Argesul Ortodox nr.342

5/7/2018 Argesul Ortodox nr.342 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/argesul-ortodox-nr342 1/8

CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodoxwebsite Ascultaþi RADIO T

TR

RI

IN

NI

IT

TA

AS

S (95,3 FM)

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Episcopiei Argeºului ºi Muscelului Anul VI nr. 342 6 - 12 d

e

cem

br

ie 2007 8 pagini preþ: 1,6 RON

Sã fii cel mai iubit dintre pãmânteni, cum a zis MarinPreda, nu este o treabã deloc uºoarã, darãmite a fi cel mai

iubit sfânt din lume, cred cã nu este mai puþin uºor, cidimpotrivã.

Tot m-am întrebat, cum de a ajuns Sfântul Nicolaecelebru? ªi tot gândind aºa, a început sã ne fie drag ºi sã

avem bucurie în inimã, atunci când îi pomenim numele. Iaracum, când se prãznuieºte ziua lui cea scumpã, Sfântul Nicolaemi-a desluºit mintea ºi înþelesul numelui de Nicolae. În limbagreacã numele sfântului se compune din douã cuvinte nicos(luptãtor, învingãtor) ºi laos (popor), ceea ce ar însemna, dupãcum singuri vedeþi: învingãtor de popoare! Cine poartã înplenitudine acest nume din veac? Chiar Iisus Hristos! ªi iatã cãSfântul Nicolae este copilul lui Dumnezeu al cãrui nume, prinvrerea lui Iisus Hristos, este cunoscut pânã la marginile lumii.

Când spun aceasta, am în vedere faptul, cã toate neamurilelumii prãznuiesc în luna decembrie, luna cadourilor!

Ce sã însemne aceasta, dacã nu chiar recunoaºterea mondialã aSfântului Nicolae?

Iatã, spre marea noastrã bucurie, Sfântul Nicolae (†340) abiruit veacurile, prin darul lui Dumnezeu, fãcând mari ºi

multe minuni pânã azi ºi pânã în veac, atât cât vom fi pe acestpãmânt.

Cred cã fiecare dintre noi, dacã s-a rugat doar un pic, aprimit imediat ajutorul lui efectiv. Nu pot sã nu spun ºi

de data aceasta minunea pe care eu însumi am vãzut-o laMãnãstirea Sinaia, prin anul 1980, deci acum 26 de ani.Restauram biserica mãnãstirii ºi schela închiriatã de la Primãriaoraºului costa 13.500 lei grei ºi mi s-a impus s-o achitãm rapidcã altfel vor fi penalizãri. Nu aveam nimic în tolbã, era aproapeCrãciunul, de mâncare nu era ºi mai aveam ºi aceastã belea.

Cuprins de jale mare, m-am dus în bisericã ºi îndreptându-mã spre icoana Sfântului Nicolae (donatãde Carol I, regele românilor, mãnãstirii, el primindu-o de laþarul Rusiei în dar!), i-am zis, precum auziþi: Sfinte Nicolae, tunu vezi ce necazuri avem? Tu stai aici în bisericã, ai icoanãscumpã, candela îþi lumineazã faþa, cãldurã este, iar noi n-avem de mâncare ºi pe deasupra Primãria nu ne iartã dedatorie! Vezi, cautã ºi tu acolo în traistã ºi dã-ne barem prafulcare a mai rãmas din darurile date altora. M-am mai uitat odatã în ochii Sfântului Nicolae ºi dintr-odatã m-a apucat o sfialãde-mi pocnea obrazul de ruºine, gândindu-mã cã n-am fãcut orugãciune sfântului, ci un reproº. ªi aºa am ieºit grabnic dinbisericã sã nu mã trezesc cu vreo palmã din partea sfântului,

zicându-mi, fãrã ocoliºuri, cã halal sã-mi fie de aºa rugãciune.

Adoua zi sã vezi minunea, cei 13.500 de lei s-au adunatpânã la ora douã, dupã masã. De la Bucureºti, au venit

zece mii de lei, de la persoane diferite. Când i-am întrebat cumde au trimis la Mãnãstirea Sinaia ajutorul, mi-au spus, spre

uimirea mea, cã noaptea le-a apãrut în vis Sfântul Nicolae ºile-a spus sã trimitã ajutor grabnic la Mãnãstirea Sinaia! Amrãmas uimit de ajutorul imediat, chiar dacã rugãciunea luiCalinic a fost cât un bob de mic.

Pãrintele Diacon Florin Iordache, fãcând un sondaj printrecopiii mai mari sau mai mici, care îl aºteaptã pe Moº

Nicolae, publicat în Argeºul Ortodox, mi-a adus o marebucurie ºi mulþumesc sfinþiei sale, cât ºi pruncilor care aurãspuns aºa de frumos. Nu pot sã nu redau aici cele spuse deAndreea Ciobotea (grupã pregãtitoare): „Eu ºtiu o poveste cu ominune pe care a fãcut-o Moº Nicolae. Au fost odatã un moº ºio babã. ªi într-un an ei nu au mai avut bani sã meargã la

Bisericã ºi sã aducã mâncare pentru sãraci de ziua Sfântului

Nicolae. Atunci baba a spus sã ia covorul din casã ºi sã meargãcu el la târg spre a cere pe el cinci galbeni. De toþi banii apoisã cumpere bunãtãþi ºi sã le aducã acasã pentru a le împãrþi la

Bisericã. Pe drum, moºul s-a întâlnit cu un om bãtrân, maibãtrân decât el, cu o barbã mare ºi albã ºi cu pãrul alb.

Bãtrânul i-a zis cã vrea sã cumpere covorul, iar atunci moºul acerut cinci galbeni ºi a mers la târg sã facã cumpãrãturile.

Bãtrânul, între timp, a mers la babã ºi i-a înapoiat covorul. Moºul a venit acasã cu ceea ce cumpãrase. Când au puslaolaltã cumpãrãturile ºi covorul, au rãmas foarte miraþi. Dupãce au povestit amândoi ce se întâmplase, ºi-au dat seama cãbãtrânul acela semãna foarte mult cu Sfântul Nicolae dinicoana pe care o aveau la ei acasã”.

Iar o altã fatã, Andreea Sima, din clasa a XI-a, a mãrturisit:„Aflând cã Moº Nicolae este de fapt Sfântul Nicolae, am

încercat sã învãþ din mers cum sã trãiesc aceastã sfântã zi. Amînvãþat sã-l las pe Sfântul Nicolae sã intre în viaþa mea. Aceastaºi pentru cã el are un dar pentru toþi, copii, pãrinþi, bunici,strãbunici, pentru toatã familia. Pentru aceasta toþi oameniitrebuie sã-ºi cureþe nu numai cizmuliþele, ci mai ales sufletulcare trebuie gãtite, primenite pentru a strãluci. Darul lui Moº

Nicolae este în primul rând o razã de speranþã, de bucurie ºimai ales de credinþã în Dumnezeu”.

Iatã ce prunci minunaþi are dumbrava cu flori a Argeºuluiºi Muscelului.

Aº dori sã reamintesc cã Dumnezeu, prin Sfinþii Sãi, ajutãgrabnic doar celor în stãri absolut de limitã, adicã atunci

când noi nu mai putem face nimic cu puterile noastreslãbãnoage. Strigãtul la Dumnezeu este auzit ºi minunea sesãvârºeºte. Este, aºadar, necesarã legãtura de inimã între om ºiDumnezeu. Dar, Doamne, câþi dintre noi nu am primit semnul

minunii lui Dumnezeu? Dacã le-am scrie, fiecare ar fi o bucuriepentru cei care vor veni dupã noi! Ar fi o speranþã! Deci, fiecarela scris minunile de care ne-a învrednicit Dumnezeu!

Doamne, binecuvânteazã-ne pe toþi, iar azi, îndeosebi, pecei care poartã numele Sfântului Nicolae!

Tuturor, mulþi ºi buni ani cu sãnãtate ºi pace!

Episcop al Argeºului ºi Muscelului

Atunci când avem în minte, inimã ºisuflet preþuire pentru frumuseþea lumiivãzute în care ni s-a dat sã vieþuim ºi nu îndrãznim nici o clipã sã se întâmple vreostricãciune sau nenorocire, este semn cãpreþuim lucrarea lui Dumnezeu.

Din istoria gândirii filosofice a lumiidepãnãm firul de aur al învãþãturii cãadevãrul se brodeazã mãiestrit în viaþafiecãrui om, a fiecãrei comunitãþi menite sãtrãiascã într-un anumit spaþiu binecuvântatde Dumnezeu.

A ne spune adevãrul despre noi înºine ºidespre cei cu care convieþuim în spaþiulgeografic ºi istoric, deopotrivã, este datoriade onoare ºi de suflet. Când vorbim de

tradiþie, vom arãta adevãrul luminos alistoriei celor douã neamuri binecuvântate deDumnezeu, poporul român ºi poporul sârb,cele douã obºti naþionale care ºi-au împletitviaþa în istoria lor comunã.

Istoria popoarelor vecine, geografic,istoric, cultural ºi spiritual am putea spune

cã este una dintre cele mai vechi ºipilduitoare.

Deschizând Istoria Bisericilor noastreapostolice aflãm despre martiriul preotuluiMontanus ºi soþia sa Maxima, în anul 304 d.Hr., sãvârºit la Moraviþa – Serbia, iar laSirmium, a pãtimit moarte martiricãepiscopul Irineu, diaconul sãu Dimitrie,precum ºi Secundus, Claudius, fecioareleAnastasia ºi Basilia, Nicostratus, iar înSingidunum – Moesia Superior (Belgradulde azi) au fost martirizaþi diaconul Ermil ºiucenicul sãu Stratonic, în anii 304 ºi 307 d.Hr.

În aceeaºi vreme, la Tomis – Constanþade azi (Scythia Minor) cãdeau de sabia

cãlãilor pãgâni, episcopii Efrem, Gordian,Tit, dimpreunã cu numeroºi creºtini:Lucian, Zotic, Agheu, Narcis, Marcelin ºimulþi alþii din cauza persecuþiilor împãraþilor romani. Se cunosc cele 10persecuþii mari, în cei peste trei sute de ani,pânã la anul 313, când s-a dat Edictul din

Milano, de cãtre SfântulÎmpãrat Constantin cel Mareºi mama sa Elena.

Mergând pe ºirul anilor,Statul Sârb se consolida sub

ªtefan Nemanja (1186-1195)ºi fiul sãu, Sava, devineprimul Arhiepiscop alSerbiei. Ei zidesc mãnãstirileStudeniþa ºi Hilandarul de laMuntele Athos, iar maitârziu, Sfântul Nicodim, vlahdin Prilepul Balcanilor,cãlugãrit la Hilandar, aduce în Þara Româneascã stihulmãnãstirilor athonite ºi viaþade obºte a mãnãstirilor dinVodiþa, Tismana, Topolniþa, Gura Motrului,Viºina, Prislop ºi altele.

Aºa vom vedea înflorind artabisericeascã din secolele XIV – XV, înruditã, într-o sintezã fericitã, cumonumentele armeno-georgiene dinsecolele X-XI, stil îmbrãþiºat ºi înlesnit deSerbia în întreg sud-estul-european, deci ºi în România.

Tot în vremea Evului Mediu, domniiÞãrii Româneºti aveau legãturi cu þarii sârbi.Este bine sã reamintim cã fiica lui VlaicuVodã, fiul lui Alexandru Basarab, Ana

domniþa, a fost cãsãtoritã cu ªtefan Uroº,þarul Serbiei, iar fiica lui Dan I, fiul lui RaduI (1377-1383), Maria domniþa, s-a cãsãtoritcu cneazul sârb Lazãr, cel pictat înCatedrala Episcopalã de la Argeº cu aureolãde sfânt.

Ce vom spune de Iancu de Hunedoara,

care la 1444 ºi 1456 a salvat Serbia de lapaºalâc, împotriva lui Mahomed al II-leaCuceritorul? Dar despre MitropolitulTeoctist I, care l-a uns domn pe ªtefan celMare (1457-1504) ºi care a fost hirotonit dePatriarhul Nicodim al Ipekului (1453)?

- continuare în pagina 3 -

Serbia ºi România

Tradiþie ºi viitor

Sfântul Nicolae, cel mai iubit sfânt din lume!



