Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul XI nr. 529 2222--2288 nnooiieemmbbrriiee 22001111 8 pagini

Aºa scria, acum aproape 300 de ani,marele Mitropolit al Þãrii Româneºti,Sfântul Martir Antim Ivireanul, înDidahiile sau Predicile sale. Vom aveaacum prilejul sã citim limbaromâneascã de sute de ani, exact aºacum o scria Sfântul Antim ºi cum oascultau domnul Þãrii, boierii ºicreºtinii.

Iatã cum îºi începe cuvântul deprãznuire la Intrarea în Bisericã aMaicii Domnului: Puþin ajutoriu vaputea lua un bogat de la un sãrac ºipuþinã laudã va auzi un cinstit de la unneînvãþat. Drept aceia darã ºi eu,ºtiindu-mi sãrãcia bunãtãþilor ºislãbiciunea învãþãturii, stau de mã mirce voi face. Cã, pe de o parte uitându-mã mãririlor Prea Sfintei FecioareiMariei a cãriia intrare cea cu pohfalãîn Bisericã astãzi prãznuim; de altãparte vãzând atâtea cinstite obraze,împodobite cu florile bunãtãþilor ºi cuînþelepciune, mã spãimântez ºi nu cuteza grãi!

Fãcând o introducere biblicã ºiargumentând ce însemna la poporulevreu ca familia sã nu poatã naºteprunci (coconi), el zice: În vremile celede demult era obicei la jidovi ºi careom nu fãcea coconi era hulit ºi urât detoþ, mãcar de ar fi fost de neam cât demare ºi bogat; ºi când ducea darurilelui la bisericã, le priimea preotul peurmã tuturor ºi sta la bisericã mai josdecât toþ ºi bucate nimeni nu mânca cuel, ci-l þinea toþ ca pre un urgisit deDumnezeu.

Aºa fiind ºi Ioachim ºi Ana, fãrãprunci, iar acum ajunºi la adâncibãtrâneþi, cu speranþa în Dumnezeu s-au dus cu daruri la templu, dupã legeascrisã. Ajunºi acolo, au fost respinºi cuvorbe de ocarã, iar darurile aruncate,

pentru a nu spurca templul. Grele zilede suferinþã pe inima lor. Au început sãse roage lui Dumnezeu, spunându-i cãvor închina Domnului pruncul ce se vanaºte. Iatã ce spune Sfântul IerarhAntim Ivireanul: Vedeþi darã, acum,

pohtã ºi dragoste creºtineascã, vedeþicãldurã de inimã, vedeþi râvnã.

Cine se aflã acum, pe aceste vremi, audin cei bogaþi, au din cei sãraci, mãcarde ar avea 100 de feciori, sã închineunul lui Dumnezeu? Însã Dumnezeu,dupã cum zice David: «Voia aceloracare se tem de Dânsul va face ºirugãciunea lor va asculta.» Împlinindu-se sorocul sfatului lui Dumnezeu, celmai înainte de toþ vecii, ºi sosindvremea ºi ceasul acela, aflându-se ºivase alese ca acelia, binevoi Dumnezeudã dezleagã stârpiciunea Anei ºi nãscuprin fãgãduinþã, dupã cum au nãscutSarra pre Isaac, Reveca pre Iacob, Rahilpre Iosif, femeia lui Manoe pre

Samson, Ana femeia lui Elcana preSamuil ºi Elisaveta pre IoanBotezãtorul.

Aºa ºi fericita Ana femeia lui Ioachimnãscu scaun sfânt lui Dumnezeu, preFecioara Maria”, din neamulîmpãratului David, din care se va naºte,la plinirea vremii, Iisus HristosDomnul. La trei ani, potrivitfãgãduinþei, Sfântul Ierarh Antimspunea: Drept aceea, trecând trei anidupã naºterea Fecioarei, o duserãpãrinþii ei la bisericã cu multã pohfalãde fecioare, cu fãclii aprinse, dupãprorocia lui David, sã o închine luiDumnezeu, dupã fãgãduiala lor.

Dacã cineva ar întreba: de ce a fostnevoie ca Fecioara Maria sã fie dusã latemplu, unde avea sã stea 12 ani,hrãnitã de înger cu manã cereascã? Deîndatã i se va rãspunde cã din douãpricini, spune Sfântul Antim: Unapentru ca sã se curãþeascã de pãcatul celstrãmoºesc… ºi alta, ca un vas ales ceera prin venirea Duhului Sfânt ºi prinumbrirea Celui de Sus sã primeascã înpântecele ei pre Fiul ºi Cuvântul luiDumnezeu!

Ce trebuie sã facem noi? Iatã, din noucuvântul Sfântului Antim Ivireanul:Drept aceia darã trebuieºte ºi noi, cândvom intra în sfânta bisericã, sã necurãþim întâi de pãcatele noastre ºi decugetele cele viclene ºi apoi cucunoºtinþã întreagã sã ne facem vasealese, sã primim prin darul DuhuluiSfânt, cuvântul lui Dumnezeu îninimile noastre ºi aºa, cu acest mijloc,vom fi adevãraþi prãznuitori ai Intrãriiîn Bisericã a Maicii Domnului!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

CCCCiiiinnnneeee nnnnuuuu ffffããããcccceeeeaaaa ccccooooccccoooonnnniiii eeeerrrraaaa hhhhuuuullll iiii tttt ddddeeee ttttooooþþþþ iiii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

LLiittuurrggiiccãã

Cum trebuie sã binecuvânteze preotul întimp ce rosteºte: „Mântuieºte, Dumnezeule,poporul Tãu”, dupã DumnezeiascaÎmpãrtãºanie: cu Sfântul Potir, cu mâna subSfântul Potir, în dreapta Sfântului Potir, saudupã ce Îl aºazã mai întâi pe Sfânta Masã?

Toate aceste moduri de binecuvântare poate sãle întâlneascã cineva astãzi în practica noastrãliturgicã. Cum a apãrut aceastã varietate ºi caredintre toate aceste moduri este cel mai corect?Este o întrebare destul de grea, pentru cã tradiþiaacestui moment al Dumnezeieºtii Liturghii esteconfuzã.

Rostirea acesteiformule în cultulliturgic

Binecuvântarea poporului dupãDumnezeieasca Împãrtãºire, la cuvintele:„Mântuieºte, Dumnezeule, poporul Tãu”, sau înorice alt mod nu se întâlneºte în vechile Liturghiiale Constituþiilor apostolice, a Sfântului Iacob ºi aEvanghelistului Marcu. Acesta este un indiciu cãnu exista la început nici în Liturghiile bizantineale Sfântului Vasile cel Mare, ale Sfântului IoanGurã de Aur ºi a Darurilor mai înainte sfinþite.Într-adevãr, în Codul Barberin 336, din secoleleVIII-IX ºi în manuscrisele vechi, binecuvântareanu se întâlneºte. În vechea „Rânduialã aDumnezeieºtii Liturghii”, a Codicelui Atena 662,din secolele XII-XIII, în Rânduiala DumnezeieºtiiLiturghii a lui Filotei (Codicele Pantelimon 6277-770, secolul al XIV-lea) ºi în destule manuscriserelativ vechi se gãseºte formula: „Mântuieºte,Dumnezeule, poporul Tãu”, dar se rosteºte „întainã”, sau „pentru sine” de cãtre preot. Doar înmanuscrisele ulterioare din secolul al XVI-lea ºi

urmãtoarele, „formula de binecuvântare serosteºte cu glas tare”. Aºa s-a impus cudesãvârºire. Comentatorii sfinþi ai DumnezeieºtiiLiturghii cunosc binecuvântarea ºi expresia care oînsoþeºte, dar nu ne spun dacã se rostea „cu glasmare” sau „în tãcere”. O pomeneºte TeodorStuditul în Tâlcuirea Dumnezeieºtii Liturghii aDarurilor mai înainte sfinþite, Nicolae Cabasila înTâlcuirea Dumnezeieºtii Liturghii („Apoiîmpãrtãºindu-se cu Tainele, preotul se roagãpentru mântuire ºi binecuvântare de laDumnezeu. ªi care este rugãciunea?„Mântuieºte, Dumnezeule, poporul Tãu” 40,1) ºiSimeon al Tesalonicului („ªi astfel, arhiereul,rugându-se pentru moºtenirea lui Dumnezeu ºipentru poporul moºtenitor” - Erminia 100 „dupãaceea dã binecuvântare poporului, ca de laMântuitorul lui, ºi ierarhul ureazã tuturormântuire”: Dialoguri, cap. 99).

Însoþirea formulei cubinecuvântare

Rânduielile, manuscrisele ºi comentatoriiDumnezeieºtii Liturghii vorbesc întotdeaunadespre binecuvântarea care însoþea formula:„Mântuieºte, Dumnezeule, poporul Tãu”. Eifolosesc expresii caracteristice precum:„binecuvânteazã (sau binecuvântând) poporul”,„pecetluieºte (sau pecetluind) poporul”,„însemneazã cu semnul Crucii poporul”,„pecetluieºte pe toþi”, „dã binecuvântare”(Simeon) sau „face semnul Dumnezeiesc alCrucii” (Studitul). Cum se dãdea însãbinecuvântarea, cu Sfântul Potir sau cu mâna?Prima variantã este exclusã ºi din raþiuni teologiceºi din indiciile manuscriselor. Tradiþia liturgicã aBisericii Ortodoxe nu cunoaºte binecuvântarea cuSfintele Taine. În timp ce credinþa în prefacerea

Sfintelor Daruri în Trupul ºi Sângele lui Hristos ºiîn prezenþa realã a lui Hristos sub felurileeuharistice sfinþite, ºi în timp ce cinstea ºiînchinãciunea culticã este atribuitã Acestora ca luiHristos însuºi, niciodatã Dumnezeiasca Euharistienu este deviatã de la scopul ei, care este unulsingur: împãrtãºirea credincioºilor cu Trupul ºiSângele lui Hristos. Mitrofan Critopulos, în

Mãrturisirea sa de credinþã, referindu-se laexagerãrile Bisericii latine, consemneazã în modcaracteristic: „Nu ni se dã nouã aceastã SfântãTainã ca sã fie purtatã prin pieþe, ci spreîmpãrtãºire cu evlavie, conform cuvintelorîmpãrãteºti” (cap IX). Indiciile manuscriselorexclud binecuvântarea cu Sfântul Potir, pentru cãîn acel moment Sfântul Potir este þinut de diacon,când credincioºii n-au venit la SfântaÎmpãrtãºanie („în timp ce binecuvânteazãpoporul, diaconul þine Sfântul Potir”) sau deja afost aºezat pe Sfânta Masã. Urmãtoareprescripþiilor de mai sus ale manuscriselor sunt ºiediþiile mai noi care precizeazã cã binecuvântarease dã prin mâna preotului, în timp ce diaconul þine

Sfântul Potir, sau o dã dupã aºezarea Potirului peSfânta Masã (vezi, de pildã, Liturghierul, Ed.Diaconiei Apostolice, 1968; Ierotelesticonul,Atena, 1948 etc.). Toate prescripþiile de mai suspresupun sãvârºirea Dumnezeieºtii Liturghii cuparticiparea diaconului.

