Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Musceluluil Anul XI l nr. 545 l 5 -12 aprilie 2012 l 8 pagini

Iisus Hristos a zis: „Eu sunt Învierea şiViaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă vamuri, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în

Mine nu va muri în veac.”

Dreptmăritori Creştini şi Creştine, Preacuvios Cin Monahal,

Prea Cucernici Părinţi, slujitori aiSfintelor Altare,

Mare bucurie ne cuprinde inima șisufletul când sărbătorim cu dragoste

și adâncă simțire, ziua Învierii Domnuluinostru Iisus Hristos!

Bucuria ne cuprinde și atunci când citimîn tainele naturii, dar și din

înțelepciunea binecuvântată de Dumnezeu,că: “În lume’s multe mari minuni, minuni maimari ca omul nu’s”, iar cu iscusit condei șiinspirație fericită, ne-au rămas peste veacurigândirea și scriitura curată ca lacrima și rouadimineții:

Ce capodoperă e omul!Ce nobil în rațiune!Ce infinit în facultățiCât de expresiv și admirabilÎn formă și mișcare!Cât de asemănătorUnui înger în acțiune!Cât de asemeneaUnui zeu în concepte!Frumusețea lumii!Modelul desăvârșit al ființelor!”

Brodând pe tema valorii omului, aflămcă: “Omul este măsura tuturor

lucrurilor“ și un “mic univers“, ca să neaducem aminte de ceea ce gândeau cei dinantichitate, deci înainte de Hristos. DupăÎnvierea lui Iisus Hristos, Lumina lumii,vedem că: “Nimic nu e mai presus de om !...Dimpotrivă, omul e mai presus de orice, maipresus chiar de întregul Univers“.

Astfel, ne limpezim mintea pentru aînțelege mai bine Scripturile Sfinte, din

care Dumnezeu Însuși ne grăiește nouă: “Cu iubire veșnică te-am iubit și de aceea Mi-am întins spre Tine bunăvoința Mea”, fiindcuvintele cele mai adânci în conținut dinbogăția Scripturii Vechiului Testament și fărăseamăn în orice scriitură a lumii.

Așadar, putem să ne bucurăm, chiardacă viața noastră, din această

frumusețe a lumii văzute este deseori plinăde amărăciuni de tot felul. Fiecare dintre noi îșiștie cel mai bine necazurile care brăzdează viațanoastră, de zi cu zi, necazuri care, aproapeîntotdeauna, rămân doar în sufletul și inimanoastră adânc zbuciumată.

Păcatul originar al lui Adam, precum șipăcatele mai mari sau mai mici ale întregii

lumi, până astăzi, precum și păcatele noastre, neumplu sufletul și trupul de neastâmpăr și apoi demultă mustrare de conștiință, ne duc în fața luiDumnezeu pentru a-I cere adâncă ispășire șisfântă iertare.

De aceea, ne tresaltă de bucurie întreagaființă, când aflăm în dumnezeieștile

Scripturi că: „Dumnezeu așa a iubit lumea, - deci

pe fiecare dintre noi -, încât pe Fiul Său Cel UnulNăscut, L-a dat, ca oricine crede în El să nupiară, ci să aibă viață veșnică“, aceste cuvinte,rămânând de-a pururi, cele mai dragi inimiinoastre din Scriptura Noului Testament.

Poate că, mulți dintre noi, de cele mai multeori, văzând pe anumiți păcătoși și fără să

ne gândim la păcatele noastre, îi condamnăm în

inima noastră.

Iubiţi credincioşi,

Iisus Hristos, Domnul, în viața Sapământească, trăind printre noi oamenii,

stătea, uneori la masă cu vameșii și păcătoșii,însoțit de ucenicii Săi. Întrebat, de ce faceaceasta?, a răspuns, ca să luăm aminte: “ Nu ceisănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi șiînvățați ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă;că n-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoșila pocăință“!

Iată, așadar, marea și binecuvântata noastrășansă de a fi în grija iubitoare a lui

Dumnezeu, care ne are în gândirea Sa, dinveșnicie, potrivit Cuvântului Său și atunci cândhotărăște în planul Său veșnic, noi venim înfrumusețea acestei lumi văzute.

Odată cu această minune asumată, nunumai de Dumnezeu în Atotștiința Sa, ci și

de părinții pruncilor nou-născuți, sesăvârșește și desăvârșește legăturadivino-umană, legătura de taină șibucurie între om și Dumnezeu.

Putem gândi la sacra investiție a luiDumnezeu, în viața fiecăruia

dintre noi. Această investiție de Har șidaruri este unică și mult costisitoarepentru orice om care s-a născut de laAdam și până astăzi.

Fiecare dintre noi, atunci cândrostim rugăciunea: “Împărate

Ceresc, Mângâietorule, DuhulAdevărului, Care pretutindenea ești șipe toate le plinești, Vistierul bunătățilorși Dătătorule de viață, vino și tesălășluiește întru noi și ne curățește penoi de toată întinăciunea și mântuiește,Bunule, sufletele noastre“, vedem și neîncredințăm că suntem în purtarea degrijă a Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi DuhulSfânt.

Arecunoaște, însă, că toți suntempăcătoși, mai mult sau mai puțin,

citind Scripturile, ne umplem sufletul derecunoștință și speranță, auzind: “Căcin-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său înlume, ca să judece lumea, ci ca să semântuiască prin El lumea“.

Tocmai pentru această mântuire,investiția supremă a lui

Dumnezeu, la care suntem chemați toțicopiii lui Dumnezeu, Biserica a așezatîn Calendar, perioada Postului Mare șimai ales Săptămâna Pătimirilor lui IisusHristos, pentru a ne aduce aminte și aparticipa cu grijă și responsabilitate laJertfa Lui de pe Cruce, ca să fimrăscumpărați din păcatul lui Adam și depăcatele săvârșite de fiecare dintre noi.

Pentru ca să reușească operația devindecare din boala păcatelor ce

apasă greu asupra vieții și conștiințeinoastre, trebuie să avem credințăcurată și dinamică în Iisus Hristos,

pentru că: “Cel ce crede în Iisus, nu este judecat,iar cel ce nu crede a și fost judecat, fiindcă nu acrezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul luiDumnezeu“.

- continuare în pagina 2 -

Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

Pastoralăla Învierea Domnului nostru

Iisus Hristos

Argeºul Ortodox

2

Colegiul de redacþieFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: ing. Bogdan Nicolae Ciocîrlan ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

- continuare din pagina 1 -Iubiţi credincioşi,

Dumnezeu în marea Sa iubire deoameni, ne-ar putea ierta și mântui

și fără sărăcuța noastră credință, dar nudorește să forțeze voința noastră,lăsându-ne libertatea de a alege, ca dealtfel, cum a fost și în Paradis – întrelumină și întuneric. Doar așa vom fiapreciați, după alegerea noastră liberă,pentru a nu ne plânge că am foststrâmtorați în libertatea noastră, cum ofacem mereu.

Și așa auzim Cuvântul Domnuui, carezice: “Și aceasta este judecata, că

Lumina – Iisus Hristos – a venit în lume șioamenii au iubit întunericul mai mult decâtlumina, căci faptele lor sunt rele“.

Faptele noastre sunt, de obicei, maimult rele decât bune, dacă suntem

sinceri cu noi înșine, câtuși de puțin. Știmfiecare dintre noi, în ce păcate zăbovim,păcate mai vechi și mai noi, mai mici saumai mari: păcate împotriva lui Dumnezeu;păcate împotriva oamenilor, frații noștri depe această lume; păcate împotrivanoastră, împotriva naturii în care viețuim,păcate împotriva iubirii, care distrug prinură, lăcomie, egoism, mânie și indiferență.

Odată ce mărturisim credința în IisusHristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel

Înviat din tenebrele morții, avemfăgăduința pe care ne-a făcut-o El, de ane oferi viața veșnică, și mai mult, chiar adeveni nemuritori, potrivit Cuvântului carezice: “Adevărat, adevărat vă spun, că cinecrede în Mine este nemuritor“.

Trebuie să-I mulțumim lui Dumnezeu,Care ne-a chemat la Sine prin

Cuvântul Evangheliei de două mii de aniși ne-a învrednicit să căpătăm “slavaDomnului nostru Iisus Hristos“ și să nefacem părtași la marea schimbare atrupului nostru pe care îl “va faceasemenea trupului slavei Sale“ și că vomfi ca Iisus, când se va arăta întru slava Sa.

Pentru a ajunge la asemenea stare șistatură, se cuvine să nu uităm a fi

făcători de pace, pentru inimă și pentrusuflet, pentru fiecare din familia noastră,locul unde lucrăm și spațiul în care viețuimdin mila lui Dumnezeu. Să nu uităm,desigur, că Însuși Iisus Hristos, a numit pefăcătorii de pace, “fii ai lui Dumnezeu“ șică numai cei “curați cu inima, vor vedeape Dumnezeu“.

Iubiţi credincioşi,

Chemarea este de a lucra cu sporasupra minții, inimii și sufletului

nostru, pentru a ne învrednici de dorul șichemarea lui Dumnezeu de a ne mântui,de a ne salva viața care ni s-a dăruit.

Când ne gândim, potrivit Cuvântuluibiblic, că am fost răscumpărați de

Dumnezeu prin Jertfa lui Iisus Hristos,avem mereu în față exemplul cel mai viucare ni se îmbie și nouă, când SfântulApostol Pavel, zice despre sine: “M-amrăstignit împreună cu Hristos și nu eu maitrăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viațamea de acum, în trup o tăriesc cu credințaîn Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“.

Ce poate fi mai mângâietor! Maiales că puterea credinței ni se dă ca dar,tot de la Dumnezeu, numai să acceptămși noi această mare binecuvântaredumnezeiască, ce ni se îmbie și nouă înfiecare zi, de a ne răstigni trupul,scăpându-l de înrobirea păcatelor de totfelul.

Așa înțelegem și tălmăcim, că Jertfalui Hristos este darul cel mai de preț

cu care am putut fi răscumpărați,însușindu-ne – prin credință vie –dragostea lui Dumnezeu arătată nouă,ajutându-ne să pășim pe urmele luiHristos întru Învierea Sa.