Arg

eºul Ortodox

2

Pãrintele folclorist ºi compozitor Radu Antofie se înscrie, în istoria muzicii româneºti, printrepersonalitãþile muzicale ale ªcolii muzicale de la Buzãu.

SacerdotS-a nãscut la data de 15 iulie 1904 în comuna Cilibia, judeþul

Buzãu, dintr-o familie de oameni credincioºi ºi evlavioºi, penume Elisabeta ºi Gheorghe Radu. ªcoala primarã o face în satulnatal, dupã care în anul 1918 se înscrie la Seminarul Teologicdin Buzãu pe care îl terminã în anul 1926. Între anii 1926-1929urmeazã cursurile Facultãþii de Teologie din Bucureºti obþinânddiploma de licenþã.

În anul 1925, la 30 august se cãsãtoreºte cu domniºoaraElisabeta Sburlan, din a cãror cãsnicie a rezultat o fiicã, pe numeAneta.

În toamna anului 1925 este hirotonit preot pe seama parohieiCilibia (1925-1929), din judeþul Buzãu.

De aici se transferã la parohia Tãtaru (1929-1938), judeþul

Brãila, apoi la parohia Gârlaºi – Buzãu ºi în cele din urmã laparohia Broºteni (1938-1976) din acelaºi oraº Buzãu, de unde înanul 1976 s-a pensionat, desfãºurând o activitate exemplarãpreoþeascã neîntreruptã timp de 52 ani, dupã cum relata ºiPãrintele Grigore Dionisie, într-un articol al sãu, publicat înGlasul Bisericii, numãrul 1, din anul 1988.

Pe lângã preocupãrile sale sacerdotale, s-a ocupat ºi demuzica bisericeascã psalticã.

În perioada 1938-1947 a fost profesor la catedra de muzicãbisericeascã a ªcolii de cântãreþi din Buzãu. Cu înclinaþie pentrumuzicã, literaturã ºi istorie, Radu Antofie, fãrã o pregãtireuniversitarã în aceste domenii, s-a instruit continuu obþinând,prin muncã ºi talent, în tot ceea ce a întreprins, realizãriremarcabile. A luat în particular lecþii de armonie ºi compoziþiecoralã cu Nicolae Lungu ºi Ion Popescu-Runcu. Un timp a fostredactor al Revistei de informaþii teologice Îngerul din Buzãu ºidirijor al Coralei Comitetului de Misiune de pe lângã SfântaEpiscopie, formaþie cu care a prezentat concerte de muzicã laicãºi religioasã în Buzãu ºi localitãþi din judeþ (1947-1952). Adept

al cântãrii în comun, a alcãtuit ºi pregãtit un grup mixt de tinericare sã susþinã rãspunsurile la Sfânta Liturghie.Tot în aceastã perioadã a scos Douã broºuri de povestiri

creºtine, care sunt prelucrãri în colaborare cu învãþãtorul FlorianStãnescu ºi Douã broºuri cu povestiri moralizatoare, ambelefiind prelucrãri în colaborare cu Preotul Ioan Frãsineanu.

A publicat articole ºi studii de istorie ºi teologie, de misiuneºi îndrumare pastoralã, în revista Îngerul. A tradus din greacamodernã Jertfa Euharisticã de preotul Olimp N. Cãciulã, tezã de

doctorat, Atena, 1931. De asemenea, a tradus: Hristos, roman cutematicã religioasã de Henry Dupuis-Mazuel, traducere dinlimba francezã; Sfântul Gheorghe, traducere din limba francezã;Sfântul Francisc de Assisis, de Domenico Giuliotti, traduceredin limba italianã; Creaþie ºi evoluþie, de Abatele Sendres,traducere din limba francezã; Viaþã ºi materie, de Sir OliverJodge, traducere din limba englezã; Commoritorium, deVicenþiu de Lerini, traducere din limba latinã; Meditaþii, deFericitul Augustin, traducere din limba latinã; Cuvântãri deSfântul Leon cel Mare, douã volume ºi unul în colaborare cuProfesorul Vasile Cojocaru, toate traduse din limba latinã; douãvolume de scrisori de acelaºi autor (Sfântul Leon cel Mare),ambele traduse din limba latinã; Sfântul Apostol Pavel, poetul lui

Dumnezeu, pentru care la vârsta de 75 de ani s-a strãduit sã înveþe limba portughezã, spre a da o excelentã traducere în limbaromânã.

FolcloristCercetãtor în domeniul istoriei bisericeºti, a publicat trei

studii monografice ºi a cules folclor muzical-literar, îndeosebicolinde laice ºi religioase, cântece de stea, din toate zonele þãrii.Bun cunoscãtor al muzicii psaltice (a fost elev al profesorilor

Nicolae Severeanu, Traian Vulpescu ºi Constantin Þepuºi),Radu Antofie a alcãtuit colecþii de cântãri bisericeºti în dublãnotaþie – psalticã ºi liniarã – (suprapusã) cum sunt Noul

Anastasimatar, Cinci Slavoslovii, Slujba Învierii ºi un grupaj deCântãri din Penticostar , toate rãmase în manuscris. Este autor adouã liturghii: Liturghia psalticã, pentru cor mixt, ºi Liturghiaglas V ºi VIII , pentru soprano, alto ºi basbariton. Separat a scrisdiferite imne liturgice, aclamaþii, concerte religioase, o partefiind tipãrite în revista Glasul Bisericii (anul 1974, nr. 11-12),amintind între acestea: Troparul Bunei Vestiri, axionul Vrednicãeºti cu adevãrat (glas V), Întâi pomeneºte, Doamne, Maria

Magdalena, Imn arhieresc º.a.Pãrintele Radu Antofie a cules folclor din judeþele vestice –

Timiº, Arad, Caraº-Severin, din cele estice – Tulcea, Brãila,Galaþi, Vrancea, Iaºi, din cele nordice – Satu Mare, Maramureº,Sãlaj, Bistriþa-Nãsãud, Suceava, din centrul ºi sudul Ardealului– Alba, Hunedoara, Cluj, Mureº, Braºov, Sibiu. Iar din judeþulBuzãu sunt prezentate peste 220 de producþii folclorice de o

inestimabilã valoare artisticã.CompozitorColecþia autorului este împãrþitã în douã mari capitole, ºi

anume: I – Colinde monodice, II – Colinde – prelucrãri corale,iar la rândul lor, colindele monodice au ca subîmpãrþiri: A –Colinde religioase, B – Colinde laice. Colindele religioase suntde mai multe feluri: Protocolare: Naºterea ºi Botezul Domnului;

Maica ºi Fiul; Patima; Moralizatoare: Diferite; Colinde de Înviere; Cântece de stea ºi vicleim. Colindele laice sunt: Profesionale: De tineri; Familiale; Colinde – cântec sau baladãºi diferite alte colinde”.

Toate aceste lucrãri contureazã personalitatea preotului RaduAntofie ca om de culturã ºi muzician.

Pasiunea sa, manifestatã încã din anii tinereþii, a fost aceea decãutãtor al producþiilor folclorice muzicale laice ºi religioase,mai precis din anul 1957.

Producþiile folclorice înmãnuncheate în volum ºi publicate decãtre Episcopia Buzãului în 1987, ca un cald ºi merituos omagiuadus folcloristului – ne dau o imagine a întregii arii geografice aþãrii, întrucât autorul acestui volum a cules din toate regiunileþãrii.

Dupã o activitate intens susþinutã, apreciatã în plan didactic,literar, muzical ºi eclesiastic, preotul muzician Radu Antofie adecedat la Buzãu, pe data de 9 decembrie 1987, în vârstã de 83de ani, iar anul acesta, se împlinesc 20 de ani, de la trecerea sala cele veºnice.

Preot Cristian LAZÃR

20 DE ANI de la trecerea la cele veºnice a pãrintelui profesor, folclorist ºi compozitor

RADU ANTOFIE (19

0

4 -1987)

Imaginarul omului modern este bombardat de sugestiiimpuse din exterior, prin diverse canale de transmitere. Cucât se manifestã mai mult tendinþa spre autoizolare,conºtiinþa colectivã este asaltatã de numeroase oferte.

Însingurarea este o stare în care mulþi au tendinþa de aevada în sfera fantasticului, spre a-ºi gãsi astfel o cale deevaziune din planul real, care este din ce în ce mai stresant.Omul modern se joacã cu arhetipurile, realizând ofragmentare ºi o recombinare a imaginii, pânã la instalareaconfuziei totale.

Conºtiinþa scindatã care proiecteazã acest fenomen dereconversie arhetipalã a fost analizatã în mod amãnunþit defilosoful Gilles Deleuze (foto) în lucrarea sa, intitulatã„Diferenþã ºi repetiþie”. Acolo el vorbeºte de fiinþa spartã arealului contemporan, care reflectã cãderea nietzscheeanã,specificã gândirii postmoderne contemporane. Într-o lume în care nu se mai crede într-un punct de sprijin cauzal,

neantul imaginarului grotesc se înstãpâneºte din ce în ce maimult.Astfel de exerciþii periculoase ale imaginaþiei se gãsesc la

autori care, pornind de la H. G. Wells pânã la Ron Hubbardºi Claude Vorilhon, aratã cã omenirea este de fapt rodul unuiexperiment extraterestru, care este în continuare

supravegheat ºi astãzi.Acum aflãm cã aceºti superiori necunoscuþi ultraevoluaþi

trãiesc chiar astãzi printre noi, vin ºi pleacã, se teleporteazãºi conduc din umbrã destinul planetei. Ni se promite cã într-o bunã zi, fantasticul se va transforma în realitate ºi cãextratereºtrii se vor prezenta în emisiuni televizate, spre a nedemonstra existenþa lor, acest eveniment producându-sedoar atunci când vom fi suficient de evoluaþi.

„Alþi” autori, ca de exemplu Jan von Helsing, încearcã sãaducã o îmbogãþire a schemei, arãtând cã Pãmântul ar filocuit în interior de mai multe straturi civilizate, conduse deun ipotetic „rege al lumii”.

Transcendenþa ºi transdescendenþa sunt explicate prinexistenþa unor planuri multiple specifice universurilorparalele. Multiplicând însã planurile lumii ºi aleUniversului, se pierde din vedere tocmai esenþialul, ºianume: unde mai este prezent Dumnezeu? Se pare cã pestetot ºi… nicãieri!

ªi asta pentru cã golul lãsat de ateismul secolului XIXeste umplut cu tot felul de construcþii arbitrare, exaltate, carecautã sã manipuleze în mod subtil conºtiinþele.

Astfel, pentru mulþi adepþi, ideea legãturii cuextratereºtrii nu mai este o fantasmã, ci a devenit o religie(raelienii), chiar dacã este falsã!

Aºa cum aratã Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii, în timpulrugãciunii inimii, mintea trebuie coborâtã în inimã, pentru aelimina orice construct imaginativ, imaginaþia putând fi

influenþatã de sãgeþile spiritelor rele, care sunt plãsmuitoarede iluzii deºarte.Deci, reducþia acþiunii imaginative ne poate fi de folos în

momentele noastre de odihnã, pentru cã ne fereºte detulburare ºi de lucrarea profeþilor mincinoºi ai acestui veac.