Sãvârºirea Dumnezeieºtii Liturghii însã de unsingur preot, care s-a generalizat în timpulstãpânirii turceºti, urma sã provoace dificultãþitehnice, care aveau drept urmare nãscocireadiferitelor rezolvãri practice, deoarece nu exista oprevedere respectivã din partea vechilorprescripþii. Preotul þine acum Sfântul Potir, fie cãcredincioºii se apropiau de Sfânta Împãrtãºanie,fie cã nu. Pe de altã parte, apropierea poporului deSfintele Taine, fiind tot mai rarã, a impus, deasemenea, mutarea Împãrtãºaniei la sfârºitulDumnezeieºtii Liturghii. Astfel, „Mântuieºte,Dumnezeule, poporul Tãu” s-a apropiat atât demult de „Cu fricã de Dumnezeu”, încât a ajuns cao unicã formulã. Era mai practic ca preotul sã nuaºeze Sfântul Potir pe Sfânta Masã ºi sã nu seîntoarcã iarãºi pentru binecuvântare, ca sã evite odublã miºcare. Atunci þinea cu mâna stângãSfântul Potir, ºi cu dreapta binecuvânta, saualãturi, sau sub Sfântul Potir, probabil din evlaviepentru acesta. Binecuvântarea cu Sfântul Potirapare mult mai târziu.Deci, sã recapitulãm:

a) când preotul slujeºte cu diacon, cel maicorect este, aºa cum aratã tradiþia, ca diaconul sãþinã Potirul ºi preotul sã binecuvânteze cu mâna,dacã nu existã credincioºi care sã se apropie deSfânta Împãrtãºanie.

b) dacã existã credincioºi care se apropie deSfânta Împãrtãºanie, sau dacã preotul slujeºtesingur, cel mai corect este sã aºeze Sfântul Potirpe Sfânta Masã ºi sã se întoarcã ºi sãbinecuvânteze cu mâna poporul, sau mai simplu,sã binecuvânteze cu mâna jos sau în dreaptaSfântului Potir, dupã tradiþia localã.

Binecuvântarea, prin miºcarea cruciºã aSfântului Potir trebuie evitatã cu desãvârºire,pentru pricinile pe care le-am amintit mai sus(apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice,vol. III, p. 79-82).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

„„MMâânnttuuiieeººttee,, DDuummnneezzeeuullee,,ppooppoorruull TTããuu......””

Existã printre noi concepþia cã omul ajuns într-o poziþiesocialã favorabilã îºi modificã comportamentul în rãu. Adesea seîntâmplã astfel fie din pricina unui caracter urât, fie din pricinaneputinþei de a vedea relativitatea lucrurilor lumii, fie din pricinacelor cu care persoana respectivã vine în contact.

Trãind în lume ne asumãm idealurile ei, iar printre cele maiînalte idealuri ale lumii se regãseºte o funcþie respectabilã ºiprofitabilã. Când vieþuieºti doar ’’întru imediat ºi pentrusecuritate’’, aºa cum caracteriza Lucian Blaga vieþuirea animalã,atunci toate eforturile tale zilnice se îndreaptã spre a-þiîmbunãtãþi situaþia materialã ºi a-þipune la adãpost slujba, casa ºi toatecâte mai ai. Imediatul nostru estehrana, iar securitatea noastrã esteconservarea proprietãþilor de orice tip.Îngustarea în acest fel a omului cefusese plasat în existenþa ’’întru misterºi pentru revelare’’, cum numeºteacelaºi gânditor modul specific umande a fi, are drept consecinþã neputinþade a mai duce înainte viaþa la care elînsuºi s-a coborât, cãci îi devine denetrãit. ’’Misterul’’ce guverneazãmodul de a fi al omului constã în

problema pe care i-o pune lui lumea ºi lucrurile ei, pentruînceput prin simplul fapt al fiinþãrii; pentru om tot ce existãascunde un dincolo care Este ºi care face sã fie ºi care face sãpersiste; lucrurile sunt manifestãri vãzute a ceva ce rãmânetainic în spatele lor, iar acest mister cheamã omul la cunoaºtereaºi vederea celor ce nu se vãd, la revelarea pe care însãºi lumea oface celui care contemplã. Iar contemplaþia nu rupe omul deviaþa realã, ci îi apropie realitatea. Însã alipindu-se de faþamanifestã a lumii ºi dorind sã nu se mai ’’complice’’, omul sevede punându-ºi calitãþile de om, precum inteligenþa ºi voinþa, în

slujba unor scopuri ne-vrednice de el sauinsuficiente pentru rostul cucare i-au fost sãdite.

Dintr-o astfel de poziþiee greu sã rãmâi omcumsecade, cu atât mai multsã sporeºti în virtute. Cândai dobândit statutul social învirtutea cãruia alþii þi sesupun, e greu sã nu te facimândru ºi sã nu telãcomeºti, sã nudispreþuieºti ºi sã nu

disimulezi. Însã e ºi mai greu când ai de-a face cu oamenilinguºitori care, cum ai primit postul ºi-au ºi schimbat pãrereadespre tine ºi le pare cã te-ai îngâmfat, sau cã le vorbeºti de sus,sau pe un ton care nu le picã bine ºi-ºi fac astfel subiect de bârfãºi obiect de duºmãnie; sau se întâmplã sã dai de oameni care tecred un zeu ºi se sfiesc chiar sã-þi vorbeascã ºi au emoþii când îþistau înainte. Toate pentru cã am pierdut din vedere rosturilelucrurilor, pentru cã dãm valoare nelimitatã unor lucruri limitate,pentru cã ne legãm de cele ce trec ca ºi când n-ar trece niciodatã,pentru cã am pierdut discernãmântul, pentru cã suntem prea înlume. ªi lumea devine chinuitoare cãci nici ea nu ºtie de ce facece face, nici încotro merge, dar merge; lumea nu stã pe gânduri,nu stã-n loc sã-l aºtepte pe cel neputincios; se poate ºi fãrã el.Organizarea socialã are o viaþã haoticã, în care tiranul eîndreptãþit sã fie tiranic, iar supusul e îndreptãþit sã fie slugarniccu resentimente. Dar nu e asta lumea creºtinã. ªi poate nici nu-ºi propune sã fie astfel, cãci e demodat. E demodat pentru cã dãun rost, iar noi ne-am învãþat sã fim cam fãrã rost. Ierarhia seumanizeazã iar haosul vieþii sociale se rânduieºte doar când seinfiltreazã în ea gândirea creºtinã, adicã gândirea ’’pe dos’’ faþãde lume. ªi aceasta este dupã exemplul: Niciodatã nu ne-amarãtat cu cuvinte linguºitoare, dupã cum ºtiþi, nici cu ascunseporniri de lãcomie. Dumnezeu îmi este martor. Nici n-am cãutatslavã de la oameni, nici nici de la alþii, deºi puteam sã fim cugreutate, ca apostoli ai lui Hristos. Noi însã am fost blânzi înmijlocul vostru, aºa precum o doicã îngrijeºte pe fiiisãi.(Epistola cãtre tesaloniceni a sf. Ap. Pavel, 2, 5) ºi mai multdecât atât, Eu pe toate le socotesc cã sunt pagubã, faþã deînãlþimea cunoaºterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentruCare m-am lipsit de toate ºi le privesc drept gunoaie, ca peHristos sã dobândesc.(Filipeni 3, 8)

Iuliana Gabriela POPA

„„CCaarree vvaa vvrreeaa ssãã ffiiee îînnttââii îînnttrree vvooii,,ssãã ffiiee ttuuttuurroorr sslluuggãã““

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

Cartea Numerii poate fi consideratã un micmanual de istorie iudaicã, ce cuprinde în sinelungul drum parcurs de poporul evreu din Egiptpânã în Canaan, prin pustiul Sinaiului. Deºiprimeazã relatãrile cu caracter istoric, totuºi,anumite capitole deþin o seamã de norme saureguli cu caracter religios ºi social, ce urmãresc orelaþionare intracomunitarã conformã cusfinþenia.

Chiar dacã accentul cade pe scopulstabilirii poporului în þara fãgãduinþei,importanþa ºi rolul familiei nu suntneglijate. Se pãstreazã în continuareorientarea patriarhalã a familiei, bãrbatulfiind atât ºeful sau capul în sens social, darºi în sens religios, aºa cum reiese dincelebrarea anumitor sãrbãtori, în carebãrbatul este cel care iniþiazã evenimentul(Numerii 7, 2). Acceptarea bãrbaþilor de altneam în comunitatea israelianã în acestmoment devine imposibilã, radicalizareaacesteia se datoreazã deselor lupte purtatede evrei cu alogenii (moabiþii, amaleciþii,heteii, canaaniþii etc.), definiþi dreptduºmani ai lui Israel (Numerii 25, 17).Femeia îºi pãstreazã statutul de supusã atâtfaþã de tatãl sãu, dar ºi faþã de viitorul soþ.De asemenea, ea poate sã fie atât fiicã dinfiii lui Israel, dar ºi de neam strãin, cuprevederea sã nu fi fost cãsãtoritã sauvãduvã (Numerii 31, 15-18).