Ca și atunci când împărtășimsuferințele din familia noastră sau a

prietenilor noștri, trebuie să ne împărtășimdin suferințele lui Iisus Hristos, Prietenulnostru Suprem, așa cum ne-a spus-onouă Sfântul Apostol Pavel: “Căci vouă vis-a dăruit, pentru Hristos, nu numai săcredeți în El, ci să și suferiți pentru El“.

Doar așa ne putem bucura deÎnvierea lui Hristos, în toate clipele

vieții noastre, de marele dar al mântuirii,dacă participăm – cu credință curată, cunădejde permanentă și cu credințăfierbinte – la planul salvării noastre dinstricăciunea păcatelor care ne tulburăviața. Numai în lucrare comună, încopărtășie – Iisus – om, adică fiecaredintre noi fiind chemat la conlucrare cuIisus Hristos, pentru că El S-a jertfit, diniubire, pentru noi toți care avem păcate șinu pentru Sine, Cel fără de păcat.

Lumina Învierii lui Hristos pătrunde îninima, sufletul și mintea noastră dacă

ne lăsăm de păcatele toate, de zi cu zi,pentru că oricine face rele urăște Lumina,care este Hristos, și nu vine la Lumină,pentru ca să nu se vădească faptele celedin ascuns.

Chemarea pururea vie și dinamicăeste ca noi să lucrăm faptele cele

bune și să ne lăsăm de toate păcatele,rugând pe Dumnezeu ca să ne ajute să nule mai săvârșim, pentru a putea să viețuimîn Lumina lui Hristos, Care lumineazătuturor prin Sfânta Sa Înviere, a treia zidupă Scripturi.

Iubiţi credincioşi,

Să începem chiar de azi aceastălucrare de luminare a sufletului,

inimii și minții noastre. Să nu pierdemnicio clipă. În fiecare ceas, câte un pas

înainte!

Iată îndemnul Bisericii lui Hristos, princhemarea: “Să ne apropiem,

purtătorilor de lumină, de Hristos, Cel ce aieșit din mormânt ca un Mire; și săprăznuim împreună cu cetele celeiubitoare de praznice, Paștele luiDumnezeu cele mântuitoare“.

Cu inima plină de bucuria Învierii Tale,Te rugăm, Doamne, Iisuse

Hristoase, să ne ridici din amorțire și să nefaci harnici părtași la darul cel mare albucuriei Tale veșnice: să ne tămăduieștide toate bolile care ne cuprind pe fiecaredintre noi și să ne îmbrățișezi ca unPărinte iubitor de oameni.

Credem Doamne Iisuse, Cel care aiÎnviat din mormânt a treia zi după

Scripturi, că ne vei ajuta în toate clipelevieții noastre și atunci când ne vom rugaȚie, zicând din inimă: „Doamne, IisuseHristoase, Fiul lui Dumnezeu, mântuiește-mă pe mine păcătosul“!

Îți mulțumim Doamne, Iisuse Hristoase,Fiul lui Dumnezeu, Cel cei ai biruit

iadul și moartea, că de ziua Înverii Tale,ne-ai făcut și pe noi părtași pentrutotdeauna, bucuriei Învierii Universale.

Iubiţi credincioşi,

Vă dorim și cerem în rugăciune, înnumele Domnului nostru Iisus

Hristos, Cel înviat din tenebrele morții, săne dăruiască tuturor iertare de păcate,sănătate trupului și sufletului și să neizbăvească de orice rău care bântuie prinlume și în inima noastră atât dezbuciumată.

Să ne salutăm, când ne întâlnim uniicu alții, cu salutul biblic: Hristos a

Înviat! și să răspundem cu inima plină debucurie: Adevărat a Înviat!

Vă mulţumeşte din inimă pentruduhovniceasca participare la Slujba

Învierii, neuitând niciodată că Ziua Învieriilui Iisus este ziua cea mare a Iertării şiÎmpăcării cu Dumnezeu!

Pentru aceasta vom rosti, întrucântare, împreună:

Hristos a înviat din morţi!Cu moartea pre moarte călcândŞi celor din morminte viaţă dăruindu-le!

Dată în reşedinţa Arhiepiscopală aArgeşului şi Muscelului,de Ziua ÎnvieriiDomnului nostru Iisus Hristos, în anulmântuirii 2012. Curtea de Argeş.

Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

Pastoralăla Învierea Domnului nostru

Iisus Hristos

Argeºul Ortodox

3

Suferinþa trupeascã era privitã în comunitateafiilor lui Israel drept un efect al încãlcãrii LegiiDomnului. Deºi intraserã în contact cu popoare cu oculturã medicalã mult superioarã, totuºi, evreiirãmân ancoraþi în credinþa cã boala nu este cauzatãde anumite microorganisme prezente în mediulînconjurãtor, ci ea este trimisã de Dumnezeu pentrufãrãdelegi sau pãcate.

ªi în cartea Deuteronom ne este relatatã aceastãviziune asupra ontologiei bolii, enumerându-setotodatã ºi bolile prezente în acea vreme în societateaiudaicã:

„Fii atent cu tine la boala leprei, pãzeºte foartebine toatã legea care te învaþã preoþii cei din leviþi, ºiîmpliniþi cu sfinþenie ceea ce le-am poruncit Eu”(Deuteronom 24, 8),

„Domnul te va lovi cu leprã rea peste genunchi ºipeste fluiere ºi din tãlpile picioarelor tale pânã încreºtetul capului tãu, de care nu te vei mai puteavindeca…” (Deuteronom 28, 35)

„Te va lovi Domnul cu lepra Egiptului, cu trânji,cu râie ºi cu pecingine, de care sã nu te poþi vindeca;”(Deuteronom 28,27),

Spre deosebire de Levitic ºi Numerii, în carteaDeuteronomului apar douã boli noi: trânjii ºi râia.Trânjii, ºoaldina sau hemoroizii reprezintã boalaprovocatã de dilatarea unor vene la niveluluianusului, ce dau naºtere unor umflãturi sângerândece provoacã un disconfort trupesc acut. Chiar dacã în

Deuteronom nu ne sunt prezentate simptomatologiaºi profilaxia acestei boli, totuºi, intuim faptul cã în

rãstimpul petrecut în Egipt, evreii ºi-au însuºit oseamã de cunoºtinþe despre modul în care egipteniipracticau curãþirea intestinelor pentru a preveniîmbolnãvirea.

Cât priveºte râia, aceasta este o boalã cutanatãprodusã de un parazit microscopic, SarcoptesScabiei, ce provoacã mâncãrimi insuportabile ºiduce la formarea unor cruste la nivelul epidermei.Se considerã cã principalul purtãtor al acestuiparazit este broasca. Despre aceastã boalã putemspune cã avem referinþe, în cuprinsul revelaþieidivine, încã din vremea plãgilor aruncate deDumnezeu asupra Egiptului, plaga a doua este oinvazie masivã de broaºte asupra þinutului stãpânitde faraon, printre acestea cu siguranþã unele eraupurtãtoare de râie.

Ceea ce surprinde în cartea Deuteronumului estefaptul cã boala se reveleazã ca un prolog al morþiicelui care persistã în fãrãdelege, ca uºa care ducespre sheol: „Toatã boala, toatã plaga scrisã ºi toatãcea nescrisã în cartea legii acesteia, o va aduceDomnul asupra ta, pânã vei fi stârpit.” (Deuteronom28, 61)

Aºadar boala ne descoperã douã tipuri desuferinþã: o suferinþã trupeascã, resimþitã în viaþa deaici, de pe pãmânt, ºi o suferinþã dincolo de trup, osuferinþã a morþii.

Pr. dr. Napoleon Nicolae DABU

Boala în cartea Deuteronom

Biserica Ortodoxã sãrbãtoreºteastãzi, 11 aprilie pe Sfântul IerarhCalinic de la Cernica. SfântulCalinic s-a nãscut pe 7 octombrie1787 în Bucureºti. A fost botezat cunumele Constantin, naºã fiindu-iLuxandra Vãcãrescu, soþia banuluiBarbu Vãcãrescu ºi mama poetuluiIenãchiþã Vãcãrescu. A urmatcursurile unei ºcoli româneºti de pelângã o bisericã, aici învãþând ºilimba greacã. În 1807, înainte de aîmplini 20 de ani, tânãrulConstantin Antonescu a intrat fratela Mãnãstirea Cernica. Pe 12noiembrie 1808, este tuns cãlugãrsub numele de Calinic, iar dupã olunã este hirotonit ierodiacon laBiserica „Sfântul Nicolae“ de laCernica de cãtre cãrturarul ºimitropolitul bulgar Sofronie alVranþei.

În anul 1813, Calinic a fosthirotonit preot împotriva voinþeisale ºi a devenit duhovnicul ºimarele eclesiarh al MãnãstiriiCernica. A servit ca duhovnic nunumai al cãlugãrilor, dar ºi al celordin afara mãnãstirii, chiar ºimitropolitului de la acea datã,Nectarie. În acel moment, SfântulCalinic ajunsese cârmuitorul defacto al mãnãstirii.

În cursul anului 1817, a vizitatmãnãstirile de la Muntele Athos. Pe

14 decembrie 1818, la 11 ani de laintrarea la mãnãstire, întreaga obºtel-a ales stareþ pe Calinic. El s-aîngrijit de înfiinþarea unei bibliotecicare sã cuprindã cele maiimportante cãrþi de culturã

teologicã. Pentru calitãþile sale,mitropolitul Dionisie Lupu l-acinstit pe 9 aprilie 1820 pe stareþulCalinic cu vrednicia de arhimandrit.

