iasã din Nazaret ceva bun? (Ioan1,46); iar Betleemul era atât de sãrac ºi umilîncât proorocul trbuie sã îl mângâie atuncicând îi vesteºte: ªi tu, Betleeme, pãmântulIudeii, nu eºti nicidecum cel mai mic întrecãpeteniile lui Iuda, fiindcã din tine va ieºiConducãtorul. (Miheia 5,1-3).Din Betleem era Iosif, dar între timp a

ajuns sã se stabileascã în Nazaret. PoruncaCezarului era ca fiecare sã se înscrie înpatria sa de obârºie, de aceea Iosif a fost silitca în vremea naºterii sã urce la Betleem, cuFecioara Maria, cãci ºi ea era din casa ºi dinseminþia lui David.Dat fiind cã pentru înscriere se adunase o

mulþime numeroasã încât locurile degãzduire fuseserã ocupate în toate casele, atrebuit ca ei sã se adãposteascã într-o peºterãde lângã Betleem, ca sã se împlineascã ºiproorocia lui David cu privire la nemãsurata

smerenie a Domnului Care a primit sã se nascã înstrâmtorare ºi surghiun, cãci pentru Stãpânul tuturorfãpturilor nu s-a gãsit nici loc, nici gãzduire pentruEl: Nu voi da somn ochilor mei, nici dormitaregenelor mele, nici odihnã trupului meu, pânã ce nuvoi afla loc Domnului, locaº Dumnezeului lui Iacob.Iatã, am auzit de El în Efrata: gãsitu-l-am pe El încâmpia dumbrãvii... (Psalm 131, 4-6).

III. Viaþa Maicii Domnului, dupã sfântul Maxim Mãrturisitorul

6. Naºterea – timpul, locul

Sfântul Ioan s-a nãscut în anul 1644, dinparinþi creºtini. La vârsta de 15 ani ajungerob la turci. Pe drumul spre Constantinopol,un pãgân pune ochii pe el ºi-l cumpãrã cugândul de a-l sodomiza. “Sunt stãpânul tãu,te-am cumpãrat cu aur ºi fac cu tine cevreau!”. “Ba - rãspunde tânãrul - stãpânulmeu este Hristos, Care m-a cumpãrat cusângele Lui ºi face cu mine ce trebuie!”.Apãrându-ºi demnitatea ºi curãþia, Ioan îlomoarã pe pãgân. Agarenii, pãzitoriirobilor, aflând cã Ioan ºi-a ucis stãpânul, l-au legat în lanþuri ºi aºa l-au dus spre

Constantinopol. Aici a fost dat înstãpânirea femeii pãgânului ucis. Aceasta afost fermecatã de frumuseþea lui Ioan ºi i-afãgãduit cã dacã va renunþa la credinþa înHristos îl va lua de bãrbat. Dupã 2 ani derefuz, a fost dat pe mâna eparhului cetaþii ºiaruncat în temniþã. A fost supus la diversechinuri, iar în cele din urmã a fost spânzuratîn data de 12 mai 1662. Viaþa SfântuluiIoan a fost scrisã de Ioan Cariofil ºi a fosttiparitã la Veneþia de Sfântul NicodimAghioritul.A fost menþionat în Mineiul grecesc pe

luna mai, tipãrit la Constantinopol în1843 ºi în Mineiele româneºti, începândcu ediþia de la Mãnãstirea Neamþ din1846.În anul 1950 Sfântul Sinod al

Bisericii noastre a hotãrât ca acest noumucenic al lui Hristos sã fie cinstit înîntreaga Bisericã Ortodoxã Românã.Generalizarea solemnã a cultului sãu

a avut loc în octombrie 1955.Pr. Florin IORDACHE

Sfântul Ioan Valahul

549-2:213.qxd 17.05.2012 18:56 Page 2

Argeºul Ortodox

3

,, Iubirea estechintesenþa vieþii “Câtã iubire are Bunul Dumnezeu pentru noi

oamenii, de a trimis ºi pe Fiul Sãu Cel Unul-Nãscut pentru mântuirea noastrã (Ioan 3,16) ºipe sfinþii Sãi în mijlocul nostru, pentru a nemângâia.Încã de la început omul nu a fost lãsat singur,

a fost înconjurat de slava lui Dumnezeu, depooroci, apostoli, de Fiul ºi Mângâietorul, iar înzilele mai de pe urmã de sfinþi, pentru ca omul sãrãmânã de-a pururi coroana creaþiei.Biserica ce naºte sfinþi, este de la Dumnezeu,

cãci Mântuitorul ne spune,, Eu sunt viþa, voisunteþi mlãdiþele…,, (Ioan 15,5). Destinaþiaomului este sfinþenia, toþi putem dobândi roadeleJertfei unice, cãci Hristos doreºte îndumnezeireaomului, în comuniune cu El ce se realizeazãplenar, omul se împãrtãºeºte cu Hristos pânã laultima celulã, Trupul ºi Sângele Mântuitorului,prin Sfânta Împãrtãºanie se uneºte cu trupul ºisângele omului.Sfinþii deºi au vieþuit pe pãmânt, au trãit în

ceruri, Hristos a trãit în ei, pentru cã umanitateaa fost o punte comunã de la pãmânt spre cer, prinvirtuþi, ascezã, au înflorit drumul lor prin aceastãviaþã spre cea cereascã, iar trupurile lor n-ausuferit stricãciunea morþii, ci au devenit templeleDuhului Sfânt ºi cu chipul lor duhovnicesc ne

privesc ºi pe noi ca niºte strãjeri neobosiþi.Sfântul Ioan Damaschin spune: “În viaþã fiind,sfinþii erau plini de Sfântul Duh ºi, dupã moartealor, Sfântul Duh nu se îndepãrta nici de sufletele

lor, nici de mormintele lor, nici de sfintele lorimagini”. Sfintele icoane sunt o punte decomunicare între Pãmânt ºi Cer, ele reprezentândo dumnezeire unitã cu umanitatea, sunt ferestrespre absolut.Din momentul Întrupãrii, umanitatea coexistã

cu divinitatea neîmpãrþit ºi nedespãrþit, iar sfinþiicare au unit pe acestea douã întru una singurã,sunt centru haric ce emanã spre noi sfinþenie,smerenie, înãlþarea sufletului spre cer, dorire deschimbare. Natura umanã areposibilitatea desfinþire prin însãºi alcãtuirea ei, aceasta prinpurificarea firii omeneºti ºi conlucrarea ei cuharul, iar prin sfinþi vedem adevãratul drum alomenirii : sfinþire, desãvârºire, îndumnezeire. Pãmântul þãrii noastre este binecuvântat de

moaºtele aflate pe el, un dar cu care ne-abinecuvântat Dumnezeu, semn cã ºi aceºti sfinþicare au rãmas aici ne iubesc ºi ne îndeamnã spresfinþenie, având un rol duhovnicesc, de tainã,suntem obligaþi sã le cintim prin credinþã ºiînchinare.Ce am putut trãi în timpul pelerinajului cu

aleºii lui Dumnezeu – Sfântul Ierarh Calinic dela Cernica ºi Sfânta Muceniþã Filoteea, nu potscrie ºi nu pot spune, atâta dragoste de laDumnezeu, aºa minune sã vinã sfinþii luiDumnezeu în mijlocul nostru, lucru de negrãit,doar de trãit.