Prof. Alexandru BRICHIUª

Criza imaginarului postmodern

Pericolele inflaþiei imagina

tive

M e l o s



Argeºul Ortodox

3

Plecând de la cuvintele troparului„Îndreptãtor credinþei ºi chip blândeþelor”, princare este cinstit marele ierarh, am dori sãevidenþiaþi rolul pe care l-a avut Sfântul Nicolae

în viaþa Bisericii.Pornind de la etimologia numelui „Nicolae”, care

este originar din limba greacã, „Nikolaos”, formatdin douã cuvinte, „nike” (victorie) din „nikao” (a

învinge) ºi „laos” (popor), ºi care se tãlmãceºte prin„obºteasca biruinþã” sau „biruinþa poporului”, nedãm seama cã sfântul ierarh, prin misiunea luisacerdotalã, a fost un vrednic slujitor al EvanghelieiDomnului nostru Iisus Hristos, activitate realizatã cuiubire de Dumnezeu ºi de semeni, bunãtate pentruaproapele ºi dreptate pentru cei rãtãciþi de laadevãrata credinþã. Prin „chip blândeþelor”

înþelegem cã el era de fapt bunãtatea întruchipatãaºa cum menþioneazã Proloagele, „având nespusãbunãtate”, înþelegând acea bunãtate nelimitatã. El afost în acelaºi timp ºi „îndreptãtor al credinþei”, atâtprin dreapta propovãduire ca ierarh al turmei sale

încredinþatã de cãtre Mântuitorul nostru IisusHristos, dar ºi prin apãrarea dreptei credinþe ºicorectarea directã ºi fermã a ereticului Arie care,stãpânit de duhul ereziei ºi al rãzvrãtirii, în timpulprimului Sinod Ecumenic, avea o gândire greºitã,atacând prin învãþãtura sa Persoana Mântuitoruluinostru Iisus Hristos. De aceea, palma concretã pecare sfântul ierarh Nicolae i-o aplicã, a fost un gest

de corecþie ºi de „îndreptare”. Astãzi, în vremurilenoastre, nuieluºa simbolicã pe care unii copiineastâmpãraþi o primesc ca „dar” este un semn de

îndreptare ºi îl simbolizeazã chiar pe sfânt. Vedemdin aceste douã atribute, „chip al blândeþelor ºi

îndreptãtor al credinþei”, cã sfântul ierarh Nicolae aprimit de la Dumnezeu darul discernãmântului,folosind bunãtatea ºi blândeþea pentru cei pãstoriþi,iar justeþea ºi dreptatea pentru cei care ar fi produssmintealã ºi rãtãcire în sânul Bisericii. Sã neamintim de Sfântul Ierarh Nicolae cã a strãlucit înviaþã pustniceascã, dar a suferit ºi temniþa ºi a gustatsuferinþa prigoanei pânã la venirea împãratuluiConstantin cel Mare, rãmânând statornic pentruMirele ceresc, devenind ierarh al Mirelor Lichiei.Trebuie menþionat faptul cã justeþea ºi dreptateaapãrãrii dreptei credinþe nu erau împlinite curãutate, ci cu demnitate ºi obiectivitate, ca veritabil„atlet al lui Hristos”. Luând aminte la viaþasfântului, putem afirma cã a ºtiut sã împleteascãviaþa pustniceascã cu nespusa bunãtate ºinemãrginita milostenie, frica de Dumnezeu cucinstirea creºtinãtãþii, propovãduirea drepteicredinþe cu îndrãzneala ºi curajul luptãtorului

izvorâte din cuvântul Evangheliei. Tocmai de aceeas-a învrednicit de darul facerii de minuni, fiindprintre puþinii sfinþi care s-au bucurat de acest maredar de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

În sufletul ºi tradiþia noastrã ortodoxã, sfântulierarh Nicolae este cunoscut cu apelativul de„Moº Nicolae”, deºi trecerea lui la cele veºnice aavut loc pânã ca el sã împlineascã vârsta de 60 deani. Cum explicaþi aceastã situaþie?

Da, aºa este, iar în acest sens am putea face oanalogie cu voievodul nostru creºtin Mircea celBãtrân (1386-1418) care, la fel, ºi-a aflat obºtescul

sfârºit în floarea vârstei… ªi, într-adevãr, aºa cumse ºtie, omul la bãtrâneþe acumuleazã o experienþãde viaþã, o înþelepciune aparte. Sfântul ierarhNicolae, prin viaþã, prin slujire ºi prin contribuþia laapãrarea dreptei credinþe, dar, în special, prin trãirea

în Duhul Evangheliei, a atins acea vârstã a vieþiispirituale care l-a fãcut sã intre în conºtiinþa ºidragostea credincioºilor ca „Moºul bun, blând ºimilostiv”. Consider cã milostenia, îndeosebi, a fostcea care a reflectat aceastã imagine a sa, pentru cã eaeste o pãrticicã din dumnezeire. De aceea atuncicând ne referim la atributul „atotmilostivirii” luiDumnezeu ºi solicitãm mila Lui, întrebuinþãmapelativul de „Moºul Dumnezeu”. Revenim laMircea cel Bãtrân ºi amintim cã el a fost supranumitastfel tocmai datoritã diplomaþiei ºi înþelepciuniisale ºi, desigur, calitãþii de mare strateg pe care aavut-o. Cu alte cuvinte capacitatea lui de bunconducãtor depãºea cu mult vârsta biologicã în care

ar fi putut sã ºi-o însuºeascã, dovadã cã a fost un dardumnezeiesc… Ne întoarcem la „Moºul Nicolae” ºispunem cã, de fapt, astãzi el este cel care nedeterminã sã ne deschidem inimile pentru a oferibucurii celor dragi. Se vede lucrarea sfântuluiNicolae ca „fãcãtor de minuni”, pentru cã este unfapt minunat sã te opreºti din multitudinea depreocupãri pentru a te dãrui celorlalþi! Este în acelaºitimp ºi un popas duhovnicesc pe care numaicinstirea aºa cum se cuvine a sfântului ni-l poatecrea.

Pãrinte vicar, în final, am dori ca prinintermediul sãptãmânalului nostru sã transmiteþi

îndemnul ºi urãrile prea cucerniciei voastre cuocazia sfintelor sãrbãtori ale acestui anotimpdeosebit în care ne aflãm.

Cu prãznuirea sfântului ierarh Nicolae, atât înlumea ortodoxã, cât ºi în cea catolicã, se deschide o

perioadã specialã, de sãrbãtoare în plan spiritual, ºinu numai. De aceea îndemnul meu este ca sã-lcinstim pe sfânt avându-l ca model de bunãtate ºimilostenie ºi sã realizãm prin faptele noastre bunemomente de dãrnicie pentru cei aflaþi în suferinþã, înlipsuri, ºi mã refer aici în special la oamenii bãtrâniºi neputincioºi, la cei aflaþi în spitale, la copiii dinorfelinate sau pe paturile spitalelor ºi care nu se potbucura faptic de cãldura cãminului, de darul din„ghetuþa moºului”, dar care aºteaptã cu aceeaºisperanþã, poate chiar mai mare, dãrnicia sfântuluiNicolae prin lucrarea noastrã. Trãim într-o societatebulversatã, în plinã crizã, unde egocentrismul ºiindiferenþa sunt întâlnite la cote alarmante. Deaceea, cu atât mai mult, este necesar acum sãdovedim cã suntem creºtini, cã suntem capabili deacte de jertfelnicie ºi de dãruire. ªi astfel vom cinsticu adevãrat pe sfântul ierarh Nicolae în viaþanoastrã. Deci, depinde de noi ce alegem: bogãþia

duhovniceascã prin „pungile de galbeni” saunuieluºa ca semn de îndreptare…

Vã mulþumim ºi vã urãm „La mulþi ani!” cuocazia zilei onomastice, dar ºi de sfintelesãrbãtori care se apropie cu paºi repezi deinimile ºi sufletele noastre.

A consemnat diacon Florin IORDACHE

Interviu cu pãrintele conferenþiar doctor Nicolae Brânzea, vicar eparhialDepinde de noi ce alegem:

bogãþia duhovniceascã

prin „pungile de galbeni”sau nuieluºa ca semn de îndreptare…

- continuare din pagina 1 -

Cum sã nu ne bucurãm, cã la poruncalui ªtefan cel Mare, la mãnãstireaHopova, grãmãticul Damian copiazãPravila lui Matei Vlastares, în anul 1495,iar Tetraevanghelul moldovenesc din1504 se pãstreazã la Muzeul de Stat dinCetinje.

Mãnãstirea Bistriþei vâlcene, ctitoriaboierilor Craioveºti, cãsãtoriþi cusârboaice, avea sã se împodobeascã înanul 1497 cu moaºtele Sfântului GrigoreDecapolitul aflat în Serbia, iar Radu celMare, va face danii mãnãstirilor SfântulProhov, Daciani ºi Sopociani, iar în1501 ctitoreºte Mãnãstirea Lãpuºniadin Crajna.

Ceva mai târziu, înrudiriledomneºti vor continua cu Neagoe

Vodã Basarab (1512-1521) care secãsãtoreºte cu Despina Miliþa, fiicadespotului sârb, Iovan Brancovici deSrem (Sirmium).

Ce vom spune despre NeagoeVodã Basarab, acum înrudit cufamilia domnitoare din Serbia, caredimpreunã cu mitropolitul MaximBrancovici, unchiul Despinei Miliþa,care a rectitorit mãnãstirea Cruºedol, undedeja ªtefan cel Mare era în pomelniculctitoricesc – iatã, cei doi domnitori românicum se întâlnesc în aceeaºi ctitoriesârbeascã ºi mãnãstirile: Oreºcoviþa,Trescoviþa, Prilep, Bitolia, Kuºniþa,Cuceina?

Petru Rareº al Moldovei, fiul lui ªtefancel Mare ºi Sfânt, se cãsãtoreºte cu ElenaCãtãlina, din familia domnitoaresârbeascã Brancovici în secolul XVI.

Vom reaminti cã, datoritã acestorlegãturi de familii domnitoare din Serbiaºi Þara Româneascã, tiparul va veni ºi laTârgoviºte, pentru prima datã, unde s-autipãrit cu ajutorul sârbului Macarie,primul Liturghier, în anul 1508. Iatã cã în2008 se împlinesc 500 de ani când se vasãrbãtori acest monument de culturã ºiduhovnicie ortodoxã; primul Octoih, înanul 1510 ºi primul Tetraevanghel, în anul1512. Acelaºi Macarie, de neam sârb, asfinþit, ca mitropolit al Þãrii Româneºti,faimoasa Catedralã Episcopalã de laCurtea de Argeº.

Vom reaminti cã reînfiinþareaPatriarhatului Sârb de Ipek, în anul 1557,duce la înfiinþarea de noi scaune vlãdiceºti

ortodoxe, în Banat, la Timiºoara ºi laVârºeþ, Arad, Lipova ºi Ineu, pãstorite desârbi sau români. Ne aducem aminte cuevlavie de Sava Brancovici, originar dinKorenici de lângã Herþegovina (fostprotopop de Ineu – Arad) ajuns mitropolital Ardealului – canonizat sfânt de Biserica

Ortodoxã Românã.Nu vom uita, de bunã seamã, nici pe

cãlugãrul Visarion Sarai din Bosnia(dintr-o familie vlaho-sârbã) care în 1744a luptat pentru revenirea la ortodoxie acelor dezbinaþi din Biserica Româneascãde cãtre puterile politice de atunci, ºi carea murit ca mãrturisitor al dreptei credinþe

în închisorile din Kufstein (Austria)prigonit asemenea lui Oprea Miclãuº,Moise Mãcinic, preotul Ioan din Galeº,ieromonahul Sofronie de la Cioara ºimulþi alþi sfinþi martiri români.

Trecem doar sumar în revistã ºi faptulcã o parte din eparhiile româneºti au fostsub jurisdicþia Patriarhiei de Karloviþ, ovreme, iar Andrei ªaguna, macedo-românul, a reînfiinþat MitropoliaArdealului, fiind crescut în sânul BisericiiSârbeºti.

Sunt ºi alte multe date istorice asupralegãturilor româno-sârbe, în decursul

veacurilor ºi vor face obiectul unor studiide specialitate care vor încununa bucuriafrãþiei dintre cele douã popoare ºi bisericiortodoxe.

Considerãm aceste frãþeºti legãturi,veacuri de-a rândul, un semn bun dat deDumnezeu, ca noi, azi, sã reflectãm cudragoste la trecutul nostru frãþesc ºi sã

întãrim legãturile sfinte din secoleletrecute, mai ales cã ultima înrudiredomneascã a fost prin cãsãtoriaPrincipesei Maria, fiica regelui Ferdinand,cu Þarul Jugoslaviei Alexandru I.

Ca un semn de preþuire a istoricelorlegãturi între poporul sârb ºi poporulromân, în 10 noiembrie 2007, dimpreunãautoritãþi sârbe ºi române, am comemoratpe cei aproape 10.000 de ofiþeri ºi ostaºisârbi, croaþi ºi sloveni, care în modvoluntar, în Primul Rãzboi Mondial auluptat pentru eliberarea ºi unitateapoporului român.

Am dorit ºi cu acest prilej de bucuriedin luna colinzilor care preamãrescNaºterea Domnului nostru Iisus Hristos,sã reamintim pentru noi cei de azi,legãturile unice ºi excepþionale din istoriacelor douã naþiuni, românã ºi sârbã.