În 1846, neobositul stareþ a începutsã construiascã biserica MãnãstiriiPasãrea, sfinþitã un an mai târziu.Tot prin grija lui s-a ctitorit ºiMãnãstirea Ghighiu de lângãPloieºti. Episcop în 1850,

domnitorul Barbu ªtirbei l-aconvins pe Calinic sã acceptescaunul episcopiei Râmnicului,acesta din urmã fiind ales înînalta funcþie bisericeascã pe 15septembrie ºi hirotonit arhiereupe 26 octombrie 1850, la vârstade 63 de ani. Înscãunarea sa s-afãcut la Craiova, deoareceReºedinþa episcopalã dinRâmnic era distrusã de unincendiu. Imediat dupãînscãunare, noul episcop s-apreocupat de ridicarea unei noicatedrale dupã propriile planuri,cu pictura lui GheorgheTattarescu. Reºedinþa episcopalãa fost mutatã la Râmnicu Vâlceaîn 1854. Episcopul s-a preocupatde redeschiderea seminarului,închis în timpul Revoluþiei din1848. Seminarul a fost redeschismai întâi la Craiova (1851),dupã care a fost mutat laRâmnicu Vâlcea, în 1854. Între

1859 ºi 1864 a refãcut ºi redeschisSchitul Frãsinei, construit în 1763,dar mai apoi pãrãsit. În 1863,episcopul Calinic a construit la

Frãsinei o bisericã nouã, oclopotniþã ºi noi chilii.

Pentru nevoile bisericilor, SfântulCalinic a înfiinþat cu mijloaceproprii tipografia 'KallinikRîmnik', în 1861, cu baniîmprumutaþi, cum avea sãmãrturiseascã mai târziu. Cu un anînainte de moarte, Calinic a donattipografia cu tot inventarul ºi cucãrþile aflate în depozit oraºului.

În calitatea sa de episcop, Calinica participat la adunãrile obºteºti aleþãrii ºi a fost deputat în Divanul ad-hoc, care a pregãtit UnireaPrincipatelor.

TestamentulBãtrâneþea ºi boala l-au

determinat pe Sfântul Calinic sã-ºiscrie testamentul pe 18 septembrie1857 ºi sã se retragã la MãnãstireaCernica. A murit pe 11 aprilie 1868.A fost înmormântat douã zile maitârziu în tinda ctitoriei sale, Biserica'Sfântul Gheorghe', în prezenþamitropolitului primat al RomânieiNifon ºi a numeroºi credincioºi.

Pentru curãþia vieþii sale, SfântulSinod al Bisericii OrtodoxeRomâne a hotãrât ca sã fie trecut înrândurile sfinþilor. Festivitãþileproclamãrii solemne a canonizãriiau avut loc la Mãnãstirea Cernica înzilele de 21 ºi 23 octombrie 1955.

Sfântul Calinic de la Cernica

Argeºul Ortodox

4

- continuare din numãrul trecut -ªi a zis Zosima cãtre dânsa: Dar n’ai mai avut trebuinþã dupre aceea

de hranã sau de îmbrãcãminte? Iar ea a rãspuns: Pâinile aceleasfârºindu-le în ºaptesprezece ani, dupre aceea mã hrãneam cuverdeþurile ce se aflã în pustia aceasta; iar îmbrãcãmintea pre carea oam avut trecând Iordanul, învechindu-se s’a stricat, ºi multã nevoie deger ºi de arºiþã am rãbdat, cu arºiþa arzându-mã, ºi cu gerul îngheþându-mã ºi tremurând, cât de multe ori cãzând la pãmânt, zãceam cu totulnemiºcatã, cu multe ºi de multe feluri de nevoi, ºi cu ispite fãrã denumãr luptându-mã. Iarã de atuncea ºi pânã astãzi puterea luiDumnezeu cea în multe chipuri, a pãzit pãcãtosul meu suflet ºi presmeritul trup. Pentru cã gândind numai din ce feluri de rãutãþi m’auscãpat Domnul, hranã neîmpuþinatã îmi câºtigam cu nãdejdeamântuirii mele; cã mã hrãnesc ºi mã acoper cu cuvântul lui Dumnezeu,carele cuprinde toate: cã nu numai cu pâinea va trãi omul. ªi câþi nuaveau acoperãmânt, în piatrã sau îmbrãcat, pre cât timp s’au dezbrãcatde îmbrãcãmintea pãcatului. Auzind Zosima cã ºi de cuvinte dinScripturã pomeneºte, dela Moisi ºi dela Proroci ºi din cartea Psalmilor,a zis cãtre dânsa: Dar Psalmi ºi alte Scripturi învãþat-ai, Stãpânã? Iarea auzind aceasta, a zâmbit ºi a zis cãtre dânsul: Crede-mã, omule, cãn’am vãzut alt om de când am trecut Iordanul, fãrã numai faþa ta astãzi,ºi nici hiarã, nici altã jivinã am vãzut; iarã carte niciodatã nu m’amînvãþat, nici pre altul cetind sau cântând nu am auzit. Ci cuvântul luiDumnezeu cel viu ºi lucrãtor învaþã pre om cunoºtinþa. Pânã aicea estesfârºitul povestirii ceii pentru mine. Deci acum juru-te pre tine cuîntruparea Cuvântului lui Dumnezeu, sã te rogi pentru mine,pãcãtoasa. Acestea zicând aceea, ºi cuvântul sfârºindu, s’a pornitbãtrânul sã i se închine ºi cu lacrãmi a strigat: Binecuvântat esteDumnezeu, Cel ce face lucruri mari ºi înfricoºate, slãvite ºi minunateºi negrãite, cãrora nu este numãr! Binecuvântat este Dumnezeu, cel cemi-au arãtat mie câte dãruieºte celor ce se tem de El! Cu adevãrat nupãrãseºti pre cei ce cautã pre tine, Doamne! Iar ea apucând prebãtrânul, nu l’a lãsat sã se închine ei, ºi a zis cãtre dânsul: Acesteatoate carile ai auzit, Pãrinte, juru-te pre tine cu Iisus Hristos,Dumnezeu Mântuitorul nostru, ca nimãnuia sã nu le spui, pânã ceDumnezeu mã va lua de pre pãmânt.

Iar acum du-te cu pace, ºi în anul viitor iarã mã vei vedea, pãzindu-ne Dumnezeescul har. Însã sã faci, pentru Domnul, aceasta carea acumîþi voiu spune þie, rugându-mã: În postul anului viitor sã nu treciIordanul, precum v’aþi obicinuit a face în Monastire. Iarã Zosima seminunã auzind, cã ºi rânduiala Monastirii i-a spus; ºi nimic alt nugrãia, fãrã numai: Slavã lui Dumnezeu, Celui ce au dat atâtea de maridaruri celor ce-l iubesc pre El! Iar aceea a zis lui: Sã rãmâi dar, precumîþi grãesc þie, Avva, în Monastire; cã de ai ºi voi sã ieºi, nu-þi va fi cuputinþã. Iar în Sfânta ºi Marea Joi, în seara Cinii ceii de Tainã a luiHristos, sã iai din fãcãtorul de viaþã Trup ºi Sânge al lui Hristos,Dumnezeului nostru, într’un vas sfânt, vrednic de o Tainã ca aceasta,ºi sã-mi aduci ºi sã mã aºtepþi pre mine de ceea parte de Iordan, careaeste aproape de lãcuinþa lumeascã, ca venind sã mã împãrtãºesc cudarurile cele de viaþã fãcãtoare; pentru cã de când m’am împãrtãºit cudânsele în Biserica Mergãtorului-înainte, mai nainte de a treceIordanul, pânã acum sfinþenia aceea nu o am câºtigat. Iarã acum cuosârdie o doresc, ºi mã rog þie, ca sã nu treci cu vederea rugãciuneamea, ci cu adevãrat sã-mi aduci mie acele fãcãtoare de viaþãDumnezeeºti Taine, în ceasul întru carele Domnul au fãcut pãrtaºiCinei ceii Dumnezeeºti pre Ucenicii Sãi. Iarã lui Ioan, igumenulMonastirii în carea lãcuieºti, sã-i spui sã-ºi ia aminte de sineºi ºi deturma sa; pentru cã oarecari lucruri se fac acolò, cãrora le trebuieîndreptare. Însã voiesc nu acum sã-i spui lui aceea, ci când Domnul îþiva porunci þie. Acestea zicându-le, ºi rugãciune pentru sineºi delaStareþul cerând, s’a depãrtat întru cea mai dinlãuntru pustie. IarãZosima s’a închinat pânã la pãmânt ºi a sãrutat locul unde au stãtuturmele picioarelor ei, dând laudã lui Dumnezeu, ºi s’a întors lãudândºi binecuvântând pre Hristos, Dumnezeul nostru. ªi trecând pustiaaceea, a mers în Monastire, în ziua întru carea se obicinuise a seîntoarce fraþii cei ce petreceau într’însa, ºi întru acel an le-a tãcut pretoate, neîndrãznind sã spuie nimãnui cele ce vãzuse. Iar întru sineºi seruga lui Dumnezeu ca sã-i arate lui iarãºi faþa cea doritã; ºi se mâhneaºi se întrista, gândind la lungimea anului, cãci ar fi voit sã fie numai ozi anul acela, de ar fi fost cu putinþã.

Iarã când s’a apropiat întâia Duminecã a sfântului marelui Post,îndatã dupre obiceiul ºi rânduiala Monastirii, fãcând rugãciune ceilalþitoþi fraþii, cântând au ieºit în pustie, iarã Zosima, bolnav fiind, nevoiea fost ca, oprindu-se, sã rãmâie în Monastire. ªi ºi-a adus aminte acelade Cuvioasa ce i-a zis, cã ºi vrând tu sã ieºi din Monastire, nu-þi va ficu putinþã. Dar nu dupre multe zile sculându-se din boalã, petrecea înMonastire. Iarã dupre ce s’au întors fraþii ºi s’a apropiat seara Cineiceii de Tainã a lui Hristos, a fãcut Zosima ceea ce i se poruncise. A pusîntr’un pãhar mic din preacuratul Trup ºi Sânge al lui Hristos,Dumnezeului nostru, a pus într’o coºniþã ºi puþine smochine uscate,finice ºi puþinã linte muiatã în apã, ºi s’a dus într’o searã foarte târziuºi a ºezut pre malul Iordanului, aºteptând pre Cuvioasa. ªi zãbovindu-se Sfânta, Zosima n’a dormitat, ci cu neabatere privea spre pustie,aºteptând ca sã vazã pre cea cu osârdie doritã. ªi grãia întru sineºiStareþul: Au doarã nu cumva nevrednicia mea o a oprit sã vie? Sauviind, ºi neaflându-mã, s’a întors? ªi aºa cugetând, a suspinat ºi alãcrãmat, ºi ochii la Ceriu ridicându-ºi, se ruga lui Dumnezeu, grãind:

