CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Musceluluil Anul VIII l nr. 444 l 11 - 17 februarie 2010 l 8 pagini l preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTRRIINNIITTAASS (95,3 FM)

Temelia solidã a unei adevãratevieþi duhovniceºti este

postirea. Iatã ce ne spune SfântulSimeon Noul Teolog: „Postul esteînceputul ºi temeiul pentru lucrareaduhovniceascã. Oricare ar fi virtuþilepe care le zideºti pe temelia postului,ele vor fi toate nezdruncinate ºineclintite, ca unele ce au fostîntemeiate pe piatra cea tare. Iar cândvei înlãtura aceastã temelie, adicãpostul, ºi în locul lui vei puneîmbuibarea pântecelui ºi alte poftenecuvioase, atunci toate virtuþile vorfi zdruncinate ºispulberate decugetele cele rele ºide un noian de patimiºi aºa precum seîmprãºtie nisipul devânt, tot aºa seprãbuºeºte întreagalucrare a virtuþii”.Cei care din diferitemotive (reale ºi nuînchipuite!) nu pot sãposteascã, vorîntreba: noi cei ce nuputem posti dincauza sãnãtãþiiºubrede, ce sã facemsã nu ne pierdemputerea de a lucravirtuþile creºtineºti?Rãspuns potrivit este.Dacã stomacul neeste bolnav sau alte organe aletrupului nostru sunt în suferinþã,atunci este necesar sã ne orânduimregimul alimentar în aºa fel încât sãnu sufere trupul nostru.

În locul postului trupesc vompune postul sufletesc. Acest post

al sufletului îl alimentãm cu porþiibogate de rugãciune ºi meditaþie. Aºase va împlini lucru minunat, ºi vomînþelege ceea ce spune Sfântul IoanScãrarul: „Postul este stãpânireacugetelor viclene, eliberarea de viseurâte, curãþia rugãciunii, fãcliasufletului, paza minþii, nimicireaasprimii inimii, uºa umilinþei, smeritasuspinare, înfrângereaîmbucurãtoare, oprirea vorbirii multe,pricina tãcerii, pãzitorul ascultãrii,liniºtea somnului, sãnãtatea trupului,dezlegarea pãcatelor ºi fericireacereascã!”.

Aºadar, chiar dacã unii dintrenoi nu pot sã facã efort pentru

abstinenþã alimentarã, au mareabucurie de a folosi mai mult puterea

rugãciunii care ne dã tãria de aînvinge toate ispitele ºi a ne întãrisufletul ºi a ne tãmãdui ºi trupulîncercat de slãbãnogire. Dumnezeuatoatevãzãtorul ºtie exact ceneputinþe avem ºi ne dã putere ºimângâiere tãmãduitoare. El nu se uitãdoar la puterea postului de bucate,care, de altfel, are o putere secundarã,ci se uitã mai ales la dragostea pe careo avem de a împlini poruncile luiDumnezeu. Dacã, de exemplu, noicerem în rugãciune ajutorul luiDumnezeu de a birui patimile

trupului ºi ale sufletului, atunci oricegrijã a postului dispare. Locul gol îlocupã în fiinþa noastrã putereaDuhului Sfânt, Care este „Vistierulbunãtãþilor ºi Dãtãtorul de viaþã!”.Dar trebuie sã fim campioni airugãciunii efective, curate ºidinamice! Sfinþii Pãrinþi ne sfãtuiescºi ne îndeamnã la o postire adevãratã,aºa cum scrie ºi Sfântul Vasile celMare: „Pentru postirea adevãratã nueste de ajuns numai înfrânarea de lamâncare. Adevãratul post esteîndepãrtarea de la rãu, înfrânarealimbii, înfrânarea mâniei, lepãdareapoftelor, defãimãrii, minciunii,cãlcãrii jurãmântului!”.

Vedem bine, cã Sfântul PãrinteVasile cel Mare, aici pune

accent mai ales pe un codduhovnicesc de care trebuie sã nu seuite nici o clipã. Am spune cam aºa:Nu poþi posti din diferite motive, darrãu de ce faci? Limba de ce n-oînfrânãm? Iar dacã n-o putem înfrânamai bine sã ne mâncãm propria

limbã? S-o strunim ºi sã nu maisupãrãm pe nimeni cu vorbele noastrerebele ºi distrugãtoare de pace, desuflet, de onoare! Nu putem posti demâncare? Dar de mânie de ce nuputem a ne lepãda zicând rugãciuni ºimeditând la cât rãu semãnãm în viaþaoamenilor ºi a noastrã mai întâi?!?Nu putem posti, dar sã ne lãsãm deminciuni, de apucãturilenecuviincioase ºi de alte defãimãri,nu putem? Iatã cum vine Sfântul IoanGurã de Aur sã ne lumineze ºi înaceastã bucurie a postului: „Cuvine-

se nouã sãprocedãm aºa! Sãnu strãbatem fãrãnoimã sãptãmânilepostului, ci sã necercetãm conºtiinþa,sã ne ispitimcugetele ºi sãpurtãm grijã de ceiace am reuºit sãfacem, într-osãptãmânã, în alta… Tot aºa sãvedem ce lucru noune încumetãm sãatingem în alta careurmeazã, ºi caresunt patimile, decare ne-amîndreptat.

Dacã noi nune vom

îndrepta în acest timp ºi nu vomdovedi o astfel de grijã pentru sufletulnostru, atunci nu vom avea nici un felde folos de la postul ºi nevoinþacãreia ne impunem!”. Adicã: ne-amlãsat de fumat? E bine ºi de folos!Ne-am lãsat de bãut peste mãsurã? Ebine foarte! Ne-am lãsat dedesfrânare? E o mare biruinþã! Ne-amlãsat de hoþii ºi minciuni? E o biruinþãcategoricã! Ne-am lãsat de defãimãriºi rãutãþile zilnice? Ne-am biruit penoi înºine! ªi tot aºa, sã ne lepãdãmîn fiecare zi ºi sãptãmânã de câte oneputinþã trupeascã ºi sufleteascã!

Toþi avem de lucru cu noiînºine! Sã începem fãrã

cruþare!

Doamne, ajutã-ne!