Pr. Robert NICOLAE

SFINÞII ÎN MIJLOCUL NOSTRU

a.VindecareafilistenilorBolile fizice sau trupeºti au fost considerate

în cãrþile Pentateuhului drept pedepse divine,pe care oamenii le-au suportat din pricinapãcatelor sau fãrãdelegilor sãvârºite. Aceeaºi viziune asupra ontologiei bolii o

regãsim ºi în timpul instaurãrii regalitãþiiiudaice, cu amendamentul cã suferinþa capedeapsã divinã se rãsfrânge ºi asupracelor care nu fac parte din poporul fiilor luiIsrael. Este ºi cazul filistenilor care,capturând de la evrei Chivotul Legii, ausuferit cumplit din aceastã pricinã,abãtându-se asupra lor unele dintre plãgilepe care egiptenii le-au resimþit: „ªi aapãsat mâna Domnului asupra Aºdodenilorºi i-a lovit ºi i-a pedepsit cu bubeusturãtoare pe cei din Aºdod ºi dinîmprejurimile lui, iar înãuntrul þãrii s-auînmulþit ºoarecii ºi s-a lãþit în cetatedeznãdejde mare”. (I Regi 5, 6)Nevoia vindecãrii era stringentã. Dar,

aºa cum ne este relatat în capitolul al VI-lea alcãrþii I Regi, tãmãduirea nu a putut fi realizatãnici de preoþii lui Dagon, nici de vraci,ghicitori sau descântãtori (I Regi 6, 2). Niciun leac nu era potrivit sã vindece buboaielecare nãpãdiserã poporul filistean. NumaiDumnezeul evreilor putea sã le aducã

tãmãduirea mult doritã, pentru cã origineabolii se regãsea în pãcatul de a deposeda peevrei de odorul cultului divin cel mai scump,Chivotul Legii. Prin urmare, pãcatul trebuiaispãºit, greºeala cerea rãscumpãrare.Interesant este faptul cã autorul cãrþii pune peseama preoþilor lui Dagon modalitatea prin

care filistenii sunt chemaþi sã îndeplineascãrãscumpãrarea pãcatului: „Iar aceia au zis:Dacã voiþi sã trimiteþi chivotul legiiDomnului Dumnezeului lui Israel, sã nu-ltrimiteþi fãrã nimic, ci aduceþi-I jertfã pentrupãcat, ºi atunci vã veþi vindeca ºi veþi afla

pentru ce nu s-a îndepãrtat de la voi mânaLui. Apoi au mai zis: Ce fel de jertfã pentrupãcat trebuie sã-I aducem? Iar aceia au zis:“Dupã numãrul cãpeteniilor Filistenilor,cinci buboaie de aur ºi cinci ºoareci de aur,cãci pedeapsa este una ºi asupra voastrã ºiasupra cãpeteniilor voastre. Aºadar, faceþi

niºte chipuri cioplite de buboaie de alevoastre ºi niºte chipuri de ºoareci de aivoºtri care pustiesc pãmântul ºi daþislavã Dumnezeului lui Israel; poate cãκi va ridica mâna de deasupra voastrã,de deasupra dumnezeilor voºtri ºi dedeasupra pãmântului vostru”. (I Regi 6,3-5)Boala trupeascã a fost determinatã de

boala sufleteascã: pãcatul. Ispãºirea saurãscumpãrarea este primul pas înprimirea tãmãduirii. Nici un medicament,nici un leac sau remediu nu reuºesc sãaducã alinare pandemiei care cuprinsesesocietatea filisteanã.Doar recunoaºterea pãcatului ºi

îndreptarea lui prin acte sau gesturirituale au efect tãmãduitor asupra

comunitãþii. Aflãm, aºadar, cã boalasuflteascã naºte boala trupeascã ºi numai oîndreptare sau o curãþire a sufletului, atât însens individual, dar ºi în sens colectiv (aºacum observãm la filisteni), aduce sãnãtatea.

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

Vindecarea în cartea I Regi549-2:213.qxd 17.05.2012 18:56 Page 3

Argeºul Ortodox

4

Într-o încercare de catehizare sistematicã a poporuluinostru prin predici, comentarii catehetice, cãrþi ºi revistereligioase, pe lângã alte pãrþi foarte lãudabile care priveaucultul dumnezeiesc s-a accentuat ºi importanþamomentului în care se sfinþesc Cinstitele Daruri, apogorârii Sfântului Duh în timpul invocãrii ºi prefaceriipâinii ºi vinului în Trupul ºi Sângele lui Hristos. Un mod de evidenþiere a acestui moment al

Dumnezeieºtii Liturghii, inductiv ºi uºor de reþinut depopor, a fost îngenuncherea. Creºtinii catehizaþi, careveneau mai ales de marile praznice, îngenuncheau la „AleTale dintru ale Tale”. Iar credincioºii mai simpli de lasate, când întrebau motivul, primeau de obicei rãspunsulcã «se deschid cerurile» sau cã «se pogoarã Sfântul Duh»,îngenuncheau ºi teologii predicatori ºi clericii ºi, dupãpuþinã vreme, ºi preoþii tineri de la sate, prin imitareacelorlalþi sau pentru cã aºa fuseserã învãþaþi în seminariileteologice.

Tradiþia îngenuncherii în cultAceastã poziþie în genunchi din timpul sfinþirii

Darurilor nu a fost o nãscocireevlavioasã care s-a nãscut în spaþiulnostru, nici nu se datoreazãinfluenþei directe a practiciiBisericii Romano-Catolice. Eafusese introdusã deja de multãvreme în Biserica Rusã, nu numaiîn momentul sfinþirii Darurilor, ciºi în alte momente importante aleDumnezeieºtii Liturghii. Se pare cãîn aceastã practicã a jucat un rolhotãrâtor influenþa practicii depalat, care, în noul stat grec, a fostinfluenþatã de foarte evlavioasaîmpãrãteasã a Rusiei, Olga. Cãaceasta nu este o simplã ipotezã demoment, se poate constata dintr-oînsemnare grãitoare pe care oadaugã profesorul PanaghiotisTrembelas la sfârºitul cãrþii saleÎngenuncherea în Duminici, Atena1948, p. 30-31, unde practicarespectivã din paraclisele palatelorîmpãrãteºti este dusã pânã învremea acelei împãrãtese ºi, prinaceasta, este pusã pe seama tradiþieiruse, fiind propusã ca o justificare aîngenuncherii ºi ca ceva de imitat.De acolo putem sã aflãm firul prin care putem sã

urmãrim modul în care au evoluat influenþele. În epoca luiPetru cel Mare, datoritã încercãrilor de a europenizatradiþia rusã fãcute de acest domnitor bãgat în multetreburi, au intrat în cultul ortodox rus elemente romano-catolice, cum ar fi cântarea polifonicã, mentalul„european” ºi modul „modern” de zugrãvire a icoanelorºi, foarte probabil, ºi îngenuncherea, îngenuncherea nuexista însã nici în tradiþia primarã a Bisericii Apusene.Avem mãrturii cã a fost impusã de cãtre papii Honorius alIII-lea ºi Grigorie al X-lea în secolul al X-lea, într-operioadã de inculturã generalã, ca un fel de modalitatepracticã ºi uºor de înþeles de scoatere în evidenþã amomentului tranformãrii, al Împãrtãºaniei, chiar ºi acuvintelor «care pentru noi oamenii ºi pentru a noastrãmântuire s-a pogorât din ceruri ºi s-a întrupat de la SfântulDuh ºi din Maria Fecioara ºi s-a fãcut om» din Simbolulde credinþã.Cele de mai sus nu sunt scrise din intoleranþã religioasã

ºi nu sunt dictate de un fanatism naþional sau religios.Cred pur ºi simplu cã sunt istoria adevãratã a acesteipractici. Existã multe influenþe reciproce în cultuldumnezeiesc. Problema nu se pune sã nu existe, ci sã nuînstrãineze rânduiala corectã.

Este îngãduit sã seîngenuncheze lasfinþirea CinstitelorDaruri în perioadaPenticostarului?Dupã acest recurs istoric venim la rãspunsul direct la

întrebarea de mai sus:1. Pentru prima parte întrebãri cred cã rãspunsul este

clar ºi posibilitãþile de contraargumentare sunt foarteslabe. Poate cã s-ar putea întreba cineva cumde esteposibil sã existe o poziþionare atât de total opusã într-unsubiect pentru care existã dovezi atât de autentice ºiunitare de la sinoade ºi de la Pãrinþi. Nu vom încerca sãrealizãm o antologie patristicã, deoarece cuvântul s-arlungi foarte mult. Numai existenþa a douã canoane aSinoadelor Ecumenice, Sinodul întâi de la Niceea (325) ºiSinodul Pendect Trulan (691), ar fi de ajuns sã punã capãtoricãrui comentariu. De aceea le adãugãm numai pe

acestea douã:a. Canonul 20 de la Niceea: «Pentru cã existã unii care

îºi pleacã genunchii în [zi] de Duminicã ºi în zileleCincizecimii, pentru ca sã se pãzeascã toate în oriceparohie, pãrutu-s-a Sfântului Sinod cã [este bine ca] înpicioare sã se aducã lui Dumnezeu rugãciunile».b. Canonul 90 de la Sinodul Trulan: «Primit-am pe

calea canoanelor de la Pãrinþii de Dumnezeu purtãtori caîn Duminici sã nu plecãm genunchii, cinstind [astfel]Învierea lui Hristos; deci, ca sã nu nesocotim ceea ce estelãmurit spus în aceastã observaþie, facem limpedecredincioºilor ca dupã intrarea (vohodul) slujitorilor înaltar din timpul Vecerniei de sâmbãtã, dupã obiceiulîndãtinat, nimeni sã nu-ºi mai plece genunchii pânã înseara Duminicii...»