Nu mã lipsi pre mine, Stãpâne, ca sã vãz iarãºi faþa aceea pre carea ao vedea m’ai învrednicit; ca sã nu mã duc deºert, purtându-mi pãcatelemele, spre mustrarea mea. Aºa cu lacrãmi rugându-se, a trecut la altãgândire, zicând întru sineºi: Darã ce va fi, de va ºi veni, cã luntre nueste, ºi cum va trece Iordanul, ºi la mine, nevrednicul, cum va veni?Vai de nevrednicia mea! Vai mie, cine m’a fãcut sã mã lipsesc de unbine ca acesta! Aºa gândind bãtrânul, iatã Cuvioasa a venit ºi a stãtutde ceea parte de râu de unde venea. Iarã Zosima s’a sculat, bucurându-se ºi veselindu-se ºi slãvind pre Dumnezeu. Ci încã cu gândul se lupta,cum cã nu va putea aceea sã treacã Iordanul. ªi o a vãzut pre eaînsemnând Iordanul cu semnul Crucii, ºi o datã cu acea însemnare s’asuit sfânta pre apã, ºi umblând pre deasupra apei, venea la dânsul. Iaracela a vrut sã se închine ei, ci aceea l-a oprit când cãlãtoria încã preapã, zicându-i: Ce faci, Avva, Preot fiind, ºi purtând dumnezeeºtileTaine? Iar el a ascultat-o, ºi pogorându-se ea de pre apã, a zis cãtrebãtrânul: Blagosloveºte, pãrinte, blagosloveºte! Iar el rãspunzând cucutremur, a zis: Cu adevãrat, Dumnezeu nemincinos este, Cel ce au

fãgãduit ca sã asemeneze lui pre aceia carii se curãþesc pre sineºi dupreputere. Slavã þie, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce mi-ai arãtat prinroaba ta aceasta, cât sânt de departe dela mãsura desãvârºirii!

Aceasta zicând, l-a rugat aceea ca sã-i ceteascã Simvolul sfinteicredinþe: Crez întru unul Dumnezeu, ºi rugãciunea Domnului: Tatãlnostru carele eºti în Ceruri. ªi sfârºindu-se rugãciunea, s’a împãrtãºitSfânta cu preacuratele ºi de viaþã fãcãtoarele lui Hristos Taine, ºi dupreobiceiu a sãrutat pre bãtrânul. Dupre aceea, ridicându-ºi mâinile la cer,a suspinat, a lãcrãmat ºi a strigat: Acum slobozeºte pre roaba ta,Stãpâne, dupre graiul tãu în pace, cã vãzurã ochii mei mântuirea ta. ªia zis cãtre bãtrânul: Iartã-mã, Avva Zosima, încã ºi altã dorire a measã plineºti: Mergi acum la Monastirea ta, cu pacea lui Dumnezeupãzindu-te, iar în anul viitor, sã vii iarãºi la acelaºi pârãu, unde întâiucu tine am vorovit; sã vii dar, sã vii pentru Domnul, ºi iarãºi mã veivedea pre mine, precum va voi Domnul. Iar el a zis cãtre dânsa: Aº fivoit, de ar fi fost cu putinþã, în urma ta sã umblu ºi sã vãd cinstitã faþata; ci mã rog sã faci ceea ce voiu cere dela tine eu, bãtrânul: Gustãpuþin din hrana pre carea o am adus aicea. ªi aceasta zicând, i-a arãtatei cele ce, adusese în coºniþã. Iar ea cu vârfurile degetelor atingându-se de linte, ºi ca trei grãunþe luând, la gura sa le-a adus ºi a zis: Destuleste aceasta darului celui duhovnicesc, care pãzeºte firea sufletuluinespurcatã. ªi iarãºi a zis cãtre bãtrânul: Roagã-te Domnului pentrumine, pãrinte al meu, roagã-te, aducându-þi aminte totdeauna de a meaticãloºie. Iar el s’a închinat înaintea picioarelor ei ºi o poftea sã seroage lui Dumnezeu pentru Biserici ºi pentru împãraþi ºi pentru dânsul.ªi aceasta cerându-o cu lacrãmi, o a lãsat sã se ducã, singur suspinândºi tânguindu-se; pentru cã nu îndrãznea sã o opreascã pre ea mai mult,cã de ar fi ºi voit, neopritã era. Iar aceea iarãºi însemnând Iordanul, atrecut pre deasupra apei, ca ºi mai nainte; iarã bãtrânul s’a întors,cuprins de bucurie ºi de fricã, ºi se defãima pre sine, ºi-i era jale, cã nuºtia numele Cuvioasei; nãdãjduia însã sã o câºtige aceasta în anulviitor.

Trecând anul, a mers Zosima iarãºi în pustie, toate plinindu-ledupre obiceiu, ºi alerga spre acea prealuminatã vedenie. ªi trecândlungimea pustiei ºi ajungând la oarecari semne carile îi arãtau locul celcãutat, privea în dreapta ºi în stânga, ºi în toate pãrþile cãuta cu ochii,ca un vânãtor preaiscusit, unde ºi-ar fi putut câºtiga vânatul cel plãcut.Iarã dupre ce de nicãiri n’a vãzut aºa ceva miºcându-se, a început a se

uda pre sineºi cu lacrãmile, ºi ridicându-ºi la Cer ochii, se ruga luiDumnezeu, zicând: Aratã-mi, Doamne, comoara ta cea nefuratã, precarea în pustia aceasta o ai ascuns! Aratã-mi, rogu-mã, pre îngerul celîn trup, cãreia a se asemãna nu este vrednicã toatã lumea. Aºa rugându-se, a ajuns la locul pre care pârâul acela îl însemna, ºi stând premarginea aceluia, a vãzut pre partea ce era spre rãsãrit pre Cuvioasamoartã zãcând, cu mâinile strânse precum se cãdea ºi cu faþa întoarsãspre rãsãrit. Spre carea alergând, picioarele fericitei cu lacrãmile salele-a spãlat, pentru cã n’a îndrãznit a se atinge de vreo altã parte atrupului. ªi plângând mult, ºi Psalmii cei cuviincioºi la trebuinþavremii aceleia cetindu-i, a fãcut rugãciunea cea de îngropare, ºi ziceaîntru sineºi: Oare îngropa-voiu trupul Cuvioasei, sau doarã nu-i va fiplãcut fericitei un lucru ca acesta? ªi acestea în gândul sãu socotindu-le, a vãzut lângã capul ei pre pãmânt închipuitã scrisoarea aceasta:Îngroapã, Avva Zosima, la acest loc trupul smeritei Mariei. Dã þãrânaþãrânei, ºi te roagã Domnului pentru mine, ceea ce am rãposat în lunalui Farmutie eghipteneºte, iarã greceºte Aprilie întâiu, în chiar noapteamântuitoarelor Patimi ale lui Hristos, dupre împãrtãºirea DumnezeeºtiiCinei ceii de Tainã.

Aceastã scrisoare cetindu-o bãtrânul, mai întâiu gândea, cine estecel ce a scris? Pentru cã ea, precum zicea, nu ºtia carte. Însã s’abucurat foarte, cã s’a înºtiinþat de numele Cuvioasei. ªi a cunoscut cãCuvioasa când s’a împãrtãºit lângã Iordan cu Dumnezeeºtile Taine,îndatã la locul acela s’a luat, unde s’a ºi pristãvit; ºi unde el a cãlãtoritcalea cea de douãsprezece zile ostenindu-se, acolò Mãria într’un ceasa trecut, ºi îndatã cãtre Dumnezeu s’a dus. Atunci bãtrânul, lãudândpre Dumnezeu, ºi cu lacrãmile udând pãmântul ºi trupul Cuvioasei, azis întru sineºi: Vremea este, o, bãtrânule Zosima, ca cea poruncitã þiesã o sãvârºeºti; ci cum vei sãpa, ticãloase, neavând nimic în mâini? ªiaceasta zicând, a vãzut nu departe un lemniºor mic aruncat în pustie,pre carele luându-l, a început a sãpa cu dânsul. Însã uscat fiindpãmântul, nicidecum nu asculta pre bãtrânul cel ce se ostenea, carelesãpa udându-se cu sudorile ºi nimic nu putea sã sporeascã. ªisuspinând foarte dintru adâncul sufletului, a vãzut un leu mare stândlângã trupul Cuvioasei Mãriei ºi lingându-i picioarele. Deodatã s’acutremurat, temându-se de acea hiarã, iarã mai apoi aducându-ºiaminte de ceea ce zisese fericita, cã adecã niciodatã hiarã nu a vãzut,ºi însemnându-se cu semnul crucii, a crezut cã nevãtãmat se va pãzi cuputerea celeia ce zãcea. Leul a început a se apropia cu liniºte debãtrânul, cucerindu-se cu semnele lui, ca cum i s’ar închina. IarãZosima a zis cãtre leu: De vreme ce, o, hiarã, aceastã mare Cuvioasãmi-a poruncit sã-i îngrop trupul, ºi eu sânt bãtrân ºi nu pot sã-i sapgroapã, neavând nici unealtã spre trebuinþa sãpatului ºi fiind întru atâtadepãrtare dela Monastire, nu pot degrab sã mã întorc ºi sã o aduc preea; deci sapã tu cu unghiile tale, ca sã dãm pãmântului trupulCuvioasei. ªi îndatã auzind leul cuvântul acesta, a sãpat groapã cupicioarele cele dinainte, pre cât destul era ca sã acopere pre ceea ce seîngropa. Deci, iarãºi bãtrânul spãlând cu lacrãmi picioarele Cuvioasei,ºi mult rugându-se ei ca pentru toþi sã se roage, a acoperit trupul ei cupãmânt.

