Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul XI nr. 526 3300 ooccttoommbbrriiee -- 66 nnooiieemmbbrriiee 22001111 8 pagini

Primele fãpturi din istoria omenirii, Adam ºi Eva,precum ºi urmaºii lor, o bunã bucatã de vreme, au fost subimpresia de netãgãduit a bucuriei de a vedea pe Dumnezeuîn Grãdina Raiului. Dupã drama consumatã, prin alungareadin Paradis a primilor oameni, vreme îndelungatã au plânsdupã prezenþa pãrinteascã a lui Dumnezeu ºi nu vroiau sãse mângâie pentru cã nu mai vedeau faþa Lui. Aº crede cã

plânsul pentru prima datã s-a rupt din Paradis!Uºor-uºor, bucuria vederii feþei lui Dumnezeu se

vestejea, iar lumea, încet-încet cãdea în uitarea deDumnezeu. Sigur cã aceasta o spunem noi, din judecata pecare o facem uneori privind în istorii. La Dumnezeu însãlucrurile stau cu totul deosebit. Dacã citim în Cartea

Facerii, din Sfânta Scripturã, vom vedea cum are grijãDumnezeu de omul pe care l-a creat. Episodul este minunatºi citindu-l vom gãsi relatãri emoþionante.

Iacob pleacã în Mesopotamia, trimis de tatãl sãu Isaacpentru a-ºi lua soþie. Spre asfinþitul soarelui, ia câtevapietre, le pune sub cap ºi-l apucã un somn bun dupã greulcãlãtoriei: „ªi a visat cã era o scarã, sprijinitã pe pãmânt, iarcu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau ºise pogorau pe ea. Apoi s-a arãtat Domnul în capul scãrii ºii-a zis: „Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Avraam, tatãl tãu,ºi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pãmântul pe caredormi þi-l voi da þie ºi urmaºilor tãi … Iar când s-a deºteptatdin somnul sãu, Iacob a zis: «Domnul este cu adevãrat înlocul acesta ºi eu n-am ºtiut!» ªi, înspãimântându-se Iacob,a zis: Cât de înfricoºãtor este locul acesta! Aceasta nu estealta fãrã numai casa lui Dumnezeu, aceasta este poartacerului!” Apoi s-a sculat Iacob dis-de-dimineaþã, a luatpiatra ce ºi-o pusese cãpãtâi, a pus-o stâlp ºi a turnat pevârful ei untdelemn … Iar piatra aceasta, pe care am pus-o stâlp, va fi pentru mine casa lui Dumnezeu …!” (Facere28, 12-22).

Tãlmãcind cele de mai sus, vedem desluºit cã numireade Casa lui Dumnezeu, este proprie limbajului nostru ºiazi dupã atâta amar de vreme ºi cã atunci totul era de osimplitate absolutã. Locul de rugãciune ºi locul unde searãta Dumnezeu nu impunea nici limbajul de azi, nicipretenþiile de a se zidi magnific, precum se vede în lume de

fiecare dintre noi atunci când mergem sã cunoaºtem ºi sãputem face comparaþie cu ceea ce este acasã.

Întorºi din drumeþia de studiu, vom putea spune lucrurimari despre templul din Ierusalim, despre care ne aratãBiblia cã a consumat forþe uriaºe de muncã, bani gârlã,sacrificii umane, pentru cã, imaginaþi-vã ce rulaj depersoane erau pentru aceastã construcþie dacã pentruzidirea Templului au fost selectaþi de cãtre Solomon 30.000de israeliþi ca sã pregãteascã lemnul în Liban, adãugându-se ºi câte 10.000 în fiecare lunã iar pentru munci decorvoadã 150.000 de oameni!

Din nefericire, în anul 587 î. Hr., babilonienii au cuceritIerusalimul, au jefuit odoarele templului ºi i-au dat foc! (IIÎmpãraþi 25, 8-17). Se reface de cãtre Zorobabel dimpreunãcu Ezdra ºi Neemia. A urmat zidirea lui Irod, templu ºi mai

fastuos decât cele dinainte, demolând totul ºi luarea de lacapãt. În anul 70 dupã Hristos, Împãratul roman Tit, cuoºtile sale, dãrâmã pânã la pãmânt Templul dându-i foc, iarpoporul israelit silit sã plece împrãºtiindu-se pe faþaîntregului pãmânt.

Împãratul Justinian a zidit la Constantinopol cea maimãreaþã bisericã din lume, care se pãstreazã ºi azi ºi care vatrebui returnatã Ortodoxiei mondiale, Biserica SfântaSofia! Are o vârstã de aproape 1.600 de ani. De atunci ºipânã azi s-au înãlþat Catedrale uriaºe care au uimit lumea ºipentru care generaþii întregi se bucurã.

Sunt catedrale monumentale care au umplut pãmântul:Sfântul Isac de la Leningrad, Sfântul Petru de la Roma,

Domurile din Germania, Franþa, Italia, Anglia, America,Spania, America de Sud ºi în alte locuri.

Occidentalii au mutat munþii la vale ºi au zidit pentru

veacurile ce aveau sã vinã. ªtim cã Sfântul Petru de laRoma a durat întru zidire aproape o sutã de ani, având 180m. lungime, fiind contemporanã cu Catedrala lui NeagoeBasarab de la Curtea de Argeº, care a fost ziditã doar în 5ani de strãdanii sfinte. Dacã-ºi puneau mintea ºi forþa,domnitorii de la Argeº ar fi zidit într-o sutã de ani biserica

lungã de 700 de metri ºi înaltã de alþi 500! Imaginaþi-vã ceforþã exista în Carpaþii Daciei Felix. Numai cã la noi, sãavem iertare, s-a îndrãznit ca prin spirit sã sedomoleascã materia, mereu cotropitoare asupra noastrã,sãrmanii!

Sigur cã Michelangelo, cu arhitecþii Romei, au fost laConstantinopol ºi au mãsurat Sfânta Sofia. Au rãmasuimiþi, dar întorºi la Roma, au dorit sã ridice o bisericãnemaivãzutã de nimeni vreodatã, pentru a ºterge umilinþaaºezatã pe fruntea lor de la Constantin cel Mare, mutândcapitala în Orient ºi a lui Justinian, zidind falnica SfântaSofia.

Din nefericire, orgoliul omenesc ºi între popoare, secerea tãmãduit! Dar nu este vorba doar de atât. Sã vedem ceremarcã Academicianul Constantin Bãlãceanu Stolnici: „Seinvocã aici, printr-o ignorare a realitãþilor, trecutultradiþional românesc, centrat pe bisericã micã. Bisericamicã este, însã, biserica parohialã sau bisericamãnãstireascã, de exemplu, care, într-adevãr, trebuie sãfie de mici dimensiuni, pentru cã se adreseazã uneicomunitãþi restrânse ºi trebuie sã creeze acel climat deintimitate atât de important pentru spiritualitatea parohiei.Biserica episcopalã, are, însã, o cu totul altã misiune, ºi noiavem tradiþie în acest sens. Gândiþi-vã, de pildã, la BisericaDomneascã de la Curtea de Argeº, care a fost fãcutã însecolele XIII-XIV, ºi care, pentru epoca respectivã, þinândcont de dimensiunea oraºelor ºi de posibilitãþile tehnice, afost un monument gigantic. Ideea bisericii monumentalenu este, prin urmare, aºa cum se afirma, strãinã de tradiþianoastrã.

Noi nu am putut avea tradiþia unei biserici patriarhalepentru simplu motiv cã, aºa cum am spus, nu am fostpatriarhie. Aceastã tradiþie trebuie gãsitã acolo unde aexistat patriarhie. Patriarhie a existat la Constantinopol. Or,ortodoxia a creat cele mai mari biserici. Gândiþi-vã laSfânta Sofia, la Biserica Sfinþilor Apostoli, la BisericaStudionului, care au fost foarte mari. ªi care au impus celedouã prototipuri: biserica rotundã, cum este Sfânta Sofia,ºi biserica tradiþionalã, precum San Marco din Veneþia,ea însãºi monumentalã în raport cu un oraº mic. Vedeþi,aºadar, cã argumentul conform cãruia biserica de maridimensiuni nu s-ar potrivi cu spiritul ortodoxiei este greºitã,dacã privim ortodoxia în întreg ansamblul sãu.” (Dilema,nr. 248, 1997, p. 10).

- continuare în pagina 3 -

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

DDee ccee eessttee nneevvooiiee ddee oo CCaatteeddrraallãã aa NNeeaammuulluuii??

Templul din Ierusalim

Sfânta Sofia - Istanbul

Catedralã America

Catedrala Canterbury din Anglia

Catedrala Sfântul Isac de la Leningrad

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

a. Aducerea Mariei laTemplu

Când Maria a fãcut trei ani, pãrinþii ei au înfãþiºat-oDomnului cu daruri, înaintea preotului Ioada, zis ºi Barachia,tatãl lui Zaharia. Dupã binecuvântare, pãrinþii Ioachim ºi Anas-au întors în Nazaret cu copila, pânã când a împlinit ºapteani, vârstã la care s-au întors iarãºi la Ierusalim ºi auafierosit-o Domnului pentru toate zilele vieþii ei. La puþintimp dupã aceasta, Ioachim, tatãl ei, s-a sãvârºit în vârstã deoptzeci de ani. Iar Ana, lãsând Nazaretul, a venit la Ierusalimºi era împreunã cu fiica ei Maria, care nu se depãrta de latemplu zi ºi noapte. Dupã doi ani de la moartea soþului, amurit ºi Ana în vârstã de ºaptezeci ºi doi de ani.

b. Petrecerea Mariei laTemplu

Rãmasã orfanã de pãrinþi, Maria nu ieºea din templulDomnului. De avea nevoie de ceva, cerea numai de laveriºoara ei, Elisabeta, care locuia aproape. Din casapãrinteascã învãþase sã scrie în ebraicã, aºa cã la templu s-aarãtat iubitoare de învãþãturã, pe care o prindea cu foartemare uºurinþã, zãbovind mai ales în înþelegereadumnezeieºtilor Scripturi, alternând cu lucrul lânii, al inului,mãtãsii, ºi al fibrelor de „byssos”.

c. Revelaþia de la loculjertfelnicului

În templul Domnului era un loc retras, aproape de porticuljertfelnicului, unde stãteau numai fecioarele. Dupã

încheierea adunãrilor liturgice, fecioarele se întorceau toatela ai lor, dar Maria stãruia în paza jertfelnicului.

Pe când avea doisprezece ani, în timp ce se ruga într-onoapte lângã uºile jertfelnicului, aproape de miezul nopþii, i-a strãlucit o lumninã mai presus decât strãlucirea soarelui ºiun glas din locul ispãºirii a venit zicând: Vei naºte pe FiulMeu! Iar ea a tãcut, nespunând nimãnui taina, pânã cândHristos S-a-nãlþat la cer.

d. Portretul MarieiEpifanie, dincolo de a rãmâne la profilul moral al Mariei,

e primul care ne oferã o descriere a aspectului fizic alacesteia: serioasã în toate, vorbind puþin, repede la ascultare,plãcutã la vorbã, lipsitã de îndrãznealã faþã de orice om, fãrãsã râdã, netulburatã, fãrã sã se mânie, închinãtoare,respectuoasã, cinstind pe orice om, astfel încât toþi se miraude înþelegerea ºi vorba ei.