Explicaþiile SfântuluiNicodim AghioritulSfântul Nicodim Aghioritul în Pidalion-ul sãu dã un

comentariu minunat ºi foarte exact la aceste douãcanoane, mai ales la primul, precum ºi în Symfoniasa. ªiîntr-o notã mai extinsã, astfel cã probabil ar fi de prisosorice alt comentariu. Aceste texte meritã osteneala sã fie

citite cu atenþie deoarece conþin referinþe la întreagaliteraturã canonicã ºi patristicã legatã de acest subiect. Însã dincolo de cele scrise de Sfântul Nicodim ar trebui

sã se sublinieze câteva puncte ale acestor canoane pentrurisipirea oricãrei îndoieli.a. Este clar din canonul Sinodului I Ecumenic cã se

cunoaºte existenþa unei practici diferite în anumite locuri.Acest sinod intervine, reglând lucrurile ºi urmãrindimpunerea practicii de obºte în diferitele «parohii», înmomentul pe care îl socotea impus ºi corect, pe bazatradiþiei exacte ºi a învãþãturii teologice a Bisericii, fãrãînsã sã justifice aceastã practicã. Poziþia însã este extremde clarã ºi categoricã. Sfântul Sinod este în favoareapoziþie drepte în timpul rugãciunii în ziua de Duminicã ºiîn perioada Cincizecimii. Prevederea nu este blândã, cidimpotrivã, în puþine cuvinte ºi foarte clarã. Faptul cã nuprevede pedepse bisericeºti, mai ales într-o perioadã dereconstruire a realitãþilor bisericeºti, imediat dupãperioada marilor persecuþii, nu este ceva care înseamnãtoleranþã sau condescendenþã faþã de cealaltã practicã,adicã a plecãrii genunchilor Duminica ºi în zileleCincizecimii. De altfel, ºi celelalte canoane ale aceluiaºiSinod sunt formulate aproape în acelaºi mod. Chiar ºi

numai faptul cã Sinodul IEcumenic s-a ocupat cu acestsubiect ºi a formulat canonul demai sus este o dovadã cã nu l-asocotit un fleac.Faptul cã existau excepþii, adicã

oameni credincioºi care îºi plecaugenunchii în timpul adunãrilor dinDuminici ºi în perioadaCincizecimii, acest lucru nu estenumai subînþeles de canon, ci neeste cunoscut ºi din ConstituþiileApostolice ºi din alte mãrturii. Arfi, pe de altã parte, ºi ceva de la sineînþeles. Tocmai acest fapt aprovocat ºi pe aceasta se bazeazãintervenþia Sinodului.b. Canonul 90 al Sinodului

Pendect cunoaºte ºi subînþelegecanonul Sinodului I, când zice „amprimit în chip canonic de la de-Dumnezeu-purtãtorii Pãrinþi ainoºtri”. El completeazã acestcanon, justificând teologicpreferinþa pentru poziþia dreaptã întimpul Duminicii - nu se referã laperioada Cincizecimii -ºi punândun hotar temporal pentru

neplecarea genunchilor, hotar care începe cu VohodulVecerniei Duminicii. Probabil cã exista o oarecareîndoialã în legãturã cu acest hotar, deoarece indubitabilacesta este scopul acestui canon. El se referã, desigur, caºi celelalte mãrturii patristice, la o practicã -care, maitârziu, în Biserica noastrã s-a diminuat sau chiar s-a stins:la cât de des trebuie sã se îngenuncheze în timpulrugãciunii, fie în particular, fie în sinaxele Bisericii. Prinurmare, poziþia dreaptã, folositã spre indicarea ºiprãznuirea Duminicii ºi a propriei noastre învieri, erafoarte evidentã ºi se impunea în zilele Învierii. Acestlucru nu înseamnã însã cã ne dã dreptul inversãriirealitãþilor ºi a tradiþiei. Adicã, în loc sã accentuãmînþelesul teologic al celor douã poziþii tradiþionale derugãciune, al celei îngenuncheate, spre arãtarea smerenieiºi pocãinþei, ºi al celei drepte, spre arãtarea bucuriei, aînvierii ºi a libertãþii ºi îndrãznelii în Hristos a fiilor luiDumnezeu, noi sã cultivãm ºi sã încurajãm pe motive deevlavie plecarea genunchilor în zilele învierii, în timpulcãrora canoanele ºi Pãrinþii hotãrãsc clar ca poziþie derugãciune pe cea dreaptã, în picioare.Revenirea asupra temei îngenuncherii de cãtre Sinodul

Ecumenic Pendect ºi formularea noului canon înseamnãcu siguranþã cã existau excepþii sau încãlcãri ale vechiuluicanon (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice,

Este îngãduit sã se îngenuncheze la sfinþireaCinstitelor Daruri, atunci când Dumnezeiasca

Liturghie se sãvârºeºte Duminica sau în perioada Penticostarului?

549-2:213.qxd 17.05.2012 18:56 Page 4

Argeºul Ortodox

5

Existã ºi persoane în jurul nostru care refuzã sãaccepte în dreptul lor, viaþa creºtinã, deoarece aceastale-a fost prezentatã, de diverse persoane, mai degrabãsub aspectul ei negativ, decât a celui pozitiv. Suntpersoane care prezintã viaþa creºtinã ca fiind una carese opune la tot ceea ce înseamnã bucurie ºi plãcere.Contrar acestor afirmaþii, a fi creºtin nu înseamnã sã telipseºti de orice adevãratã plãcere. Creºtinul osândeºte,condamnã doar plãcerile care sunt vinovate, careprovin mai mult din iubirea de sine decât din iubirea deDumnezeu. Acest fel de plãceri împovãreazã sufletulomenesc. Primind pe Hristos Mântuitorul nostru însufletele ºi vieþile noastre, prin credinþã, ºi lãsându-neconduºi de voia Lui, ne-am îndreptat cãtre izvoruladevãratei bucurii, care nu este alta decât trãireaîmpreunã cu Hristos. „Dar Dumnezeu κi aratãdragostea Lui faþã de noi prin aceea cã, pentru noi,Hristos a murit când noi eram încã pãcãtoºi”.(Rom.5,8).Bunul Dumnezeu promite cã va avea grijã de copii

sãi credincioºi ºi îi va binecuvânta: „Cã ai înmulþitmila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbraaripilor Tale vor nãdãjdui. Sãtura-se-vor dingrãsimea casei Tale ºi din izvorul desfãtãrii Tale îivei adãpa pe ei.” (Ps. 36, 7-8.) „Cã mila ºi adevãruliubeºte Domnul; Dumnezeu har ºi slavã va da.Dumnezeu nu va lipsi de bunãtãþi pe cei ce umblãîntru nerãutate”. (Ps. 84,11.)În timpul lui Noe, Sfânta Scripturã spune cã

oamenii mâncau, beau, se însurau ºi se mãritau: „ªiprecum a fost în zilele lui Noe, aºa va fi venirea FiuluiOmului. Cãci precum în zilele acelea dinainte depotop, oamenii mâncau ºi beau, se însurau ºi semãritau, pânã în ziua când a intrat Noe în corabie, ªin-au ºtiut pânã ce a venit potopul ºi i-a luat pe toþi, lafel va fi ºi venirea Fiului Omului.” (Mat. 24, 37-39).Citind la prima vedere aceste sfinte cuvinte ale