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

Post trupesc, post sufletesc

Postirea, temelia solidã a uneiadevãrate vieþi duhovniceºti

Mesajul de felicitare al Preafericitului Patriarh Daniel

cu ocazia împlinirii a cinci ani de apariþie

a primului cotidiancreºtin din România

Luminã pentru creºtinul prezent ºi activ în societate- Cotidianul „Ziarul Lumina“, la cinci ani de la apariþie(2005-2010) -

În data de 7 februarie s-au împlinit cinci ani de laapariþia primului numãr al cotidianului „Ziarul Lumina“.Proiectul de editare a primului cotidian creºtin din istoriapresei româneºti a fost deodatã rodul eforturilor pe care ungrup de laici ortodocºi - jurnaliºti, oameni de culturã,oameni de afaceri -, l-a fãcut împreunã cu un grup de clericiimplicaþi în activitatea mediaticã misionarã, pentru a ofericititorilor de presã scrisã o alternativã cu accent deosebit peaspectul formativ, nu doar pe latura informativã, care estespecificã unei astfel de publicaþii.

Completând, din punctul de vedere editorial, cotidianul„Ziarul Lumina“, articolele publicate de sãptãmânalul„Lumina de Duminicã“ reprezintã o necesarã punere învaloare a spiritualitãþii ortodoxe, prin comentarii lapericopele evanghelice ce se citesc în biserici duminica,prin incursiuni în istoria ºi spiritualitatea poporului român,prin reportaje despre mãnãstirile incluse în traseele depelerinaj sau prin dialogul dintre teologie ºi ºtiinþã, purtatde specialiºti în domeniu.

Ideea acestui proiect jurnalistic inedit pentru întreagaOrtodoxie, cotidian ºi supliment cu apariþiesãptãmânalã, s-a conturat plecând de la trei aspectesesizate în viaþa Bisericii noastre ºi a societãþii româneºti îngeneral.

Mai întâi s-a constatat cã dinamica vieþii bisericeºti dinþara noastrã trebuia reflectatã într-o publicaþie cotidianã,ritmul de apariþie sãptãmânal sau lunar al unor revistenefiind mulþumitor pentru cei care doreau sã primeascã maiprompt, într-o publicaþie scrisã, informaþii despreevenimentele religioase. În fiecare numãr editat de-a lungulacestor cinci ani de apariþie neîntreruptã, cotidianul „ZiarulLumina“ a publicat ºtiri, reportaje, interviuri saudocumentare despre activitãþile bogate ºi multiple pe care ledesfãºoarã Biserica Ortodoxã Românã.

În al doilea rând, credincioºii au resimþit nevoia de a citizilnic un cotidian în care, alãturi de informaþiile religioase,sã gãseascã ºi informaþii despre evenimentele din societateaîn care trãiesc, dar fãrã ca acestea sã fie marcate departizanat politic sau goanã dupã senzaþional.

În al treilea rând, presa scrisã din România avea nevoieºi de o publicaþie care sã constituie un reper de normalitate,adicã un mod de abordare nepãtimaºã, echilibratã aaspectelor vieþii sociale ºi un spaþiu de promovare asperanþei în societatea româneascã.

Aºadar, publicaþiile „Lumina“ ºi-au asumat rolul de acontribui la formarea conºtiinþei creºtinului implicat înviaþa bisericeascã, dar ºi activ în societatea de azi, deodatãfiu al Bisericii ºi cetãþean al Þãrii. Tuturor ostenitorilor,cititorilor ºi binefãcãtorilor acestor publicaþii le transmitempreþuirea Noastrã pentru lucrarea misionarã pe care orealizeazã spre slava Preasfintei Treimi ºi spre bineleBisericii ºi al poporului nostru. La mulþi ani, cu noi realizãriluminoase!

Cu gratitudine ºi binecuvântare,† DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Fãcãtorul universului, dupã ce a împodobit urâþeniapãmântului cu ierburi, cu fel de fel de flori, plante ºi arbori, seîngrijeºte ºi de podoaba cerului.

a. Luminãtorii cerului.Soarele.

ªi a fãcut Dumnezeu cei doi luminãtori mari; luminãtorulcel mare spre stãpânirea zilei ºi luminãtorul cel mic sprestãpânirea nopþii ºi stelele.

Aºa a voit Ziditorul, ca fiecare zi în parte sã-ºi aratefrumuseþea în strãlucirea proaspãtã a razelor pline de luminã asoarelui. Psalmistul David înfãþiºeazã frumuseþea soarelui: ªi ele ca un mire ce iese din cãmara lui, bucura-se-va ca un uriaºcare aleargã drumul lui; de la marginea cerului ieºirea lui ºioprirea lui pânã la marginea cerului (Psalm 18, 5-7). A lãudatatâta soarele, tocmai ca sã nu ne oprim cu admiraþia la el, ci sãne ducem cu mintea la Fãcãtorul lui. Aceasta este în logicadumnezeieºtii Scripturi la care, cu cât va fi arãtatã mai marestihia, cu atât este scoasã în evidenþã mai mult minuneaCreatorului.

Pãgânii însã, s-au oprit cu admiraþia la adresa soarelui ºi l-auidolatrizat. Pentru aceasta Fericitul Apostol Pavel a zis cã: aucinstit fãptura ºi i-au slujit ei în locul Fãcãtorului (Romani 1,25).

ªi cu atât mai gravã este rãtãcirea cu cât din dumnezeiascaScripturã, explicã Sfântul Ioan Gurã de Aur, putem intuimotivele pentru care soarele este arãtat mai tânãr decât planteleºi decât lumina însãºi:

1. Pentru ca nimeni sã nu poatã spune cã fãrã lucrareasoarelui n-ar fi ajuns la desãvârºire cele de pe pãmânt, ºi sã nuconsidere prosteºte cã pricina vieþii este un astru ceresc. Deaceea Scriptura aratã cã înainte de crearea soarelui în ziua apatra, pãmântul, de cu o zi înainte, era deja acoperit cu de toate,ca sã nu atribuim soarelui desãvârºirea roadelor, ci

Proniatorului. 2. E mãrturisitã crearea soarelui abia în ziua a patra pentru ca

nici mãcar sã nu socotim cã datoritã lui avem ziua. Cãcifuseserã deja trei zile înainte de crearea soarelui, ºi acelea doarprin vrerea Stãpânului Dumnezeu. Aºadar, raportul dintre soare

ºi zi nu este unul ca de la cauzã la efect. Acestea sunt pricinile pentru care Sfânta Scripturã nu ne

vorbeºte numai de frumuseþea, mãreþia ºi folosul soarelui, ci neatrage atenþia ºi asupra slãbiciunii ºi nimicniciei lui, cândspune: Ce este mai luminos decât soarele? Dar ºi acesta scade!(Înþelepciunea lui Isus Sirah 17, 26).