Dupre aceea s’au dus amândoi, leul adecã în pustia cea mai dinlãuntru, ca o oaie cu liniºte s’a despãrþit, iarã Zosima întru ale sale s’aîntors, binecuvântând ºi lãudând pre Hristos, Dumnezeul nostru. ªimergând în Monastirea aceea, a spus tuturor monahilor pentruCuvioasa aceasta Maria, neascunzând nimic din cele ce a vãzut ºi dincele ce a auzit dela dânsa; încât toþi cei ce au auzit slãvirile luiDumnezeu s’au minunat, ºi cu fricã ºi cu credinþã ºi cu dragoste auînceput a-i face pomenire ºi a cinsti ziua mutãrii Cuvioasei Mariei. IarIoan igumenul a aflat oarecari lucruri în Monastire cãrora le trebuiaîndreptare, dupre cuvântul Cuvioasei, ºi pre acestea cu ajutorul luiDumnezeu le-a îndreptat. Iarã Zosima, petrecând cu dumnezeiascaplãcere, când era aproape de o sutã de ani ºi-a sfârºit întru aceaMonastire viaþa cea vremelnicã ºi s’a dus spre cea vecinicã cãtreDomnul. ªi a rãmas monahilor Monastirii aceleia nescris acolòcuvântul acesta pentru Cuvioasa aceasta Maria, carele dupre auzire,unii dela alþii îl grãiau, ºi spre folosul de obºte puneau înaintepovestirea aceasta la cei ce ascultau, iar în scris nu se afla. Eu însã,zice Sfântul Sofronie, pre acea nescrisã priimindu-o, o dau în scris.Dacã însã alþii vor fi scris viaþa Cuvioasei acesteia, mai bine ºtiindu-o,aceasta n’a venit încã la a mea ºtiinþã. Însã ºi eu pre cât am putut, dupreputerea mea am scris, nimic mai mult preþuind decât adevãratapovestire. Iarã Dumnezeu, Cel ce face preaminunate minuni ºirãsplãteºte cu mari dãruiri celor ce cu credinþã scapã la Dânsul, Acelasã dea platã celor ce vor câºtiga folos din cetirea ºi ascultarea acesteipovestiri; asemenea ºi celui ce s’a silit sã dea povestirea aceasta înscris, ºi sã-i învredniceascã pre toþi pãrþii ceii bune a fericitei Mariei,împreunã cu toþi cei ce cu cugetarea de Dumnezeu ºi cu ostenelele bineau plãcut lui din veac. Sã dãm ºi noi slavã lui Dumnezeu ºi sã ne rugãmÎmpãratului celui vecinic, ca ºi pre noi sã ne învredniceascã sã aflãmmilã în ziua Judecãþii, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, cãruia secuvine toatã slava, cinstea, puterea ºi închinãciunea, împreunã ºiTatãlui, ºi preasfântului ºi de viaþã fãcãtorului Duh, acum ºi pururea ºiîn vecii vecilor. Amin.

(extras din VIAÞA SFINTEI MAICII NOASTRE MARIAEGIPTEANCA, scrisã de sfântul Sofronie, Patriarh al Ierusalimului între 633-638)

Rubricã realizatã de Pr. Florin IORDACHE

VIAÞA SFINTEI MARIA EGIPTEANCA

Argeºul Ortodox

5

Vorbirea despre Bisericãîntre curs ºi discursVorbind despre Bisericã ºi în Bisericã – despre rolul ºiimportanþa Ei, am ajuns la multe definiþii ce i se dau Bisericii,cu alte cuvinte am ajuns la o teoretizare, la o nuanþare adetaliilor... Nu ºtiu, în schimb, în ce mãsurã, împlinim înpracticã cunoºtinþele teoretice pe care le cunoaºtem despreBisericã ºi dacã le împlinim în Bisericã – acolo unde le estelocul ºi rostul!... ªi din cauza acestei stãri de fapt existã otensiune: între real ºi ireal, între istorie ºi Împãrãþia LuiDumnezeu. Sau, mai concret, între idealul creºtin: care esteviaþa în Iisus Hristos ºi viaþa pãmânteascã pe care o ducem cutoþii. Rezolvarea acestei antinomii, contradicþii nu implicãnumai acþiunea umanã ci ºi divinã. Prin el, omul, a realizat preapuþin în planul sensului ºi a destinului sãu. Când singur vrea sãse autodivinizeze, sã se facã înger de fapt el ajunge fiarã.Omus secundus deus – maximã iluministã ºi marxistã – esteconcretizarea acestei cãderi. Cãutând singur paradisuldesãvârºirii a aflat iadul dezumanizãrii. Tensiunea nu se poaterezolva în sine ci numai în Domnul ºi Mântuitorul nostru IisusHristos. Iar mântuirea noastrã se realizeazã aºezându-se subRevelaþie, nu deasupra ei. Omul cãzut refuzã Revelaþia, el punecondiþie Revelaþiei, erezia, produsul subiectivismului demonic,face ce vrea cu Revelaþia ºi transmiterea ei prinBisericã. Ei uitã cã natura Revelaþiei, nu este o sumã depropoziþii, de informaþii, iar înþelegerea mântuirii nu euna gnosticã, teoreticã. Se uitã cã religia creºtinã nueste rodul cãutãrii omului ci este istoria cãutãrii omuluide cãtre Dumnezeu. În Revelaþie, în aceastã cãutare ºidescoperire, Dumnezeu nu comunicã numai adevãruldespre El, ci se deschide El Însuºi ºi ne aratã condiþiilemântuirii în El. Unirea omului cu Dumnezeu estescopul Revelaþiei, deci umanul este uman numai înDumnezeu. Aceastã înfiere a noastrã în Iisus Hristos serealizeazã în Bisericã. Acesta e mesajul Ortodoxiei ºiputerea ei unicã: accesul la duhul înfierii. Ereziile cautãa-ºi acomoda lor lucrurile Lui Iisus Hristos, patimile,învierea ºi chiar trimiterea Duhului Sfânt. Dar se uitã,în întunericul ce-i cuprind, cã Iisus Hristos este însuºiÏìåãá áðïóôïëïò ôïõ Èåïõ - marele trimis al Tatãlui, dupãexpresia Sf. Grigorie Palama. Cãci El Spune: „N-amvenit sã fac voia mea ci voia tatãlui meu, care este înceruri”. Aºadar, cine trimite, cine alege, cine estetrimisul? Tatãl trimite pe Duhul: „Cine vã primeºte pevoi, pe Mine mã primeºte ºi cine mã primeºte pe Mine,primeºte pe Cele ce M-a trimis pe Mine”. (Matei 11,40) „ªi Euvoi ruga pe Tatãl ºi alt Mângâietor vã va da vouã ca sã fie cuvoi în veac” (Ioan 14,16). Sfânta Treime este misionarã prinînsãºi trimiterea ei. Modurile de existenþã a Lui Dumnezeu secomunicã Bisericii, Ea este aleasa ºi Ea este plinã de Treime,spune Sf. Vasile cel Mare: Ea este aleasa ºi ea trimite. SfântaTreime este baza, modul structurii funcþiilor Bisericii. Tainacoborârii Sfintei Treimi ºi taina urcãrii omului la Ea este esenþaadevãrului, concretizat în aceastã realitate divino-umanã careeste Biserica. A fi creºtin, a fi în Bisericã înseamnã a fi înSfânta Treime. Unirea se face prin Sfântul Botez, În Bisericãnu în afarã de Bisericã, dupã principiul paulin: Nu nepropovãduim pe noi înºine. Orice propovãduire care rupe peIisus Hristos de Treime, de Bisericã, face din Ea o simplãînvãþãturã umanã.Mântuirea în Bisericã este intrarea în comuniune cu SfântaTreime cãci Ea, Biserica este locul ºi spaþiul manifestãriiSfântul Treimi. Iar Biserica se manifestã în Sfânta Treime, încare se aflã nuanþele persoanelor: a Tatãlui ºi a Fiului ºi aSfântul Duh (Tainele iniþierii). De aceea cea mai micã bisericãdevine Ierusalimul ceresc. Iisus Hristos ne mântuie nu înprimul prin învãþãtura Lui ci în prin Persoana Sa, care a zis: Eusunt pâinea vieþii (Ioan 6,35). De aici rezultã inseparabilitateaoperei ºi învãþãturii Lui Iisus Hristos de Persoana Sa, ºi acestaeste un principiu dogmatic. Domnul nostru Iisus Hristos nu avenit sã ne dea numai o gnozã, o cunoºtinþã, un cod moral, sauanumite mistere esoterice, El este prezent în Bisericã prinSfintele Taine. ªi de aici rezultã aspectul fiinþial al mântuirii:El ni se dã cu viaþa Lui, iar mântuirea: este viaþa noastrã înSfânta Treime dupã cum Sf. Ap. ºi Ev. Ioan þine sã

consemneze în cap. 17. Morala se identificã cu persoana LuiIisus Hristos. La fel Revelaþia nu e o sumã de propoziþii sau dedoctrine, ea este persoana Lui Iisus Hristos, este viaþa SfinteiTreimi. Dar acestea sunt în Bisericã, ruperea omului deDumnezeu ºi de dragostea Lui, prin erezie, este un „pustiu debine”. „Ei uitã cã ascultarea ºi smerenia este modul existenþeiîn sânul Sfintei Treimi”, dupã cum spune Sf. Siluan Athonitul.Ei uitã cã Iisus Hristos „trãieºte în eternitate în stare de Fiu”,adicã de ascultare. Nu se poate reduce creºtinismul la unsimplu moralism sau doctrinalism, acestea sunt metode alemisionarismului neoprotestant. Trebuie sã înþelegi, sã cauþi, sãafli cã dogma nu este doctrinalism iar morala eticism, ci ele,sunt viaþã, participare la Dumnezeu. Dacã „Bucuria Tatãlui ºia Fiului este în Duhul Sfânt”, spune Sf. Grigorie Palama, cumtu faci din iconomia lor în Bisericã ºi în Istorie? Dupã SlãvitaSa Înviere, Mântuitorul se aratã ucenicilor ºi le spune:Mergând, învãþaþi toate neamurile, botezându-le în numeleTatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. ªi puþin mai târziu: „ªiiatã Eu sunt cu voi în toate zilele pânã la sfârºitul veacului”.(Matei 28, 19-20). Expresia “toate” aratã natura ºi poruncamisiunii. Misiunea se realizeazã pe baza scripturii ºi a tradiþieiliturgice ºi patristice, cãci Iisus Hristos Însuºi a zis: „Iar cândva veni Acela, Duhul Adevãrului, vã va cãlãuzi la tot adevãrul”(Ioan 16,13).Conºtiinþa misiunii trebuie lãrgitã, iar misiunea