Scripturii am putea spune cã în aceasta era pãcatul ºianume, cã oamenii dinainte de potop, sãvârºeau astfelde fapte, când realitatea era de fapt cu totul alta. Rãulnu consta în a mânca, a bea, a se însura ºi a se mãrita,ci în faptul cã toate aceste feluri de activitãþi omeneºtidegenerau în lucruri pãcãtoase. Ce minunat ar fi fostca la toate aceste feluri de bucurii omeneºti, oameniisã laude ºi sã slãveascã pe Dumnezeu care le-a dathranã, care le-a dat un partener de viaþã. Atunci cândscopul vieþii se rezumã doar în a mânca, a bea, a seînsura ºi a se mãrita, uitând de Dumnezeu, care trebuiesã fie pe primul loc în viaþa unui creºtin, atunci omulse preocupã doar de sine, cãzând în pãcatulegoismului, al preocupãrii doar de sine, uitând deDumnezeu ºi de ceilalþi semeni.Tot astfel în timpurile lui Lot, rãul nu consta în a

cumpãra, în a vinde, în a sãdi, în a construi, ci în aîntrebuinþa pentru toate aceste activitãþi omeneºti,diverse metode pãcãtoase. Ceea ce putem spune cã erade condamnat din activitãþile din timpul lui Noe, sau allui Lot, era faptul cã oamenii fãceau din aceste feluride ocupaþii, singurul sau unicul scop al vieþii lor. Nu segândeau decât la plãcerile lor. Oamenii din acelevremuri erau atât de preocupaþi de lucrurile lumeºti, cãnu mai aveau timp de Dumnezeu.Un om preocupat de starea lumii noastre spunea cã

„Sfânta Scripturã n-a fost scrisã pentru a încuraja peoameni ca sã se intereseze doar de lucrurile acesteivieþi, care deja îi preocupã destul, ci Sfânta Scripturãcautã sã îndemne pe om sã priveascã lucrurile de pepãmânt în lumina celor spirituale, care au mult maimultã importanþã ºi valoare.”Sfânta Scripturã ne învaþã sã ne împlinim cât mai

bine datoriile noastre zilnice, depunând fiecare omuncã, o activitate pe pãmânt, iar cei care se numesccreºtini, trebuie nu numai sã munceascã, dar ºi sã-ºidesfãºoare activitatea într-un mod exemplar. SfântaScripturã ne vorbeºte de Beþalael ºi Oholiab, meºteri înlemn, piatrã aur ºi argint. Iacov ºi fiii lui au fostpãstori, Iosif a fost dulgher, iar Daniel ºi Iosif au fostoameni de stat, unii dintre ucenicii lui Iisus eraupescari, Lidia era o vânzãtoare de purpurã, Luca eradoctor, Pavel, Aquila ºi Priscila stãpâneau meºteºugul

facerii corturilor. Creºtinismul nu presupune ºi nupretinde ca cineva sã renunþe la ocupaþia sapãmânteascã, dacã aceasta presupune o muncã cinstitã.Noi ca ºi creºtini putem merge în orice loc, putemparticipa la orice bucurie sau plãcere, dacã putem aveaconvingerea cã acolo ar fi mers sau ar merge ºi IisusHristos, Mântuitorul nostru, dacã ar fi acum pepãmânt. Atunci când noi mergem la Bisericã, îmbrãcaþifrumos, poate chiar împreunã cu familia, lumea care neobservã crede cã noi suntem niºte oameni credincioºi,însã atunci când suntem în cursul sãptãmânii, cândsuntem la locul nostru de muncã, la birou, sau chiar pe

stradã, sau în concediu, ar fi important sã ºtim ce credelumea despre noi. Creºtinismul nostru se observã decei din jurul nostru prin felul cum ne comportãm cuceilalþi, prin felul cum vorbim, prin ceea ce vorbim,prin ceea ce facem dar ºi prin lucrurile pe care nu lefacem. Chiar dacã noi nu am spune nici un cuvântdespre religia noastrã, însã prin felul în care noi nepetrecem activitãþile din timpul zilei, în mijloculsemenilor noºtri, care ne cunosc sau nu ne cunosc, prinfelul în care noi ne petrecem timpul liber, oamenii vorputea vedea un caracter aparte, un caracter de creºtinsau nu. Un creºtin va putea fi observat ºi de alþii.Creºtinul este o epistolã vie, scrisã ºi cititã de alþii.Fiecare dintre noi ar trebui sã-ºi punã întrebarea pentruel, dacã felul lui de comportament face sau nu cinstelui Iisus Hristos. Atitudinea pe care o avem faþã deceilalþi, faþã de valorile materiale, aratã cum estenãdejdea noastrã, ancoratã în lucrurile veºnice,nepieritoare sau în lucrurile lumeºti ºi pieritoare ?Biserica de-a lungul timpului istoriei a contribuit

semnificativ la înlãturarea unor nedreptãþi sociale ca:munca copiilor a fost desfiinþatã, sclavia a fost ºi eaabolitã, femeilor li s-a redat un statut social egal cu albãrbaþilor. Un creºtin va trebui sã aibã mereu curajulde a se ridica în societatea vremii sale împotriva unorrele, susþinând cu curaj ceea ce este drept, cinstit ºi devaloare.Citind Sfânta Scripturã aflãm cã ea ne învaþã sã fim

buni cetãþeni, credincioºi þãrii noastre. Noi trebuie sãrespectãm þara ºi cârmuitorii ei, sã respectãm legileþãrii, sã ne plãtim impozitele ºi taxele sau toate dãrile,sã dãm dovadã de respect faþã de autoritãþile statului ºimai mult decât atât sã ne rugãm pentru ei. „Tot sufletulsã se supunã înaltelor stãpâniri, cãci nu este stãpâniredecât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu

sunt rânduite. Pentru aceea, cel ce se împotriveºtestãpânirii se împotriveºte rânduielii lui Dumnezeu. Iarcel ce se împotrivesc îºi vor lua osânda. Cãcidregãtorii nu sunt frica pentru fapta bunã, ci pentrucea rea. Voieºti, deci, sã nu-þi fie fricã de stãpânire?Fã binele ºi vei avea laudã de la ea. Cãci ea esteslujitoare a lui Dumnezeu spre binele tãu. Iar dacãfaci rãu, teme-te; cãci nu în zadar poartã sabia; pentrucã ea este slujitoare a lui Dumnezeu ºi rãzbunãtoare amâniei Lui, asupra celui ce sãvârºeºte rãul. De aceeaeste nevoie sã vã supuneþi, nu numai pentru mânie, ciºi pentru conºtiinþã. Cã pentru aceasta plãtiþi ºi dãri.Cãci (dregãtorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu,stãruind în aceasta slujire neîncetat. Daþi deci tuturorcele ce sunteþi datori: celui cu darea, darea; celui cuvama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea,cinste. Nimãnui cu nimic nu fiþi datori, decât cuiubirea unuia faþã de altul; cã cel care iubeºte peaproapele a împlinit legea.” (Rom.13,1-8).Ca ºi creºtini vom urmãri întotdeauna ºi binele

cetãþii în care locuim, fiind implicaþi în activitãþisociale sau de binefacere. În relaþiile noastre de naturãprofesionalã trebuie sã avem relaþii cât se poate debune cu ceilalþi. Dacã oamenii ar fi niºte creºtiniadevãraþi nu ar fi atâtea conflicte de muncã,angajatorii ar trata mult mai bine pe angajaþi, iarangajaþii ar lucra cu toatã consideraþia ºi conºtiinþa caºi când ºefii lor ar fi de faþã. „Slugilor, ascultaþi întrutoate pe stãpânii voºtri cei trupeºti, nu slujind numaicând sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cautã sã placãoamenilor, ci în curãþia inimii, temându-vã deDomnul. Orice aþi face, lucraþi din toatã inima, capentru Domnul ºi nu ca pentru oameni, Bine ºtiind cãde la Domnul veþi primi rãsplata moºtenirii; cãciDomnului Hristos slujiþi. Iar cel ce face nedreptate îºiva lua plata nedreptãþii, întrucât la Dumnezeu nu estepãrtinire.” (Col. 3, 22-25).Bunul Dumnezeu spune ºi bogaþilor cum sã se