De staturã era mijlocie, iar unii spun cã era peste ceamijlocie, pielea avea culoarea grâului, pãrul era blonziu,ochii frumoºi de culoarea alunii aurii, sprâncene negre, nasuldrept, mâinile, degetele ºi faþa lungi, plinã de graþie ºifrumuseþe dumnezeiascã, neînfumuratã, nesofisticatã,neatrasã spre moliciune, având o smerenie covârºitoare, deaceea, cum însãºi a zis, a cãutat spre ea Domnul când L-amãrit pe El. (Luca 1, 46-48). Purta haine nevopsite, martorfiind sfântul ei vãl. Lucra veºminte de lânã care se foloseaula templul Domnului ºi se hrãnea de la templu, stãruind înrugãciuni, în citire, în post, în lucrul mâinilor ºi în toatãvirtutea; astfel încât, prin felurimea ºi starea lucrurilor ei,sfânta Maria devenise cu adevãrat învãþãtoare a multorfemei.

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Viaþa Maicii Domnului, de Epifanie Monahul

CCoonnssaaccrraarreeaa FFeecciiooaarreeiiLLiittuurrggiiccãã

ªi pentru ca sã nu mã trufesc cumãreþia descoperirilor, datu-mi-s-amie un ghimpe în trup, un înger alsatanei, sã mã batã peste obraz, ca sãnu mã trufesc. Pentru aceasta de treiori am rugat pe Domnul ca sã-lîndepãrteze de la mine; ºi mi-a zis: Îþieste de ajuns harul Meu, cãci putereaMea se desãvârºeºte în slãbiciune.“(II Corinteni, 12, 7)

„Puterea Mea se desãvârºeºte înslãbiciune“ ...Paradoxal lucru, ca dealtfel toate lucrurile în care se implicãDumnezeu. Cu aceste cuvinte Hristosîntoarce lumea pe dos, desfiinþeazã totceea ce raþiunea ºi simþul comun auînfiinþat, anume cã e bine când îþimerge bine, când toate-s pe placulinimii tale, când eºti sãnãtos ºi nu preaduci lipsã de nimic. Acesta este ºiidealul vieþii sociale. Iar a fi sãnãtoseste pentru noi cel mai de preþ lucru:„Sãnãtate, cã-i mai bunã ca toate“,zice o urare româneascã. Iatã însã cãsuntem pe dinafara idealului creºtin ºicã avem de-a face cu Dumnezeul Care

te cautã atunci când nu þi-e bine, cândeºti în lipsuri, când dai de boalã. Cândîþi merge strunã n-are nicio treabã cutine, pentru cã tu n-ai nicio treabã cuel. ªi chiar de-ai fi un om interesat deviaþa duhovniceascã, rãmâi cãldicel ºimoale dacã nu dai ochii cu neputinþadureroasã, cu nevoia, cu strâmtorarea,cu boala, cu posibilitatea pierderii desine. ªi acestea sunt cele care vãdescautenticitatea sau neautenticitateavieþii tale duhovniceºti. Omul e liniºtitpânã când vine necazul. Apoi setulburã peste mãsurã, se rãzvrãteºte,huleºte, deznãdãjduieºte ºi-L pune laîndoialã pe Cel Ce Este. Umblãmâhnit pentru nedreptatea ce i se faceºi cade din starea lui ce-i pãrea bunã.Acum rateazã ºansa ce i se puneînainte de a primi sã locuiascã în elputerea lui Hristos. Cãci Hristos vreasã te desãvârºeascã, te vrea strâns întine însuþi aþintit spre El cu toatãinima când nu mai ºtii ce sã faci, cândnu mai ai unde sã te duci.

Necazul îl loveºte pe cel ce nu ºtie

de Dumnezeu ca ºi pe cel care seroagã. Însã unuia îi va fi sprenenorocire, celuilalt spre desãvârºire.Ne rugãm sã ne fie bine ºi acesta elucrul cel mai firesc. ªi Sf. Ap. Pavels-a rugat sã-i fie bine, sã-l vindeceDumnezeu de „ghimpele“ din trup.Însã dupã rãspunsul primit nu maivrea vindecare, chiar începe sã fiefericit de nefericire. N-a ºtiut de lasine cum stau lucrurile, cãci judecaomeneºte. Dar plecându-ºi minteaînaintea absurdului ºi asumându-l,ajunge sã spunã: „...foarte bucuros,mã voi lãuda mai ales întruslãbiciunile mele, ca sã locuiascã înmine puterea lui Hristos. De aceea mãbucur în slãbiciuni, în defãimãri, înnevoi, în prigoniri, în strâmtorãripentru Hristos, cãci, când sunt slab,atunci sunt tare.“ (Idem)

Slãbiciunea Îl cheamã pe Hristos ºiEl vine negreºit..... „ªi a fost Domnulscãpare sãracului, ajutor la vremepotrivitã în necazuri (...) Vezi, pentrucã Tu priveºti la necazuri ºi la durere,

ca sã le iei în mâinile Tale; cãci înTine se încrede sãracul, iar orfanuluiTu i-ai fost ajutor. (Psalm 9) SfântaScripturã plinã de fãgãduinþe cãtre ceislabi, încât ai zice cã e mai de dorit sãfii dintre aceºtia. Chiar este de dorit,dar numai pentru acela care-L doreºtepe Dumnezeu precum doreºte cerbulizvoarele apelor“, pentru acela care econvins cã „mai bunã este mila Tadecât viaþa“. E greu sã ajungi la o aºaconvingere, deºi raþional e limpede:dacã te legi de materie, de locuri, deoameni în mod absolute, vei ajunge înneantul deznãdejdii când vei privicum toate se pierd, cã „totul estedeºertãciune“s; dacã te legi deDumnezeu în mod absolut, ajungi sãte bucuri acum ºi în eternitate de Celdorit ºi în plus, în El nu rãmâi culipsuri, cãci toate sunt în El, înLogosul divin ºi le regãseºti pe celeîndrãgite, pe toate dupã firescul lor, înfirescul plãcerii de ele.

Însã din necunoaºtere, dinnecredinþã sau din nestatornicie nu neasumãm vieþuirea aceasta ºiînþelegerea noastrã asupra existenþeise îngusteazã la sfera intereseloregocentrice. ªi atunci te chinui cã nu-þi ajung banii, cã nu-þi place serviciul,cã te bârfesc colegii, cã ai problemecu stomacul, cã ai fãcut amigdalitã. ªinu ºtii cã exact atunci te faci potrivitca sã locuiascã în tine puterea luiHristos

Iuliana POPA

„„PPuutteerreeaa MMeeaa ssee ddeessããvvâârrººeeººttee îînn ssllããbbiicciiuunnee““

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Curând s-a luat act din presa româneascã despre cele 12 temeiuriprivind construirea Catedralei Mântuirii Neamului în ParculCarol din Bucureºti. S-ar pune întrebarea fireascã: de ce aºa detârziu? Rãspunsul este simplu ºi limpede: nu s-ar fi crezut cã ar ficazul! Citind temeiurile, este clar pentru oricine cã locul: ParculCarol a fost al Bisericii, deci proprietatea Mitropoliei ÞãriiRomâneºti încã de la sfârºitul sec. XVIII, fiind îngrijit demitropolitul Filaret al II – lea (1792-1793) al cãrui nume a rãmaspânã azi în toponimia locului – dealul ºi lacul Filaret. Prin urmare,platoul din Parcul Carol a fost concesionat Patriarhiei Române ºipoate fi considerat o retrocedare a unei mici pãrþi din proprietãþileconfiscate Bisericii de regimurile anterioare. Preºedinþia ºiGuvernul României au fost receptivi la solicitarea PatriarhieiRomâne, fãcând legiuita dreptate!

Am citit cãrþulia lui Ion Alexandru Mizgan, cu titlul sugestiv: Înlogica lui Iuda, ed. Bunavestire, Beiuº, 2003, care aratã pe scurt, darpregnant, Odiseea Catedralei în presa româneascã! Laud dupãcuviinþã mãiestritul condei precum ºi argumentãrile.

Dupã cum se ºtie ideea ridicãrii unei Catedrale Patriarhale înBucureºti nu se datoreazã crizei identitãþii religiei strãmoºeºti ci s-apus întotdeauna în strânsã legãturã cu unele evenimente din istoriapoporului român: dobândirea independenþei în 1877, unireaTransilvaniei cu România în 1918, eliberarea de sub regimulcomunist în 1989, ca sã amintim doar de cele mai recente. Prinurmare ideea realizãrii acestei biserici din 1878 nu poate fi pusãnumai pe seama ierarhiei ortodoxe actuale.

Aºadar, dupã Primul Rãzboi Mondial ºi dupã reunificareaprovinciilor româneºti, ideea construirii acestei Catedrale, simbol alunitãþii, a fost reluatã la 10 mai 1920 de Mitropolitul Primat deatunci, Miron Cristea. Regele Ferdinand a luat hotãrârea de a seridica în semn de mulþumire adusã lui Dumnezeu, BisericaMântuirii ºi a înaintat Sfântului Sinod, actul sãu de implicare. La 23mai 1920, Sfântul Sinod, auzea în premierã, actul regal ctitoricesc,Mitropolitul Primat citind hotãrârea regalã, numitã ºi Hrisovdomnesc, pe care îl redãm mai jos:

„Prea Sfinþiþi Pãrinþi, înfãptuitu-se unirea politicã a tuturorromânilor, prin strãdania atâtor minþi alese ºi prin sângele atâtordintre copiii cei mai buni ai neamului.

Laudã îndreptãþitã ºi slavã nesfârºitã Atotputernicului Dumnezeucare nu ne-a pãrãsit în necazuri ºi ne-a întãrit inima ºi gândul,ducându-ne la izbândã. Astãzi mai mult ca oricând suntem datori sã-

L

preamãrim din toatã inima cu cântarea: „Cu noi este Dumnezeu,înþelegeþi neamuri ºi vã plecaþi, cãci cu noi este Dumnezeu”.Aceastã cântare trebuie sã rãsune în Biserica Mântuirii, pe caresuntem datori sã o ridicãm în Capitala tuturor românilor, ca semnde mulþumire pentru ajutorul Celui Prea Înalt ºi ca simbol alunitãþii sufleteºti al întregului neam ºi veºnicã pomenire celorrãposaþi pentru înfãptuirea României Întregite.

Întru aceasta slujeascã-ne de pildã bunii noºtri strãmoºi. Pildãsã ne fie ªtefan Vodã cel Mare ºi Sfânt, care dupã luarea Chiliei,mulþumind lui Dumnezeu, dãtãtorul biruinþei, prin ridicareaMãnãstirii Putna, de unde a purces atâta duh întãritor în vremilenoastre de rãstriºte.

Pildã sã ne fie fãuritorul unitãþii noastre politice de acum 318ani, viteazul Mihai Voievod, a cãrui mânã s-a descleºtat de pesabia-i fulgerãtoare, ca sã punã o nouã ºi puternicã piatrã detemelie a Mitropoliei româneºti din Alba Iulia Ardealului, dreptmulþumire Celui Prea Înalt, pentru biruinþa îndreptãþitei sale lupte.

Pildã sã ne fie Matei Voievod Basarab care a semãnat pãmântulþãrii cu lãcaºuri dumnezeieºti mulþumire Celui de Sus pentru ajutoruldat întru apãrarea sfintelor sale nãzuinþe. În aceste lãcaºuriînchinându-le-a el sfinþilor mucenici ostaºi în conºtiinþa drepteijertfiri a ostaºilor sãi.

Pildã sã ne fie tot ºirul de strãmoºi, întemeietori de lãcaºuridumnezeieºti pentru binefacerile venite de Sus.

În sfârºit, pildã sã ne fie rãposatul Carol I care ºi-a unit gândulcu vechii ctitori, aducând la noua strãlucire minunile de la Argeº ºiTrei Ierarhi. Cãci sufletul ºi jertfa biruitorilor de la Plevna s-au

adãugat în temelia ºi la frumuseþea acestor altare de mulþumire ºiproslãvire a Stãpânului tuturor.