ªi cu aceastã ocazie, Vã transmit Înaltabinecuvântare a Sanctitãþii Sale, Daniel,Patriarhul României, cu dorinþa caDumnezeu sã ajute poporului sârb sã fie înprietenie cu poporul român aºa cum a fost

în toate timpurile, dorindu-Vã sãnãtate ºibucuria sfintei prietenii româno-sârbã,care leagã cele douã popoare ºi sãlumineze viitorul în credinþã, nãdejde ºidragoste frãþeascã.

Episcop al Argeºului ºi Muscelului,Preºedintele Ligii de Prietenie

Româno-Sârbe

Serbia ºi România

Tradiþie ºi viitor



Arg

eºul Ortodox

4

Doamne, îmi spune fiecare,Cã ºi-acum sunt tot micã.Vãd ºi eu cã bunicuþaDoar c-o mânã mã ridicã.

Fã-mã, Doamne, mare… mare.Uite-aºa, cât uºa aia.Sã pot ºi eu sã dau „huþa”Pe Petruþ ºi pe mamaia.

Te mai rog, de vrei Matale,Cumpãrã-mi o casã-ntreagãDe pãpuºi ºi de bomboaneEu Þi-aº lua icoanã dragã,

Dar tu ºtii cã n-am parale.Pe Petruþ sã-l laºi în pace,

Tata-i cumpãrã bomboaneªi soldaþi ºi tot ce-i place.

Þine-mi sãnãtoºi pãrinþii,Dã-le viaþã, minte multã.

ªi… sã-Þi spun ceva… ori… lasãMai bine sã-Þi spun… ascultã!

Eºti mai mare ca toþi sfinþiiIa-l pe sfântul Nicolae,ªi mai du-l în altã casãCã… prea des mãnânc bãtaie!

RUGÃCIUNES

and

a I

a

cobson

C

Cr

r e

ed

di

i n

nþ

þa

a p

pe

en

nt

tr

r u

u c

co

op

pi

i i

i

E vremea Postului Crãciunului. Este un timp sfânt care ne cheamã, poate mai mult ca oricând, la a ne îmbogãþi sufleteºte, dãruind din agoniseala noastrã ºi celor care au mai puþin sau, unii, chiar nu au nimic. Este vremea când „vine Moº Nicolae”, când este aºteptat „Moº Crãciun”, sunt deci tot atâtea prilejuri care ne îndeamnã sã uitãm puþin deegoismul nostru ºi sã ne îndreptãm spre ceilalþi prin a oferi bucurii sufleteºti sau ofrande materiale, dupã putere, celor care „sunt în nevoi ºi în necazuri”. ªi pentru a arãta cã toate acestea nu rãmân doar pe hârtie sau doar la nivel de gând, am mers la mai multe ºcoli ºi am aflat despre fapte foarte frumoase care au loc în aceastã perioadã din partea elevilor sub grija dascãlilor lor, profesori de religie. Astfel, am stat de vorbã cu o parte din aceºti profesori, care sunt directori de ºcoli, ºefi de cerc sau coordonatori de programe ºcolare ºiextraºcolare în instituþiile unde domniile lor îºi desfãºoarã activitatea, ºi care au rãspuns cu solicitudine invitaþiei noastre de a ne prezenta gândurile, dar ºi acþiunile pe care le au în vedere în aceastã „lunã a darurilor” pe care o parcurgem.

Doamna profesoarã de religie Silvia Neagoe,Director ªcoala Nr. 6, Piteºti

Nu mai este prea mult pânã la Crãciun. Ce înseamnã aceastã sãrbãtoare pentru dumneavoastrã?

Nu aº vrea sã întãresc aici atât semnificaþiareligioasã care este lesne cunoscutã ºi de care,personal, sunt convinsã ºi ataºatã, cât sã punctezmodul în care este exploatatã aceastã sãrbãtoare înmedia ºi conºtiinþa comunã pentru cã aceastãabordare mã deranjeazã. Astfel, observ cã PrazniculCrãciunului este un prilej de speculaþie comercialã ºichiar un business, fapt ce altereazã, banalizeazãpuritatea ºi sfinþenia semnificaþiei creºtine asãrbãtorii. Spun asta pentru cã eu am fost crescutã într-un fel de magie a Crãciunului, când el nu era împovãrat de manifestãri domestice, uneori triviale.Azi crãciuniþele cu fustiþe, vai, albastre þin loc desteaua colindelor, iar Moº Crãciun „made Coca-Cola” îi înlocuieºte pe cei trei magi de la Rãsãrit. Pe eleviimei, confiscaþi de aceastã zarvã mediaticã, încerc sã îiconving cã cel mai important lucru de Crãciun e cã S-a nãscut Mântuitorul Iisus Hristos.

Cum marcaþi apropierea sãrbãtorii Naºterii Domnului în ºcoala dumneavoastrã? Ce activitãþi desfãºuraþi?

Cu acest prilej organizãm serbãri ºcolare susþinutede elevi, unde invitãm ºi familiile lor. Programulcuprinde colinde, poeme religioase din scriitoriiromâni, scenete cu subiect religios. Manifestarea meade suflet este însã cea pe care am iniþiat-o în urmã cuºase ani sub numele ºi îndemnul: „Ajutã-þiaproapele!”. Practic, pentru Crãciun pregãtim daruripentru elevii cu posibilitãþi materiale reduse, în acestdemers fiind ajutaþi chiar de elevi ai ºcolii, posesori aiunui Moº Crãciun generos ºi uneori de unul sau maimulþi sponsori.

Aveþi un colind, un poem sau o povestire legatã de Crãciun care vã place în mod deosebit?

Existã un text pe care-l consider aparte pentru cãrãspunde perfect revoltelor mele pomenite mai sus ºisensibilitãþilor mele în faþa miracolului în care mã încãpãþânez sã cred. El dateazã din perioadainterbelicã, dar convinge cã abordãrile nu s-auschimbat prea mult:

„Bãtrâne Crãciun, erai odinioarã unmoº cuminte, cu traistã de sac, ce veneaidomol la lumina lumânãrilor de cearã,aducând daruri simple ca ºi inima ta.Aduceai pãpuºi rotunde la faþã, aºa defrumoase, cum doar mintea curatã a unuicopil îºi poate închipui. Figura lor erafixã, cum sunt fixe figurile statuilor,ochii lor erau de culoarea cerului deiulie, pãrul lor era din fire de aurcurgãtor, zâmbetul lor era luminã.Aduceai, Moº Crãciun, pãpuºoi hazlii. Îladuceai pe Arlechino, care bãtea dinchinval ºi ascundea la pieptul lui unstrigãt subþire ºi vesel. Aduceaicãrucioare de lemn, aidoma cãruþelor dela þarã, oiþe de lânã, prostuþe ºi curate cafulgul, o sumedenie de animale mici depânzã ºi catifea. Ce bun erai, MoºCrãciun, când erai un Crãciun pentrusãraci, modest ºi cumsecade luminat de lumânãri decearã, a cãror lucire dulce aprindea raze molcome înzãpada de vatã, fãcea sã scânteieze nucile îmbrãcate în poleialã sau balonaºele de sticlã. Ce dulce erai,Moº Crãciun, zburând prin aerul smerit de ger, cucizmele tale de ºapte poºte, cu haina ta roºie ºi plinãde ninsoare, cu un zâmbet de bunãtate pe faþa ta înroºitã de frig, în vremurile când copiii mai credeau în sfinþenia ta, când te mai aºteptau sã intri pe hornaducând cu tine rãsplata atâtor vise nenumãrate!

Moº Crãciun… Moº Crãciun, cum te-ai schimbat!Urmând exemplul vremurilor din urmã, ai început sãþii pasul cu ele, sã te modernizezi. La fabrica ta din cerai început ºi tu sã fabrici jucãrii standard, jucãriicomplicate, în care algebra ºi matematica au înlocuitsufletul ºi poezia. Cât despre armele pe care le faci, eucred cã ai trecut de partea celor rãi. Ca ºi cum viaþacopiilor de azi nu ar fi destul de complicatã de lecþiileprea grele pentru frageda lor minte, mai trebuie ca ºi jocul sã fie prilej de tulburare ºi ostenealã. Dar unlucru nu-þi pot ierta, moº parvenit al anilor noºtri:acela cã ai schimonosit pãpuºile. Sub pretext cã vreisã copiezi natura, cã faci pãpuºi aidoma cu copiiizilelor noastre, ai nãscocit niºte dihãnii, niºtemonºtrii. Ce mai rãmâne dintr-o jucãrie dacã ea nuoglindeºte visul copilãresc în toatã naivitatea ºisplendoarea lui, în care se amestecã tot ce cunoaºtecopilul mai fermecãtor din chipul universului:floarea, cerul, scânteia, aurul, veselia ºi bunãtatea?Lasã, te rog, pãpuºii ochii ei ireali de albaºtrii, dar atâtde candizi în privirea lor fixã ºi miratã! Lasã-i pãrulde aur: este singurul aur ce va încãpea în mâinilecopiilor.

Crãciun al anilor noºtri… Crãciun electric…Crãciun multicolor, încoronat cu becuri ºi þevi deneon, ce reclamã îþi faci… Ce cred copiii sãracivãzându-te aºa? Ei pierd speranþa venirii tale, cã preaeºti mãreþ, prea strãluceºti, prea eºti luxos pentru unmoºneag care odinioarã era mai mult mângâiereasãracului.

Te-au pierdut sãracii, moºule …“ Da, într-adevãr, un text înduioºãtor…

Doamna profesoarã de religie ManuelaIordãchescu, Director ªcoala Nr. 2, Piteºti

Ce înseamnã iubirea faþã de semeni ºi cum sepoate ea concretiza în acþiuni de ajutorare, maiales în aceste zile de o încãrcãturã spiritualãaparte?

Premisa iubirii faþã de semeni sau faþã de

aproapele o constituie aprecierea credinciosului faþãde persoana umanã, adicã recunoaºterea demnitãþii pecare fiecare o are de la Dumnezeu ºi înaintea luiDumnezeu, cãci în temeiul naturii sale originale,fiecare om poartã în sufletul sãu chipul lui Dumnezeu.Iar valoarea sufletului, din punct de vedere creºtin,sporeºte prin faptul cã e chemat la comunitate de viaþãveºnicã cu Dumnezeu. ªi adevãrata valoare asufletului omenesc poate fi cunoscutã prin iubireacreºtinã. De aceea am ºi iniþiat un proiect prin care sãpunem în practicã toate aceste gânduri.

Cum s-a nãscut acest proiect?Proiectul „Iubirea faþã de semeni“ s-a nãscut în

urma identificãrii unor probleme prezente la nivelulºcolii ºi în comunitatea localã ºi din dorinþa de a-iimplica pe elevi ºi pe cadrele didactice în cunoaºtereaºi soluþionarea prin eforturi proprii a tuturor situaþiilorºi problemelor descoperite. Dupã cum îi spune ºititlul, proiectul se doreºte a fi un mod prin care ºcoala

sã-i înveþe pe elevi cã în viaþã este foarte important sãºtii sã iubeºti, sã ajuþi, sã fii un sprijin pentru cel careare nevoie în anumite momente grele ale vieþii.

De când a început derularea efectivã a acestuiproiect?

Proiectul a debutat în anul ºcolar 2003/2004 ºi areo perioadã de derulare nedeterminatã.

Pentru buna desfãºurare a proiectului au fostimplicaþi mai mulþi parteneri ºi au fost solicitaþisponsori. În baza unor parteneriate educaþionale s-auimplicat în proiect o serie de instituþii: ªcoala Nr.2 „Ion Minulescu“, ªcoala Nr. 19, Primãria Piteºti,Biserica „Sfântul Andrei“ Piteºti.

Ce s-a urmãrit prin proiectul „Iubirea faþã desemeni“?

Obiectivele principale urmãrite pe parcursulderulãrii proiectului au fost ºi sunt: iniþierea elevilor în realizarea unor proiecte umanitare, implicareaelevilor în cunoaºterea problemelor societãþii

contemporane, formarea deprinderilor de solidaritateumanã, cultivarea sentimentelor de respect ºi dragostefaþã de semeni, dar ºi stabilirea unor relaþii decolaborare, de comunicare ºi de parteneriat cu diverseinstituþii locale.

Activitãþile propuse iniþial au avut o arie micã decuprindere, însã pe parcurs ne-am implicat ºi în alteacþiuni care s-au potrivit caracterului umanitar alproiectului.