poarte cu ºi faþã de ceilalþi: „Celor bogaþi în veacul deacum porunceºte-le sã nu se semeþeascã, nici sã-ºipunã nãdejdea în bogãþia cea nestatornicã, ci înDumnezeul cel viu, Care ne dã cu belºug toate, spreîndulcirea noastrã, Sã facã ce e bine, sã seînavuþeascã în fapte bune, sã fie darnici, sã fie cuinima largã, Agonisindu-ºi lor buna temelie în veaculviitor, ca sã dobândeascã, cu adevãrat, viaþa veºnicã.O, Timotei, pãzeºte comoara ce þi s-a încredinþat,depãrtându-te de vorbirile deºarte ºi lumeºti ºi deîmpotrivirile ºtiinþei mincinoase, Pe care unii,mãrturisind-o, au rãtãcit de la credinþã. Harul fie cutine! Amin.” (1 Tim. 6, 17-21). Bogãþia îºi are locul eioriunde, însã nu ºi în inima creºtinului.Un creºtin adevãrat trebuie sã fie gata sã fie ºi un

bun primitor de oaspeþi, aºa cum ne învaþã ºi SfântaScripturã. Creºtinul adevãrat nu va face deosebire întreoameni de diferite culturi sau rase, ci cu cât se vaapropia mai mult de Crucea Mântuitorului nostru IisusHristos, se va apropia ºi de semenii lui. Atât de frumosºi chibzuit, Domnul nostru ne învaþã: „Dacã se poate,pe cât stã in puterea voastrã, trãiþi în bunã pace cu toþioamenii. Nu vã rãzbunaþi singuri, iubiþilor, ci lãsaþiloc mâniei (lui Dumnezeu), cãci scris este: “A Meaeste rãzbunarea; Eu voi rãsplãti, zice Domnul”. Deci,dacã vrãjmaºul tãu este flãmând, dã-i de mâncare;dacã îi este sete, dã-i sã bea, cãci, fãcând acestea, veigrãmãdi cãrbuni de foc pe capul lui. Nu te lãsa biruitde rãu, ci biruieºte rãul cu binele. (Rom. 12, 18.-21).Iar pentru noi toþi sfatul Bunul Dumnezeu este: „ªi

aceasta, fiindcã ºtiþi în ce timp ne gãsim, cãci estechiar ceasul sã vã treziþi din somn; cãci acummântuirea este mai aproape de noi, decât atunci cândam crezut. Noaptea e pe sfârºite; ziua este aproape. Sãlepãdãm dar lucrurile întunericului ºi sã ne îmbrãcãmcu armele luminii. Sã umblãm cuviincios, ca ziua: nuîn ospeþe ºi în beþii, nu în desfrânãri ºi în fapte deruºine, nu în ceartã ºi în pizmã. Ci îmbrãcaþi-vã înDomnul Iisus Hristos ºi grijã de trup sã nu o faceþispre pofte.” (Rom.13,11-14).

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

Fii zilnic creºtin, nu doar de sãrbãtori!

549-2:213.qxd 17.05.2012 18:56 Page 5

Argeºul Ortodox

6

Frânturi de gânduri ºi sentimente la împlinirea adouãzeci ani de la marea sa trecere ºi de la naºterea lui

cea cereascã ºi veºnicã…

Iatã cã de douã milenii încoace, adicã de la întemeiereacredinþei creºtine, suntem capabili sã ne cinstim ºi sã neomagiem eroii istoriei sau martirii credinþei precum ºipersonalitãþile marcante, universale ºi naþionale, care auamprentat istoria, veacurile ºi locurile cu activitatea, cuviaþa ºi cu învãþãturile ori scrierile lor mult folositoare...Anul acesta, în aceastã însoritã lunã Iulie, în ziua a zecea,prãznuim împlinirea a douãzeci ani de la naºterea în viaþacea veºnicã a Împãrãþiei Cerurilor a unui mare cunoscãtorºi mãrturisitor al istoriei bimilenare româneºti,totodatã ºi apologet al dreptei credinþe creºtine –Episcopul Vasile Coman al Oradiei, dupã ce ºi-apurtat cu toatã demnitatea ºi încrederea înDumnezeu crucea vieþii ºi a suferinþei, vreme demai mulþi ani!… De aceea, pentru noi, din anul1992, aceastã zi va comemora totdeauna, acesteveniment închinat blândului logofãt spiritual alOradiei sfârºitului de secol XX – care a pãstoritaceste meleaguri „de la brazda de NV a þãrii” întreanii 1971 – 1992...Drept urmare, în iureºul zilei ºi în vârtejul

timpului mi-am adus aminte, pentru câtevamomente, de Preasfinþitul Pãrintele nostru EpiscopVasile a cãrui plecare o regretãm foarte mult ºiastãzi... De ce acest lucru, pentru cã îi regretãmcalitãþile sale, personalitatea sa remarcabilã,abilitãþile sale foarte competente în disciplinateologicã ºi în cea pastoral – misionarã, pe care nile-a cultivat ºi nouã în orice prilej cu atâta dãruire ºiabnegaþie... El este ºi va rãmâne în continuare, înconºtiinþa discipolilor, profilul teologolui ºi aomului de culturã cu deschidere spre universal, spreconsistenþã ºi acrivie ºtiinþificã, transmisã nouã cufoarte multã acuitate ºi exactitate... Cu vaste ºiavizate cunoºtinþe în cele mai diverse disciplineculturale, istorice ºi teologice, Pãrintele EpiscopVasile Coman inspira tuturor foarte multãseriozitate, sinceritate, mult discernãmânt ºi foartemultã blândeþe, nobleþe ºi cuminþenie sufleteascã...Tocmai din aceastã cauzã era foarte apreciat, foarteadmirat ºi probabil, ºi invidiat... El, Arhipãstorul, afost întotdeauna, consecvent probitãþii saleintelectuale, morale ºi sufleteºti... Pentru acest fapta fost foarte solicitat, fiind implicat în foarte multeacþiuni ºi activitãþi, în diferite comisii bisericeºti,teologice ºi culturale, cãci „activitatea dinamicã aPreasfinþitului Episcop Vasile a depãºit atât sferalucrãrii arhipãstoreºti, cât ºi spaþiul Eparhiei(foarte mare la acea vreme, fiindcã era compusãdin trei judeþe). Pornind de la conlucrarea ºi bunelerelaþii, în spirit ecumenic, cu celelalte culte pe plan local,Prea Sfinþia Sa a purtat cu competenþã responsabilitateareprezentãrii Bisericii Ortodoxe Române în dialogulecumenic cu Bisericile Lutherane. În acelaºi timp el aparticipat într-un mod foarte activ în cadrul unor secþiiale Sfântului Sinod la împlinirea multor cerinþe de seamãale activitãþilor bisericeºti din întreaga PatriarhieRomânã” (Pr. Dorel Octavian Rusu – Cuvânt Omagial cuprilejul împlinirii a 75 de ani de viaþã ai P.S. VasileComan). A fost mult iubit de tinerii elevi-seminariºti,studenþi-teologi, preoþi ºi cãlugãri, ajutându-i pe foartemulþi dintre ei prin recomandãrile ºi sfaturile pe care le-adat fiecãruia în parte, ori de câte ori a fost solicitat... Colaborator apropiat ºi sfetnic luminat al multor

personalitãþi culturale, profesori ºi ierarhi, îndrumãtor amultor studenþi ºi doctoranzi, pãstor duhovnicesc a atâtorgeneraþii de preoþi ºi cãlugãri, membru a foarte multeorganisme de specialitate din þarã ºi de peste hotare, amobservat cum, la înmormântarea sa l-au plâns ºi regretatcu toþii, fiind conºtienþi de marea pierdere ce li s-apricinuit... Mi-aduc aminte cã a fost prima prohodire aunui distins ierarh ºi slujitor al Bisericii la care amparticipat, ºi care m-a impresionat profund datoritãatmosferei de reculegere, decenþei ºi sobrietãþii în care s-a desfãºurat...Cu alte cuvinte, noi creºtinii ortodocºi români ºi nu

numai, am petrecut Marþi – 14 Iulie 1992, în CatedralaEpiscopalã – Biserica cu Lunã din municipiul Oradea –

acolo (de) unde ºi-a desfãºurat activitatea pastoral –misionarã ºi culturalã, ºi unde vor aºtepta osemintele salepãmânteºti pânã la obºteasca înviere, pe unul dintre mariicãrturari, teologi, ierarhi ºi ctitori de cuget, spiritualitateºi simþire româneascã ai veacului al XX – lea, cu o largãdeschidere, apreciere ºi recunoaºtere naþionalã ºiinternaþionalã…Ne aducem aminte cu multã emoþie de Arhiereul