Bisericii nu a înþeles alegerea ca supremaþie.Cu alte cuvinte, Dumnezeu te alege, nu ca sã te înalþe, ci ca sãte coboare, prin slujire. Arhiereul, Preotul, Diaconul,crediciosul sunt robii Lui Dumnezeu. (Ep. Romani - 9,10,11).E de luat aminte: Orice dezlegare se face pentru ceilalþi, IisusHristos ºi-a dat viaþa pentru toþi, suntem aleºi, pentru a fi ladispoziþia tuturor. În creºtinism, alegerea este universalã,ucenicii au fost trimiºi la toate neamurile. Epistola cãtreEfeseni: este cartea eclesiologicã a Bisericii. Prin opera SaIisus Hristos recapituleazã totul, concentreazã totul sub unsingur cap: El, ºi aceasta este marea tainã cã: „pãgânii suntîmpreunã cu noi martori ai aceleaºi fãgãduinþe”. Domnulnostru Iisus Hristos rupe peretele vrajbei dintre Israel ºi pãgâni.Aceasta este misiunea Bisericii, marele mister: ea împacã totulºi ceea ce este pe orizontal ºi pe vertical. Misiunea sa este achemãrii, a slujirii ºi împãcãrii. Referinþe speciale avem la Sf.Ap. ªi Ev. Matei – cap.10 ºi Luca – cap. 9 din ele rezultãlegãtura indisolubilã dintre evanghelizare ºi slujire, Bisericafãcând prezentã, ca activitate mântuitoare, prezenþa Lui IisusHristos în lume ºi în Istorie.Biserica ºi Iisus Hristos sunt o unitate indisolubilã. Istoriamisiunii se identificã cu istoria Bisericii. Istoria ei este relaþiaLui Dumnezeu cu semenii ºi invers. Neavând o istorie amisiunii, nu ai o istorie a Bisericii, ºi atunci, eºti doar o simplãadunare, un grup de oameni, o apariþie meteoriticã, stelarã pescena istoriei ºi a teologiei. Trebuie sã iei aminte, la fel ºi noi!Relaþia umanitãþii cu Dumnezeu se înþelege ca realitate istorico– teandricã ºi sinergeticã. Dar mãrturisirea în istorie esteincomodã pentru societatea bazatã pe minciunã, înºelãciune ºiviolenþã. A mãrturisi pe Dumnezeu înseamnã a declara rãzboipe viaþã ºi pe moarte cu diavolul, a nu mãrturisi înseamnã aavea pace cu acesta. Dacã în perioada persecuþiilor,

creºtinismul era prigonit fiind în afara societãþii, astãzi seconstatã o ieºire acesteia din creºtinism spre puncte centrifugeale autoumanizãrii. Vocea profeticã a Bisericii se aude înistorie, cãci nu se concepe, ca propovãduind adevãrul sã numustri pãcatul. Glasul ei este aidoma cuvintelor scripturii:„Iatã Eu stau la uºã ºi bat”... Chemarea ei se îndreaptã cãtretoþi, ºi face acest lucru din ziua Cincizecimii, prin vicisitudinileistoriei. Glasul ei strãbate veacurile, cãci mãrturisirea credinþeicreºtine îi aparþine doar Ei, în acest fel ajungându-se la o relaþiesimfonicã dintre Biserica luptãtoare ºi cea triumfãtoare.În încheierea acestui capitol, ajungând în actualitate ºi încontemporaneitate, voi susþine cã demersul misionar alBisericii trebuie sã cuprindã conceptul potrivit cãruia Bisericanu este în fond, doar comunitatea cu numãr mare sau foartemare de membri ci chiar ºi cea cu numãrul cel mai mic, dar încare sãlãºluieºte mãrturia cea duhovniceascã despre trãirea înviaþa noastrã a vieþii lui Iisus Hristos, cea autenticã. „Astfelînþeleasã, misiunea nu este reprezentatã de un proiect grandios,asemeni unei caracatiþe care cuprinde totul în sine – acesta estede dorit numai pentru a conferi unitate de plan ºi acþiunesistemului – ci de intervenþia în micro, de îndeplinirea misiuniide pãstor de suflete ºi a aceleia de urmãtor al Mântuitorului,calitate pe care o are orice creºtin botezat, nu numai clericul ºinu numai cei cu anumite rãspunderi în Bisericã.” Aºadar, iatã

ºi de aici constatãm faptul cã Ortodoxia este oformã de creºtinism (nesecularizatã înconþinutul ºi fondul ei intrisec) extrem derafinatã, de nobilã, de finã, pe care puþini oºtiu astãzi aprecia sau gusta în profunzimile eidintru început, lucru pentru care ne rugãm LuiDumnezeu – Cel în Treime preamãrit, sã neajute ºi sã ne lumineze minþile, cele acoperitede umbra pãcatului ºi a morþii!...

Despre relaþia dintreom ºi bisericã calocaº de cultÎn ascensiunea spre întâlnirea cu Iisus Hristos,locaºul bisericesc are un rol deosebit deimportant. ºi celelalte Taine sãvârºite în elsunt trãite de credincioºi ca momente ºievenimente sfinte, care se sãvârºesc în lume,dar care vin dincolo de lume ºi transfigureazã

o parte a ei, având menirea sã o transfigureze întreagã . Desprelegãtura dintre om ºi bisericã ca locaº de cult, Sfântul MaximMãrturisitorul spune, în Mistagogia sa, cã omul este o „bisericãtainicã”, iar Dumnezeu este gãsit în profunzimile abisaleumane, existând în om o miºcare unificatoare ºi sinergicã întrefacultãþile sufletului, aceeaºi pe care o realizeazã Biserica întrepãrþile ei. ªtiind acestea, credinciosul nu trebuie sã înaintezedoar în locaºul bisericesc spre Iisus Hristos cel din altar, citrebuie sã devinã el însuºi locaº bisericesc ºi preot al acestuisfânt locaº, slujind astfel Dumnezeului aflãtor în altarul inimiisale, sãlãºluit aici încã de la Botez. Acest altar se aflã ºi îninima celorlalþi credincioºi astfel cã „inimile pline deDumnezeu se întâlnesc între ele ca unele ce se deschid spreacelaºi infinit dumnezeiesc ºi se scaldã în lumina Lui iubitoarefãrã sã se contopeascã întreolaltã ºi cu El”. Printre Sfinþii Pãrinþi care au mai scris despre acest lucru segãseºte , care în limbajul sãu mistagogic, comparã sufletul cuo cetate, templul Ierusalimului, inima cu Sfânta Sfintelor, iarsimþurile omului drept curtea templului: „Cetatea este dreaptãsocoteala întru Iisus Hristos, care este plinã de luminã. Cândaceasta chiverniseºte cu evlavie ºi dupã lege lucrurile,vieþuieºte în pace ºi dreptate. Dar când greºeºte, se predãduºmanilor spre dãrâmare. Iar templul este locaºul sfânt alsufletului ºi al trupului, care este zidit de Dumnezeu. În sfârºitaltarul este masa nãdejdii aºezatã în acest templu. Pe ea seaduce de cãtre minte ºi se jertfeºte gândul întâi nãscut alfiecãrei întâmplãri, ca un animal întâi nãscut adus ca jertfã deispãºire pentru cel ce-l aduce, dacã îl aduce neîntinat”. Acestsfânt vede omul ca pe o bisericã actualizatã pe mãsura credinþeilui, în care el însuºi oferã darurile sale lui Iisus Hristos.

Drd. Stelian GOMBOª

Despre raportul ºi relaþia dintre om ºi Bisericãîn gândirea ºi viziunea mistagogicã ortodoxã…

Argeºul Ortodox

6

Cu arhiereasca binecuvântare primitã de la ÎnaltPreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop alArgeºului ºi Muscelului au fost înfiinþate încã treinoi comunitãþi creºtin-ortodoxe pentru persoanele cudeficienþe de auz, în cursul lunii martie anul curent.În Duminica Ortodoxiei a fost înfiinþatã comunitateaortodoxã a persoanelor deficiente de auz dinmunicipiul Curtea de Argeº, în paraclisul bisericii„Sfântul Ierarh Nicole”; în Duminica Sfântului

Grigore Palama a fost înfinþatã comunitatea ortodoxãa persoanelor deficiente de auz din municipiulCâmpulung Muscel, în bolniþa mãnãstirii „NegruVodã”, iar în duminica urmãtoare, numitã înspiritualitatea ortodoxã, a Sfintei Cruci, a binevoitPreamilostivul Dumnezeu ca ºi în oraºul Topolovenisã i-a fiinþã comunitatea ortodoxã a persoanelordeficinete de auz în catedrala „Sfântul Gheorghe”, laetajul I al acesteia.

La înfinþarea acestor noi sfinte lãcaºuri de cult încare Dumnezeu tainic se descoperã Neamului Surdprin gest, a fost sãvârºitã slujba Sfintei ºi

Dumnezeieºtii Liturghii a celui între Sfinþi pãrinteluinostru Vasile cel Mare. La aceste evenimenteduhovniceºti au participat, atât credincioºi cudeficienþe de auz veniþi din comunitãþile nou-înfiinþate, cât ºi din comunitatea de surzi dinmunicipiul Piteºti.

Totodatã Înalt Preasfinþitul Pãrinte LaurenþiuStreza, Arhiepiscop al Sibiului ºi Mitropolit alArdealului, a acordat arhiereasca binecuvântare ca în

ziua Praznicului Bunei Vestiri sã se sãvârºeascãTaina Sfintei ºi Dumnezeiºtii Liturghii traspunsã înlimbajul mimico-gestual religios românesc, înmunicipiul Braºov, în mijlocul comunitãþii ortodoxea persoanelor deficiente de auz. Sfânta Liturghie afost sãvârºitã în paraclisul catedralei „SfinþiiÎmpãraþi Constantin ºi Elena” din mila lui Dumnezeude cãtre Preotul Consilier Eparhial Constantin Onu ºiPreoþii Cãtãlin ?îru ºi Vasile Zavate.