Noi ºi poporul român am avut fericirea a conduce þara laînfãptuirea visului de aur a strãmoºilor: Unirea într-un singur statnaþional!

Deci ºi Sfânta Bisericã, care dorim a se înãlþa întru amintireaacestui strãlucit eveniment se cuvine sã fie un monument vrednicde þelul mãreþ ce l-am atins, ºi opera tuturor românilor, ca unsimbol al unitãþii de neam ºi de credinþã.

Neamul întreg ºi-a încordat vânjoasele-i braþe pentru îndeplinireascumpului sãu ideal naþional. Neamul întreg se cuvine sã-ºi araterecunoºtinþa, cãtre Dumnezeu, de la Care ne vin toate darurile,ridicându-I altar de închinare ca o podoabã a gândului artisticromânesc.

Iar pentru fericita întrupare a acestui gând al nostru ºi petemeiul orânduirilor canonice, cer Preasfinþitului Sinod al Bisericiistrãmoºeºti Înalta sa binecuvântare spre a se putea începe pregãtirilepentru ridicarea acestei sfinte Biserici.

ªi Domnul va rãsplãti celor ce iubesc buna podoabã a Casei Sale. Al Prea Sfinþiilor Voastre, cu creºtineascã dragoste, Ferdinand”.

Bucureºti, 10 mai 1920. (Universul, an XXXVIII, nr. 128, 26 mai 1920, p. 1).

Ulterior, Regele Ferdinand s-a îmbolnãvit, iar criza internã s-aagravat, agitatorii dând iama ca ºi lupii la stâna cu oi. Prin inima luiºi a Reginei Maria treceau sãbii nemiloase, iar magnificul proiectrãmânea în seama generaþiilor viitoare!

Dupã toate acestea, Patriarhul Miron a devenit þinta ºi ataculpresei, iar vremurile n-au fost pe potriva gândurilor sale, Catedralaaºteptând oameni din alte vremi, cu suflet de aur ºi voinþã de domniºi regi, ctitori de Þarã ºi Altare!

Prin anul 1943, Patriarhul Nicodim a mai fãcut o încercare, dar s-

a stins din cauza urgiilor celui de al II-lea Rãzboi Mondial. Iar Patriarhul Justinian a trebuit sã salveze întreaga Bisericã de la

prãbuºire, timp ºi forþã uriaºã consumatã pe rugul rezistenþei în faþapuhoaielor ideologice.

Patriarhul Iustin a trebuit sã reziste puhoiului de dãrâmãri ºitranslãri de biserici care stãteau în ochii celor care doreau sã facã dinBucureºti o capitalã modernã a lumii …

A venit rândul Patriarhului Teoctist, care din anul 1995 a fãcutchemarea în Sfântul Sinod ºi în Adunarea Naþional Bisericeascã,pentru a se porni vârtos pe drumul întrupãrii Bisericii Mântuirii,cum a zis Regele Ferdinand în Hrisovul domnesc ºi CatedralaMântuirii Neamului, cum a botezat-o Patriarhul Miron.

Într-una din zile, Patriarhul Teoctist fiind la Dragoslavele, pentrupregãtirea unor lucrãri urgente, mi-a povestit cã umblând prinbiblioteca Patriarhului Miron, spre mare surprizã ºi bucurie a datpeste cuvântarea despre proiectul Catedralei Patriarhale. Radia debucurie! Îl socotea un vãdit semn al lui Dumnezeu! Mi-a spus: iatãdorinþa Patriarhului Miron se va întrupa! L-am vãzut întinerind caviteazul din poveste!

Pãrintele Patriarh Daniel, cunoscând toate demersurile fãcute deînaintaºii Preafericirii Sale, a hotãrât, ca program al începutului depatriarhat, sã fie, cu mari nãdejdi, construirea mult amânateiCatedrale a Neamului Românesc.

Chiar în primele luni a pus piatra de temelie noului Altar,pregãtind cele necesare pentru un bun început. Deseori, Patriarhulnostru, al tuturor românilor de pretutindeni, se jeluia despreîncercãrile dureroase întâmpinate cu pregãtirea ºi începereaconstruirii Catedralei.

Anumite opinii vin mereu ºi acum pe diferite cãi ca ºi pe vremeaPatriarhului Miron, care n-a fost cruþat de injurii ºi ironii.

Ce puteau înþelege cei care n-aveau culturã, bun simþ ºi cunoºtinþede istorie româneascã ºi nici informare – de ºcolar începãtor – înprivinþa istoriei catedralelor din lume?

Dupã atâtea încercãri s-ar cuveni ca românii sã nu se lase maiprejos în faþa celorlalte popoare întru zidiri de Altare, spre slava luiDumnezeu ºi bucuria oamenilor, iubitori de dreaptã credinþã ºievlavie plinã de un optimism angelic.

Patriarhul Daniel are îndatorirea sacrã sã ducã la bun sfârºitconstruirea Catedralei.

Totdeauna, când am început o lucrare, am întrebat pe Dumnezeudacã dã binecuvântarea cuvenitã începerii ºi zidirii. Când am primitsemn, ne-am apucat de lucrãri.

Catedrala cea dragã inimii românilor de bunã credinþã a primitbinecuvântarea lui Dumnezeu pentru cã a început cu mari speranþeîntruparea ei.

Apelului Patriarhului nostru la dragostea de a sprijini sincer ºi debunãvoie construirea Altarului naþional se va rãspunde de cãtrefiecare dintre noi dupã puteri ºi dragoste creºtinã.

Credem nestrãmutat, cã sfintele gânduri ale: MitropolituluiCalinic Miclescu, Regelui Carol I, Patriarhului Miron, RegeluiFerdinand I, Patriarhului Nicodim, Patriarhului Teoctist, PatriarhuluiDaniel, Sinodului Bisericii Ortodoxe Române, clerului mirean ºimonahal, intelectualilor, ziariºtilor ºi a evlaviosului popor româniubitor de Dumnezeu, despre Catedrala Patriarhiei, se vor întrupa„ca o podoabã a gândului artistic românesc”, aºa cum a cerut,acum 91 de ani, Regele Ferdinand, la îndemnul PatriarhuluiMiron.

Este unica ºansã!Fraþi români, sus inima ºi sã stãruim pentru Altarul Domnului din

Bucureºtii României!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

DDee ccee eessttee nneevvooiiee ddee oo CCaatteeddrraallãã aa NNeeaammuulluuii??

33

Catedrala Sfântul Petru din Roma

Biserica Domneascã din Curtea de Argeº, secolul XIV

Catedrala Alexander Nevski din Bulgaria, 1878

Proiectul Catedralei Mântuirii Neamului

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Sfântul Cuvios Dimitrie Basarabov este sãrbãtorit pe27 octombrie. S-a nãscut‚ în satul Basarabi, la sud deDunãre (in Bulgaria). A trãit în secolul al XIII-lea, întimpul "imperiului" vlaho-bulgar de la Tarnovo, întemeiatde fraþii Petru ºi Asan. Iubind viaþa asceticã, se va retrageîntr-o peºterã. Nu ºtim cât timp s-a nevoit în aceastãpeºterã ºi nici când a trecut la cele veºnice. Tradiþia spunecã înainte de a muri, s-a aºezat singur între douã lespezide piatrã, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apelerâului. Moaºtele sale au ramas multã vreme sub ape, pânãcând o copilã care pãtimea de duh necurat a avut orevelaþie: i s-a arãtat , care i-ar fi spus: "Dacã pãrinþii tãimã vor scoate din apã, eu te voi tãmãdui". Pãrinþii vormerge la locul indicat în vis, lângã râul Lom, ºi vor gãsitrupul neputrezit al sfântului între douã pietre. CuviosuluiDimitrie vor fi duse ºi aºezate în biserica din Basarabi. Întradiþia bisericeascã, un domnitor al Þãrii Româneºti, alcãrui nume nu este menþionat, a plãtit o sumã mare debani pentru aducerea moaºtelor Cuviosului Dimitrie înBucureºti. Delegaþia nu a reuºit sã intre în acest oraº,deoarece caii nu au vrut sã mai meargã. În aceastãsituaþie, membrii delegaþiei au hotãrât sã tragã la sorþi,pentru a stabili drumul pe care vor merge cu moaºteleSfântului Dimitrie. La sorþi a cãzut drumul spre Basarabi,ºi astfel, moaºtele au fost reaºezate în biserica dinBasarabi. Au stat în aceastã bisericã pânã în timpulrãzboiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rusPetru Salticov, trecând prin satul Basarabov, a luatmoaºtele cu intenþia de a le trimite în Rusia. Însã, larugãmintea lui Hagi Dimitrie, negustor de originemacedoromânã, precum ºi a mitropolitului Grigorie II alÞãrii Romaneºti, le-a dãruit poporului român. Moaºteleau fot aºezate cu cinste, în iunie 1774, în actuala catedralãpatriarhalã din Bucureºti. Menþionãm cã racla cumoaºtele Cuviosului Dimitrie a fost scoasã în procesiunepe strãzile Bucureºtiului de mai multe ori. Astfel, în 1815,din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capãtepidemiei de ciumã, în 1831, la cererea generalului PaulKiseleff, în speranþa opririi epidemiei de holerã ºi în1827, în timpul lui Grigore Ghica, pentru ploaie.Generalizarea cultului Cuviosului Dimitrie a fost hotãrâtã

în ºedinþele Sfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne, dintre anii 1950-1955.

Minunile Sfantului DimitrieBasarabov

Pãrintele Iustin Bulimar, slujitor la din anul 1989,spune cã: "În 1989, în urma slujbei Sfântului Maslu, uncredincios pe care eu l-am vazut de mai multe oriparticipând la aceastã Sfântã Tainã ºi la celelalte slujbeale Bisericii rãmânea întotdeauna ultimul spre a seînchina. ªi, într-una din zile, la fel procedând, a urcat laracla sfintelor moaºte (dar de ce rãmânea ultimul sã seînchine? - pentru cã umbla cu cârje), ºi-a aºezat cârjele, cade obicei, ca sã ºi le poatã lua dupã rugãciune, dupãîngenuncherea pe care o putea face el acolo în felul lui, ºiminunea s-a întâmplat: s-a ridicat, s-a închinat, a coborâttreptele, n-a realizat pe moment cã el de fapt îºi uitasecârjele ºi de-abia dupã ce a coborât Dealul Patriarhiei ºi-a dat seama de miracolul, de minunea întâmplatã. S-aîntors înapoi plângând ºi mulþumind cu lacrimi în ochi luiDumnezeu ºi Sfântului Dimitrie, povestindu-i preotuluide pe vremea aceea - era un arhimandrit deosebit, un preotevlavios, iubit de credincioºi, pãrintele Grichentie, care s-a retras dupa Revoluþie, la pensie, la Mãnãstirea Secu - ºidânsul a rãmas foarte impresionat, deºi mai vãzuse ºi alteminuni petrecute la ."