În capitolul al V-lea al cãrþii Numerii sereaduce în prim plan problema adulterului,reglementându-se de aceastã datã suspiciunea,care trece din planul juridic, în cel religios-cultic.Dacã femeia nu era vãditã de martori cã apãcãtuit, iar bãrbatul o bãnuia cã a sãvârºitadulter, atunci ambii veneau înaintea preotului,aduceau jertfã ºi femeia era obligatã sã bea apa

cea amarã a blestemului (Numerii 5, 27): „Dupãce va bea apa cea amarã a blestemului, dacã ea vafi necuratã ºi dacã va fi înºelat pe bãrbatul sãu, seva umfla pântecele ei ºi sânul ei va cãdea ºi va fifemeia aceea blestematã în poporul sãu. Iar dacãfemeia nu s-a spurcat, ci va fi curatã, nevãtãmatãva rãmâne ºi va naºte copii. Aceasta este

rânduiala pentru femeia bãnuitã, care, fiindmãritatã, s-ar abate ºi s-ar spurca. Sau pentruomul, asupra cãruia ar cãdea duhul geloziei ºi arbãnui pe femeia sa. Atunci sã punã el pe femeieînaintea feþei Domnului ºi sã facã preotul cu eadupã legea aceasta. ªi va fi bãrbatul curat depãcat, iar femeia aceea îºi va purta pãcatul ei"(Numerii 5, 27-31).

O reglementare importantã apare în carteaNumerii în privinþa dreptului de proprietate alfiicei ca viitoare femeie, atunci când fetele luiSalfaad, unicele moºtenitoare ale tatãlui lor,merg înaintea lui Moise pentru a-ºi cere dreptulla moºtenire. În capitolele 27 ºi 36 estereglementat dreptul fiicei de a moºteni pãmânt de

la tatãl lor, dar ºi îngrãdirea acestora de ase cãsãtori cu bãrbaþi din alte seminþii:„Drept au grãit fetele lui Salfaad;dãruieºte-le ºi lor moºtenire între fraþiitatãlui lor ºi trece-le lor moºia tatãlui lor.Iar fiilor lui Israel sã le grãieºti ºi sã lespui: De va muri cineva, neavând fiu, sãdaþi partea lui fiicei lui.” (Numerii 27, 7-8),„Adevãrat grãieºte seminþia fiilor lui Iosif.Iatã ce porunceºte Domnul pentru fiicelelui Salfaad: Ele pot sã fie soþii ale aceloracare vor plãcea ochilor lor, numai sã fiesoþii în neamul seminþiei tatãlui lor. Pentruca partea fiilor lui Israel sã nu treacã de lao seminþie la alta; cã fiecare din fiii luiIsrael trebuie sã fie legat de moºiaseminþiei pãrinþilor sãi. ªi orice fatã carestãpâneºte o parte de moºtenite în una dinseminþiile fiilor lui Israel sã fie soþia cuivadin neamul seminþiei tatãlui sãu, ca fiii luiIsrael sã moºteneascã fiecare parteapãrinþilor sãi, ªi sã nu treacã partea de la oseminþie la altã seminþie, cã fiecare dinseminþiile fiilor lui Israel trebuie sã fie

legatã de moºia sa” (Numerii 36, 6-9).Familia iudaicã în cartea Numerii pãstreazã

caracteristicile fireºti ale unui neam special, aflatpermanent în relaþie directã cu Dumnezeu, de lacare primesc prin revelaþie normele ce trebuie sãreglementeze relaþia dintre soþ ºi soþie, pãrinþi ºicopii.

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

FFFFaaaammmmiiiillll iiiiaaaa îîîînnnn ccccaaaarrrrtttteeeeaaaa NNNNuuuummmmeeeerrrriiii iiii

Doi pelerini mergeau pe drum. A izbucnitfurtuna. Vântul le biciuia feþele cu gheaþã ºile ºuiera lugubru pe la urechi. Înaintaufoarte greu, aplecaþi în faþã, ca sã nu-idãrâme vântul puternic, abia miºcându-ºipicioarele. Dacã nu ajungeau destul derepede la refugiu, mureau îngheþaþi. Cuinima cât un purice ºi orbiþi de viscol,pelerinii ajung lângã o râpã ºi aud, cu greu,strigãtele unui om, care cãzuse acolo. Cinevacerea ajutor.

– Acel om este sortit morþii! Sã ne grãbimca sã nu sfârºim ca el! a spus primul pelerin,continuându-ºi grãbit drumul.

Al doilea pelerin, plin de milã pentrusãrmanul acela, a coborât în râpã ºi l-a luatîn spate. Era greu omul, dar pelerinul a urcatpânã la drum. Efortul foarte mare, l-a fãcutsã se încãlzeascã ºi chiar sã transpire. Dincauza greutãþii ºi a efortului nu mai simþeafrigul.

La câþiva paºi de adãpost s-a împiedicat deceva. Era tovarãºul de drum, care îngheþase.Frigul îl ucisese?IIuubbii

rreeaa

aapprroo

aappeell

uuii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

a. Rãstimpul petrecut în Egipt. Date despremembrii familiei

Iosif a rãmas în Egipt împreunã cu fiii ºi fiicelelui, cu Nãscãtoarea de Dumnezeu ºi cu Hristos, timpde cinci ani. Dupã descoperirea îngerului s-a întorsla Nazaretul Galileii.

Iacob – fiul lui Iosif, a avut femeie timp de doiani. Dar murind aceasta, n-a mai avut alta apoi,rãmânând fãrã copii.

Iuda – fratele lui, a fãcut doi fii: Zoker ºi Iacob. Eusebiu de Cezareea în „Istoria bisericeascã”

spune despre aceºtia doi, cã s-au înfãþiºat înaintealui Domiþian, împãratul Romei ºi, pentru virtutea ºiînþelepciunea lor, au fãcut sã înceteze persecuþiacreºtinilor.

Iacob ºi Iuda s-au aºezat în numãrul celordoisprezece apostoli.

Iosi ºi Simeon ºi-au luat femei. Pe când le-a muritmama Salomeea, Iosi era prunc ne-nþãrcat ºi a fosthrãnit de Maria, fiica celeilalte Salomeea – veriºoaraNãscãtoarei de Dumnezeu.

Sobe – sora lor, fata lui Iosif, a rãmas împreunã cuNãscãtoarea de Dumnezeu tot timpul.

b. Portretul fizic al lui IisusÎncã de pe când Iisus avea doisprezece ani, uimid

pe cei din Templu cu înþelepciunea Lui, se arãta ºi

frumos la vedere, mai mult decât toþi fiii oamenilor(Psalmi 44,3).

Era înalt de ºase picioare, ochii de culoarea aluniiaurite, frumoºi, nas drept, pãr negru ºi lung, barbablondã ºi niciodatã briciul sau mânã de om nu s-a

ridicat asupra capului Sãu, afarã de a Maicii Sale,când era prunc.

ªi ajungând la treizeci de ani a fost botezat deIoan în Iordan.

c. Botezul lui IisusIoan era încã în pustie pe când avea treizeci ºi unu

de ani. La începutul anului, adicã în luna septembriei s-a fãcut descoperirea despre Botezul Domnului.Atunci a ieºit la Iordan propovãduind botezulpocãinþei, cu apã, dar nu ºi cu Duhul. Din popor,impresionaþi de viaþa sa, l-au urmat unii, între care ºiAndrei din Betsaida Galileii ºi Ioan din Zebeda.

Arhiereii iudeilor erau deja în disputã, unii zicândcã Ioan e Mesia, alþii cã nu e el. I-au trimis vorbã ºil-au întrebat. Iar el le-a zis: Nu sunt eu Hristosul,dar El vine dupã mine ºi stã deja în mijlocul vostru.

ªi pe când Ioan învãþa poporul la Betabara, avenit Iisus în pustia Iordanului ºi a rãmas acolopatruzeci de zile. Iar când L-a vãzut Ioan pe Iisusîntorcându-se ºi venind spre el, a zis: Iatã Mielul luiDumnezeu Care ridicã pãcatul lumii! (Ioan 1,29);cãci am vãzut Duhul Sfânt pogorându-se din cer ºirãmânând peste El ºi glas zicându-i: Acesta esteFiul Meu Cel iubit! (Matei 3,17). ªi mulþimile auvãzut botezul Domnului, a auzit ºi au rãmas uimite

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Viaþa Maicii Domnului de Epifanie Monahul

SSffâânnttaa ffaammiilliiee

Ales în ceata sfinþilor lui Dumnezeu, acesta s-a bucurat deo cinstire deosebitã printre credincioºii Bisericii OrtodoxeRomâne. La aceasta a contribuit ºi faptul cã moaºtele sale seaflã încã de la sfârºitul sec. al XV-lea în þara noastrã, lamãnãstirea Bistriþa, în judeþul Vâlcea.

Sfântul Grigorie s-a nãscut la Irinopolis, oraº în DecapoleaIsauriei Asiei mici, cãtre anii 780-790, dintr-o familieînstãritã. Tatãl sãu, Serghie, era înclinat cãtre plãceriletrupeºti, în schimb mama sa, Maria, fiind o femeie foarteevlavioasã. La vârsta de 8 ani Grigorie a fost dat la ºcoalã,dovedind dragoste faþã de învãþãtura ºi felul de viaþã almonahilor. revenind în sânul familiei, ducea o viaþã simplã,fãrã fast, deºi pãrinþii îl îndemnau la un alt fel de trai. Elfrecventa Biserica, citea Sfânta Scripturã ºi adesea se retrãgea

în locuri liniºtite unde stãruia în rugãciune cãtre Dumnezeu,pentru a-l face adevãrat slujitor al Sãu.

Ajuns la vârsta cãsãtoriei, pãrinþii i-au ales o tânãrã cu careintenþionau sã-l logodeascã pe Grigorie, dar acesta, împins deun imbold divin, hotãrãºte sã se lepede de lume, retrãgându-se în munþi. Întâlnind un episcop al Decapolei, Grigorie estesfãtuit sã meargã la o mãnãstire din apropierea Decapolei.Aici însã, egumenul, împreunã cu obºtea erau simpatizanþi aiiconoclasmului, ceea ce va face ca Grigorie sã sufere dinaceastã pricinã. Astfel, el se va refugia la un unchi al sãu dupãmamã, Simeon, egumen la o altã mãnãstire din jurulDecapolei, unde va rãmâne timp de 14 ani, nevoindu-se întrucele duhovniceºti, prin practicarea virtuþilor.