S-a urmãrit în special identificarea elevilor cudificultãþi materiale din ºcoalã. Pentru aceºtia, cu

ocazia sãrbãtorilor de Paºti ºi de Crãciun, seorganizeazã o amplã acþiune de colectare defonduri, pentru oferirea unor cadouri. Înperioada premergãtoare acestor sãrbãtoriexistã în ºcoalã o cutie sigilatã în care eleviiºi cadrele didactice introduc bani din careulterior vor fi cumpãrate cadourile pentruelevii cu nevoi speciale. Elevii suntbucuroºi cu toþii, ºi cei care primesc ºi ceicare oferã, mai ales cã fac acest gest dinsufletul lor curat. Implicându-se în aceastãacþiune copiii simt cã sunt de ajutor pentrusemenii lor, simt cã ºi ei sunt în stare sãaducã o razã de luminã într-un suflet tristsau sã ºteargã o lacrimã de pe un obrazbrãzdat ºi sã o înlocuiascã cu un surâs.

În urma unei strânse colaborãri cupreotul din parohia Tudor Vladimirescusunt identificaþi periodic copiii ºi bãtrâniicare au probleme economice ºi sunt ajutaþi

cu pachete, îmbrãcãminte ºi rechizite ºcolare.Pentru Azilul de batrâni din oraº, elevii ºcolii

noastre pregãtesc cu ocazia sãrbãtorilor programeartistice, dar ºi daruri pentru a fi oferite cu toatãdragostea.

Elevii ºcolii noastre participã cu mult entuziasm ºila activitãþile organizate împreunã cu copiii de lacentrele de plasament sau cu copiii cu cerinþeeducaþionale speciale de la Grãdiniþa specialã. Au loc întâlniri periodice atât în ºcoalã, cât ºi în centrelerespective, se desfãºoarã activitãþi ludice, se împart jucãrii, dulciuri sau îmbrãcãminte, într-un cuvânt se încearcã integrarea acestora în mediul normal deeducaþie ºi învãþare.

O mare parte a darurilor pe care elevii le oferã suntconfecþionate chiar de ei, sub grija atentã aeducatorilor lor.

În urma întâlnirilor între copii se înfiripeazãprietenii, încep sã corespondeze sau unii dintre eichiar îi roagã pe pãrinþi sã-i ducã ºi ei în vizitã la noiiprieteni sau sã îi cheme acasã în timpul liber sau înzilele de sãrbãtoare.

Aºa cum am spus în debut, proiectul nu are unanumit termen de desfãºurare. De aceea ne propunemca în continuare sã încercãm sã dezvoltãm acestproiect prin implicarea mai multor ºcoli din judeþ, amai multor biserici ºi a altor instituþii sau organizaþiinonguvernamentale.

Dacã reuºim sã sãdim în sufletele copiilor pe care-i educãm dragostea faþã de Dumnezeu, din careizvorãºte apoi dragostea faþã de semeni, poate cã peacest pãmânt nu va mai fi atâta violenþã ºi rãutate ºiiubirea va triumfa în veci.

Deosebite ºi ample acþiuni. Mai aveþi ºi altelucruri la care v-aþi gândit cu ocazia sãrbãtorilorde iarnã?

Da, mai avem ºi alte acþiuni propuse spre a fiderulate cu ocazia sãrbãtorilor de iarnã din acest an:„Carnavalul prieteniei“, acþiune de caritate în vedereastrângerii de fonduri pentru elevii cu nevoi socialespeciale, din cadrul ºcolii noastre; muzicã, dans,poezie, dar ºi donaþii din partea elevilor, aprofesorilor sau a pãrinþilor; program artistic deCrãciun, urãri ºi colinde pregãtite de elevii ºcoliinoastre spre a fi oferite cu drag tuturor colaboratorilorºi partenerilor noºtri: Inspectoratul ªcolar JudeþeanArgeº, Primãria Piteºti, Centrul Cultural Piteºti,Biblioteca Judeþeanã „Dinicu Golescu“ ºi alteinstituþii.

A consemnat diacon Florin IORDACHE

Colind prin ºcolile argeºene

Bucuria Crãciunului ar t

rebui s

ã f

ie aceeaºi pent

ru t

oþi…



Argeºul Ort

odox

5

Cu luare amintela virtuþile sfinþilor

Pentru a putea rãspunde întrebãrilor formulate mai sus,este necesar sã ne întoarcem spre dascãlii milosteniei,printre care ºi Sfântul Sava cel Sfinþit, întrucât „nici un omnu poate fi mai mare decât acela care este mare în credinþã,nãdejde ºi dragoste” (Sfântul Nicolae Velimirovici,Proloagele de la Ohrida, Vol. II, Ed. Egumeniþa, 2006, pag.

740).Biografii Sfântului Sava scriau despre dânsul cã era

„aspru cu diavolii ºi blând cu fraþii”, ilustrând aceastaprintr-o întâmplare plinã de tâlc duhovnicesc.

„Odatã un numãr de monahi din obºte s-au rãsculat împotriva Sfântului ºi pentru aceasta au fost scoºi afarã dinmânãstire la porunca Patriarhului Ilie. Ei au ieºit ºi ºi-auconstruit chilii la þãrmul râului Thekoa, unde au dus lipsãcumplitã de toate. Auzind cã monahii rãsculaþi mor defoame la chiliile lor, Sfântul Sava a încãrcat saci cu grâu pemãgãruºi ºi i-a dus el însuºi la aceia. Vãzând cã nu aubisericã, le-a ridicat Sfântul bisericã. Mai întâi rãii aceial-au primit cu urã, dar mai pe urmã ºi-au venit întru sine,s-au pocãit ºi au rãspuns iubirii cu iubire” (Ibidem, pag.741). Milostenia trebuie însoþitã întotdeaunã de rugãciune ºirãbdare, pentru a da la vremea cuvenitã roadele celeaºteptate.

Tot Sfântul Sava cel Sfinþit a spus, atunci când iconomulmânãstirii a venit la dânsul sã-l anunþe cã nu va mai sunaclopotul pentru a chema fraþii la trapezã ºi nici pentruLiturghie, întrucât în cãmãri nu mai era nici un bob de grâu,nici vin, nici untdelemn: „Nu vom anula nicicum SfântaLiturghie din pricina lipsei grâului, vinului ºiuntdelemnului. Credincios este Acela Carele ne-a poruncitnouã sã nu ne grijim de ce vom mânca sau de ce vom bea,ºi puternic este El sã ne aducã nouã hranã la ceasulfoametei”. A spus acestea ºi ºi-a pus toatã nãdejdea înDomnul, punându-ºi în gând sã trimitã spre vânzare încetate câteva veºminte ºi vase pentru a cumpãra cele detrebuinþã slujbelor. Dar în mai puþin de douã zile, dupãrugãciune în credinþã, au sosit la mânãstire niºte oameni cu30 de saci de grâu, cu vin ºi untdelemn.

Ei, cã bine-i stã omul a se încrede în Cel ce toate le ºtieºi le vede...

Pãgânul care L-a împrumutat pe Domnul

Dupã modelul sfinþilor lui Dumnezeu, oamenii au învãþatfapta milei ºi au cãlãtorit cu dânsa pânã la porþile cerului.

Aºa s-a întâmplat ºi cu un bãrbat pãgân cãsãtorit cu ofemeie creºtinã, care vieþuiau în iubire ºi sãrãcie. Se osteneadin greu pentru a pune pe masã cele de trebuinþã traiului.Astfel, dupã o perioadã mai lungã de trudã, a câºtigatpãgânul nostru 50 de monede de argint ºi i-a spus soþiei salesã ducã arginþii la schimbãtorii de bani, ca sã îi poatã lua înapoi cu dobândã. Se temea sã nu îi cheltuiascã ban cu banºi sã rãmânã apoi sãraci lipiþi.

Soþia sa, creºtinã fiind, cu înþelepciune a grãit soþuluisãu: „Dacã voieºti sã dai banii în împrumut cu dobândã, împrumutã-i mai bine Dumnezeului creºtin, ºi mai maredobândã vom lua!” (Ibidem, pag. 750). Bãrbatul, atras decuvintele soþiei, a întrebat cu interes unde Îl poate gãsi peDumnezeul creºtin spre a-L împrumuta. Creºtina ºi-a luatapoi bãrbatul de mânã, l-a dus la biserica creºtinã ºi i-a cerutsã împartã toþi cei 50 de arginþi la sãracii ce stãteau înainteaei, zicându-i soþului: „Domnul va primi banii din mâna lor,cãci toþi aceºti sãraci ai Lui sunt”.

Întorºi la casa lor, dupã o vreme familia a rãmas fãrãpâine. Nu mai aveau cu ce sã cumpere nimic de mâncare,dar femeia nu s-a necãjit ºi a trimis pe soþul ei la bisericã, încredinþându-l cã are sã primeascã acolo împrumut dat luiDumnezeu.

Minune mare, cãci bãrbatul s-a supus, „dar acolo a vãzut

iar numai sãraci, ºi a stat uimit întru sine, întrebându-se cum îi vor putea da aceia vreun ban. Întru nedumerire, el a înconjurat încet biserica privind abãtut în pãmânt, cânddeodatã a vãzut un ban de argint” (Ibidem).

S-a bucurat cã „datornicul” sãu nu l-a lãsat fãrã mâncare în acea zi ºi a mers direct la piaþã spre a cumpãra un peºte.În timp ce soþia gãtea peºtele, pãgânul povestea cuamãrãciune cã la bisericã nimeni nu i-a dat nimic, ci întâmplarea a fãcut sã gãseascã acest ban spre a cumpãra unpeºte. Rãspunsul soþiei credincioase nu s-a lãsat aºteptat:„Domnul Dumnezeu nevãzut este ºi nevãzut de ochiioamenilor lucreazã El”, vreme în care scoase din burtapeºtelui o piatrã strãlucitoare. Dupã ce au mâncat, bãrbatuls-a dus la un bijutier sã afle ce preþ ar putea lua pe piatrã,sfãtuit fiind de soþia sa.

„Negustorul de nestemate cerceteazã piatra ºi îi oferãomului cinci taleri de argint, dar omul începe sã râdã,crezând cã negustorul glumeºte. El nu crede cã o piatrãgãsitã astfel poate sã preþuiascã atât de mult” (Ibidem, pag.751). Negustorul crezând cã omul râde din pricina preþuluiridicol de mic supraliciteazã mereu pânã la 300 de taleri deargint, când pãgânul începuse sã creadã cã negustorul nuglumeºte ºi cã Dumnezeul soþiei sale îi rãsplãtise împrumutul cu o dobândã incredibilã.

Mut de bucurie se întoarce acasã ºi hotãrãºte sãprimeascã Sfântul Botez, preaslãvind pururea peMultmilostivul „datornic” alãturi de credincioasa-i soþie.

Sã nu mai pierdem vremea ºi sã alergãm ºi noi sãacordãm un astfel de împrumut cu dobândã veºnicã...

Roxana DRAGOª

C

Câ

ân

nd

d o

oa

am

me

en

ni

i i

i

Î

Î l

l î

î m

mp

pr

ru

um

mu

ut

tã

ã p

pe

e D

Du

um

mn

ne

ez

ze

eu

u

În binecuvântatã lunã a lui Undreacreºtinãtatea are parte de cea mai mare dozãde milostenie. Aceasta nu doar pentrusãrbãtorirea în decembrie a unor mari Sfinþiai Bisericii recunoscuþi ca milostivi (SfântulIerarh Nicolae al Mirelor Lichiei, SfântaMuceniþã Filoteia, Sfântul Ierarh Spiridon ºialþii), cât mai ales pentru milostivirea fãrã demargini a lui Dumnezeu de a Se naºte dinmilostiva ºi pururea fericita Fecioarã Maria.Sub umbrirea unor astfel de milostenii, înluna darurilor niciun creºtin nu poate rãmânede piatrã în faþa lipsurilor semenilor maisãrmani.

Dar ce se întâmplã atunci când oamenii Îl împrumutã pe Dumnezeu? Este corectã oastfel de afirmaþie? Chiar existã oameni carepot sã-L împrumute pe Atotstãpânitorul?

M

M i

i n

n u

u n

n i

i º

º i

i î

î n

n t

t â

â m

mp

p l

l ã

ã r

r i

i c

c u

u t

t â

â l

l c

c d

d i

i n

n l

l u

u m

me

e a

a o

o r

r t

t o

o d

d o

o x

x ã

ã

Într-o lume care se îndreaptã cu paºirepezi spre individualism, cuvântul iubiredevine tot mai puþin semnificativ.