B. Luna. SteleleAcelaºi lucru putem sã spunem ºi despre lunã. Fuseserã deja

trei nopþi înainte de facerea ei. Dar ºi luna adusã la fiinþã ne dãfolosul ei, cãci împrãºtie bezna nopþii, astfel încât sã se deaputinþa oamenilor de a se îndeletnici cu uºurinþã de treburile lorchiar ºi în tihna nopþii.

Stelele sunt oºtirea minunatã a lunii- stãpânitoarea nopþii,slujind la rãzbirea tenebrelor. Apoi se exprimã poetic SfântulIoan: „Gândeºte-te ce frumoasã e priveliºtea cerului înstelat înmiez de noapte! E mai încântãtor decât multe livezi ºi grãdinicu flori!”

Scriptura descoperã ºi rostul ºi foloasele pe care luminãtoriiaceºtia, mari ºi mici, le aduc neamului omenesc. Cã a zisDumnezeu: Sã fie spre semne, spre vremi, spre zile ºi spre ani.Adicã mersul acestora pe cer ne ajutã sã cunoaºtem vremile,schimbarea solstiþiilor, numãrul zilelor, drumul anului.

ªi a vãzut Dumnezeu cã este frumos. Observãm cã de fiecarezi în parte ne aratã Scriptura cã i-au plãcut lui Dumnezeu celece fuseserã create, ca sã taie orice pricinã celor ce ar îndrãzni sãconteste cele fãcute de El. Cã acesta este scopul urmãrit deScripturã se vede din repetarea acestor cuvinte pentru fiecare ziîn parte, din cele ºase ale Facerii. N-ar fi fost de ajuns sã fi spusaceasta o singurã datã, la modul general, dupã ce ar fi creattotul, ci spune aceste cuvinte în fiecare zi, ca sã ne încredinþezecã toate au fost aduse la fiinþã cu o deosebitã grijã ºiînþelepciune. Dar mai ales cu o nespusã iubire de oamenii careaveau sã fie.

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Argeºul Ortodox

2

Colegiul de redacþieFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CAliNiCal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:prof. Alexandru Brichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, LaurenþiuDumitru, Roxana Dragoº, Raluca Nicula,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Eduard Tomaziu, Iuliana Popa.

Art designer: ing. Bogdan Ciocîrlan ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (V)

Ziua a patra

Urmãtoarele slujbe pe care Molitfelniculni le prezintã sunt cele legate de dupãînmormântare: rânduiala parastasului, litiamicã pentru morþi, rugãciunea care se citeºtede cãtre preot la împãrþirea hainelor ºi a altorlucruri pentru cei adormiþi ºi rânduialabinecuvântãrii ºi sfinþirii crucii ce se aºeazãla mormânt. În cele ce urmeazã nevom referi la toate aceste rânduieli,accentuând ceea ce trebuie sãcunoascã ºi sã sãvârºeascãcredinciosul atunci când este pus înfaþa unor asemenea evenimente.Astfel, Biserica ne învaþã cã viaþaomului nu se sfârºeºte o datã cumoartea trupului. De aceea, creºtiniinu-ºi uitã morþii dupã îngroparea lor,ci se preocupa de rugãciuni pentru eiºi de pomenirea numelui lor.Soroacele de pomenire individualã amorþilor în Biserica Ortodoxa sunturmãtoarele: la 3 zile dupã moarte(care coincide, de regula, cu ziuaînmormântãrii), în cinstea SfinteiTreimi ºi a Învierii din morþi aMântuitorului a treia zi. La 9 ziledupã moarte, ca rãposatul sã seînvredniceascã de pãrtãºia cu cele 9 ceteîngereºti ºi în amintirea ceasului al 9-lea,când Domnul, înainte de a muri pe cruce, afãgãduit tâlharului raiul pe care ne rugãm sã-l moºteneascã ºi morþii noºtri. La 40 de zile

(sau ºase sãptãmâni), în amintirea Înãlþãrii lacer a Domnului, care a avut loc la 40 de ziledupã Înviere, „pentru ca tot aºa sã se înalþe ºisufletul rãposatului la cer”. La trei, ºase ºinouã luni, în cinstea Sfintei Treimi. La un an,dupã exemplul creºtinilor din vechime careanual prãznuiau ziua morþii martirilor ºi a

sfinþilor, ca zi de naºtere a lor pentru viaþa dedincolo. În fiecare an, pânã la 7 ani de lamoarte, ultima pomenire anuala amintind decele 7 zile ale creaþiei. Spre a nu greºi înprivinþa pregãtirilor pentru aceste pomeniri,cel mai indicat este sã se ia legãtura, în

prealabil, cu preotul. Acest lucru estenecesar întrucât trebuie stabilite, de comunacord, data ºi ora sãvârºirii pomenirii. Deobicei, soroacele nu se fac în orice zi asãptãmânii, ci mai ales marþea, joia ºisâmbãta. Foarte important de reþinut cã, dacãuna din zilele de sãvârºire a parastasului

cade într-o zi sau perioada în care,conform rânduielilor bisericeºti, nuse fac pomeniri de morþi, atuncieste bine ca slujba respectivã sã sefacã mai înainte pentru ca, atuncicând vine sorocul respectiv, slujbasã fie deja sãvârºitã. Este deciindicat ca ea sã se facã înainte, iarnu dupã sorocul de pomenire.Referitor la acest fapt, aducem caargument povãþuirile unui liturgistcu autoritate în Biserica OrtodoxãRomânã (pr. prof. dr. NicolaeNecula): „Toate soroacele depomenire a morþilor încep a secalcula din momentul morþii, ci nude la înmormântare. Din momentulmorþii, sufletul intrã în grija luiDumnezeu Care rânduieºte,

conform învãþãturii noastre de credinþã,judecata particularã: „...precum este rânduitoamenilor o data sã moara, iar dupã aceea sãfie judecaþi“ (Evrei 9, 27). Aceastã judecatãcare priveºte mai ales sufletul, fiindcã trupulva fi judecat la învierea cea de obºte ºi la