Acest fapt aratã cã Biserica, potrivit hotãrârilorSfântului Sinod, acordã o atenþie deosebitãpersoanelor cu deficienþe de auz, iar mesajul iubirii

Domnului nostru Iisus Hristos depãºeºte oricebarierã ºi poate fi transmis în multe feluri.Comunitatea noastrã de credincioºi care nu audtrebuie sã fie cultivatã ca parte integrantã a vieþiiBisericii Strãbune prin care cuvintele Mântuitorului,rostite în momentul vindecãrii unui surd, „Effatta!”adicã ”deschide-te”, strãbat veacurile ºi ne îndeamnãpe fiecare din noi sã deschidem inimile ºi minþilespre înþelegerea ºi trãirea dreptmãritoarei credinþe.

Biserica Ortodoxã Românã a consideratîntotdeauna cã persoanele cu deficienþe de auztrebuie sã aibã acces la cuvântul Evangheliei pe caresã îl vadã cu ochii ºi sã îl simtã în sufletele lor.

Curtea de Argeº – 04.03.2012Câmpulung Muscel – 11.03.2012Topoloveni – 18.03.2012Braºov – 25.03.2012

Preot paroh Cãtãlin Þîru, Biserica pentru surzi din Piteºti

Luminã ºi Har pentru gesturile ºi vederea noastrã

Odatã, un om sãtul de pãcatelelumii, se trase într-o casã dinfundul unei pãduri.

Într-o zi, venirã la el niºteprieteni sã-l vadã. Venind vorbade pãcat, gazda le zise:

- “Haideþi sã vã arãt pãcatul…”

Luã câþiva faguri cu miere ºi-ipuse într-un loc din pãdure, undeobiºnuia sã vinã un urs.

Aºteptarã cu toþii, privind dincerdacul casei.

Ursul veni ºi mâncã un fagure.Mai stãtu ºi mâncã încã unul. Cu

toate cã abia mai putea sã înghitã,mai mâncã ºi pe al treilea, pânãce, fãcându-i-se rãu, muri.

Omul zise atunci:- „latã: aºa e pãcatul. Guºti din

el - te saturi - pe urmã, iar guºti,pânã ce se întâmplã ca ºi cu ursul,

mori de otrava dulceþiipãcatului.”

Pãcatul, la început, e dulce camierea; pe urmã e amar ca fiereaºi te ucide.

Ursul, mierea ºi pãcatul

Argeºul Ortodox

7

Spovedania ºi împãrtãºaniaCu privire la spovedanie ºi la împãrtãºanie, noi

credem cã spovedania (mai deasã la duhovnici buni) ºiîmpãrtãºania sunt nãdejdea mântuirii noastre, pentru cãDomnul nostru Iisus Hristos a spus: „Cel ce mãnâncãTrupul Meu ºi bea Sângele Meu are viaþã veºnicã, ºi Euîl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54).

Dar pentru a se înþelege mai bine cã toþi trebuie sã nespovedim ºi sã ne împãrtãºim, pentru cã nimeni nu estefãrã de pãcat, citãm: „Dacã zicem cã pãcat nu avem, neamãgim pe noi înºine ºi adevãrul nu este în noi” (1 Ioan1, 8).

Se înþelege deci cã nimeni nu este fãrã de pãcat ºi cã,de asemenea, nimic necurat nu poate intra în Împãrãþiacerurilor. ªi dacã nimic necurat nu poate intra înÎmpãrãþia cerurilor (oricât de mic ar fi pãcatul), numaispovedania (cel puþin de patru ori pe an, în cele patruposturi) ºi împãrtãºania ne pot curãþa de greºelilenoastre.

Spovedania pe care o facem la preotulduhovnic, pentru dezlegarea de pãcate, estemai uºor de înþeles, întrucât Domnul IisusHristos a spus clar apostolilor Sãi: „Adevãratgrãiesc vouã: Oricâte veþi lega pe pãmânt vorfi legate ºi în cer, ºi oricâte veþi dezlega pepãmânt vor fi dezlegate ºi în cer” (Matei 18,18), iar Sfântul Evanghelist Ioan, fiind maicomplet în explicaþie, a scris: „Iisus le-a zisiarãºi: Pace vouã! Precum M-a trimis pe MineTatãl, vã trimit ºi Eu pe voi. ªi zicând acestea,a suflat asupra lor ºi le-a zis: Luaþi Duh Sfânt!Cãrora veþi ierta pãcatele, le vor fi iertate; ºicãrora le veþi þine, vor fi þinute” (Ioan 20, 21-23).

Deci, cu privire la spovedanie, lucrul esteuºor de înþeles, dar problema împãrtãºaniei cuTrupul ºi Sângele Domnului Iisus Hristos estegreu de înþeles. Nici cei ºaptezeci de ucenici aiDomnului n-au înþeles aceasta, motiv pentrucare mulþi L-au pãrãsit ºi n-au mai mers dupãEl.

Pentru aceasta, detaliem cu mai multe citatedin Noul Testament, pe care le indicãm mai jos:

Dupã ce Domnul Iisus Hristos a sãturat cinci mii debãrbaþi cu cinci pâini ºi doi peºti, S-a dus singur sã Seroage în munte, iar noaptea a plecat spre Capernaum. ÎnNoul Testament se scrie:

„Deci, când a vãzut mulþimea [a doua zi] cã Iisus nueste acolo, nici ucenicii Lui, au intrat ºi ei în corãbiilecele mici ºi au venit la Capernaum, cãutându-L pe Iisus.ªi gãsindu-L, dincolo de mare, I-au zis: Învãþãtorule,când ai venit aici? Iisus le-a rãspuns ºi a zis: Adevãrat,adevãrat zic vouã: Mã cãutaþi nu pentru cã aþi vãzutminuni, ci pentru cã aþi mâncat din pâini ºi v-aþi sãturat”(Ioan 6, 24-26). Se înþelege deci cã unii Îl cãutau maimult pentru a-ºi sãtura pântecele. Iisus însã, voind sã learate scopul venirii Sale pe pãmânt, le-a mai zis:

„Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer.Cine mãnâncã din Pâinea aceasta viu va fi în veci. IarPâinea pe care Eu o voi da pentru viaþa lumii esteTrupul Meu” (Ioan 6, 51) [...] „Cel ce mãnâncã TrupulMeu ºi bea Sângele Meu are viaþã veºnicã, ºi Eu îl voiînvia în ziua de apoi” (Ioan 6, 54) [...] „Cel ce mãnâncãTrupul Meu ºi bea Sângele Meu rãmâne întru Mine ºiEu întru el” (Ioan 6, 56) [...] „Cel ce mãnâncã aceastãPâine va trãi în veac” (Ioan 6, 58).

Sfântul Evanghelist Ioan mai scrie ºi cum aureacþionat ucenicii la auzirea celor de mai sus:

„Deci mulþi din ucenicii Lui, auzind, au zis: Greueste cuvântul acesta! Cine poate sã-l asculte? Iar Iisus,ºtiind în Sine cã ucenicii Lui murmurã împotriva Lui,le-a zis: Vã sminteºte aceasta? Dar dacã veþi vedea pe

Fiul Omului suindu-Se acolo unde era mai înainte?”(Ioan 6, 60-62). ªi le-a zis Iisus: „Duhul este Cel ce dãviaþã; trupul nu foloseºte la nimic. Cuvintele pe care vile-am spus sunt duh ºi sunt viaþã” (Ioan 6, 63).

Tot Sfântul Evanghelist Ioan scrie ce a urmat:„ªi de atunci mulþi dintre ucenicii Sãi s-au dus înapoi

ºi nu mai umblau cu El” (Ioan 6, 66).Dupã plecarea acelor ucenici, Iisus S-a adresat celor

doisprezece apostoli care nu L-au pãrãsit:„Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu vreþi ºi voi sã

vã duceþi? Simon Petru I-a rãspuns: Doamne, la cine nevom duce? Tu ai cuvintele vieþii celei veºnice. ªi noi amcrezut ºi am cunoscut cã Tu eºti Hristosul, FiulDumnezeului Celui Viu” (Ioan 6, 67-68).

Putem trage concluzia cã nici cei doisprezeceapostoli n-au înþeles cum ar putea ei sã mãnânce Trupullui Hristos, dar, spre deosebire de ucenicii care L-aupãrãsit, ei au rãmas lângã Domnul ºtiind cã El esteHristosul, Fiul Dumnezeului Celui Viu, Care spune

adevãrul, chiar dacã ei nu-l înþeleg întotdeauna. La Cinacea de Tainã însã, aceºtia s-au luminat atunci când:„Iisus, luând pâine ºi binecuvântând, a frânt ºi, dânducenicilor, a zis: Luaþi, mâncaþi, acesta este TrupulMeu. ªi luând paharul ºi mulþumind, le-a dat, zicând:Beþi dintru acesta toþi, cã acesta este Sângele Meu, alLegii celei noi, care pentru mulþi se varsã spre iertareapãcatelor” (Matei 26, 26-28). ªi le-a dat poruncã sã facãºi ei aceasta spre pomenirea Lui (Luca 22, 19; 1Corinteni 11, 24).

Iar Sfântul Apostol Pavel, referindu-se la CinaDomnului, zice: „de câte ori veþi mânca aceastã pâine ºiveþi bea acest pahar, moartea Domnului vestiþi pânãcând va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceastasau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fivinovat faþã de Trupul ºi de Sângele Domnului. Sã secerceteze omul pe sine [sã se spovedeascã – n.n.] ºi aºasã mãnânce din Pâine ºi sã bea din Pahar. Cãci cel cemãnâncã ºi bea cu nevrednicie, osândã îºi mãnâncã ºibea, nesocotind Trupul Domnului. De aceea mulþidintre voi sunt neputincioºi ºi bolnavi ºi mulþi au murit”(1 Corinteni 11, 26-30).

Deci Pâinea ºi Vinul din Potirul Euharistic nusimbolizeazã Trupul ºi Sângele Domnului, cum zicsectanþii, fiindcã „simbolul” nu poate osândi, nu poateîmbolnãvi, nu poate omorî. Sfânta Împãrtãºanie estelucrarea Duhului Sfânt sãvârºitã prin Fiul. Duhul Sfânteste nedespãrþit de Tatãl ºi de Fiul. Fiul este nãscut dinTatãl mai înainte de toþi vecii ºi este de o fiinþã cu Tatãl,prin Care toate s-au fãcut. Iar la plinirea vremii, Fiul S-a pogorât din cer, S-a întrupat de la Duhul Sfânt ºi din

Fecioara Maria, S-a fãcut om din iubire pentru noioamenii ºi pentru a noastrã mântuire; El este Cuvântullui Dumnezeu.