Pãrintele Dimitrie Irimia povesteºte: "Un caz care m-aimpresionat a fost acela al unei doamne ce avea în jur de40 de ani care, efectiv, a fost revoltatã asupra celor dinfamilia ei pentru cã veneau ºi stãteau la foarte multe oreîn ºir, în ploaie, în frig. De aceea, a venit cu gând vrajmaºla racla Cuviosului Dimitrie. Ea nu concepea, nu puteaînþelege, ºi a venit cu acest gând de rãzbunare împotrivaSfântului ºi cu o mânã a zgâriat cu unghiile moaºteleSfântului Dimitrie în locul unde ele sunt descoperite sprea fi sãrutate de credincioºi. Când a venit la mine, mi-aspus, ascunzând fapta sa: "Parinte, am fost la toþi doctorii;am o boala foarte rarã - îmi curge sânge din buriceledegetelor”. I-am fãcut dezlegari, apoi s-a mai liniºtit; erafoarte agitatã. I-am explicat cã trebuie sã se spovedeascã,

sã þinã post ºi atunci mi-a spus: „Eu numai cu o mana amzgâriat acolo, dar îmi curge sânge din amandouã mâinile.Apoi, a venit cineva din familie ºi mi-a spus cã s-avindecat. De atunci nu am mai vazut-o, dar acest caz afost unul deosebit din câte am vãzut ºi am auzit.“

Adrian COCOªILÃwww.creºtinortodox.ro

SSSSffffâââânnnnttttuuuu llll DDDDiiiimmmmiiii tttt rrrr iiiieeee BBBBaaaassssaaaarrrraaaabbbboooovvvv

Aºa cum stã scris în cartea Genezei la capitolul alXVIII-lea, Dumnezeu pune început planului de mântuirea lumii prin alegerea lui Avram, eberul (strãinul) cãruia îiva fi schimbat numele din tatãl mulþimii în tatãlmulþimilor, Avraam. ªi într-adevãr, aºa cum ne aratãcãrþile Ieºirea ºi Numerii, neamul lui Avraam se

înmulþeºte, creând o adevãratã psihozã socio-politicã înEgipt, psihozã calmatã de revelarea voinþei divine prinMoise, cel care scoate din Egipt marea familie compusãdin cele douãsprezece seminþii ale lui Iacob-Israel, pentrua le îndruma prin pustia Sinaiului pe drumul cãtrepãmântul fãgãduinþei.

Neamul acesta peregrin, familia aceasta mare ce poartãpe umeri însemnul sfânt al alegerii îºi va facerecensãmântul în pustiu, prin poruncã de sus, aºa cumDumnezeu a glãsuit cãtre Moise: „În ziua întâi a lunii adoua din anul al doilea dupã ieºirea Israeliþilor dinpãmântul Egiptului, a grãit Domnul cu Moise în cortuladunãrii, în pustiul Sinai, ºi a zis. Numãraþi toatã obºteafiilor lui Israel dupã seminþiile lor, dupã familiile lor ºidupã numele lor, om cu om. Tot bãrbatul de la douãzecide ani în sus, tot cel ce poate ieºi la oaste în Israel, sã senumere de tine ºi de Aaron ºi sã se rânduiascã în tabãralui.” (Numerii 1, 1-3 ºi 1, 19)

Identificarea fiilor lui Israel dupã spiþa lor, dupãneamul din care se trag, reprezintã un argument puternicîn consolidarea conºtiinþei apartenenþei la o familie, însãnu la una oarecare, ci la una specialã, la o seminþieosebitã, la un neam ales: „fiii lui Israel”, Israel nimenialtul decât Iacob, fiul al lui Isac ºi nepot al lui Avraam, celcare a primit promisiunea de la Dumnezeu cã din el se va

naºte un popor mare: „Din Avraam cu adevãrat se varidica un popor mare ºi tare ºi printr-însul se vorbinecuvânta toate neamurile pãmântului” (Facere 18, 18).

În acest sens, nu trebuie sã surprindã utilizarea de numai puþin de paisprezece ori a formulei dupã seminþia lor,dupã neamurile lor, dupã familiile lor, dupã numele lor,toþi bãrbaþii om cu om, de la douãzeci de ani în sus.

Marea familie a lui Israel, aºa cum ne vorbeºte carteaNumerii, este formatã din douãsprezece seminþii, dupãnumãrul fiilor lui Iacob-Israel, astfel: seminþia lui Rubencuprinde patruzeci ºi ºase de mii cinci sute de bãrbaþi(Numerii 1, 21), seminþia lui Simeon are cincizeci ºi nouãde mii trei sute de bãrbaþi (Numerii 1, 23), seminþia luiGad are patruzeci ºi cinci de mii ºase sute cincizeci debãrbaþi (Numerii 1, 25), seminþia lui Iuda cuprindeºaptezeci ºi patru de mii ºase sute de bãrbaþi (Numerii 1,27), seminþia lui Isahar numãrã cincizeci ºi patru de miipatru sute de bãrbaþi (Numerii 1, 29), seminþia luiZabulon are cincizeci ºi ºapte de mii patru sute de bãrbaþi(Numerii 1, 31),seminþia lui Efraim numãrã patruzeci demii cinci sute de bãrbaþi (Numerii 1, 33), seminþia luiManase treizeci ºi douã de mii douã sute de bãrbaþi(Numerii 1, 35), seminþia lui Veniamin cuprinde treizeciºi cinci de mii patru sute de bãrbaþi (Numerii 1, 37),seminþia lui Dan are ºaizeci ºi douã de mii ºapte sute debãrbaþi (Numerii 1, 39), seminþia lui Aºer numãrãpatruzeci ºi una de mii cinci sute de bãrbaþi (Numerii 1,41), seminþia lui Neftali cincizeci ºi trei de mii patru sutede bãrbaþi (Numerii 1, 43).

În total numãrul bãrbaþilor poporului ales, pestedouãzeci de ani, este de ºase sute trei mii cinci sutecincizeci (Numerii 1, 46), afarã de cei de partebãrbãteascã din neamul lui Levi, care au fost numãraþiîncepând de la o lunã ºi care se bucurã de un statutspecial, aºa cum Moise le-a rânduit prin descoperiredivinã.

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

FFaammiilliiaa lluuii IIssrraaeell îînn ccaarrtteeaa NNuummeerriiii

SSiinnaaxxaarr

FFaammiilliiaa îînn VVeecchhiiuull TTeessttaammeenntt

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

Logodna este confirmarea oficialã a viitorilor soþi. Eanu trebuie sã fie nici prea lungã ºi nici prea scurtã.Logodna trebuie sã promitã logodnicilor o cunoaºterereciprocã mai aprofundatã, o abordare mai serioasã aproblemelor personale, ce vor trebui rezolvate de cei doiîn viitor. Dacã legãturile dintre logodnici se vor dovedi afi dificile, este mai înþelept sã se rupã logodna. În situaþiaîn care douã caractere nu se adapteazã nici mãcarînaintea începerii adevãratelor greutãþi, existã toatemotivele sã se punã sub semnul întrebãrii viitorul aceleirelaþii.

Este mult mai înþelept a pune capãt unei relaþii sortiteeºecului, decât a persevera în ea din motive de prestigiupersonal, familial sau social. Scopul adevãrat al unei logodneeste ca doi tineri îndrãgostiþi sã se poatã apropia unul de altulliber ºi nestingheriþi, pentru a putea discuta în mod prudent,degajat ºi pios probleme care þin de ei, în aºa fel încât oexperienþã ulterioarã a cãsãtoriei sã nu aducã nici un fel desurprize neplãcute.

Zilele logodnei sunt prea frumoase pentru a fi întunecateprin anumite gesturi, lucruri, care sã-i lase pe tineriiîndrãgostiþi cu simþãminte de groazã ºi neliniºte, pline deregrete. Numai tinerii care au învãþat sã-ºi disciplinezesimþãmintele, vor cunoaºte acea sudare sufleteascã pe carelogodna trebuie s-o îndeplineascã. Dacã timpul logodnei vafi folosit bine, considerând timpul logodnei, ca unul foartepreþios, discutând nu doar despre problemele lorpãmânteºti, materiale ºi vremelnice, dacã ei voravea ºi viziunea unei orientãri spirituale, de a trãica niºte oameni ai lui Dumnezeu, orientaþi, nudoar cãtre problemele lor ci ºi cãtre problemele ºinevoile altora, aceasta va conduce cãtre o fericireaparte, nu doar aceea de a fi, ci aceea de a dãrui.Adevãrata iubire va fi însoritã ºi înnobilatã zilnicde Crucea de pe Calvar.

Oare cum ar trebuie petrecut timpul logodnei ?Imediat dupã ce promisiunea logodnei a fostfãcutã, începe o perioadã profundã de bucurie îndescoperirea unuia de cãtre celãlalt. În acest timplogodnicii au de îndeplinit serioase îndatoriri,dacã vor sã asigure baze solide viitorului lorcãmin, deoarece ei trebuie sã se pregãteascãpentru a fi în stare sã rezolve singuri toateproblemele care vor veni în viaþa lor.

Sunt cupluri de logodnici care riscã sãfoloseascã timpul logodnei doar pentru a fi folositstrângerii tuturor documentelor, stabiliriiformalitãþilor necesare cãsãtoriei, a pregãtiinvitaþiile de nuntã, a-ºi anunþa rudele ºi prietenii de intenþialor de cãsãtorie, a strânge cadourile primite, a stabili undevor locui, s.a. Logodna trebuie folositã ºi la altceva. Uniilogodnici care viseazã la cãsãtorie, considerã cã ei se vorînþelege foarte bine ºi nu au nevoie sã insiste asupra acestuilucru. Totuºi studiile ºi realitãþile dovedesc cã nu estesuficientã cunoaºterea în câteva zile sau sãptãmâni. Estefiresc ca logodnicii sã-ºi ia timp suficient sã se cunoascã maibine, nu doar calitãþile, ci ºi defectele. Astfel logodnicii vorcãuta sã se întâlneascã, tot mai des, împinºi de dorinþalãuntricã de a-ºi arãta afecþiune reciprocã.

Timpul logodnei nu este destinat doar dãruirii de tandreþe.Dorinþa de a fi împreunã nu trebuie sã punã stãpânire pe ei,pentru a neglija simþãmintele ºi afecþiunea pe care odatoreazã familiilor lor. Dacã ei ºtiu sã împartã un pic dinbucuria lor, dovedesc astfel recunoºtinþã pentru ce li s-au datºi care au contribuit în mare mãsurã la fericirea lor personalã.În loc sã-ºi gãseascã singura plãcere în a-ºi delectalogodnicul, tânãra ar trebui sã se punã la curent cu ocupaþiilelui, pentru a gãsi astfel puncte comune de înþelegere ºisusþinere. La fel va face ºi logodnicul, care se va strãdui sã-ºi cunoascã mai bine logodnica, nevoile ei, aspiraþiile ei ºi sãfie în stare sã aprecieze la ea ºi alte calitãþi decât cele fizice.Calitãþile fizice se depreciazã odatã cu trecerea timpului ºivor rãmâne durabile doar celelalte...

Pentru a se iubi cu adevãrat, este importantã crearea unuiclimat de înþelegere favorabilã înfloririi ºi dezvoltãriisimþãmintelor curate, iar aceasta cere ceva timp. A atragetinerilor atenþia spre acest subiect implicã ºi riscul de a pierdesimpatia lor, deoarece unii considerã cã ei nu mai au de fãcutnici un progres în domeniul afecþiunii. Chiar dacã aceºtia seiubesc cu adevãrat, aceasta nu înseamnã deloc cã între eitotul se va armoniza perfect, fãrã efort ºi cã ei vor ajungeimediat la o înþelegere completã. Le rãmâne de rezolvatproblema confruntãrii diferitelor tendinþe ale caracterelor lor,pentru a diminua eventualele surprize ºi neînþelegerile,

certurile, care le-a r putea tulbura mai târziu viaþa lor defamilie. Pentru aceasta, în principal, este de dorit, calogodnicii sã depunã o suficientã perioadã de timp pentru ase acomoda unul cu altul, profitând de puterea minunatã deadaptare, pe care le-o dã tinereþea ºi dragostea. Aceasta le vapermite sã schimbe pãreri privind viaþa conjugalã ca ºiconcepþiile cele mai importante în domeniul vieþii spiritualeºi ale educaþiei copiilor.