Vasile Coman ca de un „Pãrinte” care a însumat acelecalitãþi, însuºiri ºi modalitãþi prin care s-a apropiatsufleteºte de toþi fiii duhovniceºti ce i-au fost încredinþaþiºi le-a înþeles nevoile spirituale, spre a se face apoi cuînþelepciune „tuturor toate”, „cu timp ºi fãrã timp”; motiv

pentru care, m-am dus cu gândul regretului, al preþuirii ºial recunoºtinþei - la slujba înmormântãrii acestui mareierarh, teolog ºi cãrturar al Bisericii noastre româneºti,promotor ºi apãrãtor al valorilor culturii ºi spiritualitãþiinoastre, atât în þarã cât ºi dincolo de graniþele ei…uitându-mã cum destul de mulþi din membrii SfântuluiSinod al Bisericii Ortodoxe Române, în frunte aflându-sechiar Preºedintele acestui înalt for bisericesc în persoanaPrea Fericitului Pãrinte Teoctist – Patriarhul de atunci aBisericii Ortodoxe Române – care l-a admirat ºi evocat„pentru cuvântul cald ºi îndemnurile Prea Sfinþiei Sale,pentru bogatele învãþãturi de credinþã, împãrtãºite cu oconvingere ºi o limpezime inconfundabile, ce au ziditpretutindeni lãcaºuri duhovniceºti, totodatã a alinat, amângâiat, a întãrit ºi deschis noi orizonturi spirituale, amiºcat multe conºtiinþe, a luminat calea mântuirii, a trezitvoinþele multora, cu un cuvânt a statornicit dragostea ºiataºamentul credincioºilor neamului românesc,acordând o grijã deosebitã înnoirii sfintelor noastrebiserici, precum ºi întreþinerii ºi punerii în valoare amonumentelor ºi obiectelor bisericeºti cu valoare istoricãºi patrimonialã...”; aºadar au venit sã-l prohodeascã,alãturi de marea mulþime de credincioºi, oameni deculturã, reprezentanþi ai celorlalte culte ºi nu în ultimulrând, ai autoritãþilor civile ºi militare, centrale ºi locale;unii dintre ierarhi fiindu-i colegi ºi colaboratori îndiferitele comisii ºi structuri ale Bisericii, cum ar fitocmai Pãrintele Patriarh Teoctist – care-l cunoºtea încãde pe vremea când era preot ºi protopop la Braºov; apoi

marele cãrturar ºi teolog învãþat - Mitropolitul AntoniePlãmãdealã al Ardealului – trecut ºi el la cele veºnice în29 August 2005 la Sibiu, care l-a respectat, apreciat ºiregretat foarte mult; de asemenea a venit Arhipãstorulplaiurilor sale natale – Andrei al Alba Iuliei. Apoi, au maifost de faþã Episcopii: Epifanie al Buzãului, Calinic alArgeºului ºi Muºcelului, Gherasim al Râmnicului,Timotei al Aradului, Iustinian al Maramureºului ºiSãtmarului – cu adânca-i preþuire ºi recunoºtinþã ce i-apurtat-o întotdeauna; Episcopii Vicari Emilian Arãdeanul,Irineu Bistriþeanul ºi Ioan Mihãlþan – Criºanul – urmaºulsãu la scaunul episcopal al Oradiei; numeroºi profesori deteologie precum ºi decanii Facultãþilor de Teologie de la

Sibiu, Cluj ºi Oradea – la (re)înfiinþarea cãreia acontribuit în mod substanþial ºi decisiv; precum ºifoarte mulþi preoþi, monahi ºi monahii, stareþi ºistareþe de mãnãstiri ºi lista ar putea continua dar…ajunge...Am constatat cã poporul nostru dreptcredincios,

dimpreunã cu slujitorii sfintelor altare au ºtiut sã-ºiconducã ºi sã-ºi cinsteascã Pãstorul lor spiritual,care le-a purtat grija celor sufleteºti, în acesteþinuturi ale Criºanei, Bihorului, Sãlajului ºiSãtmarului, timp de peste 21 de ani, în vremuri ºi încondiþii nu întotdeauna uºoare... Am vãzut multãlume, ºi clericalã ºi laicã, plângându-l pe pãrintelelor, simþindu-se de acum încolo vãduviþi, darconvinºi cã Episcopul Vasile a plecat sã seîntâlneascã cu Domnul ºi Mântuitorul nostru IisusHristos – Arhiereul Cel Veºnic – pe Care l-a slujitcu atâta dragoste ºi devotament întreaga sa viaþã...Mai spun odatã cã am fost foarte impresionat deliniºtea ºi starea de reculegere în care s-a desfãºuratîntreaga slujbã ºi îndeosebi, momentul procesiuniiºi al punerii sale în mormântul anume pregãtit înBiserica cu Lunã, unde va fi de acum încolo alãturide Episcopii Roman Ciorogoraiu – Reîntemeietorulºi Nicolae Popoviciu – Martirul ºi Teologul prinexcelenþã... Am remarcat ºi adevãrul cã lumeaconºtientizeazã faptul cã nu poate fi elaboratãistoria contemporanã a Bisericii Ortodoxe Românefãrã Episcopul Vasile Coman; din cauzã cã preotul,protopopul, cãrturarul, teologul ºi arhiereul Vasileeste o adevãratã piatrã de hotar pentru cultura ºispiritualitatea Bisericii ºi a neamului nostru,românesc ºi transilvan... În încheiere vin sã întreb, ce ar zice ºi cum ar

analiza Preasfinþitul Pãrinte Episcop Vasile mersulºi evoluþia Bisericii astãzi, când iatã, se confruntã cuo mulþime de probleme ºi de crize, tot mai acute, pezi ce trece, multe dintre ele generate din interiorul ºiîn interiorul acesteia... Luciditatea, spiritul sãu deechipã, respectul faþã de colaboratori ºi dreapta lui

socotealã ar fi fost de mare folos acum dar, amconvingerea cã felul sãu de a fi ºi, mai ales, de a vedealucrurile a fost moºtenit de cãtre mulþi dintre ucenicii ºicolaboratorii sãi, avându-l astfel, între noi ºi mai cu seamãîntru noi, pentru care fapt mã rog ca Dumnezeu sã-irãsplãteascã toatã osteneala ºi dãruirea de care a fost înstare, fiind convins cã nu va fi repede uitat, deºi de multeori suferim de aceastã maladie – a nerecunoºtinþei, fiindcãefortul ºi aportul sãu au fost foarte consistente, fãcându-se adeseori referire la el aºa încât, dupã cum am aminititºi mai sus, Ierarhul Vasile Coman al Bisericii noastrestrãmoºeºti ºi al poporului nostru românesc este ca un farcare încã mai lumineazã ºi va lumina foarte mult timp (ºi)de acum încolo deºi probabil, sunt ºi dintr-aceia care ardori sã se stingã..Prin urmare, nãdãjduiesc cã vom ºti, pe mai departe, sã

ne cinstim înaintaºii aºa cum se cuvine deºi în acestevremuri, preþuim mai mult pe alþii de oriunde ºi de aiurea,cãci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoºi, maisenzaþionali... ªi totuºi, sunt convins de faptul cã ce estenobil rãmâne iar ce este ieftin, apune...