Judecata Viitoare sau A Doua Judecatã, nuare în vedere dacã trupul este înmormântatsau nu. Aceasta þine de cultul morþilor ºi degrija ºi respectul pe care cei vii le aratã faþãde cei morþi. Parastasul de 40 de zile, careeste ºi cel mai important dintre soroacele depomenire a morþilor, se calculeazã totdeaunade la moartea credinciosului. În principiueste bine ca soroacele de pomenire a celorrãposaþi sã le sãvârºim exact în ziua în careele se împlinesc, de la moartea celuipomenit. În situaþii speciale sau dacã familiadoreºte sã facã pomenirea cu mâncare dedulce, iar sorocul cade în post, sau problemede familie ne obligã sã nu putem sãvârºipomenirea exact în ziua în care cade, atuncieste bine ca slujba respectivã sã se facãînainte, ºi nu dupã trecerea sorocului.

Cât priveºte parastasul de 40 de zile, careîn tradiþia ortodoxã înseamnã ziua în caresufletul se prezintã la judecata particularã,acest soroc, dacã nu este îndeplinit chiar în a40-a zi, este bine sã aibã loc mai înainte,pentru ca sufletul sã meargã înaintea luiDumnezeu cu plusul nostru de rugãciune ºide milostenie, care sã atârne în favoarea lui.Cãci acesta este rostul rugãciunii ºi almilosteniei pentru cei morþi, adicã de amijloci pentru ei ºi a le uºura pãcatele, prinrugãciunile ºi faptele noastre de milã. Nuconsiderãm cã este o greºealã mare sau opãgubire pentru cei rãposaþi, nici dacãsorocul se face dupã trecerea dateirespective, cãci importante sunt rugãciuneaºi milostenia care se fac pentru cei plecaþidintre noi, ºi mai puþin data. Mai grav estedacã nu ne rugãm deloc pentru ei, dinnepãsare, neºtiinþã sau necredinþã. Darpentru împãcarea conºtiinþei noastre, estebine sã sãvârºim pomenirea înainte deîmplinirea sorocului.“

- va urma -Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicul tâlcuit

Ce este parastasul?

Argeºul Ortodox

3

I. Disciplina de concurs ºi eleviiparticipanþi

Olimpiada de religie reprezintã un concursde excelenþã care se adreseazã elevilor cuaptitudini, înclinaþii ºi interese deosebite pentrudisciplina Religie, din clasele VII-XII.

Participarea la aceastã olimpiadã esteopþionalã ºi individualã. Elevii, indiferent de ande studiu, pot participa numai la olimpiadaorganizatã la nivelul clasei lor.

II. Etapele desfãºurãrii olimpiadei ºidatele

a. Etapa pe ºcoalã: decembrie 2009 b. Etapa localã: februarie 2010c. Etapa judeþeanã: 20 martie 2010d. Etapa naþionalã: 6 – 10 aprilie 2010,

Suceava, jud. Suceava.

III. Selecþia elevilorLa etapa pe ºcoalã, decembrie 2009, nota

minimã necesarã pentru calificarea elevilor laetapa urmãtoare ºi numãrul de elevi calificaþisunt stabilite de cãtre inspectorii ºcolari despecialitate din inspectoratele ºcolarejudeþene/al municipiului Bucureºti.

La etapa localã, februarie 2010, nota minimãnecesarã pentru selecþia elevilor la etapaurmãtoare ºi numãrul de elevi calificaþi suntstabilite de cãtre inspectorii de specialitate dininspectoratele ºcolare judeþene sau almunicipiului Bucureºti.

De la etapa judeþeanã pentru etapanaþionalã se calificã pentru fiecare nivel declasã (VII – XII) elevul clasat pe locul I, care aobþinut nota minimã 9 (nouã).

În situaþia necalificãrii elevilor din cauzaneobþinerii notei minime 9 sau a lipsei deconcurenþi la un nivel de clasã, locurile rãmaseneocupate nu se redistribuie pentru celelalteniveluri. În situaþia obþinerii de note egale, seva desfãºura obligatoriu o probã de baraj învederea stabilirii ocupantului locului I, cu dreptde participare la etapa naþionalã.

IV 1. Realizarea subiectelor ºi abaremelor

a. La etapa pe ºcoalã/localã, acestea serealizeazã de cãtre comisia de organizare ºievaluare a olimpiadei pentru etapa peºcoalã/localã, în acord cu tematica generalã adisciplinei.

b. La etapa judeþeanã, acestea se realizeazãla nivelul MECI, în acord cu tematica generalãa disciplinei.

c. La etapa naþionalã, acestea se realizeazãla nivelul Comisiei centrale (MECI), în acord

cu tematica generalã a disciplinei.d. Pentru toate etapele, durata probelor

este de 3 ore.

2. Tematica pentru olimpiadã (etapajudeþeanã) cuprinde materia studiatã în timpulcelor 2 semestre, conform Programelorºcolare în vigoare pentru disciplina Religie,încadrându-se între urmãtoarele repere:

· Clasa a VII-a: Dumnezeu se descoperãoamenilor. Sfânta Scripturã ºi Sfânta Tradiþiepânã la Faptele rele – încãlcãri ale voii luiDumnezeu (inclusiv), Conform Programeiºcolare revizuite, aprobatã prin ordinulministrului nr. 5097/ 09.09.2009

· Clasa a VIII-a: Crezul – sintezaînvãþãturii creºtine pânã la Icoana – fereastrãspre cer (inclusiv), Conform Programeiºcolare, aprobatã prin ordinul ministrului nr.5097/ 09.09.2009

· Clasa a IX-a: Adorarea lui Dumnezeupânã la Religiile în Antichitate (Grecia, Roma,Mesopotamia, Egipt) (inclusiv), ConformProgramei ºcolare, aprobatã prin ordinulministrului nr. 5230 / 01.09.2008

· Clasa a X-a: Relaþia omului cu Dumnezeupânã la Stiluri Arhitecturale Reprezentative (înlume ºi în þarã) (inclusiv), Conform Programeiºcolare, aprobatã prin ordinul ministrului nr.5230 / 01.09.2008

· Clasa a XI-a: Descoperirea lui Dumnezeupânã la Semnificaþia aºezãrii sfintelor icoane înBisericã (inclusiv), Conform Programeiºcolare, aprobatã prin ordinul ministrului nr.5230 / 01.09.2008

· Clasa a XII-a: Credinþa în înviere ºi viaþaveºnicã pânã la Protestantismul ºineoprotestantismul (inclusiv), ConformProgramei ºcolare, aprobatã prin ordinulministrului nr. 5230 / 01.09.2008

3. Tematica pentru etapa naþionalãcuprinde aceleaºi teme precizate mai sus(pentru etapa judeþeanã), la care se adaugã,pentru fiecare clasã, urmãtoarele teme:

Clasa a VII-a: Iubirea prin fapte:ajutorarea celor aflaþi în suferinþã ºi Sfinþii TreiIerarhi – modele ale iubirii faþã de semeni.