Râvnind însã la o viaþã desãvârºitã, va cere binecuvântaresã se retragã singur într-o peºterã pustie. Aici se va lupta cuduhurile necurate, biruind prin puterea rugãciunii, ºi cuajutorul harului ceresc. Astfel, dupã ce s-a curãþit de patimilesale, Sfântul Grigorie a fost îndemnat de un glas de Sus, ca sãpãrãseascã peºtera ºi sã meargã în lume, spre folosul sãu ºi alaltora. În acest fel, Sfântul va începe o serie de cãlãtorii. Vamerge prin Efes, Proconez, unde va binecuvânta casa unuisãrac cu cele necesare trupului, apoi va merge la Histopolis,dupã care va ajunge la Tesalonic. Aici va sta câteva zile la omânãstire, dupã care îºi va continua cãlãtoria sa, ajungând laRoma, unde va sta trei luni, unde va vindeca un demonizat.Din smerenie, se va refugia la Siracuza Siciliei, unde se vaînchide într-un turn. ªi aici va vindeca doi îndrãciþi, o femeieºi un bãrbat.

De aici Sfântul va pleca la Hidros, unde va pãtimi dincauza iconoclaºtilor, dar este eliberat de episcopul locului.Plecând de aici, va trece printr-o regiune ocupatã de mauri,care vor sã-i ia viaþa Sfântului, însã, printr-o minunedumnezeiascã, mâna care dorea sã-l loveascã, paralizeazã, ºinumai la intervenþia Sfântului se înzdrãveneºte. puþin maideparte va vindeca pe alt demonizat, dupã care se reîntoarcela Tesalonic, stabilindu-se la mânãstirea Sfântul Mina. Aici,în scurtã vreme, Sfântul va deveni cunoscut prin puterea sa defi vãzãtor cu duhul. Dupã ce prezice moartea unui stâlpnic,însãrcineazã pe ieromonahul Teodul sã înºtiinþeze pepãrintele spiritual al Sfântului cã acesta va trece în curând lacele veºnice. Dupã ce va mai sãvârºi câteva minuni prinputerea Duhului Sfânt, s-a socotit cã Sfântul este vrednic de aprimi preoþia, acest lucru fiind dovedit ºi de virtuþile cu carese împodobise: înfrânarea, sãrãcia, rãbdarea, blândeþea,apãrarea dreptei-credinþe, pentru care Sfântul a avut o râvnã

deosebitã, mustrând ºi condamnând cu toatã vigoarea peereticii iconoclaºti.

Dar Dumnezeu îi dã Sfântului o boalã grea, ºi vesteadespre aceasta ajunge pânã la Constantinopol, unde se aflaînchis în temniþã Simeon, unchiul Sfântului, care pãtimea dincauza iconoclasmului. Vrând sã-ºi revadã nepotul, SfântulGrigorie va porni spre Constantinopol, unde îl va gãsi peunchiul sãu în stare de libertate. La 12 zile dupã sosirea sa laConstantinopol, Sfântul Grigorie va trece în cãmãrile cereºti,dupã cum prezisese, la data de 20 noiembrie 842.

Mormântul sãu va deveni repede un loc de pelerinaj,datoritã minunilor ce se sãvârºeau la el, astfel cã sfintele salemoaºte au fost dezgropate ºi puse într-o raclã, pentru a ficinstite dupã cuviinþã. Tradiþia spune cã ºi uleiul din candelade la moaºtele Sfântului avea putere tãmãduitoare. De altfel,nevoitorul lui Hristos a fost socotit ca sfânt încã din timpulvieþii sale, ºi recunoscut ca atare imediat dupã moartea sa.Moaºtele Sfântului au stat la mânãstirea din Constantinopolmult timp dupã moartea sa, probabil pânã în anul 1453, cândcapitala va cãdea sub turci. De aici, ele au fost luate de undemnitar, iar de la acesta, în 1498, banul Barbu Craiovescu le-a cumpãrat cu mare preþ ºi le-a aºezat în mânãstirea Bistriþa,ctitorie a sa, unde se aflã ºi astãzi. Aici, însuºi ctitorulmânãstirii se va cãlugãri, sub numele de Pahomie.

Racla de argint aurit în care se gãsesc moaºtele Sfântuluieste opera meºterilor din Braºov, ºi poartã o inscripþie dinanul 1656. Tot în cinstea Sfântului s-au fãcut numeroase daniimânãstirii, iar bisericile schitului Pãpuºa (judeþul Vâlcea) ºi amânãstirii Popânzãleºti (judeþul Dolj), poartã hramulSfântului Grigorie. O altã dovadã de cinstire o constituie ºitipãriturile închinate de cãtre români Sfântului: SlujbaSfântului Grigorie Decapolitul, compusã de Matei al Mirelor,Carte osebitã a Sfântului Grigorie Decapolitul, Râmnic,1753, cea mai completã ediþie, ce cuprinde slujba ce se face lahramul sãu, Paraclisul Sfântului Grigorie Decapolitul, copiatde schimonahul Paisie, zugravul mânãstirii Bistriþa.

Din toate cele relatate pânã aici reiese cu prisosinþãcinstirea deosebitã de care s-a bucurat Sfântul GrigorieDecapolitul în rândul drepmãritorilor creºtini de pretutindeni.Aceasta i-a inspirat pe imnografi sã-i închine slujbe, paracliseºi rugãciuni, încã de la trecerea sa la cele veºnice ºi pânã înzilele noastre. În mod deosebit, Sfântul Grigorie Decapolituls-a învrednicit de veneraþia credincioºilor din þara noastrã,care îl cinstesc ca pe unul dintre sfinþii români.

SSffâânnttuull GGrriiggoorriiee DDeeccaappoolliittuull(†20 noiembrie)

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

55

1. IntroducereTema aceasta socotim cã este foarte bine venitã oricând,

deoarece considerãm cã Sfânta Scripturã sau Biblia constituie bazaºi rãdãcina comunã a tuturor cultelor creºtine, dincolo dediferenþele doctrinare, canonice, liturgice ºi de tradiþii alefiecãreia!... Cunoaºtem, de asemenea, faptul cã tot Biblia împreunãcu rãdãcinile istorice alcãtuiesc punctul ºi baza de pornire adezbaterilor din cadrul dialogului ecumenic care ºi acesta þinteºtetot spre realizarea ºi refacerea unitãþii creºtine!...

Sfânta Scripturã sau Biblia este cartea cea mai reprezentativã aomenirii. Un mare predicator francez spunea cã „atunci cânddeschideþi Biblia ca o simplã carte nu puteþi rezista superioritãþiicaracterului ei ºi sã nu recunoºti momentul de istorie, de legisleþie,de moralã ºi de elocvenþã cel mai surprinzãtor care este sub cer!”Ea este o carte unitarã, deºi a fost scrisã în rãstimp de aproape 1600de ani, alcãtuitã fiind din 66 de cãrþi elaborate de aproximativ 40 deautori ºi cu toate cã ei au avut situaþii sociale diferite cum ar fi:împãraþi ºi robi, clerici ºi agricultori, bãrbaþi de stat ºi pãstori, cutoate cã ea cuprinde scrieri de diferite genuri cum ar fi: istorie,profeþii, epistole, legi sau învãþãturi moral-religioase,Sfânta Scripturã este pãtrunsã de acelaºi spirit fiind unexemplu unic de unitate organicã. Ideea mare ºideosebitã care dã unitate scripturii este taina mântuiriipersoanei în persoana Domnului ºi Mântuitoruluinostru Iisus Hristos, chiar dacã în Vechiul Testamentformularea sa literarã pare a fi acoperitã. În cadrulacestei mari idei Biblia pune probleme mari specifice,totdeauna, sufletului omenesc. Astfel, în ea se discutãdespre Dumnezeu ºi lume, despre om ºi viaþa saveºnicã, despre creaþie ºi cãderea omului în pãcat,despre femeie ºi bãrbat, pãrinþi ºi copii, urã ºi iubire,înþelepciunea umanã ºi tainele lumii acesteia ºi, maiales, a celei viitoare, despre rugãciune, jertfã, bucurieºi suferinþã. Ea cuprinde, de asemenea, idei de o înaltãvaloare eticã cum sunt: iubirea de aproapele, despredemnitatea umanã, despre realizarea unitãþii în IisusHristos ca „toþi sã fie una”, despre egalitatea tuturoroamenilor, solidaritate, toate acestea contribuind caaceastã carte sã fie a tuturor, din toate timpurile ºi dintoate locurile!...

Sfânta Scripturã are, în primul rând, un conþinutreligios unde se vorbeºte despre Dumnezeu ºi dragostea Sa pentrucare a creat lumea, o conduce ºi îi poartã de grijã; despre creaþiaomului ºi tragedia cãderii sale în pãcat ºi, îndeosebi, despremântuirea sa prin Domnul Iisus Hristos. Cu alte cuvinte, Bibliacuprinde istoria mântuirii neamului omenesc avându-l în centru peIisus Hristos – Mântuitorul. În prima parte – cea a VechiuluiTestament – este vorba de pregãtirea mântuirii, a realizãriiÎmpãrãþiei lui Dumnezeu, iar în partea a doua – cea a NouluiTestament – ne este înfãþiºatã realizarea ºi împlinirea aceasteiÎmpãrãþii, care începe chiar în aceastã viaþã ºi se desãvârºeºte înceruri. Toatã colecþia cãrþilor sfinte este o mãrturie ºi o mãrturisirea Lui Iisus Hristos ºi despre Iisus Hristos ºi a modului în care Elcautã desãvârºirea unitãþii ºi a mântuirii celor care L-au ales a le filor Învãþãtor ºi Pildã, Când Domnul nostru Iisus Hristos numeºteScripturile Vechiului Testament mãrturie despre Sine (Ioan V, 39,46) El înþelege nu numai profeþiile separate, ci toatã Scriptura ºiprin aceasta se recunoaºte pe Sine Însuºi ca fiind conþinut esenþial,miez al Scripturii.