De aceea ne propunem sã punem învaloare, prin fapte, cuvintele SfinteiScripturi: „Iubirea cãtre aproapele estecalea care duce la iubirea cãtreDumnezeu...“ (I Ioan).

Astfel, postul de televiziune WESTTV, împreunã cu Episcopia Argeºului ºiMuscelului, au transmis un mesaj cãtretoþi creºtinii eparhiei îndemnându-i sãacorde o atenþie deosebitã familiilordefavorizate sau persoanelor aflate în

suferinþã. Fãcând aceasta, ajungem sã înþelegem cuvintele Mântuitorului:„Adevãrat zic vouã, întrucât aþi fãcutunuia dintre-aceºti fraþi ai Mei, prea mici,Mie Mi-aþi fãcut“ (Matei 25).

Cu puþin timp în urmã, postul de

televiziune WEST TV a prezentat un cazcare a cutremurat întreaga opinie publicã.O mamã disperatã, pe nume AuroraDumitrescu, din localitatea Piscani,comuna Dârmãneºti, judeþul Argeº, a

încercat pe toate cãile sã obþinã ajutormaterial pentru tratarea fiului ei. În lunanoiembrie 2006, George David, în vârstãde 11 ani, a fost diagnosticat cu ocluzieintestinalã severã. În urma unei intervenþiichirurgicale, medicii au fost nevoiþi sã-iextirpeze aproape 1 metru din intestinulsubþire ºi pe cel gros în totalitate.

Ca ºi cum durerea nu ar fi fost de ajuns,

George a suferit ºi un stop cardio-respirator, în urma cãruia a rãmas în starede inconºtienþã.

De aproape un an de zile, doamnaAurora este nevoitã sã stea alãturi de fiulei în spitalul Marie Curie din Bucureºti,

unde medicii încearcã sã remedieze stareabãiatului.

Din pãcate opiniile specialiºtilor suntpesimiste, boala lui George fiind aproapeimposibil de tratat. Ei spun cã, dacã

George ºi-ar reveni din starea deinconºtienþã în care se aflã, existãposibilitatea sã i se facã transplant deintestin în S.U.A. Din luna noiembrie2006, Aurora Dumitrescu nu ºi-a pãrãsitnicio clipã bãiatul, având tot timpul

speranþa cã Dumnezeu o vaajuta. Rugãciunile ei se parecã au fost ascultate, cãcistarea lui George a început sã

se schimbe în bine. Aºadar, încã o datã se confirmã cãceea ce este cu neputinþã laoameni, este cu putinþã laDumnezeu.

Însã, cheltuielile aucrescut atât de mult, încâtfamilia a început sã cearãajutor în toate pãrþile.

Astfel, cazul a intrat înatenþia Sfintei Episcopii ºi apostului de televiziuneWEST TV. În cadrulemisiunii religioase Maiaproape de Dumnezeu a fost

organizat un teledon în urma cãruiafamilia a primit din parteatelespectatorilor suma de 7700 lei. În plus,postul de televiziune WEST TV a donat

pentru familia Dumitrescu suma de 2000lei. Oricine doreºte sã ajute acestã familiepoate sã facã donaþii în contul deschis laBanca Transilvania pe numele doamneiDumitrescu Aurora: RO 54BTRLO4301201H82917XX.

C. N.

Sã-l ajutãm pe George!

Iubirea aproapelui,calea cãtre Dumnezeu



Arg

eºul Ortodox

6

În cultul divin public ortodox, alãturide vin ºi apã, pâinea este materiaprincipalã din care se pregãteºte SfântaÎmpãrtãºanie.

Întrebuinþarea pâinii ca materie de jertfã

este veche. Se aminteºte de aceastã folosire aei în Vechiul Testament, când Melchisedec,regele Salemului, l-a întâmpinat pe Avraamcu pâine ºi vin, sub formã de ofrandã. Dinrânduielile de la Cortul mãrturiei lui Moisereiese cã din lãcaºul de cult nu lipseaupâinile punerii înainte, tot ca un fel de jertfã.La Cina ce de Tainã, când înfiinþeazã SfântaEuharistie, Mântuitorul foloseºte pâinea ºivinul, ca elemente de bazã ale SfinteiÎmpãrtãºanii, iar în rugãciunea „Tatãlnostru” ne îndeamnã sã cerem „pâineanoastrã cea spre fiinþã”.

În cultul divin public ortodox, pâinea sefoloseºte sub douã forme: de prescurã ºi deartos. Cuvântul „prescurã“ vine de lagrecescul „prosfora” ºi înseamnã jertfã,ofrandã, aducere sau punere înainte.

Prescura este fãcutã din pâine dospitã,amestecatã cu sare ºi apã. Ea este simbol al jertfei pentru cã pâinea reprezintã viaþa ºi penoi înºine care ne jertfim. Prescura are maimulte forme. Cea mai frecventã este cea depâiniºoarã rotundã, pe care se aplicã o pecete

cu un instrument special numit pistornic ºicare imprimã iniþialele IIS.HR.NI.KAdispuse sub formã de pãtrat. Aceastã formãrotundã simbolizeazã pãmântul sau lumeapentru care S-a jertfit Hristos ºi care I seaduce Lui ca ofrandã.

Altã formã a prescurii este cea de cruce cupatru cornuri sau capete care sugereazã celepatru laturi ale lumii pentru care S-a rãstignitHristos sau cele patru braþe ale crucii. Existãºi prescuri cu cinci cornuri care ne duc cugândul la cele cinci pâini înmulþite miraculosde Mântuitorul în pustie. De aici s-a luatobiceiul ca pentru pregãtirea SfinteiÎmpãrtãºanii sã se foloseascã cinci prescuri.Existã ºi prescuri cu trei cornuri, carepreînchipuiesc Sf. Treime.

Credincioºii dau preotului prescuri ºi

pomelnice, adicã liste cu cei vii ºi cu ceimorþi, pentru cã la o liturghie totdeauna nerugãm ºi pomenim atât credincioºii vii, cât ºipe cei morþi, scoþând din prescuri micipãrticele. Din prescurile rãmase de lapregãtirea Sfintei Împãrtãºanii se face

anafura, care se împarte la sfârºitul SfinteiLiturghii. Prescurile se pregãtesc de cãtre opersoanã cu viaþa curatã.

Artosul este pâinea care se foloseºte laslujba Litiei sãvârºitã în ajunul marilorsãrbãtori, seara. În cazul acestei slujbe,pâinile (de obicei cinci) se binecuvânteazã decãtre preot sau episcop, împreunã cu grâul,vinul ºi untdelemnul ºi se dau credincioºilorla sfârºitul slujbei. Cuvântul vine de la„artos”, din greceºte. ªi înseamnã pâine,amintind tot de cele cinci pâini cu careHristos a sãturat mulþimile în pustie.

Preot prof. dr. Nicolae NECULA, Bisericã ºi cult pe înþelesul tuturor, Ed.

Europartner, Bucureºti, pag. 64

Ce sunt prescura ºi ar

tosul?

LITURGICÃ

Ionel ºi VintilãBRÃTIANU,comemoraþi

la MuzeulJudeþean Argeº

Sala Amfiteatru a Muzeului Judeþean Argeº a gãzduit joi, 22noiembrie, la orele prânzului, un simpozion dedicat comemorãriifamiliei Brãtianu, cea mai importantã familie de oameni politiciromâni, consideratã a fi o adevãratã dinastie civilã. La frumosul

eveniment au luat parte oameni de culturã din judeþ ºi din þarã,oameni politici ºi studenþi din cadrul Universitãþii din Piteºti. Lafinele dezbaterilor, invitaþii au vizitat o expoziþie cu obiecteaparþinând familiei care a dat þãrii nu mai puþin de trei prim-miniºtri.

Evenimentul a fost organizat de instituþia gazdã, în colaborare cu MuzeulNaþional de Istorie (Bucureºti), Centrul de Culturã Brãtianu (ªtefãneºti), MuzeulViniculturii ºi Pomiculturii (Goleºti). În prim-planul discuþiilor s-au aflat cei doifraþi: Ionel, de la a cãrui moarte s-au împlinit 80 de ani, ºi Vintilã, de la a cãruinaºtere se împlinesc anul acesta 140 de ani.

Personalitãþile prezente au evocat realizãrile politice ale familiei Brãtianu ºi aureadus la cunoºtinþa publicului devizele celebre ale acesteia: „Legea neamului neleagã!” ºi „Prin noi înºine!”. Cu aceastã ocazie, a fost lansatã ºi o medalieaniversarã cu portretul lui Ion I. C. Brãtianu.

La finele dezbaterii a fost prezentat un filmuleþ despre conacul Florica, situat în comuna ªtefãneºti, unul dintre cele mai frumoase domenii boiereºti dinRomânia, pãstrat foarte bine pânã în zilele noastre, fãcând excepþie unele obiecte,mobilierul ºi cãrþile care au fost risipite la îndemnul regimului comunist. În mini-documentarul prezentat este surprinsã declaraþia lui Ionel, fiul cel mare al lui Ion

C. Brãtianu, ºi anume cã pentru copii ºi pãrinþi deopotrivã: „Florica era vatra ºicuibul adevãrat”.Câteva dintre obiectele personale, care s-au pãstrat, au fost expuse în incinta

Muzeului Judeþean: costumul de galã al lui Ionel Brãtianu, o frapierã, scrisoricãtre tatãl sãu, timbre, medalii, un obiect ornamental numit „picior de elefant” ºidecoraþii.

Raluca MARIN

În 1992, la încheierea Deceniului Naþiunilor Unitededicat persoanelor cu disabilitãþi (1983-1992),Adunarea Generalã a proclamat ziua de 3 decembriedrept Ziua Internaþionalã a Persoanelor cu Disabilitãþi(rezoluþia 47/3). Deceniul a constituit o perioadã deconºtientizare ºi luare de mãsuri concrete pentru

îmbunãtãþirea situaþiei persoanelor cu handicap, pentrua le oferi acestora ºanse egale. Astfel, AdunareaGenerala a fãcut apel la statele membre sã marcheze

aceastã zi pentru ca persoanele cu dizabilitãþi sã fie totmai mult integrate în societate (rezoluþia 47/88).În concordanþã cu rezoluþia Naþiunilor Unite, în

judeþul Argeº la data de 3 decembrie 2007, în sala deºedinþe a Consiliului Judeþean Argeº au avut locdiverse activitãþi prilejuite de aceastã ocazie. Auparticipat din partea organizatorilor d-l AdrianMacovei, director executiv D.G.A.S.P.C., serviciul„Strategii, Programe, Prognoze “, iar, ca ºi invitaþi d-lAurel Iacºa, consilier Comisia pentru servicii publice,muncã, familie, protecþie socialã, protecþia copilului ºia persoanelor cu handicap C.J. Argeº, d-na dr. RaduClaudia din partea Comisiei de expertizã, d-l AdrianPopescu, preºedinte ASCHFR Argeº, d-na RodicaNicolae, preºedinte al Asociaþiei HandicapaþilorNeuromotori Argeº, d-l Costel Nicolae, preºedinte alAsociaþiei „Hand Rom” din Curtea de Argeº, d-l MarinStoica, preºedinte al Asociaþiei Nevãzãtorilor dinRomânia, filiala Argeº, pãrintele Valentin Þintea,

reprezentantul Episcopiei Argeºului ºi Muscelului ºialþi invitaþi.Deosebiþii sãrbãtoriþi au fost copii ºi tinerii cu

dizabilitãþi, reprezentanþi ai diferitelor centre ºicomplexe din întreg judeþul nostru, care au susþinut

emoþionante momente artistice , trãite ºi dãruiteauditoriului din tot sufletul lor. Astfel au participatcopiii de la Complexul de servicii pentru copilul cuhandicap Trivale-Piteºti, copiii din cadrul Complexuluide servicii pentru copilul cu dizabilitãþi Câmpulung,copiii din centrul de zi „Nova” – ASCHFR Piteºti,copiii din cadrul Complexului de servicii pentru copiicu handicap Valea Mare, copiii din cadrulComplexului de servicii pentru copilul cu dizabilitãþi

Costeºti, cei din Asociaþia „Copii în dificultate”, tineriicu dizabilitãþi din cadrul „Centrului de integrare printerapie ocupaþionalã Tigveni“ ºi în final grupa de teatrude la Palatul copiilor Piteºti, sub coordonarea d-neiprofesor Violeta Bocancea.