Clasa a VIII-a: Cântarea religioasã – formãde rugãciune, Cãlãtorind cu Dumnezeu –pelerinajul la biserici ºi mãnãstiri, Rãbdare ºiîncredere în Dumnezeu, Iubirea faþã deDumnezeu ºi de aproapele, Imnul dragosteicreºtine (I Corinteni 13).

Clasa a IX-a: Viaþa religioasã oglinditã încreaþii populare, în datini ºi obiceiuri;Contribuþia Bisericii Ortodoxe la apariþia ºidezvoltarea învãþãmântului românesc

(Veniamin Costachi ºi Andrei ªaguna), Muzicaîn viaþa tinerilor.

Clasa a X-a: Iubire ºi dreptate, Rugãciuneºi reconciliere, Religiile orientale (hinduismul,budismul, confucianismul), Contribuþiamitropoliþilor români la dezvoltarea culturiinaþionale (Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanul).

Clasa a XI-a: Jertfa euharisticã ºi iubireajerfelnicã, Respectul faþã de lumea creatã(ecologie creºtinã), Iudaismul, Creºtinismul(Neînþelegerile din 1054, Reforma, Uniaþia.ªcoala Ardeleanã.), Islamul.

Clasa a XII-a: Oameni de culturã români –promotori ai credinþei creºtine (N. Iorga, N.Crainic, V. Voiculescu, N. Steinhardt, P. Þuþea,D. Stãniloae, M. Eliade, C. Brâncuºi etc.).

V. Organizarea comisiilorOrganizarea comisiilor la diferitele etape ale

olimpiadei se realizeazã în conformitate cuprevederile Regulamentului de organizare ºidesfãºurare a concursurilor ºcolare (OMEC3109/28.01.2002), capitolul III -Responsabilitãþi ºi atribuþii, articolele 9 - 13.

VI. Evaluarea lucrãrilorNotarea lucrãrilor se realizeazã, de regulã,

prin puncte de la 10 la 100, dupã baremelealcãtuite de comisie. Se acordã 10 puncte dinoficiu.

În cazul în care se constatã o diferenþã maimare de un punct între notele acordate de ceidoi evaluatori, preºedintele repartizeazãlucrarea spre reevaluare unui alt profesor, carestabileºte nota finalã a acesteia. Nota rezultatãîn urma reevaluãrii este nota care se trece pelucrare; sub notã vor semna cei trei evaluatori ºipreºedintele comisiei.

VII. Rezolvarea contestaþiilora. Rezolvarea contestaþiilor se realizeazã în

conformitate cu prevederile Regulamentului deorganizare ºi desfãºurare a concursurilorºcolare, art. 44 ºi 45.

b. În cadrul diferitelor etape ale olimpiadei,sunt admise contestaþiile în cazul cãrora întrenota iniþialã ºi nota de la contestaþii existã odiferenþã de cel puþin 10 puncte în cazulsistemului de notare de la 10 la 100 puncte,respectiv 1 punct în cazul sistemului de notarede la 1 la 10 puncte. Contestaþii suntconsiderate admise atât prin creºtere cât ºi prinscãdere. Notele acordate de comisiile decontestaþii, la oricare etapã a olimpiadei, suntdefinitive.

VIII. Acordarea premiilora. La etapa naþionalã, premiile ºi

menþiunile se acordã în conformitate cu

prevederile Regulamentului de organizare ºidesfãºurare a concursurilor ºcolare, art. 47 ºi48.

b. La etapa naþionalã, se acordã câte unpremiu I, II ºi III. Dacã pentru unul dintre celetrei premii se înregistreazã medii egale,subcomisia disciplinei va reevalua lucrãrileaflate în discuþie pentru departajarea acestora,astfel încât sã nu se depãºeascã numãrul de treipremii I, II ºi III prevãzut în Regulamentul deorganizare ºi desfãºurare a concursurilorºcolare. În conformitate cu prevederile art. 20din Regulamentul de organizare ºi desfãºurarea concursurilor ºcolare, atribuþia verificãrii ºiavizãrii calitãþii evaluãrii lucrãrilor ce impundepartajarea revine vicepreºedintelui comisieirespective.

c. Precizãrile de la punctul b. sunt valabileºi pentru situaþia similarã în ceea ce priveºteacordarea menþiunilor.

d. Eventualele premii ºi menþiuni rãmaseneacordate la una dintre clase nu seredistribuie pentru celelalte clase.

e. Toþi elevii participanþi la etapa naþionalãprimesc diplomã de participare din parteainspectoratului ºcolar organizator.

IX. Dispoziþii finaleInspectorul de specialitate din fiecare judeþ

are obligaþia de a transmite (în conformitate cuprevederile art. 10 din Regulamentul deorganizare ºi desfãºurare a concursurilorºcolare), în termen de cel mult 10 zile pânã ladata limitã de 31 martie 2010, la MinisterulEducaþiei, Cercetãrii ºi Inovãrii, prin fax lanumãrul 021/313.55.47, în atenþia Inspectoruluigeneral pentru Religie, ºi la Inspectoratulªcolar Judeþean Suceava, prin fax la numãrul0230/520637, în atenþia Inspectorului deReligie, datele elevilor calificaþi pentru etapanaþionalã, în strictã conformitate cuprevederile Regulamentului de organizare ºidesfãºurare a concursurilor ºcolare ºi aleprezentelor precizãri. Listele nominale aleelevilor calificaþi vor fi semnate de inspectorulºcolar general ºi inspectorul de specialitate.