Atunci când timpul logodnei este folosit cu înþelepciune,rezultã un plan clar de viaþã ºi de acþiune. Perioada logodneitrebuie, de asemenea, sã serveascã la apropierea familiilorrespective. Este bine sã se cunoascã ºi ei între ei, nu numaipentru a se asigura relaþii plãcute ºi bune pentru viitor, ci ºipentru ca fiecare dintre viitorii soþi, sã înþeleagã mai bine,influenþele care s-au exercitat asupra celuilalt, precum ºiprincipiile de educaþie în care partenerul sãu a fost crescut.Este relativ uºor de înþeles legãturile dintre cele douã familiiatunci când acestea aparþin cam aceluiaºi mediu, ocupãaproape acelaºi rang social, împart cam aceleaºi opiniisociale, filosofice, religioase. Însã nu este tot atât de uºoratunci când logodnicii apropie pe neaºteptate familiiaparþinând unor medii sociale foarte diferite. Acestea creeazãdisconfort ºi neînþelegeri mult mai grele decât apar la primavedere.

Este remarcabil sã învãþãm sã ne cunoaºtem mai bine ºi sãne respectãm mai mult. Oamenii al cãror caracter îl studiem

cu bunãvoinþã, devin în general, tot mai simpatici, pe mãsurãce-i cunoaºtem mai bine. Existã deci, în aceastã apropiere cufamilia partenerului de logodnã, un element de simpatie careva da multe roade în viitor. Toatã aceastã muncã dearmonizare ºi apropiere îi va permite cu ajutorul dragostei,rezolvarea cu uºurinþã a problemelor care vor apãrea înviitor. În acelaºi timp, s-ar putea întâmpla ca în perioadalogodnei, sã fie puse în evidenþã anumite incompatibilitãþi decaracter. Neexistând încã nici un fel de legãturi de rudenie,nu este prea târziu pentru a rupe angajamentul fãcut. Totuºinu trebuie sã se foloseascã aceastã posibilitate, adicã de arupe logodna, decât pentru motive foarte serioase, pentru cãasemenea rupturi lasã rãni sufleteºti foarte adânci.

Atunci când etapa alegerii a fost depãºitã, se prezintã oproblemã extrem de delicatã ºi anume pânã unde pot mergelogodnicii în manifestãrile materiale ale afecþiunii reciproce?În alte timpuri restricþiile erau foarte mari în acest domeniu,astãzi cuplurile de logodnici au tendinþa de a deveni foarteliberali. Civilizaþia noastrã profanã actualã creioneazã pentrutineri o situaþie paradoxalã pentru cã, pe de o parte totulincitã la erotism, pe de altã parte, lupta pentru viaþã ºidificultãþile materiale obligã pe mulþi tineri sã amâne, uneori,chiar cu mulþi ani, cãsãtoria propriu-zisã.

Este sigur cã tinerii ar fi cu siguranþã mai puþin tentaþi ºimai puþin întreprinzãtori dacã toate fetele ar vrea sã adopteunele reguli foarte simple ºi eficace. Logodna nu este deja ocãsãtorie. Ea urmeazã unei perioade când un tânãr ºi o tânãrãîºi spun ºi îºi aratã cã se plac ºi cã ar vrea sã trãiascã toatãviaþa împreunã, dar nu ºtiu încã foarte bine dacã se potrivesc.Orbiþi de o dragoste cu totul nouã, ei îi admirã strãlucirea, darîncã nu i-au explorat profunzimea. Atunci când într-adevãr eisunt, sau cred cã sunt siguri de soliditatea propriilor lorsentimente ºi se logodesc oficial, cãsãtoria celor doi nu artrebuie sã întârzie sã aibã loc. Astfel, timpul de care dispuntinerii fiind foarte scurt, ei ar trebui sã-l petreacã cu pregãtiriutile, mai mult decât cu apropieri ale cãror consecinþe riscã

sã devinã periculoase.Aceste anticipãri, chiar dacã nu comportã urmãri

neplãcute, dãuneazã dezvoltãrii normale a iubirii ºi potdeveni mai târziu o cauzã a neînþelegerii din societate, dereproºuri reciproce, sau de neînþelegeri persistente, cei doilogodnici nemaivãzând intimitatea lor în lumina aceloraºilegi ale vieþii. Mai trist este cazul a doi tineri logodnici, careneavând nimic de descoperit unul la celãlalt, vãd stingându-se flacãra care i-a animat, rup angajamentul fãcut ºi-ºicufundã inimile în disperare. Problema abþinerii înainte decãsãtorie ºi în special aºa cum se pune în timpul logodnei,trebuie sã fie dezvoltatã normal, prin dragostea însãºi.Tânãrul care nu poate sã-ºi domine elanurile fizice, nu poatepretinde cã o iubeºte cu adevãrat pe logodnica sa, cã oiubeºte cu toatã fiinþa lui. Este vorba de a exersa pur ºisimplu provizoriu o disciplinã care asigurã ºi confirmãfericirea fiinþei pe care afirmã cã o iubeºte.

Logodnicii care vor ºti sã aducã la acelaºi edificiu, el forþamoralã ºi fizicã, nu pentru a domina, ci pentru a ajuta cabunãtatea ºi înþelegerea, vor vedea apropiindu-se momentulcãsãtoriei fãrã teamã, fãrã grabã febrilã, ci ca o etapã dulcecãtre dragostea totalã ºi definitivã pe care au început sã olege între ei. Atunci când un tânãr ºi o tânãrã se leagã într-odragoste sincerã ºi fãrã egoism, ei devin împreunã unul dinelementele esenþiale cele mai puternice pe care ni le putemînchipui, pentru binele lor propriu, dar ºi pentru binele ºi

prosperitatea întregii umanitãþi.Este o adevãratã tragedie sã te uneºti pe viaþã cu

o persoanã, cu o fiinþã superficialã, care nu aducenici un plus de valoare, care constituie chiar opiedicã în calea dezvoltãrii ºi a eficacitãþii. Dacãfemeia nu corespunde idealurilor bãrbatului, toatãviaþa intimã, personalã ºi socialã a cãminuluiajunge o ruinã. Tinerii sunt uºor atraºi defrumuseþe, de eleganþã ºi celelalte avantajeexterioare, perspectiva de a-ºi petrece viaþa alãturide o femeie pe care o admirã ºi se pare foartefrumoasã. ªi totuºi, o tânãrã care se ºtie frumoasãºi se aºteaptã sã-i fie mereu omagiatã frumuseþea,este partenera cea mai puþin doritã de un bãrbat cedoreºte sã aibã o viaþã utilã. Aceastã frumuseþe vaaduce multe griji ºi va trebui mult timp ºi mulþibani spre a o conserva. Este de preferat ca unbãrbat sã aleagã o femeie fermecãtoare prinsimplitate, prin surâs, prin buna dispoziþieconstantã. Doriþi-vã, de asemenea, ca ea sã fiecuratã. Verificaþi cum îºi petrece timpul liberaceea sau acela care v-a fermecat inima. Dacã

vestimentaþia, cluburile, distracþiile constituie dispoziþiilesale favorite, ea este bunã, însã nu pentru mare lucru.Bucuraþi-vã dacã persoanei iubite îi place sã se delectezecitind lucruri instructive, folositoare, sporturi moderate,participarea la acþiuni sociale ºi de binefacere, contemplareaoperelor de artã ºi frumuseþile naturii. Preocupaþi-vã în modegal ºi de interesul ce l-ar putea avea pentru ocupaþiile dv.personale ºi profesionale. Dacã aceasta nu prezintã, pentrupersoana iubitã, decât un mijloc de a câºtiga banii de care arenevoie, riscaþi sã fiþi decepþionaþi, pentru cã ea nu vaîmpãrtãºi niciodatã grijile dv., nu vã va ajuta cu sfaturile ei,nu va înþelege cã uneori vã va plãcea mai mult sã sacrificaþio petrecere pentru a duce la bun sfârºit o lucrare care vã stãpe suflet.

Asiguraþi-vã într-adevãr cã acea tânãrã care pretinde cã vãiubeºte, chiar vã iubeºte cu o dragoste fãrã egoism, fiindtandrã ºi dezinteresatã, profundã ºi demnã, cã ea va vedea îndv. nu doar un protector, omul care-i asigurã viaþa materialãsau îi dã o oarecare poziþie socialã. Ea trebuie sã vã iubeascãîn zilele întunecate ca ºi în cele luminoase ºi sã vã aducãacasã, atunci când aveþi nevoie, reconfortarea moralã,atenþiile care vã uºureazã greutãþile ºi tandreþea de care aveþitrebuinþã. Asiguraþi-vã cã femeia cu care vã veþi cãsãtori, nuva fi pentru dv. tovarãºa înºelãtoare ºi neserioasã, ci prietenacredincioasã a clipelor care vã vor ajuta sã dezvoltaþieficacitatea dv. socialã ºi strãlucirea spiritualã. Observaþidacã partenera sau partenerul dv. de logodnã cautã sfântaBisericã, dacã merge la Bisericã nu doar pentru sãrbãtorispeciale, ci pentru propria nevoie a sufletului sãu. Vedeþidacã în viaþa ei personalã are loc rugãciunea ºi respectul faþãde cele sfinte. Cine respectã pe Dumnezeu, Biserica,slujitorii ºi lucrurile sfinte, te va respecta ºi pe tine, pentru cãare simþul respectului adevãrat. Dumnezeu sã binecuvântezetoate logodnele creºtine ºi sã le ajute sã se îndrepte spre ocãsãtorie binecuvântatã de El.

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

ÎÎNNSSEEMMNNÃÃTTAATTEEAA LLOOGGOODDNNEEII

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Grigore Leºe este un artist desãvârºit. Dumnezeu l-a înzestrat cu unglas rãscolitor, cu talent ºi sensibilitate; ºi pentru cã a socotit, pesemne,cã nu i-a dãruit destule, i-a mai dat o minte ascuþitã, o seriozitate aproapegermanicã ºi o dorinþã neostoitã de autoperfecþionare. Toate acestecalitãþi, care foarte rar se gãsesc înmãnuncheate într-un singur om, fac caGrigore Leºe sã fie o voce unicã în spaþiul public românesc. El vine parcãde la începuturile noastre, aducând cu sine toate bucuriile ºi durerileacestui neam, toatã înþelepciunea acumulatã de poporul român de-alungul existenþei sale.

-continuare din numãrul trecut-

- Dar de ce pe cartea de vizitã, sub Grigore Leºe scrie „doctor înmuzicã” ºi nu scrie artist?

- ªi aici este o problemã. ªtiþi de ce n-am scris? Vã spun eu. Pentru cãse confundã cuvântul artist. Toatã lumea zice cã arta e ceea ce simtefiecare. Un artist din Africa, popular la el acasã, dacã vine în Europa nu-l ºtie nimeni. Este valabil ºi invers. ªi cuvântul artã ºi cuvântul artist suntchestiuni relative. ªi încã ceva: la noi, în ultima vreme, cuvântul artist s-a compromis. Oricine performeazã poate fi “artist”. Artist liric aud, artistpopular aud. Popular! Adicã accesibil gustului comun. Ori eu m-amseparat de mult de tagma asta. Pânã acum am avut trei perioade: când amfost mai mic ºi nu se ocupa nimeni de mine, o perioadã în care eu m-amocupat de alþii ºi, acum, a venit vremea sã mã ocup ºi de mine.La vârsta asta trebuie sã-mi adun gândurile. Unii imi spunrapsod pentru cã mã vãd cã apar singur pe scenã cu pãlãria meaºi cânt. Iar alþii care vin ºi cântã cu zeci de instrumente, ãia sunt“artiºti”. Eu nu sunt nici din tabãra aceea, nici din cealaltã.Atunci m-am întrebat: cum sã-mi aleg eu drumul? Mi-a fostgreu. Eu am fãcut muzicã, am studiat pian, armonie, am cântatîn orchestrã simfonicã, am mers la Conservator. Peste lumeamea, din comunitatea þãrãneascã, s-a suprapus lumea culturiiacademice. Sunt copii la noi care de când se nasc sunt pentruceva. Când m-o fãcut pe mine, tata i-o spus mamei: “da-r-arDumnezeu sã horeascã copchilu’ aºe cum horeºti tu”. Tot îmispunea cã am avut probleme cu buricul, cã nu ºtiau cum sã mi-l lege. Am descoperit cã ºi în Africa, copiii care se nasc cucordonul ombilical în jurul gâtului sunt consideraþi a fi nãscuþipentru a deveni vrãjitori, descântãtori. Au forþa asta de când senasc. Ei, cam aºa o fost ºi la mine.