Întrucât simbolul credinþei – Crezul – nu estesuficient pentru a putea sã înþelegem Sfânta Treime,vom da câteva detalii.

Sfânta Treime are trei Ipostase desãvârºite: Tatãl,Care este nenãscut din cineva, Fiul, care este nãscut dinTatãl ºi Duhul Sfânt, care este purces din Tatãl. Toateaceste trei Ipostase desãvârºite sunt unite într-o singurãFiinþã, într-o singurã Dumnezeire, fãrã sã se amestece ºifãrã sã se despartã. Ipostasele sunt unele în altele nu însensul cã ele se amestecã, ci în sensul cã sunt unite.Iisus a spus clar apostolilor Sãi: „Credeþi Mie cã Eu suntîntru Tatãl ºi Tatãl întru Mine [...]” (Ioan 14, 11). DeciIpostasele Se unesc, nu în sensul cã Se amestecã, ci însensul cã Ele existã unele în altele. ªi pentru cã cele treiIpostase sunt de o fiinþã ºi nedespãrþite, se înþelege cãDuhul Sfânt nu poate sã se despartã de Dumnezeu în

care existã ºi de Cuvântul, pe Care Îlînsoþeºte. Deci El nu Se poatedespãrþi niciodatã de Tatãl, nici deFiul, ci una sunt pretutindeni (cf.Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica,Editura Scripta, Bucureºti, 1993, pp.20-32). Deci este: „Un Dumnezeu ºiTatãl tuturor, Care este peste toate[peste tot infinitul univers] ºi printoate ºi întru toþi” (Efeseni 4, 6).

Când Domnul Iisus Hristos a spuscelor ºaptezeci de ucenici cã El ePâinea cea vie ce S-a pogorât din cerºi cã ei trebuie sã mãnânce aceastãPâine (care este Trupul Sãu),repetãm: mulþi dintre ucenicii Lui L-au pãrãsit ºi nu mai mergeau dupã El.Atunci Iisus le-a zis: „Vã sminteºteaceasta? [...] Duhul este Cel ce dãviaþã; trupul nu foloseºte la nimic.Cuvintele pe care vi le-am spus suntduh ºi sunt viaþã” (Ioan 6, 61-63). ªi,mai repetãm, cã numai la Cina cea de

Tainã s-au limpezit toate nedumeririle atunci când:„Iisus, luând pâine ºi binecuvântând, a frânt ºi dânducenicilor a zis: Luaþi, mâncaþi, acesta este Trupul Meu[...]” (Matei 26, 26).

Deci „prin Duhul Sãu, El preface instantaneu pâineaEuharisticã în Trupul Sãu, care este organ demanifestare a Ipostasului ºi a Duhului Sãu” (pr.Dumitru Stãniloae, Teologia Dogmaticã Ortodoxã,Editura Institutlui Biblic ºi de Misiune, Bucureºti, 1978,vol. 3, p. 102).

Astfel, prin lucrarea Duhului Sfânt sãvârºitã prinFiul, pâinea primeºte însuºiri dumnezeieºti; Ea devineTrupul Domnului în chipul pâinii.

Pentru a fi pe înþelesul tuturor, dãm un exemplu:Dacã omul poate introduce într-o bucatã de fier o puteremagneticã sau o putere electricã, Dumnezeu, Care esteatotputernic ºi ne iubeºte mult, poate infinit mai mult sãfacã ce doreºte cu pâinea ºi cu vinul pentru mântuireanoastrã.

Tot în Teologia Dogmaticã Ortodoxã vol. 3, p. 102,pãrintele Dumitru Stãniloae a mai scris: „Domnul nupreface în Euharistie pâinea ºi vinul pentru Sine, cipentru a Se împãrtãºi oamenilor care cred în El”.

Încheiem cu cuvintele Domnului nostru Iisus Hristosspuse apostolilor Sãi: „Eu sunt Calea, Adevãrul ºiViaþa. Nimeni nu vine la Tatãl Meu decât prin Mine”(Ioan 14, 6).

Marin-Marius TRUICULESCU

Moralitatea ºi învãþãtura biblicãCuvinte pentru tineri ºi pentru orice creºtin (II)

Argeºul Ortodox

OrtosintezeOrtosinteze

BIROUL DE PRESÃ ALPATRIARHEI ROMÂNE ne-a informat:

În legãturã cu insinuãrile domnuluiAdrian Pãtruºcã referitoare la presupuselegãturi preferenþiale sau de culise alePatriarhiei Române cu diferiþi oamenipolitici din editorialul intitulatFrunzãverde - culisele unei scuturãrispectaculoase publicat în cotidianulEvenimentul Zilei din ziua de 29 martie2012, reamintim:

Neutrã din punct de vedere politic, darnu indiferentã faþã de problemele societãþiiromâneºti, Patriarhia Românã nu seamestecã în viaþa internã a partidelor ºi înconfruntãri politice partizane, aºa cum nudoreºte nici o imixtiune politicã înproblemele sale interne, ci promoveazãrelaþii transparente în interesul Bisericii ºi

binelui comun al societãþii româneºti. Ca atare, Patriarhia Românã respinge

încercarea domnului Adrian Pãtruºcã de aasocia imaginea Bisericii OrtodoxeRomâne ºi a slujitorilor ei cu reprezentanþiai clasei politice prin insinuãritendenþioase, cu scopul de-a crea impresiacã Biserica noastrã ar fi pãrtinitoare saupartizanã în relaþiile cu clasa politicãromâneascã.

Mai precizãm faptul cã PatriarhiaRomânã respectã opþiunea credincioºilorortodocºi de a adera la formaþiuni politicepe care le aleg în mod liber. De asemenea,Patriarhia Românã respectã rezultatulalegerilor democratice ºi coopereazã cuinstituþiile Statului, indiferent de partidelepolitice aflate la guvernare, fãrã însã aignora contribuþia pozitivã pe care o pot

aduce la viaþa societãþii româneºtipartidele care nu se aflã la guvernare.

Totodatã, Biserica este recunoscãtoaretuturor persoanelor, indiferent de opþiunealor politicã trecutã sau prezentã, care oajutã în împlinirea misiunii ei în societate:proclamarea Evangheliei iubirii lui Hristospentru lume, promovarea vieþii liturgice ºipastorale, conservarea ºi întreþinerealãcaºurilor de cult, construirea de noibiserici, organizarea ºi susþinereaactivitãþilor culturale ºi social-filantropice,grija pentru comunitãþile ortodoxeromâneºti din jurul graniþelor þãrii ºi dinDiaspora, relaþiile cu alte culte dinRomânia, relaþiile interortodoxe,intercreºtine ºi interreligioase pe planinternaþional, având convingerea cã astfelcontribuie la viaþa spiritualã ºi socialã a

poporului român ºi sprijinã cultivareademnitãþii lui.

Aceastã atitudine de respect ºirecunoºtinþã se vede mai ales atunci cândse sfinþeºte o bisericã, întrucât ierarhii ºiclerul Bisericii Ortodoxe Române aratãrespect ºi recunoºtinþã faþã de ctitori ºibinefãcãtori, indiferent de apartenenþa lorla un partid politic sau de funcþia loradministrativã din trecut ºi prezent. Iaraceastã recunoºtinþã nu înseamnãnumaidecât preferinþã pentru unul saualtul dintre partidele politice aflate laputere sau în opoziþie. Biroul de presã al Arhiepiscopiei

Argeºului ºi Muscelului

Luni, 26 martie, ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Arhiepiscop Calinic s-aaflat în vizitã pastoral-administrativã în municipiul Piteºti.Cu aceastã ocazie, Înaltpreasfinþiasa a vizitat ºantierele deschise labiserica „Sfintele FemeiMironosiþe”, în parohia Zãvoi ºi labiserica „Sfinþii Apostoli Petru ºiPavel”.

COMUNICAT DE PRESÃÎn urma conflictelor apãrute între

primarul Gheorghe Bãrãnescu de laPrimãria Bãiculeºti ºi anumite ziareºi posturi de televiziune, Biroul dePresã al Arhiepiscopiei Argeºului ºiMuscelului aduce la cunoºtinþã

opiniei publice cã sedelimiteazã de oriceatitudine ºi expresiinepotrivite, ca limbaj,proferate în acestconflict mediatic, dinorice parte ar veni ele.Avându-se în vedere cãGheorghe Bãrãnescueste ºi preot pensionar, îiaducem aminte cuvintelelui Iisus Hristos:

„Eu însã vã spunvouã: Cã oricine se

mânie pe fratele sãuvrednic va fi deosândã; ºi cine va zicefratelui sãu:netrebnicule, vrednicva fi de judecatasinedriului; iar cine vazice: nebunule,vrednic va fi degheena focului. Deci,dacã îþi vei aducedarul tãu la altar ºiacolo îþi vei aduceaminte cã fratele tãu

are cevaîmpotriva ta, lasã darul tãuacolo, înaintea altarului, ºimergi întâi ºi împacã-te cufratele tãu ºi apoi, venind, adudarul tãu. Împacã-te cupârâºul tãu degrabã, pânã eºticu el pe cale.” (Sfântul Matei,capitolul 5, versetele 22-25).

Pânã la stingereaconflictului ivit – dinnefericire – preotul GheorgheBãrãnescu se opreºte de lasãvârºirea celor sfinte ºi de laSfânta Împãrtãºanie, precumºi pe cei care au provocatacest conflict mediatic,specificându-se cã Gheorghe

Bãrãnescu este primar, ca cetãþeancu drepturi constituþionale, ºi nu capreot al Bisericii lui Hristos.

Precizãm ºi readucem aminte cã,fãrã aprobarea prealabilã aArhiepiscopului locului, esteinterzis cu desãvârºire, personaluluiclerical ºi neclerical alArhiepiscopiei Argeºului ºiMuscelului sã angajeze discuþii cumass-media, pe orice temã ar fi.

ATITUDINEA BISERICII ESTE UNA PASTORALÃ, IAR NU UNA POLITICÃ!

Vizitã pastoral-administrativã în Eparhie