Datele vor include: numele ºi prenumeleelevilor, clasa (se precizeazã anul de studiu încare se aflã elevul), unitatea ºcolarã, notaobþinutã, profesorul care i-a pregãtit ºiprofesorul care va însoþi lotul la etapanaþionalã, alte date de contact.

Inspectorii de specialitate vor înainta ºipropuneri de profesori care sã facã parte dinComisia centralã a etapei naþionale,precizându-se numele ºi prenumele profesorilorºi unitatea ºcolarã, totodatã respectându-secondiþia ca profesorii propuºi sã nu aibãelevi/rude în concurs calificaþi pentru etapanaþionalã.

Listele nominale cu cadrele didacticepropuse vor fi semnate de inspectorul ºcolargeneral ºi inspectorul de specialitate ºitransmise prin fax la numerele 021/ 313.55.47,021/311.23.81, în atenþia Inspectorului generalpentru Religie, pânã la data de 31 martie 2010.

Inspector General,Prof. Cãtãlin PÎSLARU

Precizãri privind organizarea ºi desfãºurareaOLIMPIADEI DE RELIGIE pentru CLASELE VII - XII,

Cultul Ortodox, anul ºcolar 2009-2010

Din nou editura Christiana ne surprinde plãcut prin reeditarea(sub prestigioasa semnãturã a prof. univ. dr. Pavel CHIRILÃ ºia pr. dr. Mihai VALICÃ) lucrãrii SPITALUL CREªTIN,lucrare pe care maestrul ºi demnul mãrturisitor al ortodoxiei DanPURIC o considera ca unicã.

Pentru a fi “cool” ºi “trendy” cum celor mai mulþi dintre noine place sã fim de când nu ne mai place sã fim români, carteaeste un adevãrat “hit” ºi folosesc cuvântul atât în sensul desucces, cât ºi cu cel de loviturã. Ea este un succes al mediciniiortodoxe ºi o loviturã pentru cei ce cred cã actul medical poatefi desprins de legãtura tainicã ºi invizibilã, dar veºnic durabilã cuDumnezeu. Recunoscându-ºi calitatea de fiinþã creatã omul nupoate (chiar dacã în mod regretabil încearcã) sã se desprindã de

Creator pentru cã de câte ori cade înmândria de a crede cã se poatedezvolta autonom se loveºte decuvintele Mântuitorului careaminteºte cã „fãrã Mine nu puteþi facenimic”.

Lucrare complexã ce trimite lacauzele spirituale ale bolilor, vorbeºtedespre terapie, vindecãri miraculoaseºi mântuire cartea ar putea pãrea celorce practicã medicina secularizatã outopie. Pentru domnul dr. Pavel

CHIRILÃ, însã, „actul medical e încãrcatde sacralitate. Cercetarea bolnavului seface cu rugãciune, sfialã, îngrijorare,respect, solicitudine maximã ºi uimireduhovniceascã.”

Doctorul creºtin nu-ºi arogã meritelevindecãrii ci el ºtie cã este doar „slugãnetrebnicã” pentru cã el doar trateazã„dar Dumnezeu vindecã”.

Smerit în faþa lui Dumnezeu dar demnîn faþa Cezarului, harismatic ºiexcepþional medic ºi om, dr. CHIRILÃ îl

coboarã pe medic din condiþia de a secrede cineva pentru a-l ridica lanivelul de „slugã netrebnicã”. Darcând „sluga netrebnicã” este cea a luiDumnezeu nici nu poate exista ocondiþie mai înaltã.

Cartea este un ghid al relaþiilordintre medic ºi pacient, ea vorbeºtedespre tainele Bisericii, despre visevedenii, moaºte ºi false moaºte,despre condiþia spitalului creºtin,despre integritatea anatomicã ºispiritualã a fiinþei umaneconstituindu-se într-un adevãratîndreptar de medicinã creºtinã. Eaeste deci un “hit” pentru cã loveºte,uimeºte, încântã sau vindecã dupãcondiþia moralã a fiecãruia dintre noi.

Deci dacã domnul doctorabordeazã cu sfialã pacientul, cusfialã abordaþi ºi dumneavoastrãaceastã carte de excepþie care vã vauimi pentru a vã vindeca.

Prof. Cãtãlin PETRESCU

UN ALTFEL DE SPITAL,SPITALUL CREªTIN

Argeºul Ortodox

4

- continuare din numãrul trecut - În afara volumelor sale proprii de folclor muzical pe care le-am

menþionat, Marin Brânaru a mai colaborat cu cântece populare la culegerirealizate de alþi confraþi ai sãi folcloriºti sau la anumite antologiicolective.

Menþionãm în acest sens urmãtoarele:1) „Voioasã mi-e inima”. Culegere de cântece pentru soliºti vocali,

Piteºti, 1964. În aceastã culegere Marin Brânaru este prezent cu piesafolcloricã „Oltule ce curgi la vale” (op.cit pag. 36-37);

2) „Comori”, Culegere de folclor editatã de Comitetul JudeþeanRâmnicu-Vâlcea, 1969. La aceastã culegere, Marin Brânaru acontribuit cu douã piese de haiducie: „Toatã lumea-mi zice-aiduc”;„Mi-a dat frunza cât paraua” (pag. 60-61) ºi balada „Uncheºelul” (pag.124-125).

3) Spectacolul munþilor. Monografie folcloricã de Ioan Meiþoiu.Lucrarea a fost publicatã de Casa Centralã a Creaþiei Populare, Bucureºti,în 1969. La aceastã monografie, Marin Brânaru a colaborat cuurmãtoarele piese folclorice: „Cântec la bãrbieritul ginerelui” (pag.518-519); „Ia-mã bade, dupã tine” (pag. 521); „Lasã-mã-n casãnevastã” (pag. 522) ºi „Mãiculiþã sã nu mã dai” (pag. 522-523).

În concluzie, din cele prezentate pânã acum, Marin Brânaru a publicatîn volume proprii 929 de piese folclorice culese de pe teren, transcrise ºiînregistrate precum ºi 371 de piese folclorice publicate în colaborare cualþi folcloriºti.