Aºadar, Sfânta Scripturã este cartea de cãpãtâi a Creºtinismului.Aici creºtinul trebuie sã caute conþinutul necesar mântuirii sale.Prin lecturarea ei se înalþã cu sufletul cãtre Dumnezeu, se purificã,îºi gãseºte echilibrul întregii sale vieþi, dobândeºte mult spor ºifolos duhovnicesc cãci ea este cea mai autenticã hranã sufleteascãpentru cel ce o citeºte cu credinþã!... Sfânþii Pãrinþi care au vieþuitîn veacurile imediat urmãtoare Domnului Iisus Hristos ºi care autrãit, cu adevãrat, adevãrurile biblice, s-au identificat cu cele spuseîn Cartea Sfântã, ei dând mãrturie despre valoarea ºi folosuladevãrurilor scripturistice. Ei aratã ºi demonstreazã sublimitateaacestor învãþãturi soteriologice, îndemnându-i pe creºtini sã leciteascã ºi sã le aplice în propria lor viaþã. De pildã, Sfântul IoanDamaschin, rezumând gândirea patristicã, îndeamnã pe creºtini lacitirea Sfintei Scripturi, cãci prin ea „suntem îndreptaþi spre virtuteºi contemplaþie netulburatã. În ea gãsim îndemn spre orice fel de

virtute ºi îndepãrtare de la toatã rãutatea. Dacã suntem iubitori deînvãþãturã vom fi ºi cu mai multã învãþãturã, cãci prin ºtiinþa, prinosteneala ºi prin harul lui Dumnezu, se duc la bun sfârºit toate. Sãbatem, aºadar, la paradisul frumos al scripturii care mângâie inimanoastrã atunci când este întristatã, o potoleºte când este plinã demânie ºi o umple de bucurie veºnicã, urcând-o cãtre Fiul Unulnãscut ºi prin El la Tatãl Cel Luminãtor”. Urmându-i, în acestecondiþii, pe Sfinþii Pãrinþi, vom reveni la creºtinismul primar celscripturistic ºi patristic care era foarte consolidat în unitatea sa!...

2. Despre relevanþa Bibliei sau a Sfintei Scripturi în epocanoastrã, postmodernã

Ce este postmodernismul?În altã ordine de idei, ºtim cu toþii cã epoca în care trãim a fost

definitã ca o epocã a postmodernismului, în care teza de bazã esteaceea cã nu mai existã nici un adevãr absolut. Dupã cum spuneUmberto Eco, termenul „postmodernism” este, din pãcate, untermen aplicat astãzi la tot ceea ce se întâmplã sã-i placãvorbitorului. În mod obiºnuit, postmodernismul a fost definit înantitezã cu modernitatea. Din punct de vedere teoretic, se considerã

cã este un curent apãrut la mijlocul secolului al XX-lea, dinargumente sociologice ºi din dezbaterile privind „sfârºitulideologiilor”. Dar, în unele domenii (cum ar fi critica literarã),tocmai aceste idei au determinat o manierã mouã ºi foartesistematicã de gândire.

Definireapostmodernismului

Termenul „postmodernism” fiind un termen atât de complex, seîntâmplã foarte des sã fie folosit greºit. Din acest motiv propunemaici doar o definiþie de lucru, din punctul de vedere al creºtinuluicare încearcã sã înþeleagã dinamica societãþii: Postmodernismulafirmã cã tot ceea ce acceptãm ca adevãrat ºi chiar modul în careînþelegem adevãrul depind de comunitatea din care facem parte. Nuexistã adevãr absolut: mai degrabã, adevãrul este relativ laexperienþa comunitãþii din care facem parte. Totuºi,postmodernismul respinge anumite pãreri. Respinge în modabsolut existenþa unei surse a adevãrului, moralitãþii ºi coerenþeilogice în afara omului, considerat ca subiect al cunoaºterii. Înconsecinþã, postmodernismul neagã existenþa unui Dumnezeu, fieel creºtin, iudaic sau islamic.

Din punct de vedere istoric, tradiþia intelectualã creºtinã ºi-aexprimat credinþa (cu rare excepþii) cã universul, aflat subconducerea unei fiinþe supreme, este inteligibil. Totuºi, începândcu Renaºterea, aceastã încredere în inteligibilitatea lumii a fosterodatã în cultura europeanã. Postmodernismul, prin negareaoricãrui adevãr absolut sau oricãrei structuri ultime inteligibile arealitãþii, continuã aceastã erodare.

Despre postmodernism ºivalori

Deoarece postmodernismul neagã existenþa adevãrului obiectiv,

prima preocupare „ºtiinþificã” a teoreticienilor postmodernismuluia fost sã modifice radical obiectivele educaþiei.

Educaþia în epoca postmodernã trebuie sã-i ajute pe oameni sã„construiascã” în mintea lor toatã cunoaºterea. Cunoaºterea, ideileºi limbajul sunt create de oameni, nu fiindcã sunt „adevãrate”, cimai degrabã pentru cã sunt folositoare. De fapt, susþinãtoriipostmodernismului sperã sã le inducã ucenicilor lor un set de valoribine definit, ºi anume: strãdania pentru diversitate: pãstrândvalorile existente, subiectul trebuie sã guste ºi modul de viaþã alfiecãrei subculturi din societatea noastrã; egalitatea: în concepþiapostmodernistã, egalitatea se exprimã în termeni de relaþii deputere; toleranþã ºi libertate: toleranþa are un nou înþeles: sã nu neginiciodatã ºi sã nu critici grupurile oprimate, sã nu pretinzi cã deþiiadevãrul obiectiv. Trebuie sã susþii libertatea culturilor ºicomunitãþilor de a se exprima singure; importanþa creativitãþii:stimularea ºi afirmarea creativitãþii subiectului sunt importante înconstruirea cunoaºterii ºi valorilor, mai ales dacã sunt încurajatediferite puncte de vedere; importanþa emoþiilor: afirmarea emoþiiloreste necesarã proporþional cu importanþa autoevaluãrii; importanþa

intuiþiei: intuiþia câºtigã în importanþã pemãsurã ce gândirea raþionalã ºi-a pierdutautoritatea ca mijloc de a aprecia ideile.

3. Despre Bisericãºi Sfânta Scripturãîn epocacontemporanã,postmodernãDespre provocãrilepostmodernismului

Din punctul de vedere al bisericilor,postmodernismul reprezintã un contextparticular în care ele trebuie sã rãspândeascãînvãþãturile biblice ºi scripturistice. Suntemnevoiþi sã spunem cã trãsãturile societãþilor

postmoderniste diferã de la un continent la altul (de exemplu,societatea postmodernã din America nu poate fi suprapusã exactpeste cea Europeanã), de la o zonã geograficã la alta (stilul de viaþãdin þãrile scandinave nu este acelaºi cu cel din þãrilemediteraneene) ºi poate chiar de la o þarã la alta (în funcþie detradiþii ºi de modelele pe care le respinge, implicit sau explicit).Existã, totuºi, niºte tendinþe generale pe care le urmeazã societãþile,chiar dacã postmodernismul susþine cã respinge orice tipar:oprejudecatã cu privire la adevãr: postmodernii sunt suspicioºi faþãde cei care susþin cã ºtiu adevãrul. Din punctul de vedere alpostmodernismului, adevãrul este ceva ce inventãm, nu ceea cedescoperim; legatã de aceastã prejudecatã apare ºi tendinþa lor de afi critici faþã de toate instituþiile (fie ele biserici, guverne, poliþiesau instituþii de educaþie) ºi supremaþia acordatã alegerii personale,manifestatã prin consumism („cumpãr, deci exist”) ºi în domeniulmoral (fiecare tinde sã aleagã ceea ce este bun pentru el, ºi nurecunoaºte dreptul altuia sã aibã o opinie despre aceasta);abundenþa exageratã a mass-media: mass-media modeleazãartificial „realitatea” pe care o putem împãrþi cu alþii. Oamenii suntbombardaþi cu multe informaþii nefolositoare ºi trebuie sã devinãspecialiºti în selectarea informaþiilor; „privatizarea” credinþeicreºtine: existã o distincþie între adevãrul public ºi adevãrulpersonal. Lumea adevãrului public este lumea ºtinþei ºi afacerilor,o lume de „fapte”. Problemele vitale - ca existenþa lui Dumnezeu,viaþa dupã moarte, distincþia dintre ceea ce este „corect” ºi ceea ceeste „greºit” – aparþin lumii adevãrului personal (sunt „credinþe”,„opinii”,”valori”, nu fapte). În consecinþã, vestea bunã a mântuiriia fost privatizatã („Dacã pentru tine este bun creºtinismul, foartebine pentru tine, dar nu mi-l bãga mie pe gât. Nu este pentrumine!”.

- va urma-Stelian GOMBOª

Despre valoarea ºi importanþa Sfintei Scripturi în viaþa duhovniceascã a creºtinului…

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Din august 1372, a fost ales Hariton caMitropolit al Þãrii Româneºti. Grec de neam, afost ieromonah la Mãnãstirea Cutlumuº de careîngrijindu-se cu sprijinul voievodului VlaicuVodã a devenit egumen, iar apoi protos alMuntelui Athos.

Prima menþiune documentarã despre Haritoneste din 1 octombrie 1364. Atunci „ieromonahulHariton al Cutlumuºului” semna într-un actgrecesc ca ieromonahul Dorotei ºi sinodia sa sãdea chilia Cofu cãlugãrilor de la Mãnãstireasârbeascã Hilandar din Muntele Athos.

Între 1364-1369 Hariton a venit în ÞaraRomâneascã, la Vlaicu Vodã, rugându-l „custãruinþã, ca pe temelia pusã de domnul ºi tatãldomniei mele (Nicolae Alexandru Basarab n.a.),la numita mãnãstire a Cutlumuºului” sã ridice omãnãstire, o trapezã ºi niºte chilii, sã leînconjure cu zid, sã le întãreascã cu turnuri ºi sãle dãruiascã moºii ºi vite „pentru traiul ºiuºurarea nevoilor fraþilor care locuiesc ºivor locui într-însa.”

Vlaicu Vodã a primit rugãmintea luiHariton de a suporta cheltuiala pentru a seîncheia lucrãrile de reconstrucþie alemãnãstirii. Din acest motiv, MãnãstireaCutlumuº, ctitoria domnilor munteniNicolae Alexandru ºi Vlaicu Vodã, estenumitã „Lavra Þãrii Româneºti” ºiMãnãstirea „Cutlumuº a lui Hariton.”

Astfel Hariton a devenit o persoanãbinecunoscutã la noi, unde, mai înainte dea fi ales mitropolit, cãlãtorise de ºapte ori,dupã cum menþioneazã în testamentulsãu.