Acest eveniment s-a dorit a fi o manifestare abucuriei ºi împlinirea unui deziderat, acela al egalitãþiide ºanse, unindu-se sub acelaºi acoperiº instituþiilestatului, Biserica, societatea civilã ºi nu în ultimul rândcei sãrbãtoriþi.

Ca o concluzie a acestui eveniment, putem spune cãtrebuie continuatã lupta Împotriva nepãsãrii faþã depersoanele cu nevoi speciale, începutã timid, sã ducemo campanie care îndeamnã societatea sã îºi schimbeatitudinea pasivã faþã de persoanele cu nevoi speciale.

Scopul împreunã lucrãrii noastre este de a sublinianevoia de integrare a persoanelor cu handicap, prinscoaterea acestora din conul de izolare, uneoriautoimpus, dar de cele mai multe ori rezultat din

reticenþa societãþii civile. Este necesarã o descãtuºare amentalitaþii colective, care i-ar putea transforma atât pecei „normali”, cât ºi pe cei asistaþi, din persoane pasive,

în oameni responsabili ce participã activ în societate.V. Þ.

Ziua Internaþionalã a Persoanelor cu Handicap

„Ideal ar fi ca peste toate acesteasã nu fii lãsat sã tr

eci de unul singur...”

I n m e m o r i a m



C

olegiul de r

edac

þieFONDATOR:† Prea Sfinþitul Episcop

CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629e-mail: [email protected] Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Responsabil:Diacon Daniel Gligore- consilier cultural

Redactor ºef:Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:Gabriela Safta (secretar de redacþie),preot Napoleon Dabu,diacon Florin Iordache, Raluca Marin,Octavian Dãrmãnescu, Eduard Tomaziu.

Colaboratori:

prof. Alexandru Brichiuº, Mirela Oanea, BogdanIonescu, Florin Neblea, Roberto-Cristian Viºan,Laurenþiu Dumitru, Roxana Dragoº, AmaliaConstantinescu, Amalia Cornãþeanu, stud. AdinaRãducanu, Marius Portaru, Claudiu Popescu.

Art designer: in

g. B

og

d

an Cio

c

î

rl

an ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Arg

eºul Ortodox

7

6 decembrieZiua milostivului Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, pe care

copiii îl îndrãgesc sub numele de Moº Nicolae. Povesteadarurilor fãcute la început de iarnã este de fapt o pildã demilostenie pentru creºtinii tuturor veacurilor, atât pentru cei dinsecolul IV, cât ºi pentru noi, cei de azi. Legenda darurilorpoposind în tainã la ferestre de copil se întemeiazã pe

întâmplarea trãitã de trei copile sãrace, pe care tatãl lor voia sã ledea sã se prostitueze ºi pe care Sfântul Nicolae le-a ajutataruncându-le câteva pungi cu galbeni pe fereastrã într-o noapte.De unde vine însã povestea nuieluºei? Tot din viaþa marelui

ierarh pe cât de darnic, pe atât de crunt în apãrarea adevãrurilorde credinþã. La Sinodul I Ecumenic, arhiepiscopul Nicolae îlpãlmuieºte pe ereticul Arie, cel care adusese dezbinarea înBisericã ºi îndemnase pe mulþi pe calea pierzãrii cu teoriile sale.

7 decembriePentru toþi creºtinii ºi pentru argeºeni, în special, care sebucurã de ocrotirea sfintelor ei moaºte, viaþa Muceniþei Filoteiaeste o dovadã cã milostenia nu cunoaºte vârstã. Sã ne facemvrednici de aceastã binecuvântare asupra þinuturilor noastreeducându-ne copiii în spiritul iubirii ºi compasiunii faþã desemeni!

În aceeaºi zi îl prãznuim pe Sfântul Ambrozie alMediolanului. Istoria Bisericii îl cunoaºte încã înainte denaºterea sa „din apã ºi din duh” ca bãrbat destoinic, senator cudreaptã cumpãnire înaintea cetãþenilor Romei. Dupã botez, urcã

în toate treptele bisericeºti pânã la cea de episcop, misiune înnumele lui Hristos pentru care a învãþat pe popor dreaptacredinþã, pãzind neatinsã Biserica de orice erezie; a stat alãturi decei ce duceau rãzboi ereziilor lui Arie, Sabelie ºi Eunomie; ascris multe ºi felurite cãrþi pentru Ortodoxie. Fãrã teamã de nicio

ierarhie lumeascã, îl opreºte pe împãratul Teodosie, care vãrsasesânge la Tesalonic, sã intre în bisericã ºi sã se atingã de celesfinte. Dupã o viaþã încununatã de fapte bineplãcute luiDumnezeu, Ambrozie se stinge din lumea aceasta la bãtrâneþe, înpace.

8 decembrieBiserica pomeneºte în a opta zi a lui Undrea ºapte din cei 70

de apostoli despre care ne vorbesc Sfânta Scripturã ºi SfântaTradiþie cã au propovãduit împreunã cu ucenicii Domnului IisusHristos: sfinþii Sosten, Apolo, Chifa, Tihic, Epafrodit, Cezar ºiOnisifor. Sosten, despre care pomeneºte Sfântul Apostol Pavel,a fost episcopul Colofonei. Apolo, de care aminteºte acelaºiapostol al neamurilor, a fost al doilea episcop al cetãþii, dupãSosten. Epafrodit a fost ierarhul Colonei. Onisifor a pãstoritCezareea. Toþi au vieþuit bine ºi au îndrumat cu vredniciepoporul ºi Bisericile încredinþate lor. Îndurând multe încercãripentru Hristos, au fost uciºi de închinãtorii la idoli, dându-ºiDomnului sufletele lor.

9 decembriePrãznuim în aceastã zi un eveniment deosebit de important în

istoria mântuirii: Zãmislirea Preasfintei Nãscãtoarei deDumnezeu de cãtre Sfânta Ana, încã o minune care ne aduceaminte cât de mare este puterea lui Dumnezeu, dar ºi putereacredinþei. Fãrã savanþi, fãrã fertilizãri in vitro ºi fãrã inginerie

geneticã, niºte pãrinþi în vârstã, trecuþi de vremea conceperiipruncilor, zãmislesc pe cea care avea sã fie Maica Fiului luiDumnezeu întrupat. Dupã ani de rugãciune ºi lacrimi fierbinþi,

îngerul Domnului le vesteºte drepþilor Ioachim ºi Ana cãDumnezeu le-a ascultat cererea. Cei doi binecuvântaþi pãrinþi auºtiut sã preþuiascã minunatul dar aºa cum se cuvenea,

încredinþându-ºi prunca de numai trei ani Templului.

10 decembrieCununile a trei mucenici strãlucesc în aceastã zi în

calendarele noastre: Mina Calicheladu (adicã cel cu viersfrumos), Ermogen ºi Evgraf . Atenian de origine, stãpânindretorica, Mina este trimis de împãratul Maximian sã rezolve niºtedivergenþe ivite în Alexandria între stãpânire ºi locuitorii aceleicetãþi. Tânãrul dã rãspuns tuturor întrebãrilor ce i se pun, maimult decât atât, îi îndeamnã pe alexandrini sã îmbrãþiºezecredinþa în Hristos, iar celor botezaþi le spune sã se întãreascã încredinþã în faþa oricãror prigoniri. Auzind împãratul, a trimis peErmoghen, prefectul, sã îl convingã pe Mina sã se lepede decredinþã. Nereuºind nici prin chinuri, convins de rãbdarea ºicurajul lui Mina, slujbaºul se converteºte el însuºi la Hristos,ajungând ulterior episcop. Furios, împãratul îi supune peamândoi la chinuri felurite, pe care sfinþii le-au îndurat cuajutorul lui Dumnezeu. Evgraf, ucenicul lui Mina, mãrturiseºte ºiel credinþa în faþa împãratului, sãvârºindu-se ca martir împreunãcu cei doi.

11 decembrieÎn miezul Postului Crãciunului, Biserica pomeneºte doi sfinþi

cu viaþã îngereascã, înfrânatã mai presus de închipuireaomeneascã – doi cuvioºi stâlpnici: Daniel ºi Luca cel Nou . PeDaniel, pãrinþii l-au închinat Domnului într-o mânãstire de lavârsta de cinci ani. Luca îmbrãþiºeazã viaþa cãlugãreascã dupã cescapã cu viaþã din rãzboi. Amândoi au vieþuit ani întregi pestâlpi, îndurând arºiþã ºi frig, rugându-se ºi sãvârºind minuniasupra celor cu evlavie la Dumnezeu.

12 decembriePoate cã nu respectã poporul nostru aºa cum se cuvine toatesãrbãtorile, dar când vine vorba de Sfântul Spiridon (foto), seºtie din bãtrâni cã ziua lui se pãstreazã cu sfinþenie. Oare de ce?Ei bine, sfântul e cunoscut ca mare fãcãtor de minuni, iarminunile trezesc fricã ºi cutremur sfânt în inima celui care levede sau care aude de ele. Cum sã nu ne cutremurãm când auzimunele ca acestea? În vreme de secetã, Sfântul Spiridon a adus pepãmânt ploaie; ºi iarãºi, prin rugãciunea lui, a oprit ploaia ceapeste mãsurã. A pus capãt foametei puse la cale de vânzãtorii degrâu, dãrâmându-le hambarele în care þineau grâul. A dat laivealã gândurile pãcãtoase ale unei desfrânate, care îndrãznise sãse apropie de el ºi a fãcut-o sã-ºi mãrturiseascã pãcatul. Aastupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeþeau cuºtiinþa lor, la Sinodul de la Niceea.

Gabriela SAFTA

Sinaxarul sãptãmânii

Pilde

de sfinþenie

La Roma trãia un om sfânt pe nume Serbol. Eradesigur sãrac în cele materiale, dar bogat în virtuþi, ºio boalã îndelungatã îl istovise. Adicã de când l-amcunoscut noi ºi pânã la sfârºitul vieþii lui, stãtea

întins în pat, fiind paralizat. Nu putea sta în picioareºi n-avea putere nici sã se ridice sau sã stea în ºezut;nu putea niciodatã sã-ºi ducã mâna la gurã ºi nici sãse întoarcã pe cealaltã parte.

Stãteau lângã el ºi-l îngrijeau mama ºi fratele sãuºi orice primea milostenie le spunea acestora sã fie

împãrþit sãracilor. Carte nu ºtia deloc, dar cu toateacestea îºi cumpãrase fragmente din Sfânta Scripturãºi îi punea pe cei care veneau sã-l viziteze sã-iciteascã din ele. Rezultatul a fost cã a învãþat în felulacesta întreaga Sfântã Scripturã, deºi, dupã cum amspus, nu ºtia deloc carte. Se strãduia în durerea luisã-I mulþumeascã lui Dumnezeu mereu, zi ºi noapte,cântându-I imnuri ºi laude.

Când a venit vremea sã fie rãsplãtit pentrurãbdarea lui, durerea îl cuprinsese în toate membrele.Simþind cã i se apropie moartea, le-a poruncitpelerinilor ºi oaspeþilor lui sã se ridice ºi sã cânte

împreunã cu el cântãrile de ieºire a sufletului. ªi pecând ºi el, aflat pe moarte, cânta împreunã cu ei,deodatã i-a oprit cu un strigãt de mare uimire:„Tãceþi! Nu auziþi cântãrile care rãsunã în cer?”. ªi,pe când asculta cu urechea inimii acele cântãri pecare le auzea înlãuntrul lui, sfântul sãu suflet s-aeliberat de trup.

În clipa aceea s-a rãspândit o mireasmã atât deputernicã, cã toþi cei de faþã s-au umplut de odulceaþã negrãitã, astfel încât din acest semn aucunoscut limpede cã sufletul lui fusese întâmpinat de

îngerii cerului. La întâmplarea aceasta a fost martorºi un monah de-al nostru care trãieºte pânã astãzi ºicare, cu ochii plini de lacrimi, ne încredinþeazã cãmireasma aceea nu s-a risipit de acolo pânã ce trupullui n-a fost îngropat. (Viaþa asceþilor necunoscuþi)

Cum mor cuvioºii,Ed. Egumeniþa, Galaþi, 2007, pag. 141

c

cu

um

m m

mo

or

r c

cu

uv

vi

i o

oº

ºi

i i

i

Paraliticul Serbol(prin anii 550-600)



Arg

e

ºul OrtodoxCMYK

Specialistul în istoria creºtinismului Cristian Bãdiliþãa revenit la Piteºti în cadrul unei conferinþe cu o temãactualã ºi incitantã, preambul al cursurilor de Istorie aculturii ºi filosofiei pe care le va susþine la Facultatea deTeologie „Sfânta Muceniþã Filoteia” din urbea de peArgeº, începând din aprilie 2008.