- ªi dumneavoastrã ce boli vindecaþi?- Îþi spun eu dragul meu, ce boli vindec. Încerc sã învãþ

lumea ce înseamnã a hori. Asta înseamnã doctor în muzicã. Euam fãcut un doctorat despre hore.

- ªi ce boalã anume vindecã horile?- ªtii ce vindecã? Necazul, supãrarea ºi amarul. Spun versurile:

„horile-s de ‘stâmpãrare, la omul cu supãrare”. Horea se cântã pentruastâmpãrare. Ca sã mã vindec sufleteºte nu trebuie sã am în jur veselie.Trebuie sã cânt pentru mine. Eu când horesc nu horesc pentru spectatori,ci horesc pentru mine.Cine se regãseºte în asta foarte bine, dar nuîntotdeauna se nimereºte ºi unii aºteaptã de la mine sã-i vindec trupeºte.Dar eu nu pot sã-i vindec trupeºte. ªi atunci cautã alte linii melodice ºialte cântece. Existã muzicã pentru suflet ºi muzicã pentru trup. În lumeaasta bulversatã se cautã muzicã pentru exaltare trupeascã. Ori eu nu suntdin povestea asta. Eu sunt din povestea muzicii pentru suflet, care are otonalitate nocturnã, este tristã. Cealaltã este o muzicã veselã, solarã. Înultima vreme toatã lumea tinde sã se veseleascã ºi nu înþelege de ce eucânt numai muzicã liricã. Dar asta este muzica noastrã. Aºa este aici.Muzica de Bach îþi creeazã o stare, muzica de Mozart alta. Muzica dinvatra satului alinã.

- ªi când horiþi, cântaþi cu burta plinã sau ea goalã?- ªtii când se horeºte cel mai bine? Când eºti flâmând. Pe gol. Pe

nemâncate vocea sunã altfel ºi asta nu este explicabil, dar o simþi. Demulte ori nu-mi gãsesc locul unde sã cânt. Dupã 35 de ani mã mai întreb:oare-s bine sã fiu vãzut când horesc? Oare nu-i mai bine sã nu mã vadãlumea? Oare-i mai bine doar sã mã audã? Locul trebuie sa fie prielnic, sãaibã o energie pozitivã. Nu poþi cânta oriunde. Degeaba m-aº pune sãcânt aici. ªi mai este ceva: omul câteodatã cântã înlãuntrul lui. Nu seaude. În Maramureº existã o denumire la hore. Îi zice “adâncatã”. Secântã dinlãuntrul, din adâncul sufletului.

- Un poet englez zice cã “melodiile auzite sunt dulci, dar cele neauzitesunt ºi mai dulci”. De aceea cântaþi atât de rar?

- Sigur. ªi chiar mã feresc. Ei vor sã mã tot cheme în spectacole. Estegreu sã trãiesc în lumea asta. Eu dacã nu m-aº apãra cu muzica mea nuºtiu ce s-ar întampla cu mine. Sunt puþini cei care mã înþeleg. Am avutluna trecutã un concert la Chiºinãu. Era un spectacol de ritual: muzica dinritualul de naºtere, de nuntã, din ritualul de înmormântare. ªi la unmoment dat totul a fost…aºa! ªi dupã pauzã o venit o altã trupã, cu ritm.Nu ne potriveam. ªi am jurat cã niciodatã nu am sã mai cânt aºa, fiindcãrealizez de fapt, o stare de confuzie ºi un compromis, pentru cã eu îi aduc

pe spectatori într-o stare, specialã, deosebitã, înãlþãtoare, iar cei de dupãmine le stricã starea.

- Unde horiþi cel mai bine?- ªtii unde? Eu am câteva locuri la mine acasã, lângã Stoiceni. Când

mã duc la Stoiceni mã duc în pãdure, pe unde am copilãrit. ªi asta nu-ipoveste. Mã duc pe acolo sã îmi vãd locul unde cântam. Mã duc acolo ºisuna locul. Pot cânta. Nu-s vãzut, sunt singur. Dar se aude extraordinar.Mã întreb unde aº putea cânta in Bucureºti? Sala Palatului nu sepotriveºte pentru cã nu-i fãcutã pentru concerte, ci pentru ºedinþe. Ce s-ar potrivi ar fi un amfiteatru, unde nu este nevoie de amplificãri. Cândamplifici glasul se schimbã starea. Nu eºti tu. Simþi ceva acolo. Pe minemulþi încã nu m-au auzit de-adevãratelea cântând. Pentru cã adevarat nupot cânta când am ºapte microfoane în faþã, adevãrat cânt când suntsingur. Aº da multe pe lumea asta sã mã audã oamenii la un moment datcântând cu adevãrat. Va trebui sã gãsesc o soluþie.

- Maestre, dar la nunþi aþi cântat sau cântaþi? - Nu. Nu cânt la nunþi. A fost o perioadã în studenþie când n-am avut

cu ce sã-mi cumpãr o franzelã. ªi mã solicitau sã cânt la nunþi pe bani. ªinu m-am dus. Toatã sâmbãta, duminica ei îs la nuntã ºi se transformã într-un fel de lãutari. Luni, vor sã fie profesori. Nu se poate. ªi marþi vor sãfie artiºti la televizor. ªtii de ce apar ei la televizor? Sã-ºi facã reclamã sãfie chemaþi la nuntã. Eu nu-s aºa. Eu cânt muzica veche a unei comunitãþi

ºi vreau sã aduc dimensiunea aceasta spiritualã în vãzul ºi în auzultuturor.

- Mi-e greu sã gãsesc niºte lãutari cinstiþi, din soiul lui FãrâmiþãLambru. Unde au dispãrut aceºtia?

- Ba nu. Sunt lãutari pentru nunþi. Ei asta fac.- Da’, dar din aia de butuc...buni...- Sunt. Am din ãºtia. Buni. N-au dispãrut toþi. Ba chiar sunt mai buni

ca niciodatã, numai cã au îmbãtrânit. Am avut un proiect la InstitutulCultural Român timp de un an, finalul proiectului fiind la AteneulRomân. Eu atâta lume la Ateneu încã n-am mai vãzut. Dar au fost numailãutari. Trebuie sã ai grijã ºi mãsurã cu ei, dacã îi chemi de mai multe oriîi strici.

- Maestre, dar manelele?- Subiectul ãsta presupune un studiu foarte serios. Eu atât ºtiu cã

“mani” înseamnã a improviza. Manelele adevãrate presupun talent,improvizaþie. Manelele mã duc cu gândul la cântecul arabo-persan ºi lahorea lungã din Maramureº sau din Oltenia.

- Dar astea cãrora le spunem noi manele?- Asta este o muzicã amestecatã de metisaj. Le-au pus ritmuri din

Turcia, ritmuri de rock, de rap ºi peste ele fac o improvizaþie. Ei zic cã arcânta manea, dar ei nu cântã manea adevãratã. Existã ºi un joc privat înOrient în care femeile îºi miºcã trupul cu miºcãri senzuale. Este un dansprivat pe care nu oricine îl poate dansa. Atenþie: nu trebuie condamnatemanelele atâta timp cât nu ºtim ce-i cu ele. Dacã-i þigan cântã manea? Nuneaparat. Un þigan poate sã facã muzicã de calitate. Românii nu s-aunãscut sã fie muzicanþi. Þiganii s-au nãscut sã fie muzicanþi. Între þãranºi lãutar existã o mare deosebire. În muzica þãranilor gãsim un sentimentde dor, de jele. La lãutar nu, pentru el muzica este meserie, din astatrãieºte. Lãutarul ºtie sã improvizeze, ºtie sã se facã plãcut, el când cântãnu-ºi priveºte cetera, se uitã prin salã sã vadã dacã place ce cântã. Þãranulcântã pentru el. Asta e cu totul altceva.

- De ce v-aþi fãcut profesor de muzicã?- Cred cã ãsta mi-o fost mie drumul. De când am fost mic am tot

cântat ºi aici mã potrivesc. Eu n-am fost bun la matematici. Dar ºi aºa,dacã ar învãþa ãºtia muzicã, în ziua de azi, câtã matematicã învãþam eu peatunci, am fi departe dom’le.

- Dar cine se mai face astãzi profesor de muzicã?

- ªtii cine se face? Cine are tragere de inimã ºi ºtie ce vrea pe lumeaasta ºi, dacã-i fãcut pentru aºa ceva, atunci se face. În lumea asta nuconteazã numai banul. Oamenii talentaþi sunt puþini ºi cei puþini trebuiesã facã ceva. Dacã eºti bun de doctor, fã-te doctor, dacã eºti bun tâmplar,fã-te tâmplar, fã – în general – ceea ce poþi face bine. Nu încerca sãcâºtigi bani imediat, fãcând lucruri mediocre. Aici greºesc foarte mulþi.Paºii mei au fost mãrunþi. Dacã ma întreabã cineva “mã Grigore aibani?”. Pãi am. “Mã da’ eºti iubit, li-i drag lumii de tine?”. Da, pentru caºtiu ce vreau. Dar paºii mei or fost mãrunþi. Tineretul din ziua de astãzitrebuie sã-ºi afle modelul, sã-l caute, nu sã vinã modelul la ei. Câteodataeste pãcat sã te dai model dacã cel de lânga tine nu te înþelege. Ei trebuiesã te caute, dar ei nu cautã. Ei cautã altceva, sunt învrãjbiþi. Este vremeasã ne adunãm.

- Maestre, vã rog sã-mi spuneþi cine anume îi învrãjbeºte pe oameni?- Dacã ieºim pe stradã acum ºi ne ducem în stânga, dreapta, o sã

vedem o agitaþie. ªi eu mã întreb de fiecare datã: unde merg oameniiãºtia, cã prea mulþi merg. N-au finalitate toþi. Sunt smintiþi. N-au minte.Cine n-are minte poate are forþã fizicã, îi bun acolo. Ori noi, acuma, vremsã fim toþi ºi puternici ºi cu minte. Dar asta nu se poate. Adicã eu vreausã fiu puternic, ºi de nu pot fi puternic. Vreau sã fiu ceea ce nu pot fi. Mãuit în oglinda la mine ºi mã întreb: dom’le, ce vrei sã fii pe lumea asta?Sunt capabil sã fac asta sau nu sunt? Parcã aº fi... Invidia este mare iar

rãutatea nu se gatã niciodatã. Eu mi-am ales drumul acesta.Cã-i bine, cã-i rãu, mã zbat; dar cu o floare nu se faceprimãvara. Nu mã plâng, sãlile sunt pline, vin mulþi tineri laconcertele mele, dar or trecut 35 de ani pânã sã ajung aici.Dar a meritat pentru ceea ce mi se întâmplã astãzi. Tinerii la25 de ani vor sã aibã ºi casã, ºi trei maºini, ºi vila. Nu sepoate. Aici sminteºte societatea. Eu m-am mulþumit cu câtam avut.