A fost ales mitropolit al ÞãriiRomâneºti datoritã pregãtirii saleteologice, a bunelor legãturi cuvoievodul, boierii þãrii ºi credincioºiiÞãrii Româneºti ºi a calitãþilor sale de„…bãrbat înþelept ºi de bine fãcãtor, dintinereþe doritor de viaþã cãlugãreascã ºi cuchip sfânt împodobit … de la început a fostdestul de învãþat sã fie ascultãtor ºi sã se supuiebãrbaþilor sfinþi ºi fãcãtori de bine.”

În actul de numire i se acordau drepturiarhiereºti depline ºi titlul de „locþiitor alscaunului Amasiei”, care-l situa al XV-lea încadrul sinodului constantinopolitan.

Actul de numire a lui Hariton ca mitropolit alUngrovlahiei, emis de cãtre PatriarhiaEcumenicã, în august 1372, scris în slavoneºte, afost descoperit în arhiva Mãnãstirii Cutlumuº.

„<1372> August

Pe când mitropolitul Ungrovlahiei, acelIachint era încã viu, pentru cã poporul aceluiafiind mult ºi fãrã numãr, deci nu era de ajunsnumai un arhiereu pentru aºa de mult popor, casã poatã sã-l întãreascã în cele duhovniceºti ºisã-l pãzeascã pe drumul mântuirii, am socotitsmerenia noastrã ºi soborul nostru cel sfinþit ºidumnezeiesc al sfinþilor ºi atotcinstiþilorarhierei, sã aºezãm aici ºi pe un alt arhiereu ºisã-l trimitem acolo. Cerând aceasta ºi domnullocului aceluia, s-a împlinit aceasta ºi a fosthirotonisit sfinþitul mitropolit al unei pãrþi aUngrovlahiei, chir Antim, ca arhiereu pestejumãtate din toatã Ungrovlahia. ªi deoarecemitropolitul acela, chir Iachint, a plãtit datoriamorþii, a fost nevoie sã se aºeze altul în loculaceluia. A fost ales în aceastã demnitate de cãtresmerenia noastrã ºi de cãtre dumnezeiescul ºi

sfinþitul nostru sobor al sfinþilor ºi preacinstiþilorarhierei: al Iracliei, al Nicheii, al Vriei, alSidului, al Odriiului, al Sozopolului, al Ianinei,al Silivriei, al Tenedosului ºi al Varnei,preacinstitul ieromonah chir Hariton alCutlumuºului, pe care în locul acela alUngrovlahiei îl þin în laudã ºi cinste, nu numaimulþimea ºi cei ce s-au întâmplat a merge acolo,dar ºi domnul ºi vlastelinii acelui loc. Este unbãrbat înþelept ºi fãcãtor de bine, din tinereþerâvnind cãtre viaþa cãlugãreascã ºi astfelîmbrãcat în chip de sfânt. Deci de la început afost destul de învãþat sã fie ascultãtor ºi sã sesupuie bãrbaþilor sfinþi ºi fãcãtori de bine. Dupãaceia, a învãþat ºi a cârmui, ºi a fost orânduit deDumnezeu la aceasta, ca sã întemeiezeaºezãmânt ºi locaº de cãlugãri la sfântul MunteAthos ºi sã fie egumen într-însul. ªi mult s-astrãduit la aceasta ºi mãrindu-l ºi cu ziduri ºiînconjurându-l cu clãdiri ºi aºezãri într-însul ºi

cãlugãri, cu dãrnicia ºi cu strãduinþa ºi râvna lui,primind destulã bogãþie pentru ridicarea uneiasemenea mãnãstiri de la fiul meu, prea nobilulmarele Voievod ºi domn a toatã Ungrovlahia,care este ctitor al locaºului, sfãtuindu-l laaceasta chir Hariton ºi rugându-l ca sã-i fiectitor. De aceia ºi multã rãsplatã de la Dumnezeui-a fost mijlocitã ºi mare folos a dobândit pentrusufletul sãu, adunând mulþi cãlugãri ºi i-a învãþatca sã se roage ziua ºi noaptea pentru ctitorul lor.ªi a fost hirotonisit acesta de cãtre noi camitropolit al unei pãrþi a Ungrovlahiei, anume înacea jumãtate pe care a þinut-o Iachint, cacealaltã jumãtate sã aibã arhiereu pe acel maiînainte aºezat, chir Antim. Se cuvine dar ca acelce este numit acum, sfinþitul mitropolit al uneipãrþi a Ungrovlahiei, atotcinstitul frate ºi deDuhul Sfânt iubit ºi împreunã slujitor, fratelesmereniei noastre chir Hariton, sã primeascã ºisã stãpâneascã aceastã bisericã ºi sã înveþe peoamenii lui Dumnezeu purtând numele luiHristos ºi sã-i povãþuiascã ºi sã-i sfãtuiascã sprecele folositoare pentru suflet ºi mântuitoare. Sãaºeze deci anagnoºti, sã ridice ipodiaconi ºidiaconi ºi sã hirotoneascã preoþi, încã ºiepiscopi, cã ºi aceasta i s-a dat lui cu soborul decãtre smerenia noastrã, dupã o cuvenitã ºi foarteiscusitã cercetare ºi încercare, sã aºeze pãrinþiduhovniceºti ºi egumeni în cinstitele locaºuri deacolo ºi sfinþitele hramuri sã le sfinþeascã ºi sãfacã toate celelalte ce se cuvin adevãraþilor întâiierarhi, încã ºi sã ºeazã pe tronul sfinþit al acelei

biserici, fiind datori toþi cei ce se aflã acolo,clerici, sfinþi cãlugãri, stãpâni ºi toatã obºteacreºtinãtãþii, sã dea acea cinste ºi supunere ºirespect ºi sã-l asculte ºi sã i se supuie, ca unuipãstor, paznic ºi mijlocitor pentru sufletele lor,aºezat de Dumnezeu, fiindu-le lor cunoscut cãlauda ºi supunerea cãtre el se ridicã cãtresmerenia noastrã ºi de acolo se îndreaptã cãtreînsuºi Dumnezeu.

Acesta are ºi locul de Amasia, care de acumare drept de stare ºi ºedere în soborul sfinþit ºi lajudecatã. Pentru cã sfinþitul mitropolit alVidinului, alungat din biserica lui, a venit ºiºade într-un loc oarecare din Ungrovlahia ºi careºi marele Voievod, domnul de neam bun allocului aceluia, ca sã primeascã dar ºislobozenie de la smerenia noastrã, ca sãîmplineascã acolo oarecare slujbe arhiereºti, amsocotit smerenia noastrã împreunã cu soborul,ca, de vreme ce toatã Ungrovlahia este alcãtuitã

din douã pãrþi, iar fiecare arepe arhiereul sãu, în a cãruiparte se va întâmpla sã ºadã alVidinului, sã primeascã dar dela arhiereul cãruia îi este aceaparte, acel dar sã fie cât scoatesingur cel ce are enoria. ªi sãfie aceasta, pânã ce acesta, alVidinului este viu, dupã aceeasã se dea iarãºi acea parteadevãratului sãu arhiereu.Odatã cu aceasta, se întãreºteºi se dã mai înainte zisuluimitropolit al Ungrovlahiei ºilocul mai înainte numit alAmasiei, celui în Sfântul Duhiubit frate al smereniei noastreºi împreunã slujitor, precum ºidreptul de ºedere la soborul defaþã. Luna august, indictionulal zecelea. ªi iarãºi aceastãmãrturisesc eu în Donul nostru

Iisus Hristos, pe cine va alege Dumnezeu sã fiemitropolit în þara Ungrovlahiei, sã fie ctitor almãnãstirii Cotlomusu ºi sã ajute cu grijã, ca ºimine. Iar mãnãstirea sã fie datoare sã-l scrie peel în sfânta proscomidie, ca pe un ctitor ºi sã-icânte ca unui ctitor. Cine va strica aceastãscriere a mâinii noastre, sã-i fie rãzbunãtoaresfânta preobrajenie a Domnului nostru IisusHristos, cine va împlini aceasta, sã-l întãreascãpe el Domnul Dumnezeu aici ºi în veacu viitor.

Smerit mitropolit al Ungrovlahiei, Hariton”. Din scrisoarea patriarhului ecumenic Filotei ºi

a sinodului patriarhal vedem cã Hariton era þinut„în laudã ºi cinste, nu numai mulþimea ºi cei ces-au întâmplat a merge acolo, dar ºi domnul ºivlastelinii acelui loc.” Acest fapt este importantpentru cã denotã cã numirea a fost fãcutã deConstantinopol þinând cont de dorinþavoievodului de la Argeº ºi a poporuluidreptcredincios român. Între Marea Bisericã dinConstantinopol ºi Mitropolia Þãrii Româneºtilegãturile au fost de naturã canonicã,manifestate mai ales prin participarea ierarhilordin Ungrovlahia la diferite sinoade dinConstantinopol.

Noul mitropolit avea jurisdicþie pentru o partea Ungrovlahiei, „peste acea jumãtate pe care oþinuse chir Iachint”, având misiunea „sãprimeascã ºi sã stãpâneascã aceastã bisericã ºi sãînveþe pe oamenii lui Dumnezeu purtând numelelui Hristos ºi sã-i povãþuiascã ºi sã-i sfãtuiascãspre cele folositoare pentru suflet ºi mântuitoare.

Ierarhii Neamului Românesc

MMiittrrooppoolliittuull HHaarriittoonn aall ÞÞããrriiii RRoommâânneeººttii (1372-1381)

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

Sã aºeze deci anagnoºti, sã ridice ipodiaconi ºidiaconi ºi sã hirotoneascã preoþi, încã ºiepiscopi, cã ºi aceasta i s-a dat lui cu soborul decãtre smerenia noastrã, dupã o cuvenitã ºi foarteiscusitã cercetare ºi încercare, sã aºeze pãrinþiduhovniceºti ºi egumeni în cinstitele locaºuri deacolo ºi sfinþitele hramuri sã le sfinþeascã ºi sãfacã toate celelalte ce se cuvin adevãraþilor întâiierarhi…”

Mitropolitul Daniil al Vidinului, refugiat înÞara Româneascã, beneficia de îngãduinþa de asta în Ungrovlahia ºi a sãvârºi cele arhiereºtiaici: „…sã primeascã dar de la arhiereul cãruia îieste acea parte, acel dar sã fie cât scoate singurcel ce are enoria. ªi sã fie aceasta, pânã ceacesta, al Vidinului este viu, dupã aceea sã sedea iarãºi acea parte adevãratului sãu arhiereu.”Dupã cum vedem îngãduinþa se aplicã doarpersoanei Mitropolitului Daniil nu ºieventualilor urmaºi ai sãi.