Dumnezeu sã-l ierte ºi sã-l odihneascã!Veºnicã sã-i fie pomenirea! Amin!Cu aleasã preþuire ºi deosebitã recunoºtinþã,

Drd. Stelian Gomboº – Consilierla Secretariatul de Stat pentru Culte

din cadrul Guvernului României

IN MEMORIAM: Prea Sfinþia Sa Dr. VasileComan – Episcopul Oradiei (1910 – 1992)

549-2:213.qxd 17.05.2012 18:56 Page 6

Argeºul Ortodox

7

Prejudecãþile sunt vãzute drept pãcate aleminþii. Dupã intensitatea lor, prejudecãþileau ºi alte nume, precum: bãnuieli,presupuneri, formalisme etc. Dintru început,trebuie înþeleasã bine diferenþa dintreprejudecãþi ºi judecãþi. Judecãþile cer unefort ºi o verificare, pe când prejudecãþile nucer nimic.Precum în vremea Mântuitorului, aºa ºi

astãzi, formalismul ºi prejudecãþile conduclumea ºi întunecã mintea celor care le cadpradã. Cei care îmbrãþiºeazã anumiteprejudecãþi o fac din lenevire ºi dinindiferenþã. Pentru aceasta, prejudecãþilestau mai la îndemânã ºi câºtigã pe mai mulþi.

Acela care îºi întemeiazãgândirea ºi viaþa pe câtevaprejudecãþi, fie moºtenite, fieîntocmite în grabã, va ajunge sãsãvârºeascã nenumãratenedreptãþi ºi lucruri absurde. Înacest sens, filosoful HenriBergson spune: „E de-ajuns sãprimeºti o singurã idee greºitã, caprincipiu conducãtor, ca pe urmãsã nu existe absurditate posibilã,la care sã nu se ajungã în chipulcel mai logic cu putinþã.”În faþa prejudecãþilor,

Mântuitorul a fost socotit„vinovat de moarte” (Matei 26,66). Deoarece evreii aºteptau unconducãtor politic de neînfrânt,un Mesia naþionalist ºirãzbunãtor, mesajul plin deiubire adus de Iisus Hristos nu aputut decât sã fie urât de moarte, smereniafiind socotitã slãbiciune. Nici profeþiile, niciminunile nemaîntâlnite sãvârºite de Iisus nuau putut sã lumineze ochiul minþii fariseilor,care ajunseserã pânã acolo încât sã spunã cãEl face minuni cu ajutorul demonilor. Cât depericuloase sunt prejudecãþile.Cãderea în formalism ºi prejudecãþi era

multã ºi veche în poporul lui Israel. Poporuldin vremea Mântuitorului suferea de aceleaºiprejudecãþi cã ºi cel din vremea proorocilor,despre care s-a zis: „Ierusalime, Ierusalime,care omori pe prooroci ºi ucizi cu pietre pecei trimiºi la tine, de câte ori am voit sã adunpe fiii tãi, cum adunã pasãrea puii sãi subaripi, dar n-aþi voit” (Luca 13, 34). Proorociinu vorbeau pe placul oamenilor, cãci eivorbeau despre Adevãr, iar Adevãrul ºiprejudecãþile nu pot sta împreunã.Mântuitorul a avut multe de îndurat de la

evrei, cu toate cã, printr-unul dintre prooroci,le atrãgea aminte: „Vai de cei ce zic rãuluibine ºi binelui rãu; care numesc luminã

întuneric ºi întunericul luminã; care socotescamarul dulce ºi dulcele amar; care suntînþelepþi în ochii lor ºi pricepuþi dupãgândurile lor!” (Isaia 5, 20-21).Evreii priveau lucrurile prin ochelarii

strâmbi ai prejudecãþilor, iar mintea lorjudecat, în consecinþã, greºit. Prejudecãþilecare întunecã mintea sunt „ochiul care nesminteºte”, despre care se zice: „Dacã ochiultãu cel drept te sminteºte pe tine, scoate-l ºiaruncã-l de la tine, cãci mai de folos îþi estesã piarã unul din mãdularele tale, decât tottrupul sã fie aruncat în gheenã” (Matei 5,29). Prejudecãþile sunt ochiul care trebuiescos din mintea noastrã, pentru a vedea

drept.Iubirea de Adevãr ºi strãduinþa sincerã de

a-L gãsi lumineazã ochiul minþii ºi-l facevãzãtor, îndepãrtând fumul prejudecãþilor,pe când incapacitatea de a primi ºi de a iubiAdevãrul întunecã mintea, lãsând-o pradãprejudecãþilor nemiloase. Structura minþiiomului se proiecteazã în afarã, asupralucrurilor înconjurãtoare, pe care le vedepotrivit subiectivitãþii sale, fie luminate desens, fie întunecate ºi cu semnificaþiistrâmbe.Mântuitorul a avut multe de îndurat de pe

urma formalismului iudaic. Precum spune ºipãrintele Arsenie Boca, „lumina lui Hristossupãrã ochiul lui Israel, îmbolnãvit deprejudecãþi”. Lumina noii învãþãturi, careavea în centru smerenia ºi iubirea, supãrãochii fariseilor, care deveniserã ochiîntunecaþi, slujitori supuºi ai unorprejudecãþi (iluzii, înºelãri).Fariseii se sminteau de Iisus din pricina

unor nimicuri, precum ºtim: cã ucenicii nu

îºi spalã mâinile când mãnâncã pâine (Matei15, 2); cã ucenicii smulg spice, pentru amânca, în zi de sâmbãtã (Matei 12, 1). Maiapoi, când a vindecat o femeie gârbovã, Iisusa fost învinuit iarãºi cã a încãlcat sâmbãta,fariseii preþuind mai mult un animal depovarã decât un om aflat în durere (Luca 13,10-17).Mântuitorul nu putea rãbda încremenirea

iudeilor în formalism. Aceasta decãdere a luiIsrael era permanent combãtuta de Iisus, cãcicãderea ºi blocarea „in litera” ucide duhul.Tocmai acest duh de libertate îl aducea El,duh pe care fariseii nu puteau sã-l priceapã,fiind robi prejudecãþilor. Potrivit fariseilor,

pentru cã Iisus nu secomportã ºi nurespectã Legea exactaºa cum o fãceau ei,El era un cãlcãtor deLege ºi vrednic de a fipedepsit cu Legea.Sfinþenia vieþii

Mântuitorului ºiminunile Sale, pe carenimeni altul nu le-amai fãcut întreoameni, în loc sã fiesuficiente pentru alumina ochiul minþiifariseilor, spre a vedeaAdevãrul, au fost pusede aceºtia sub cea maigravã bãnuiala: „Aredemon ºi este nebun”(Ioan 10, 20).Acelaºi lucru poate

fi vãzut în multe feluri, de la cele mai simple,pânã la cele mai absurde, potrivit „ochiului”fiecãruia. „Cãile Domnului sunt cãi drepte!Cei drepþi merg pe ele în bunã pace, iar ceinelegiuiþi se poticnesc ºi cad” (Osea 14, 10).Deci, pe aceleaºi cãi se poate merge, atâtbine, cât ºi rãu.A propovãdui Evanghelia lui Hristos între

cei cãzuþi prada prejudecãþilor este un lucruanevoios, Însuºi Mântuitorul fiind batjocoritºi omorât de cei care nu au putut sã seelibereze de prejudecãþile care le întunecaumintea. În acest sens, Iisus a spus: „Dacã facacestea cu lemnul verde (cu El), cu cel uscatce va fi?” (Luca 23, 31) ºi: „Dacã M-auprigonit pe Mine, ºi pe voi va vor prigoni”(Ioan 15, 20).