- Învaþã copiii la ºcoalã cã poporul român este ospitalier,cã e frate cu natura, ca e împãcat cu soarta. Drept este sãcaracterizezi un popor pe baza unor versuri populare?

- Aici se impune întrebarea directã: ce înseamnã sa fiiromân? Pentru mine sã fii român înseamnã sã cânþi doina. Afi român nu înseamnã sã cânþi pe scenã marºuri, texteîndoielnice. Spunea Andrei Pleºu foarte bine: Emil Ciorann-a devenit mare român cã s-a dus la Paris ºi a zis cã esteromân, el a devenit mare român pentru cã a ajuns un mareestetician în Franþa. Da’ sigur cã-i o prostie sã auzi un versºi gata... Dacã-i vorba de Mioriþa, au fost atâtea explicaþii ºiinterpretãri despre ea. Atâta or purtat oaia asta cã deja ne-or

înnebunit pe toþi. Sã judecãm poporul român prin Mioriþa? Stai cãlucrurile sunt mai complicate. Nu suntem numai noi ciobani pe lume. Pãidacã trecem douã dealuri din Maramureº ne întâlnim cu ucrainieni. Ãianu-s tot pãstori? Peste tot semnalele din trâmbiþa sunã aproape la fel.

- Maestre, ce viaþã duceaþi înainte de anul 1989? Vã chemau lafestivitãþile partidului?

- Sã ºtii cã am fost un boem. Cântam noaptea pe stradã, m-au ºiamendat pentru cântat. Fãceam ce vroiam eu. M-or fãcut oamenii nebun,beþiv, de toate. Pentru cã ei trãiau în lumea lor, ºi eu trãiam în lumea mea.Eu nu trãiam în lumea banilor, a afacerilor. Eu stãteam cu tot felul deoameni, cu þigani, cu ciobani, cântam la fluier, umblam în munþi, prinsate, sã vãd ce se întâmplã la ºezãtori, la parastase. Asta o fost viata mea.

- Maestre, dar de ce cântã omu’?- I-am mai întrebat pe unii: „Bã tu de ce cânþi?”. „Pãi aºa-mi vine”. El

nu ºtie de ce cântã. Altu’ zice: „Dom’le cânt cã-s lipsit”. Adicã se‘stâmpãrã. Alþii rãspundeau: „Cânt pentru bãtrâni, de ostenealabãtrânilor”. ªtii de ce cântã? Sã se împace cu lumea. Horind gãseºteîmpãcare cu lumea ºi cu el. Asta-i.

- Maestre, ºi când veþi muri ºi-aþi ajunge în faþa lui Dumnezeu, ce l-aþi întreba?

- Am întrebat oamenii: „De ce te temi? De moarte sau de întâlnirea cumoartea?”. „Mãi”, zice, „de moarte eu nu mã tem, mã tem de întâlnireacu moartea”. Câteodata mã întreb: eu ce-aº cânta când o fi sã mã întalnesccu ea? ªi-aº cânta aºa: „Sâmbãta de dimineaþã m-o cãtat moartea princasã/M-o cãtat ºi m-o aflat, eu de moarte m-am rugat/ Sã mã mai lesevreun ceas cã mai am ºi eu necaz/ ªi mai am vreo trei copchii ºi o mie dedatorii/ ªi dacã le-oi împãca, vino moarte ºi mã ia/ Cã io lumea mi-amurât, mi-e dor numa’ de mormânt”. Câteodatã omu’ se saturã de lume ºizice “no amu’ sã mã ieie Dumnezeu sã mã ducã în lumea de dincolo”. ªiacolo o hi oarece. Poate. Aºa cã nu mã tem de moarte. ªi ce sã ºtiu eu azice în faþa lui Dumnezeu? Nu ºtiu dacã aº putea sã-L întreb ceva. N-aºavea curaj. Poate cã muzica ar rezolva ºi problema asta...

- Maestre, vã mulþumesc foarte mult pentru aceastã minunatãîntâlnire!...

- Cu multã plãcere, sã auzim numai de bine!...Drd. Stelian GOMBOª

Din Confesiunile unui mare Artist DDiiaalloogg ddee ssuufflleett ccuu MMaaeessttrruull nneeppeerreecchhee GGrriiggoorree LLeeººee......

„„OOmmuull ccâânnttãã ccaa ssãã ssee îîmmppaaccee ccuu lluummeeaa ººii ccuu DDuummnneezzeeuu””((IIIIII))

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

Credinciosul creºtin, prin tot ceea ce face, în modnormal, încearcã sã pãstreze comuniunea cu Hristosºi Sfinþii Sãi. Astfel cã, pe lângã sãrbãtorileimportante din decursul unui an sau prãznuireaunor sfinþi cu þinere mai mare, precum ºi amintireaunor sfinþi, au fost rânduite ca þinere zilnicã,anumite evenimente sau anumiþi sfinþi în cursulsãptãmânii obiºnuite. Aceastã rânduialã de cinstirezilnicã ºi sãptãmânalã actualizeazã întreaga operãde mântuire a omului, alãturi de sfinþii care au avutun rol deosebit în viaþa omului. Deci,fiecare zi din sãptãmânã aºazã înainteaomului, chiar prin rugãciunea de fiecare zi,o nouã etapã de actualizare ºi împrospãtarea credinþei mântuitoare. Astfel cã ziua deduminicã este consideratã de Bisericãsãrbãtoarea sãptãmânalã în care prãznuimÎnvierea Mântuitorului Hristos ca zi arãscumpãrãrii noastre din robia morþii ºi apãcatului; Învierea fiind evenimentul careþine ºi determinã orice alt lucru din viaþaomului ºi întregul cosmos. Cu siguranþã,prima zi de sãrbãtoare a fost Duminica,sãrbãtoare închinatã Învierii Domnului,practicatã de sfinþii apostoli ºi creºtinii dinprimul veac dupã Hristos, aºa cum s-apetrecut în ziua Cinzecimii, când, lapredica Sfântului Apostol Petru, au crezutºi s-au botezat trei mii de suflete. Toþiaceºtia „stãruiau în învãþãtura apostolilor ºiîn împãrtãºire, în frângerea pâinii ºi înrugãciune” (F. Ap. 2, 41-42; 20,7). Dar dece creºtinii þin ca zi de sãrbãtoare duminica, iar nusâmbãta? Odatã cu Învierea Domnului, „în prima zia sãptãmânii ” (Marcu 16:12), creºtinii (adicã ceicare au crezut ºi cred ºi azi cã Hristos a înviat dinmorþi ºi El este Dumnezeul ºi Mântuitorul nostru)au abandonat þinerea sâmbetei (ºabatul) ºi auînceput sã þinã ca zi de odihnã exclusiv duminica.Aceastã idee este acceptatã de toþi creºtinii,indiferent de confesiune, cu excepþia „Adventiºtilorde ziua a ºaptea”, care o datã cu apariþia lor în sec.19 insistã pe þinerea sâmbetei, aºa cum este

prevãzut în porunca a IV-a din Decalog. Adventiºtiispun cã aceastã poruncã din Decalog rãmânevalabilã, spunând cã primii creºtini au þinut sâmbãtapânã la începutul secolului IV, când împãratulConstantin cel Mare a decretat duminica ca zi deodihnã la 7 martie 321. Este adevãrat cã a existat unastfel de „decret imperial”, dar el nu are nimic de-aface cu teologia creºtinã. Faptul cã abia în 321Imperiul a acceptat aceastã zi ca zi de odihnã nuînseamnã nici pe departe cã ea pânã atunci nu a fost

þinutã de creºtini. Convertirea la creºtinism a luiConstantin l-a fãcut sã asigure prin lege ceea cecreºtinii la care a aderat ºi el þineau încã de laînceput. ªi, în general, trebuie renunþat la orice mitprecum cã Împãratul Constantin cel Mare (306-337) ar fi avut o contribuþie inovatoare în Bisericãºi cã ar fi iniþiat niºte reforme ieºite din comun,inclusiv la nivel de doctrinã creºtinã. Orice istoricsincer ºi echidistant din punct de vedereconfesional va recunoaºte cã lucrurile stau altfel ºichiar dacã cineva este tentat sã creadã unor astfel de

ipoteze, aceºtia trebuie sã înþeleagã cã organizareadeosebitã a Bisericii în epoca lui Constantin sedatoreazã libertãþii religioase care i-a permisacesteia sã-ºi spunã cuvântul (spre deosebire deepoca persecuþiilor când nu avea nici un drept) ºi înnici un caz amestecului direct al împãraþilor, pecare Biserica însãºi uneori îi excomunica fie pentruerezie, fie pentru comportament imoral. Revenindla sãrbãtorirea duminicii, constatãm cã dupãÎnvierea lui Hristos nici un creºtin nu a mai þinut

sâmbãta. Nu existã nici un text biblic caresã arate cã sâmbãta a mai fost þinutã dupãaceasta, existând argumente doar pentruziua duminicii. Aºadar, Duminica este ziuaDomnului, ziua întâi a sãptãmânii sau aopta, adicã cea dupã sâmbãtã, ca a opta esteziua de odihnã a creºtinilor, care trãiescdupã noul legãmânt profeþit de Ieremia(31,31-33), ºi împlinit de Iisus prin moarteaºi învierea Sa (Matei 28,1-6; Marcu 6,12;Luca 24,1; Ioan 20, 1-19). Sfântul Duh s-apogorat Duminica (F. Ap. 2,1-5). Apostoliiau serbat Duminica (F. Ap. 20,7; I Cor.16,1;). Duminica nici nu se posteste inzilele de câºlegi, iar în timpul posturilor, înduminici se face o uºurare a postului.Sâmbãta are întâietatea faþã de celelalte zileale sãptãmânii în amintirea creaþiuniinaturii, dar nu se serbeazã; însã duminicase serbeazã în amintirea rãscumpãrãriiomului, ca o creaþiune nouã, mai cinstitãdecât materia sâmbetei. De aceea, ºi slujba

bisericeascã ºi obligaþiile fiecãrui creºtin, de a seruga ºi a lãuda pe Dumnezeu este mai mare decâtorice altã activitate dedicatã altui lucru sau alteipersoane: „Iar dacã cineva ar aduce ca motivocupaþia sa, pentru a nesocoti slujba bisericii,pricinuind, pricinuiri întru pãcate (Ps. 140,4), unuia ca acesta trebuie sã ºtie cã pentru creºtini,meseriile sunt lucruri de a doua mânã, iarindatorirea de cãpetenie este slujba lui Dumnezeu(in ziua duminicii)". -Const. Ap. II, 60.

Pr. Florin IORDACHE

ZZiiuuaa ddee DDuummiinniiccãã -- ÎÎNNÞÞEELLEESSUURRII DDUUHHOOVVNNIICCEEªªTTII

PPiillddee ccrreeººttiinnee

O datã, un þãran a vrut sã-iîncerce pe cei patru fii ai sãi. I-achemat dimineaþa la el ºi i-a datfiecãruia câte o piersicã. A plecatapoi la câmp, lãsându-i sã-ºivadã de treburi ºi sã-ºi împartãziua cum cred ei de cuviinþã.Seara însã, când s-a întors, i-achemat pe toþi patru în tindã ºil-a întrebat pe cel mai mare.

- Spune-mi, ce-ai fãcut cupiersica ta?

- Ce sã fac, tãtucã, ammâncat-o ºi-þi mulþumesc. Afost tare bunã. Am luat, apoi,sâmburele, 1-am plantat înspatele casei, am udat locul ºinãdãjduiesc sã creascã acolo unpiersic frumos ºi roditor.