Hirotonit la Constantinopol, MitropolitulHariton al Ungrovlahiei a venit în ÞaraRomâneascã sãvârºind cele menþionate în act ºitotodatã fiind ºi „protos” al Sfântului Munte. Nuavem ºtiri despre Hariton pânã în iulie 1378,când împãratul Ioan V Paleologul l-a rânduit peMihail Astràs Synadenos þi pe „Prea SfinþitulMitropolit al Ungrovlahiei ºi Preacinstit protosal Sfântului Munte” sã facã o cercetare înlegãturã cu o moarã disputatã de mãnãstirileZograf ºi Hilandar.

Tot în iulie 1378, suferind de ciumã, afãcut a treia diatã în legãturã cuMãnãstirea Cutlumuº. În diata semnatã demai mulþi egumeni aghioriþi, „smeritulmitropolit al Ungrovlahiei, Haritonpreacinstit ºi þinând locul celui din Amasiaºi protul Sfântului Munte Athos …, avândmintea întreagã ºi sãnãtoasã … ºi limbaneºovãelnicã la grãit, dar temându-se delovitura nãpraznicã a morþii ºi avândtrupul bolnav ºi încercat în chip preadureros de molima de ciumã care bântuieacum” a rânduit cele de dupã moartea sa.Din document vedem truda pentruridicarea Mãnãstirii Cutlumuº pentru carea fost de ºapte ori la Vlaicu Vodã ºi lasoþia sa, doamna Ana, care l-au ajutat cucele necesare pentru refacerea mãnãstirii.Hariton era un împlinitor al Evanghelieilui Hristos cãci a rãscumpãrat pe uniicreºtini cãzuþi în mâinile turcilor ºi chiardin postura de protos ºi de arhiereu n-a „uitatîntâiul sãu fel de viaþã, ci a vegheat asuprasãrãciei sale obiºnuite”, aºa încât dupã el nu arãmas nicio avere care sã ispiteascã pe cineva.Engolpionul sãu hotãrãºte sã fie dat patriarhuluiecumenic, iar „veºmintele de schimb” sã fievândute de mãnãstire pentru rãscumpãrareacelor robiþi de agareni. Rugãmintea pentrucãlugãri era sã-i facã dupã moarte SfântaLiturghie timp de 40 de zile, sã-ºi aleagãegumen în locul lui dupã diata de faþã ºi-iîndeamnã la trãirea în sãrãcie.

În septembrie 1378 pe o hotãrâre privindgâlceava mãnãstirilor Zograf ºi Hilandar pe omoarã, semneazã primul „† Al Ungrovlahiei ºiProtos Hariton.”

Între septembrie 1378 ºi iunie 1380 a fost laConstantinopol unde a participat la o judecatãdin timpul patriarhului ecumenic Nil (1380-1388), semnând „Chir Hariton al Ungrovlahiei”.

„Chir Hariton al Ungrovlahiei ºi chir Antimal Ungrovlahiei” sunt amintiþi la sinodul din1379-1380 în cadrul cãruia mitropolitul deIconion a fost excomunicat. Semnau înainteamitropoliþilor de Varna, Kernitza, al Kievului ºiRusiei Mari, Derkos.

„Cei doi ai Ungrovlahiei” sunt menþionaþi ºiîn actul sinodal din iunie 1380 prin care seconfirmã din nou decizia imperialã prin careepiscopatul de Kernitza fusese ridicat la rang demitropolie. În iunie 1380 este menþionat unsingur arhiereu al Ungrovlahiei la sinodul careliniºteºte controversele iscate în biserica Rusieiºi numeºte pe ieromonahul Pimen mitropolit al

Kievului ºi al Rusiei Mari. În iunie 1380 esteamintit „chir Hariton al Ungrovlahiei, precum ºicu celãlalt al Ungrovlahiei, chir Antim” la un altreilea sinod þinut în acea lunã prin care Matei,episcop de Poemaninon este transferat „înaceastã preasfântã mitropolie de Adrianopol.”

În martie 1381 este menþionat la ºedinþeleunui sinod care „a transferat [arhiereul] deKernitza în preasfânta mitropolie a Ianninei,fãcând totodatã cunoscut ºi hotãrând întruSfântul Duh ca preasfânta bisericã de Kernitzasã se afle din nou cu întreaga ei enorie însubordinea preasfintei biserici de la Patras ceaVeche, ca ºi mai înainte …” un singur ierarh„cel al Ungrovlahiei”. Nu ºtim dacã este vorbade Hariton sau Antim.

La urmãtorul sinod, din mai 1381, semneazãdupã „smeritul mitropolit de Amasia,hypertimos ºi proedros de Medeia, Mihail,” doar„smeritul mitropolit al Ungrovlahiei, Antim”Probabil Hariton era bolnav sau trecuse laDomnul. Nu mai avem ºtiri ulterioare.

Mitropolitul Hariton a purtat mereu grijaMãnãstirii Cutlumuº, aºa cum rezultã dintestamentul întocmit în iulie 1378, cerând iertarecelor cãrora le-a pricinuit oarecare neplãceri,iertându-i, la rândul sãu, pe cei cãrora le-a „dato piatrã de scandalã… ºi m-am scandalizat”. Semai pãstreazã la biblioteca Mãnãstirii Cutlumuºmanuscrise cu semnãtura sa. Totodatã a strânslegãturile dintre vieþuitorii din Muntele Athos ºi

voievozii români, ctitori de aºezãmintemonahale. Pentru cãlugãrii români stabiliþi laCultumulº, la rugãmintea lui Vladislav, Haritona acceptat pânã la urmã sã pãrãseascã „caleachinovniceascã” ºi sã aplice regulile de viaþã alecelorlalte mãnãstiri atonite.

Vladislav I, de comun acord cu mitropolitulHariton, a ctitorit la Mãnãstirea Cutlumuº, onouã bisericã, cu ziduri de incintã cu turnuri, cutrapezã ºi chilii ºi a înzestrat-o cu moºii ºi vite.Daniile aveau menirea, dupã cum menþiona înactul din 1369, sã întãreascã viaþa monahalã careera foarte strictã, fiecare cãlugãr având „… osingurã masã, o singurã pâine, un singur vin”.Prin aceasta avea credinþã curatã cã Dumnezeu îlpomeneºte pe el ºi pe pãrinþii sãi români ºi leiartã pãcatele în viaþa viitoare. Totodatã, avea învedere ºi aspecte politice: „ … se cuvine ca ºidomnia mea sã facã cum au fãcut ºi alþi domni,anume sârbii, bulgarii, ruºii ºi ivirenii…”Asemenea rudei sale, Alexandru al Bulgariei, aasigurat monahilor români loc de cinste pentrurugãciune ºi vieþuire în cadrul MãnãstiriiCutlumuº.

Ca mitropolit al Ungrovlahiei ºi-a pãstratdemnitatea de egumen al Mãnãstirii Cutlumuº ºiprotos al Muntelui Athos. Ca ºi înaintaºul sãu,Iachint, a propovãduit adevãrul Evangheliei, afãcut numeroase hirotonii, sfinþiri de biserici, asprijinit viaþa monahalã ºi cultura bisericeascã, afost implicat în educaþia vlãstarelor domneºti ºiboiereºti. Mãnãstirea sa a fost în continuaresprijinitã de Vladislav I dupã propria-i mãrturie:„ … am alergat la preaevlaviosul ºi nobilul

domn al Ungrovlahiei, chir Ioan Vladislavvoievod ºi amintindu-i cã domnul de fericitãpomenire al Ungrovlahiei, tatãl sãu, chirNicolae, a contribuit cu o sumã importantã laconstruirea ºi înãlþarea turnului celui mare…”

Fiind iubitor al vieþii monahale, este posibil sãse fi retras la Mãnãstirea Cutlumuº unde, înrugãciune ºi nevoinþã, a trecut la cele veºnice,fiind probabil îngropat în ctitoria sa din SfântulMunte.

Ca ºi înaintaºul sãu în scaunul mitropolitan alÞãrii Româneºti – Iachint – numele celui de-aldoilea mitropolit este trecut doar în pomelnicelemãnãstirii Tismana ºi a schitului Topolniþa.

Preot Daniel GLIGORE

Bibliografie1. Bodogae, T., Ajutoarele româneºti la

Sfântul Munte Athos, Sibiu, 19412. Documente privind Istoria românilor

(D.I.R.), B. Þara Româneascã, vol. I, veac XIII-XV, (1247-1500), Editura Academiei,Bucureºti, 1953

3. Elian, Alexandru, Legãturile MitropolieiUngrovlahiei cu Patriarhia de Constantinopol ºicu celelalte Biserici ortodoxe (De la întemeiere

pânã la 1800) în „Bizanþul,Biserica ºi cultura româneascã”,Editura Trinitas, Iaºi, 2003

4. Fontes Historiae Daco-Romanae/Izvoarele istorieiromânilor, vol. IV, Scriptores etActa Imperii Byzantini,saeculorum IV-XV Scriitori ºiacte bizantine sec. IV-XV,editori: Haralambie Mihãescu,Radu Lãzãrescu, Nicolae ªerbanTanaºoca, Tudor Teoteoi, Edit.Academiei Române, Bucureºti,1982

5. Giurescu, C. C., ÎntemeiereaMitropoliei Ungrovlahiei, înB.O.R., nr. 7-10, iulie-octombrie1959

6. Giurescu, D. C., ÞaraRomâneascã în secolele XIV-XV,Editura ªtiinþificã, Bucureºti,

19737. Gr. Nandriº, Documente româneºti în

limba slavã din mãnãstirile Muntelui Athos,1372-1658, Bucureºti, 1937

8. Hurmuzaki-Iorga, Documente privitoarela Istoria Românilor, Volumul XIV al Colecþiei„Hurmuzaki”, Documente greceºti privitoare laIstoria Românilor publicate dupã originale,copiile Academiei Române ºi tipãrituri de N.Iorga, Partea I 1320-1716, Bucureºti, LibrãriileSocec&Co., C. Sfetea, Pavel Suru, Leipzig: OttoHarrassowitz – Viena: Gerold&Co., 1915