Menþionãm de asemenea cã folcloristul mai are - potrivit afirmaþiilorsale urmãtoarele lucrãri nepublicate:

1) „Cântece de pe Olt” Vol. III 250 de cântece;2) „Cântece populare lirice olteneºti ºi munteneºti” culese de Ion

Nijloveanu. Lucrarea conþine 842 de cântece populare ºi 500 de melodiiinstrumentale de joc, toate transcrise de pe benzi magnetice ºi notaþiamuzicalã realizatã de Marin Brânaru;

3) „113 Colinde religioase” cu notaþie muzicala paralelã - psalticã ºiliniarã;

4) „Jocuri muzicale din folclorul copiilor” - lucrarea este alcãtuitãdin 50 de jocuri cu texte poetice ºi muzicale.

Menþionãm de asemenea cã în afara acestei prodigioase activitãþi deculegãtor ºi valorificator de folclor muzical, Marin Brânaru a fost ºimembru activ al „Asociaþiei Folcloriºtilor Vâlceni”, organizaþieînfiinþatã la 9 februarie 1969, din iniþiativa profesorilor GheorgheDeaconu ºi Ioan ªt. Lazãr ºi al cãrei scop era „stimularea cercetãrii ºivalorificarea creaþiei populare în totalitatea manifestãrilor ei (poeziapopularã, muzica popularã, dansul popular ºi arta popularã)”, (op. cit.pag. 124).

În cadrul manifestãrilor ºtiinþifice organizate de aceastã „Asociaþie”,Marin Brânaru a avut prilejul sã susþinã diverse comunicãri privindcântecul popular românesc precum ºi problematica valorificãrii lui înVâlcea ºi în împrejurimi.

O altã laturã a personalitãþii sale ºi ultima este aceea de compozitor.Pentru a înþelege mai bine ºi aceastã laturã a impunãtoarei personalitãþi alui Marin Brânaru, îmi îngãdui a prezenta o scurtã istorioarã aînceputurilor sale componistice, când, profesor la Seminarul din Craiova-Mofleni fiind (1954-1956), a pregãtit cu noi elevii sãi o compoziþie a sape versuri proprii intitulatã „Slavã Î.P.S. Firmilian”.

Lucrarea era o compoziþie la patru voci pentru cor bãrbãtesc ºi a fost

prezentatã în primã audiþie absolutã la serbarea de sfârºit de an ºcolar aanului 1956.

Atât Î.P.S. Firmilian Marin cât ºi cei prezenþi -autoritãþi bisericeºti ºi civile- au fost încântaþi deprestaþia lui Marin Brânaru ca dirijor ºi compozitor, curemarca însã fãcutã de Înaltul ierarh asupra textului„Slavã mitropolitului Firmilian” care între altele aspus: „Slavã numai lui Dumnezeu se cuvine sã-Icântãm; eu sunt un om ca toþi oamenii”.

Menþionez cã lucrarea ca tehnicã muzicalãîndeplineºte întru totul condiþiile ºtiinþifice ºi artisticeºi se gãseºte în arhiva personalã a subsemnatului ºi vafi publicatã cu un alt text religios pe care îl vom gãsipotrivit acestei ample lucrãri corale.

O altã menþiune a preocupãrilor lui Marin Brânaruprivind compoziþia coralã este aceea cã el a fostaranjatorul la patru voci mixte a frumoasei lucrãri„Plaiuri pãrinteºti” a compozitorului Laurenþiu Profeta care în originalera ºi este publicatã la trei voci egale (vezi op.cit pag. 76).

Menþionãm cã prin bunãvoinþa de excepþie a Dlui Gheorghe Deaconu(fostul director al Casei Judeþene de Creaþie Râmnicu-Vâlcea) ºi a DneiElena Stoica directoarea Centrului Judeþean pentru Conservarea ºiPromovarea Culturii Tradiþionale Vâlcea, am intrat în posesia lucrãrilorcorale realizate de Marin Brânaru ºi publicate de aceastã instituþie deculturã ºi artã în douã volume „Cântã Lotrul” în anul 1970 ºi „Vâlceavatrã de luminã” în anul 1976.

Prezentãm aceste lucrãri cu analizele respective:1) Oltule ce curgi la vale. Suitã coralã pentru cor mixt ºi solo

bariton. Este o amplã prelucrare pentru cor mixt pe versuri populareîmpãrþitã în trei pãrþi bine conturate în felul urmãtor: Partea a I-a,tempoul este „Doinind” gama fa major cu modulaþie în relativa sa minorã(re). Partea a II-a, tempoul este „Andantino”, mãsura de 6/8 cumodulaþii în sol minor ºi în la major spre sfârºitul acestei pãrþi. Partea aIII-a, are tempoul „Allegretto”, mãsura este de 2/4 cu revenirea la gamainiþialã fa major natural. Este o lucrare în care sunt redate cu maximãeficienþã ºi sensibilitate artisticã „Dorul” ºi „Dragostea”, cele douãcoordonate ale cântecului popular românesc. Este o lucrare de mareîntindere ºi autorul foloseºte cu multã dezinvolturã inflexiuni modulatoriicare dau lucrãrii expresivitate, imaginaþie creatoare ºi sensibilitateartisticã deosebitã.

2) De s-ar face dealul ºes. Cor la trei voci egale pe versuri populare.Este o prelucrare de mai mare întindere. Tempoul „Moderato”, gama sibemol major cu modulaþii în mi bemol major ºi sol minor. ªi în aceastãlucrare „Dorul” ºi „Dragostea” fac obiectul acesteia pe care MarinBrânaru le prelucreazã mãiestrit prin mijloacele specifice tehniciimuzicale „armonia” ºi mai puþin „contrapunctul”, aceasta, pentru a nuimpieta mesajul artistic al frumoaselor versuri populare.

3) Zboarã Dragã pãsãrea. Prelucrare la douã voci egale în gama solmajor scrisã pentru grupuri vocale, Tempoul este „Moderato” mãsura de2/4. Nu moduleazã în relativa sa minorã, în schimb are uºoare imitaþiicare dau lucrãrii un colorit specific robusteþii psihice a cântecului popularromânesc. Transmite aceastã lucrare un mesaj admirativ faþã de frumosulindirect sentiment patriotic.

4) Hai Murgule. Este o melodie popularã culeasã ºi prelucratã la

douã voci egale de Marin Brânaru. Tempoul este „Andantino”, gama Miminor natural, relativa gamei Sol major. Este secþionatã în douã pãrþimãsura de 6/8, mãsurã, pe care o pãstreazã pe tot parcursul lucrãrii. ªiaici autorul lucrãrii se strãduieºte ca prin mijloacele specifice tehnicimuzicale sã redea mesajul artistic ºi indirect cei patriotic al versurilorpopulare.