- Bine ai fãcut, bãiatul tatii,sunt sigur cã tu o sã ajungi un

bun gospodar. Dar tu, îi zise celuide-al doilea, ce-ai fãcut cu piersicata?

- Am mâncat-o. A fost atât de

bunã, coaptã ºi fragedã...- ªi apoi?- Pãi, am aruncat sâmburele ºi m-

am dus la mama sã-i mai cercâteva, cã tare buneerau.

- Fiule, zise atunciomul cu întristare înglas, ai grijã sã nuajungi un om lacomcã "lacomul mai multpierde ºi leneºul maimult aleargã". Dar þieþi-a plãcut piersica, afost bunã? - 1-aîntrebat þãranul ºi pecel de-al treilea fiu alsãu.

- Nu ºtiu.- Cum nu ºtii, da’

ce-ai fãcut cu ea?

- Am vândut-o. M-am dus cu eaîn târg ºi am dat-o cu zece bani.Uite-i!

- Fiule, tu sigur o sã ajungi marenegustor, dar ai grijã cã nu toatesunt de vânzare în viaþã; mai ales,nu ceea ce ai primit de la pãrinþi.

În sfârºit, þãranul 1-a întrebat ºipe ultimul bãiat, cel mai mic dintretoþi.

- Dar þie þi-a plãcut piersica?- Nici eu nu ºtiu, tãtucã.- Cum, ºi tu ai vândut-o?- Nu, tatã. Eu m-am dus în vizitã

la prietenul meu de peste drum,care e bolnav, ºi i-am dus-o lui. S-a bucurat mult pentru ea ºi mi-amulþumit din suflet.

Cu lacrimi în ochi, tatãl ºi-a luatcopilaºul pe genunchi ºi i-a spus:

- Nu ºtiu ce te vei face tu în viaþã,dar ºtiu cã, indiferent ce drum veiurma vei fi un bun creºtin ºi asta etot ce conteazã.

„Lãsaþi copiii sã vinã la Mine!”(Sfânta Scripturã)

CCeellee ppaattrruu ppiieerrssiiccii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

OrtosintezeOrtosinteze

Liturghie arhiereascã laCatedrala Arhiepiscopalãdin Curtea de Argeº

În Duminica a 23-a dupã Rusalii, Înaltpreasfinþitul PãrinteCalinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului, a oficiat Sfânta

Liturghie arhiereascã în Catedrala Arhiepiscopalã din Curtea deArgeº, împreunã cu Preasfinþitul Siluan, episcopul EparhieiOrtodoxe Române din Ungaria.

Credincioºii prezenþi la sfânta slujbã au ascultat cuvântul deînvãþãturã rostit de Preasfinþitul Siluan, care a amintit de armelepe care trebuie sã le folosim în lupta cu puterile demonice.Preasfinþia sa considerã cã vindecãri ale persoanelor posedatede diavol se fac ºi astãzi prin aceiaºi putere dumnezeiascã carea alungat legiunea de demoni din þinutul gherghesenilor.

În finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinþitul PãrinteArhiepiscop Calinic a mulþumit ierarhului ortodox al Ungarieipentru prezenþã, amintind în câteva cuvinte de bogata activitatepe care acesta o desfãºoarã în diasporã pentru comunitateaortodoxã din Ungaria.

În final toþi credincioºii prezenþi în catedrala arhiepiscopalãau primit binecuvântare din partea Preasfinþitului Siluan.

Sfânta Tainã a Cununieoficiatã în CatedralaArhiepiscopalã din cetateaBasarabilor

Înalt Preasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Calinic, împreunã cu

Preasfinþitul Episcop Siluan, Episcopul Eparhiei OrtodoxeRomâne din Ungaria ºi Preasfinþitul Nicodim, EpiscopulSeverinului ºi Strehaiei au oficiat duminicã seara, la CatedralaArhiepiscopalã din Curtea de Argeº, Sfânta Tainã a Cununieiunui tânãr teolog, absolvent al Facultãþii de Teologie Ortodoxã„Sfânta Muceniþã Filoteia” din Piteºti. În prezent acesta esteangajat în cadrul Centrului Eparhial al Episcopiei OrtodoxeRomâne din Ungaria.

Au participat preoþi ºi monahi din Eparhia Argeºului ºiMuscelului precum ºi din Episcopia Ortodoxã Românã dinUngaria.

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Cinstitul Cap al Sfântului Apostol Andrei, OcrotitorulRomâniei a fost adus luni dimineaþã din Patras – Grecia laBucureºti de o delegaþie a Bisericii Ortodoxe Elene, condusã deÎnaltpreasfinþitul Mitropolit Hrisostom de Patras.

Delegaþia a fost întâmpinatã în Salonul oficial alAeroportului Internaþional „Henri Coandã”. DelegaþiiPreafericitului Pãrinte Patriarh Daniel la aceastã ceremonie aufost Înaltpreasfinþitul Pãrinte Irineu, Mitropolitul Olteniei,alãturi de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Mitropolit Nifon,Arhiepiscopul Târgoviºtei ºi Exarh patriarhal ºi de PreasfinþitulPãrinte Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal.

Cu acest prilej a fost susþinutã ºi o conferinþã de presã. Încuvântul de întâmpinare a fost reamintitã semnificaþia deosebitãa aducerii moaºtelor Ocrotitorului României.

„Sfântul Apostol Andrei, Apostolul Mântuitorului nostruIisus Hristos, cel Întâi chemat este pentru întreaga Bisericãcreºtinã un exemplu de urmat al Mântuitorului Hristos, darpentru poporul român are o semnificaþie aparte întrucât esteApostolul nostru ºi este acela care a stat la baza poporuluiromân”, a spus Înaltpreasfinþitul Pãrinte Irineu, MitropolitulOlteniei

De asemenea, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Mitropolit Hrisostomde Patras a adresat un cuvânt de mulþumire: „Vã mulþumim cã aþivenit aici, în numele Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel ca sãîntâmpinaþi Cinstitul Cap izvorâtor de har al Sfântului ApostolAndrei […] Îi mulþumim Preafericitului Pãrinte Patriarh Danielcare ne-a adresat aceastã invitaþie cu multã dragoste ºi care ne-adat aceastã ocazie strãlucitã de a veni lângã dumneavoastrã dinSfânta Mitropolie de Patras, de unde a primit moarte martiricãSfântul Apostol Andrei”.

Moaºtele Sfântului Apostol Andrei rãmânîn Capitalã pânã pe 28 octombrie.

Delegaþia din Patras, împreunã cu delegaþiaBisericii Ortodoxe Române care a întâmpinatsfintele moaºte la Aeroportul „Henri Coandã”,au adus moaºtele Sfântului Apostol Andrei peºantierul viitoarei Catedrale a MântuiriiNeamului. Aici au fost întâmpinate dePreafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, alãturi deun un sobor de ierarhi, sute de preoþi ºicredincioºi. S-a pornit apoi în procesiune cuCinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei ºi cuicoana Maicii Domnului – Prodromiþa de laMuntele Athos, în jurul amplasamentuluiviitoarei Catedrale patriarhale.

În dreptul locului altarului CatedraleiMântuirii Neamului, Preafericitul PãrintePatriarh Daniel a rostit o rugãciune debinecuvântare a lucrãrilor.

La finalul procesiunii, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel,alãturi de soborul de ierarhi, a oficiat slujba de sfinþire aparaclisului de la ºantierul Catedralei Mântuirii Neamului.Biserica, în stil ºtefanian, cu hramurile Învierea Domnului,Icoana Maicii Domnului – Prodromiþa ºi Sfântul Ioan Gurã deAur a fost construitã în numai trei luni. PPee CCaalleeaa SSffiinnþþiilloorr

Credincioºi, preoþi, diaconi, monahi, monahii dar ºi ierarhi auparcurs luni Calea Sfinþilor. Dupã popasul fãcut pe ºantierulCatedralei Mântuirii Neamului, a avut loc partea a doua atradiþionalei procesiuni din Capitala României. Pelerinii auînsoþit în rugãciune Cinstitul Cap al Sfântului Apostol Andrei,Ocrotitorul României, sfintele moaºte ale Cuviosului Dimitriecel Nou ºi ale Sfinþilor Împãraþi Constantin ºi Elena, pânã lapodiumul special amenajat în curtea Catedralei patriarhale. TTee DDeeuumm îînn vveecciinnããttaatteeaa CCaatteeddrraalleeii PPaattrriiaarrhhaallee

La finalul procesiunii Calea Sfinþilor, pe scena specialamenajatã în curtea Catedralei patriarhale a fost oficiatã o slujbãde Te Deum cu prilejul primirii Cinstitului cap al SfântuluiApostol Andrei cel Întâi chemat, Ocrotitorul României, precumºi pentru deschiderea lucrãrilor Sfântului Sinod.

Slujba a fost oficiatã de Preafericitul Pãrinte Patriarh Danielalãturi de Mitropolitul de Patras, Înaltpreasfinþitul PãrinteHrisostom, precum ºi de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române,preoþi ºi diaconi.

Patriarhul României, în cuvântul Sãu, a precizat, printrealtele, cã „Inima ni se umple de bucurie, primind în mijloculnostru Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei, cel care apropovãduit strãmoºilor noºtri geto-daco-romani Sfânta

Evanghelie, întemeind Biserica lui Hristos pe teritoriul þãriinoastre. Poporul român dreptcredincios întâmpinã astãzi pe celce a început creºtinarea sa ºi sãrutã cu bucurie Cinstitul sãu cap,din care izvorãsc sfinþenie ºi mult har tuturor creºtinilor”.

La rândul Sãu Înaltpreasfinþitul Pãrinte Mitropolit Hrisostoma menþionat: „Preafericirea Voastrã, Sfântul Apostol Andrei neuneºte cu trainice legãturi duhovniceºti ºi sfinte; el este pãrinteleºi învãþãtorul nostru comun. Mulþi pelerini din România ajung înnumãr mare în oraºul nostru, ca sã se închine Cinstitului cap ºicrucii pe care a primit moarte martiricã Sfântul Andrei, precumºi mormântului sãu din catedrala veche. Ne minunãm ºi admirãmevlavia ºi credinþa lor în Dumnezeu, manifestate prin tresãltãrileinimii lor ºi, adesea, prin lacrimile vãrsate cu cãldurã înainteacelui întâi chemat între Apostoli.”

Patriarhul României a transmis ºi un mesaj de felicitaretuturor pelerinilor: „În aceste zile de binecuvântare ºi de bucurie,pe care ni le dãruieºte Hristos Domnul prin sfinþii Sãi, vãfelicitãm pe toþi pentru prezenþa dumneavoastrã la Patriarhie, laSibiu ºi Alba Iulia, ºi ne rugãm Preamilostivului Dumnezeu sãvã rãsplãteascã evlavia ºi dãrnicia, râvna ºi osteneala, dãruindu-vã sãnãtate ºi mântuire, pace ºi bucurie, ajutor în familia ºiactivitatea dumneavoastrã, întru mulþi ºi binecuvântaþi ani,pentru a spori în credinþã ºi iubire frãþeascã, în sfinþenie ºi faptebune, spre slava Preasfintei Treimi, bucuria sfinþilor ºidobândirea vieþii veºnice”.

Cinstitul cap al Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat,Ocrotitorul României este pentru a doua oarã în þara noastrã ºipentru prima datã în Capitala României.

www.basilica.ro

SSffâânnttuull AAppoossttooll AAnnddrreeii îînn BBuuccuurreeººttii,, ppee CCoolliinnaa BBuuccuurriieeii