9. Nandriº, Gr., Un document privitor laîmpãrþirea Mitropoliei Þãrii Româneºti, 1372(1373), în „Închinare lui Niculae Iorga”, Cluj,1931

10. Nicolae, St., Pãstorirea MitropolituluiPrimat al Ungrovlahiei Hariton, 1373-1381,Craiova, 1932

11. Sacerdoþeanu, A., Ctitorii mãnãstiriiCutlumuº, în B.O.R., LIII (1935)

12. Sacerdoþeanu, A., Despre mitropolitulHariton al Ungrovlahiei (1372-1380), Bucureºti,1936

13. ªerbãnescu, N., MitropoliþiiUngrovlahiei, în „Istoria Mitropoliei ÞãriiRomâneºti. Studii publicate în anul 1959, laîmplinirea a 600 de ani de existenþã”, MirceaPãcurariu (îngrijitor de ediþie), Editura Trinitas,Bucureºti, 2010

Viaþa ºi traiul Sfinþiei Sale pãrintelui nostruNifon, patriarhul Þaringradului, ed. IosifNaniescu, Constantin Erbiceanu, Bucureºti,1888

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

OrtosintezeOrtosinteze

Resfinþirea bisericiidin parohiaMorãreºti

Dupã 76 de ani de la ultima resfinþire,biserica din Morãreºti îmbracã din nouhaine de sãrbãtoare, fiind astfel rãsplãtiteeforturile enoriaºilor depuse în ultimii 26de ani.

Marþi, 8 noiembrie, în ziua de cinstire aSfinþilor Arhangheli Mihail ºi Gavriil,parohia Morãreºti, a îmbrãcat haine desãrbãtoare. Înaltpreasfinþitul PãrinteCalinic, împreunã cu un sobor de preoþi ºidiaconi, a oficiat slujba de resfinþire abisericii închinatã Sfintei CuvioaseParascheva, construitã pe frumoasa vale arâului Topolog. Dupã slujba de resfinþire,credincioºii au participat la SfântaLiturghie oficiatã în bisericã.

Cu aceastã ocazie, Chiriarhul EparhieiArgeºului ºi Muscelului a adresat un cuvântde învãþãturã sutelor de credincioºi prezenþila eveniment, în care a mulþumit enoriaºilordin parohia Morãreºti pentru eforturiledepuse alãturi de pãrintele paroh NicolaeCioboatã.

Biserica din Morãreºti a fost terminatãîn anul 1889 de enoriaºii satului coordonaþide pãrintele Gheorghe Dobriniescu. A fostsfinþitã de Preasfinþitul Pãrinte Ghenadie alII-lea, în timpul Majestãþii Sale, regeleCarol I.

Construcþia a fost ridicatã pe un teren însuprafaþã de 2500 mp, cedat parohiei de Ilie

Puiu, un enoriaº al satului. Acesta la rândulsãu a primit 1 ha pãmânt arabil dinproprietatea parohiei.Prima reparaþiecapitalã s-a fãcut în anul 1910 când bisericaa fost legatã cu ºinã de fier. În timulprimului rãzboi mondial, în anul 1916biserica a fost ocupatã de germani care autransformat interiorul acesteia în grajdpentru cai. Toate icoanele ºi obiectele devaloare din patrimoniul bisericii au fostdistruse. În anul 1924, pãrintele DumitruBeºtea a reuºit împreunã cu sãtenii sãrepare acoperiºul bisericii. Între anii 1934-1935 au fost efecuate lucrãri de subzidirecoordonate de inginerul Nicolae BrancuTãtunescu. În aceastã perioadã a fost închisamvonul bisericii aºa cum se prezintãastãzi. De asemenea pictura din interior afost restauratã de pictorul GheorgheZafiescu, din localitatea Costeºti Vâlsan. Afost resfinþitã în anul 1935 de PreasfinþitulNichita Duma, preot fiind ConstantinStângescu.

Dupã instalarea în parohie a pãrinteluiNicolae Ciobotea, în anul 1985, au fostexecutate în etape succesive mai multelucrãri, cea mai importantã fiind restaurareapicturii din interiorul bisericii. Toateacestea s-au executat sub binecuvântareaÎnaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic ºi subdirecta coordonare a sectorului Economic ºiConstrucþii, coordonat de Pãrintele Arhid.Caliopie Ichim. Pentru toate eforturiledepuse în aceºti ani, pãrintele NicolaeCioboatã a primit distincþia de iconomstavrofor.

Biroul de presã al ArhiepiscopieiArgeºului ºi Muscelului

În duminica a 25-a dupã Rusalii, ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Calinic, împreunã cu un sobor de preoþi ºi diaconi,a oficiat slujba de sfinþire a paraclisului din demisolul noiibisericii care se construieºte în parohia „IzvorulTãmãduirii“ - Expo-Parc, aflatã în cartierul Ceair dinmunicipiul Piteºti.

Cu aceastã ocazie, în timpul Sfintei Liturghii,oficiatã pe o scenã special amenajatã deasuprademisolului, Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºiMuscelului a adresat credincioºilor prezenþi laeveniment un cuvânt de învãþãturã, amintind deprogresele fãcute de parohie din anul 2009 ºi pânã înprezent. De asemenea, Înaltpreasfinþia sa a hotãrât caparaclisul sfinþit duminicã sã poarte cel de-al doileahram închinat Sfântului Ioan Gurã de Aur, cel careeste cinstit în ziua de 13 noiembrie.

Noua bisericã cu hramul „Izvorul Tãmãduirii“este construitã pe un teren atribuit parohiei în anul2008 de cãtre Consiliul Judeþean Argeº. În lunaoctombrie, acelaºi an, pentru consolidarea terenuluis-au introdus pe o adâncime de 10 m piloni din betonarmat.

În anul 2009 au fost definitivate lucrãrile la noul

paraclis construit din lemn, care a fost sfinþit în ziua de 11octombrie de cãtre Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic.Lângã acesta au început lucrãrile la biserica mare

construitã din zid, proiectul fiind realizat de cãtrearhitecþii Ioana Crãciun ºi Gheorghe Pintilie.

În ultimii doi ani a fost turnatã fundaþia, urmatã deconstruirea demisolului care a fost acoperit cuplacã ciment. Acesta a fost transformat înspaþiu liturgic unde credincioºii parohiei potparticipa la sfintele slujbe oficiate în timpulanului.

Conform proiectului, noua bisericã din zonaExpo-Parc va avea înãlþimea maximã de 18 mde la nivelul plãcii superioare a demisolului.

Lucrãrile sunt coordonate de preot parohNicolae Grecu ºi preot Nicolae Odã, subpermanenta supraveghere a ÎnaltpreasfinþituluiPãrinte Calinic ºi a Sectorului Economic ºiConstrucþii din cadrul Eparhiei.

Pentru eforturile depuse împreunã cumembrii consiliului parohial, preoþii slujitori aibisericii „Izvorul Tãmãduirii“ din zona Expo-Parc, au primit din partea Chiriarhului EparhieiArgeºului ºi Muscelului distincþiile de iconomistavrofori.

SSffiinnþþiirreeaa ppaarraacclliissuulluuii îînncchhiinnaatt SSffâânnttuulluuii IIooaann GGuurrãã ddee AAuurrddiinn ppaarroohhiiaa ppiitteeººtteeaannãã EExxppoo--PPaarrcc

La mãnãstirea Sfântul IoanBotezãtorul – Antoneºti, din comunaCorbeni, Înaltpreasfinþitul PãrinteCalinic a oficiat joi, 10 noiembrie,slujba parastasului pentru membriifamiliei Erbaºu, ale cãror oseminte aufost strãmutate din cimitirulmunicipal Sfântul Mucenic Gheorgheal oraºului Piteºti.

În 13 august 1943, GheorgheErbaºu, ºi soþia sa Caliopia, au donatterenul pe care se aflã construitãmãnãstirea, în suprafaþã de 12.665mp. În contractul de donaþieproprietarul pune condiþia ca terenulsã serveascã pentru extinderea satuluimodel Antoneºti, ºi în special pentruconstruirea unei biserici.

Bisericuþa a fost ridicatã într-untimp foarte scurt, însã construcþia arãmas nefinalizatã, folosind multãvreme drept staul pentru animalelelocalnicilor. Dupã anul 1990, odatãcu reînfiinþarea Episcopiei Argeºului,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic aînceput lucrãrile la biserica construitãdin cãrãmidã. Din cauza stãrii dedegradare accentuate ºi folosirii

nepotrivite, a fost nevoie delucrãri de consolidare,urmate de restaurareaexterioarã a zidurilor ºiînvelirea acoperiºului cutablã de cupru. În interior afost realizatã pictura, bisericafiind împodobitã cu mobilierdin lemn de stejar.

De asemenea, lângãbisericã s-a construit unimpunãtor corp de chilii caredeserveºte personalulmonahal al mãnãstirii.

Toate lucrãrile s-au desfãºurat subsupravegherea ÎnaltpreasfinþituluiPãrinte Calinic ºi prin directaimplicare a Pãrintelui consilier Arhid.Caliopie Ichim, coordonator alsectorului Economic ºi Construcþii.

Lucrãrile de reconstrucþie au fostterminate în anul 2004, biserica fiindsfinþitã în ziua de 24 iunie, lasãrbãtoarea Naºterii Sfântului IoanBotezãtorul.

S-a împlinit astfel dorinþadonatorului Gheorghe Erbaºu, care aspecificat în documentul întocmit înanul 1943, cã doreºte sã fieînmormântat lângã bisericã. În douãcavouri de marmurã construite încurtea mînãstirii au fost depuse înosemintele lui Gheorghe Erbaºu, alesoþiei sale Caliopia, ale fiului lor IonErbaºu ºi ale nepotului GheorgheErbaºu.

Demersurile necesare pentrustrãmutarea osemintelor au fostfãcute de Robert Erbaºu, strãnepotuldonatorului.

PPoommeenniirreeaa mmeemmbbrriilloorrffaammiilliieeii EErrbbaaººuu llaa

mmããnnããssttiirreeaa AAnnttoonneeººttii