Teodor DANALACHE

Prejudecãþile, pãcate ale minþii

549-2:213.qxd 17.05.2012 18:56 Page 7

Argeºul Ortodox

OrtosintezeOrtosinteze

În perioada 10-12 mai, ConsiliulJudeþean Argeº, prin Centrul Judeþeanpentru Conservarea ºi PromovareaCulturii Tradiþionale Argeº, ArhiepiscopiaArgeºului ºi Muscelului, Primaria Curteade Argeº ºi Centrul de Culturã ºi Arte“George Topârceanu”, cu sprijinulSocietaþii Române de Televiziune -Redacþia “Viaþa Spiritualã”, auorganizat cea de-a XIX-a editie aFestivalului-concurs al filmului cutematica religioasa “Luminã dinLuminã”. Acesta a fost deschis tuturor

producþiilor de film video din þarãcare au fost realizate dupã 1ianuarie 2011, farã a fi acceptatefilmele care au participat la ediþiileprecedente. Festivalul iºi propunesã contribuie la revitalizarea ºiconservarea tradiþiilor creºtine(ortodoxe, catolice sau greco-catolice) ale spiritualitãþiiromâneºti, la o cunoaºtere maiprofundã de cãtre tineret a valenþeloreducative ale Bisericii Creºtine. În dupã-amiaza zilei de 10 mai,

începând cu orele 16.00, juriul format dinpersonalitãþi ale artei cinematografice,Bisericii Ortodoxe Romane ºi dinreprezentanþi ai instituþiilor organizatoare,

a vizionat cele 10 filme acceptate înconcurs. Premierea s-a fãcut vineri, 11mai, la orele 11.00, urmatã de vizionareafilmelor care au obþinut Premiul deExcelenþã ºi Marele Premiu. Dupã regulamentul concursului, fiecare

realizator a participat cu cel mult douã

producþii, cu condiþia ca acestea sa fieînscrise la secþiuni diferite. Producþiileprezentate în concurs s-au încadrat înurmatoarele categorii de film: documentar(didactic, monografic, etnografic,etnologic, sociologic, reportaj) ºi eseu.Premiile concursului, în valoare netã,

sunt urmãtoarele: MarelePremiu - 1.200 lei ºi trofeulfestivalului, oferit deArhiepiscopia Argeºului ºiMuscelului , a fost adjudecat deMihaela Ilea din Cluj Napocacu filmul ,, Biserici de lemn din

Transilvania”; Premiul deExcelenþã - 1.000 lei,oferit de ConsiliulJudeþean Argeº a fostadjudecat de AlexandraDediu din Drobeta TurnuSeverin cu filmul,,Departe de lume, aproapede cer „; Premiul I - 800lei, oferit de Primãria MunicipiuluiCurtea de Argeº, adjudecat de SilviaPintea din Cluj Napoca cu filmul ,, Inmemoriam Virgil Vãtãºianu “;Premiul al II-lea - 600 lei, oferit deCentrul Judeþean pentru Conservareaºi Promovarea Culturii TradiþionaleArgeº, adjudecat de Ioan T. Lazãr din

Bucureºti, cu filmul ,,Între mit ºi istorie”;Premiul al III-lea - 500 lei, oferit deCentrul de Culturã ºi Artã ,, GeorgeTopârceanu” din Curtea de Argeº,adjudecat de Ana Maria Dulicã dinmunicipiul Piteºti, cu filmul,, Întâlniri cuDivinitatea “; Premiul Special - 500 lei,

oferit de Centrul Judeþean pentruConservarea ºi Promovarea CulturiiTradiþionale Argeº, adjudecat de PreotCiprian Necula din comuna Pietroºani, satBãdeºti, pentru filmul ,, Pelerin în ÞaraSfântã”; Premiul Special – 500 lei, oferitde Casa de Producþie ,, Autentic Art “-Craiova, adjudecat de Victor Popa dinTimiºoara pentru filmul ,, Carte vechebisericeascã „; Menþiune Specialã – 300lei, oferit de Casa de Producþie ,, AutenticArt “- Craiova, adjudecat de AlexandruMoldovan din Bistriþa, pentru filmul,,Atanase Tudoran” .

Revederea de 10 ani aPromoþiei 1998 - 2002,Secþiunea PastoralãLa Facultatea de Teologie Ortodoxã Sf. Mc. Filoteia din

Piteºti, cu binecuvântarea IPS Calinic, Arhiepiscopul Argeºuluiºi Muscelului, a avut loc miercuri, 9 mai, revederea de 10 ani aPromoþiei 1998 - 2002, Secþiunea Pastoralã. Întâlnirea a debutat cu sãvârºirea Sfintei Liturghii în

Paraclisul Universitãþii din Piteºti ce poartã hramul Sf. Cuv.Parascheva. Sf. Liturghie a fost oficiatã de Pr. Edmond NicolaePopa, Pr. Liviu Borcilã, Pr. Gabriel Sorin Panasiu, cu toþiiabsolvenþi ai acestei promoþii.Dupã Sfânta Liturghie a fost oficiat parastasul pentru

profesorii adormiþi întru Domnul: Pr. Dãnuþ Manu (primuldecan al acestei facultãþi) ºi Pr. Valeriu Drãguºin. A urmatslujba de Te-Deum, ca mulþumire pentru toate binefacerileprimite de la Dumnezeu, oficiatã de preoþii liurghisitoriîmpreunã cu o parte din preoþii profesori.Întâlnirea a continuat în Amfiteatrul Iustin Patriarhul al

Facultãþii de Teologie în prezenþa majoritãþii profesoriloracestei instituþii de învãþãmânt teologic. Dupã strigareacatalogului Promoþiei 1998 - 2002, pãrinþii profesori prezenþi ºicelelalte cadre didactice prezente la acest moment festiv, auþinut câte un cuvânt din care încercãm sã spicuim ºi noi câtevaidei de suflet:- Pr. Vasile Sorescu: „Iatã, am putea spune cã

dumneavoastrã aþi trecut botezul celor 10 ani, aþi bãut paharul,aveþi experienþa celor 10 ani. Noi am încercat aici sã vãtransmitem ceva din experienþele vieþii. Momentul acesta, al

revederii noastre, rãmâne de referinþã prin aceea cã întâlnindu-vã iarãºi se prefigureazã alte începuturi. Nu e de mirare cã erauoameni care puneau început în fiecare zi sau de mai multe oripe zi. Cãci acesta este drumul nostru, din începuturi, prinînceputuri spre alte ºi alte începuturi. - Pr. Gheorghe Gîrbea: „Pentru noi toþi astãzi este o bucurie

deosebitã. Mai întâi suntem în bucuria Învierii Domnuluinostru Iisus Hristos, dar iatã vã vedem la 10 ani ºi vã vedemîmpliniþi. - Pr. Ion Popescu: „Am sã încep prin a afirma un adevãr ºi

anume cã dumneavoastrã faceþi parte dintr-o generaþie care avenit la aceastã facultate din vocaþie, sunteþi acei copii care auvenit din dragoste pentru Bisericã, poate e mult spus pentruteologie. Sunteþi acei studenþi care au reuºit sã punã teologia înpracticã din dragoste pentru credinþa noastrã, pentru Bisericanoastrã strãmoºeascã. La final, fiecare participant a primit în dar din partea Pr.

Edmond Nicolae Popa, fost student din aceastã generaþie ºiactualmente consilier social al Episcopiei Giurgiului, lucrareasa de doctorat publicatã în volum cu binecuvântarea PSAmbrozie, Episcopul Giurgiului. Deasemenea, organizatorulacestei reuniri, Pr. Mihail Pretorian, inspector pentrucatehizarea parohialã în cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului(student în aceeaºi generaþie) a oferit tuturor câte o plachetãaniversarã. Întâlnirea s-a încheiat cu agapa frãþeascã, prilej cu care toþi

cei prezenþi au avut bucuria de a împãrtãºi foºtilor colegiexperienþe misionare, social-filantropice ºi culturale dinperioada în care au slujit cu fidelitate Biserica.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

În cadrul aceleiaºi festivitãþi, la Centrul deCulturã ºi Arte “George Topîrceanu” din CetateaBasarabilor, s-a desfãºurat vineri ºi festivitatea depremiere a Expoziþiei Naþionale de Icoane Rugãmu-ne Þie!, ediþia a XIV-a. Din cele 85 de lucrãri intrate în concurs, juriul de

specialitate a ales 22 de icoane care au fost premiatede diferite instituþii ale judeþului Argeº. Marele

Premiu în valoare de 1500 lei, oferit de ConsiliulJudeºean Argeº, a fost adjudecat de FilofteiaCiolacu din Râmnicu Vâlcea cu icoana ,, AdormireaMaicii Domnului ”, iar Premiul I în valoare de 1200lei, oferit de Arhiepiscopia Argeºului ºi Musceluluia fost adjudecat de Liviu Florin Dumitrescu dinAlexandria pentru icoana ,, Sf. Ioan Botezãtorul ”.

Festivitatea de premiere a Expoziþiei Naþionalede Icoane “Rugãmu-ne Þie!”, ediþia a XIV-a.

Festivalul-concurs al filmului cu tematicã religioasã,,Luminã din luminã”, ediþia a XIX-a

549-2:213.qxd 17.05.2012 18:56 Page 8