Printr-o prezentare atractivã înPower Point, conferenþiarulBãdiliþã a pornit expunerea de ladoi poli: primul, romanul lui DanBrown, cu pretinsa istoricitate, încare Maria Magdalena esteconsideratã „soþia lui Hristos”, aldoilea, textul din „Proloage”, încare personajul biblic amintit estecatalogatã drept „prostituatã”.

Cu acrivie academicã, autorul aurmãrit reliefarea pasajelor biblicereferitoare la eroina din Magdala:Luca 8, 1-3 (Maria „Magdaleana”,membrã a unui grup de femei înstãrite), episodul de pe Golgota,ungerea din Betania, reinterpretatesinoptic, precum ºi comentariulexpresiei „noli me tangere” („nu

mã reþine”, mai curând decât „nu mã atinge”, în viziunea invitatului)din pasajul legat de Înviere (Ioan 20). Tânãrul cercetãtor considerã cãa existat o tradiþie de secole a amalgamãrii personajului în cauzã,tradiþie validatã în veacul al VI-lea.

Cel care a legalizat tradiþia din „Proloage”, forþând ºi moralizând(dupã opinia domnului Bãdiliþã) a fost Sfântul Papã Grigorie cel Mare(540-614), care în predicile 25 ºi 33 o numeºte pe Maria Magdalena„simbolul barbarilor convertiþi pânã la capãt”. S-a încercat deasemenea sã se realizeze distincþia dintre tradiþia ortodoxã

(consideratã „pseudo-tradiþie”!?) ºi tradiþia autenticã, orthodoxã.În partea a doua a expunerii „Maria Magdalena- eroinã gnosticã”au fost dezamorsate ºtiinþific, corect, cu armãturã teologicã, încercãrile de revalorizare a tradiþiilor gnostice, camuflate pânã acum(„Pistis Sophia”, „Evanghelia Mariei”, „Evanghelia lui Filip”ºimediatizata lucrare a pseudo-istoricului ºi falsului teolog Brown), caºi reinterpretarea prin grilã feministã a datelor canonice ale Tradiþiei.Conform „teologiei” feministe, printr-un complot macist ºi anti-feminist din secolul al II-lea, personajul cercetat ar fi fost victima unei„teologii phalocrate”. De aceastã pãrere este ºi cercetãtoarea olandezãDe Boer care, pornind de la o listã de opt criterii inconturnabiledezvoltate în cartea lui J. H. Charlesworth, identificã pe „ucenicul celiubit” din Evanghelia dupã Ioan cu Maria din Magdala (!?), însãsoluþia prezentatã nu depãºeºte stadiul de ipotezã. Un scenariuasemãnãtor a lansat ºi spaniolul Ramon Jusino, care, ca ºi „biblista”feministã, afirmã cã adevãratul mesaj al Scripturilor a fost pãstrat desectele gnostice.

Pentru o asociere artisticã relevantã, Cristian Bãdiliþã a prezentat

un dosar cu imagini ºi reprezentãri în artã ale eroinei temei, trecândprin diferite perioade: de la „Noli ma tangere”, „Maria cu oul dePaºti”, fresca „Maria Magdalena ºi Sophia”, prin lucrãrile luiSignorelli, Juan Masip, Tizian ºi Ribera din secolul al XVI-lea, pânãla erotizarea personajului (trei secole mai târziu) ºi „Cina parizienilor(a fariseilor)”, realizatã de Jean Beraud, ca un pamflet adresatmoraliºtilor ºi ateilor vremii.

Concluziile au fost evidente: gnoza modernã comite un act delezmaiestate, nu ridicând-o pe Maria Magdalena, ci coborându-L peHristos. De aceea, mileniul trei se va „remarca” printr-o vãditãrepãgânizare a unui anumit strat al societãþii.

Întâlnirea a continuat cu întrebãri ºi intervenþii din public. DecanulFacultãþii piteºtene de Teologie, Pr. prof. univ. dr. Ion Popescu aapreciat prelegerea savantã, demersul ºtiinþific, onest al susþinãtoruluiconferinþei, dar a þinut sã adauge cã, potrivit învãþãturii Bisericiinoastre, nu putem disocia între prezenþa demonilor ºi efectele ei, iar,pe de altã parte, cã þinta romanului lui D. Brown este panteistã ºipanteizantã, diferitã de cea gnosticã. Pãrintele decan a mai atrasatenþia cã în teologia româneascã actualã se resimte un curent devolatilizare a distincþiei dintre Tradiþia Apostolicã ºi cea Bisericeascã.

Cuvântul de final care a aparþinut pãrintelui vicar eparhial, conf.univ. dr. Nicolae Brânzea, s-a constituit într-un îndemn la onestitateºtiinþificã ºi teologicã, ºtiinþã de carte, calm ºi credinþã, adevãratele„fiice ale înþelepciunii”.

Prof. Cornel DRAGOª

Remarcabilã conferinþãa lui Cristian Bãdiliþã la Teologia din Piteºti

„Maria Magdalena,per

sonaj biblic contr

over

sat”

Ziua Naþionalãa României

NOI SUNTEMROMÂNI!Ziua Naþionalã a României, 1 decembrie, a fost

sãrbãtoritã pe întreg cuprinsul þãrii ºi în comunitãþileromâneºti prin rugãciune, cinstire a memoriei eroilorNeamului Românesc ºi prin intonarea de cântecepatriotice.

Grija pentru pãstrarea identitãþii naþionale, a credinþei,limbii ºi culturii noastre este grija pentru viitorul nostru.Suntem români ºi creºtini de la formarea poporuluiromân, prin binecuvântarea lui Dumnezeu ºipropovãduirea Sfântului Apostol Andrei. De acest tãrâmbinecuvântat, Grãdina Maicii Domnului, suntemresponsabili fiecare dintre noi.

La Monumentul Eroilor din cele douã RãzboaieMondiale din parohia Lunca-Stejãret, Comuna Bascov,apãrãtorii Neamului Românesc din zonã au fostcomemoraþi prin rugãciune, intonarea imnului naþional,depuneri de coroane, cuvântãri, intonarea de cântecepatriotice, totul încununându-se cu Hora Unirii.

În cuvântul adresat, conf. univ. dr. Cristiana Sima asubliniat rolul Marii Uniri , proces de duratã încununat

dupã secole de jertfã a Poporului Român. Noi românii am ºtiut sã ne apãrãm „sãrãcia ºi nevoile ºi neamul”. Naþiunea românã ºi, în special, tinerii secolului al XXI-lea trebuie sã preþuiascã aceastã lucrare jertfelnicã ºi sã

perpetueze dragostea de neam, credinþã ºi culturã româneascã.

Monument eroilor, ctitorit de familia col. Virgil Simaºi Universitatea „Constantin Brâncoveanu” din Piteºti, afost sfinþit, în cadrul slujbei sãvârºite de Prea SfinþitulCalinic, Ierarhul Argeºului ºi Muscelului, pe data de 3iulie 2005. Din acel moment, monumentul a fost, este ºiva fi o fãclie spre cer, un loc sfânt în care suntem încomuniune cu vrednicii noºtri înaintaºi.

Un popor care îºi cinsteºte înaintaºii, credinþa ºineamul este un popor cu rãdãcini puternice, care va dãinu ipeste veacuri!

Lector univ. dr. Eugenia ANTONESCU

Pentru parohia Stãneºtidin protopopiatul Domneºti,ziua de 2 decembrie varãmâne înscrisã cu litere deaur în istoria localitãþii. Cuajutorul lui Dumnezeu ºiprin grija Prea SfinþituluiPãrinte Calinic, s-a sãvârºitresfinþirea bisericii -monument istoric - cuhramul „Sfânta Treime“.

Dupã multã trudã ºi cueforturi deosebite, locaºul ºi-a recãpãtat frumuseþea sa dela începuturi.

Întorcându-ne la rãdãcinã aflãm cã afost construit de boieri bogaþi care auvieþuit pe aceste meleaguri între anii1831-1834. Pictura din exterior ºiinterior a fost realizatã de pictorulzugrav Alexe.

Dupã trecerea a 173 de ani derezistenþã, biserica a avut foarte mult desuferit. Pictura s-a deteriorat atât demult încât aproape cã nu se maiobserva. Astfel, dupã multe încercãrieºuate, în anul 2004 a început cuadevãrat restaurarea picturii, lucrareafiind executatã de o echipã despecialiºti din Bucureºti.

Pãrintele paroh Alen Ion Predaconsiderã cã, la Stãneºti, Dumnezeu afãcut o minune. Cu banii folosiþi pentrurestaurarea picturii s-ar fi putut construio bisericã nouã, mult mai încãpãtoare.Însã nimic nu se poate compara cuvaloarea acestui monument istoric.

Suma necesarã pentru restaurareapicturii fiind exagerat de mare, nimeninu s-a gândit vreodatã cã se poaterealiza.

În aceastã situaþie, BunulDumnezeu a adus în parohia Stãneºtipe Horia Roºu, om de afaceri dinBucureºti, îndrãgostit de acestemeleaguri, care a acceptat sã finanþeze întreaga lucrare.

Se poate spune cã la Stãneºtirestaurarea picturii s-a fãcut ca la carte.

Aceasta a fost dorinþa d-lui HoriaRoºu, ca biserica sã arate exact ca la începuturi. De aceea suma care s-acheltuit a fost de ordinul miliardelor.Într-o permanentã conlucrare cu PreaSfinþitul Episcop Calinic, dupãaproape patru ani, lucrãrile s-audefinitivat, scoþând la luminã valoareainestimabilã a acestui sfânt locaº derugãciune.

La eveniment au participat alãturide Prea Sfinþitul Calinic, pãrintele

consilier Caliopie Ichim, pãrinteleprofesor Vasile Sorescu, pãrinteleprotopop Adrian Ionescu ºi un soborimportant de preoþi din parohiilevecine. Importanþa acestui moment ºivremea frumoasã au adus la sfântabisericã din Stãneºti foarte mulþicredincioºi dornici sã vadã cum sesãvârºeºte sfinþirea unei biserici. Prea

Sfinþitul Calinic a dorit sã mulþumeascã în primul rând lui Dumnezeu pentruterminarea acestei lucrãri, îndemnându-i pe cei prezenþi sã nu se mâhneascã cãnu au o picturã veselã ºi sã se bucure cãa binecuvântat Dumnezeu aceastãparohie cu o bisericã a cãrei valoareeste inestimabilã.

Totodatã, Prea Sfinþitul Calinic ºi-a

arãtat dragostea faþã de noul ctitor albisericii, d-nul Horia Roºu, cãruia însemn de respect i-a oferit o distincþiespecialã constând într-o medalie de aurcare are tipãrit pe cele douã feþe,mânãstirea Curtea de Argeº ºi chipulSfintei Muceniþe Filofteia.

În aceastã atmosferã de bucurie,pãrintele Alen Ion Preda ne-amãrturisit:

Astãzi se împlineºte o fãgãduinþã pe care am fãcut-o atunci când am primit harul preoþiei; am hotãrât atunci cã, dacã voi ajunge preot în satul meu natal, nu voi avea odihnã pânã când nu am sã redau strãlucirea de la început a acestui sfânt locaº.

Pentru munca deosebitã depusã în

ogorul Domnului, pãrintele Alen IonPreda a fost numit iconom stavrofor,distincþie despre care spune pãrintele:trebuie sã o împart cu toþi cei care s-au jerfit alãturi de mine...

Dupã 173 de ani, biserica dinStãneºti redevine ceea ce a fost odatã.Dumnezeu Cel Întreit în Persoane sãocroteascã aceastã parohie ºi pe ceicare s-au ostenit la restaurarea acestuisfânt lãcaº de rugãciune.

Preot Ciprian NECULA

RESFINÞIREA BISERICII„SFÂNTA TREIME”

DIN PAROHIA STÃNEªTI

Documents

Argesul Ortodox nr.342