5) Bate vânt de primãvarã. Culegere ºt prelucrare la trei voci peversuri populare, în gama fa major mãsura de 2/4. Tempoul este„Allegro- tempo de sârbã”. Nu are modulaþii în game apropiate, dar areimitaþii care-i dau lucrãrii imaginea cântecului ºi jocului popular

românesc care animã satul românesc în frumosul anotimpde primãvarã când „cântã ciocârliile de rãsunã vãile”.

6) Ieºi mãicuþã la portiþã. Culegere ºi prelucrare latrei voci în gama fa major, mãsura de 2/4. Este o lucrare îndouã pãrþi bine conturate cu modulaþie la final în gama reminor natural, paralela sau relativa majorei. Lucrarea redãimaginea unei tinere care pãrãseºte casa pãrinteascãcãsãtorindu-se, al cãrei regret este redat prin frumoasamelodie popularã armonizatã în stilul adecvat cânteculuipopular de cãtre autor.

7) Ce frumoasã-i dragostea. Culegere ºi prelucrare peversuri populare în gama la major natural cu modulaþii peparcursul lucrãrii în relativa sa minorã fa # minor natural.Tempoul este „Allegro - tempo de sârbã”, mãsura 2/4.Cor la trei voci egale. Atât textul, linia melodicã popularãcât ºi armonizarea acesteia alcãtuiesc un adevãrat imn

închinat dragostei de cãtre un tânãr ameninþat sã-ºi piardã dragostea, carenu poate fi opritã de nimeni întrucât acela care încearcã acest lucru,„Sã-i se tulbure mintea cum s-a tulburat º-a mea”.

8) Mai Lin Dorule. Culegere ºi prelucrare la trei voci pe versuripopulare, mãsura de 6/8, tempoul „Andantino”. Este o lucrare în gamami minor natural cu uºoare inflexiuni modulatorii ºi este cor la trei vociegale. Lucrarea este împãrþitã la douã pãrþi ºi redã tristeþea unei tinerepãrãsitã de iubitul ei care nu ºtie ce-i dragostea, „Ci de-ai ºti ce-idragostea mi-ai alina inima” spune tânãra în amãrãciunea ei;

9) Frumos cântã cucu-n deal. Culegere ºi prelucrare pe versuripopulare, în gama la major natural, mãsura de 6/8, tempoul„Andantino”. Este un cor la trei voci egale. Lucrarea este împãrþitã îndouã pãrþi bine conturate partea a I-a în gama la major natural, iar parteaa II-a moduleazã în omonima sa minorã la minorul natural. Atât textulpopular cât ºi mijloacele tehnicii muzicale folosite de autor redau înansamblu dorinþa unor tinere cãsãtorite care vor sã fie ocrotite mai multde soþii lor, „Nu ma-n braþ sã le þie”.

10) Mugurel de sãlcioarã. Culegere ºi prelucrare pentru grup vocalscris în gama sol major, mãsura de 2/4, tempoul „Allegro - tempo desârbã”. Atât linia melodicã cât ºi versurile populare redau dorinþa uneitinere fete de a fi împreunã cu iubitul ei care nu rãspunde sentimentelorsale a cãrui gurã este „plinã de foc cu miros de busuioc”.

Menþionez cã potrivit afirmaþiilor autografe ale dlui prof. GheorgheDeaconu în portofoliul muzical al Casei de Creaþie Râmnicu-Vâlcea maiexistã ºi alte variante pentru cor mixt ale unora din lucrãrile prezentatecare ulterior au fost retrase de cãtre autor precum ºi alte 7 lucrãri ºi eleretrase de cãtre acesta.

Ajungând la finalul prezentãrii pe scurt a vieþii ºi activitãþii culturalartistice desfãºuratã cu timp ºi fãrã timp pe parcursul a 54 de ani de cãtrecomplexul muzician ºi om de culturã laicã ºi religioasã Marin Brânaru secuvine ca acum la un an de la trecerea sa în lumea veºniciei unde nu este„durere, întristare ºi suspin”, sã-i aducem un cald ºi binemeritatomagiu pentru întreaga sa moºtenire artisticã lãsatã nouã celor de azi ºigeneraþiilor viitoare care iubesc ºi preþuiesc cântecul ºi jocul popularromânesc, mãrturii ale identitãþii noastre naþionale.

Pr. Prof. Dr. Marin VELEA

Doi ani de la trecerea în lumea veºniciei Diaconul, Profesorul, Dirijorul,

Folcloristul ºi Compozitorul Marin Brânaru (II)Melos

Orice persoanã care are un dram de înþelepciune,poate aprecia valoarea inestimabilã a vieþii, a acesteicomori pe care Domnul a lãsat-o pe pãmânt încã de laînceputuri. Adam ar fi rãmas o pãpuºã de lut dacãTatãl Ceresc nu l-ar fi însufleþit.

Sunt atâþia oameni care suferã de boli incurabile.Ce nu ar face aceºtia pentru a-ºi prelungi cât mai multcu putinþã limitata lor viaþã?! Atâtea mame trec princhinurile facerii, pentru ca apoi sã se bucure, aducândpe lume un copil. Sau câþi nu ar vrea sã aibã douã vieþipentru a realiza cât mai multe lucruri, materiale sauspirituale, doar spre binele ºi folosul altora?!

Paralel cu aceste bune dorinþe, din nefericire, încugetele unor semeni de-ai noºtri apar dorinþesinucigaºe. ªi cu atât mai grav este, cu cât astfel dedorinþe se ºi consumã deseori în ultima vreme.Motivele acestor ucigaºi de sine sunt diverse ºicunoscute opiniei publice, însã în nici un cazjustificate pentru a se recurge la renunþarea din voinþãproprie la darul hãrãzit de Dumnezeu fiecãrui om.Cum îndrãznesc unii sã sfideze în acest fel mârºavvoia Domnului ºi marea Lui dragoste pentru creaþiaSa?! De ce sã-l urmezi pe ucenicul trãdãtor, dacã îþiva fi mai bine ascultându-i pe iubitorii deDumnezeu?!

Dreptul la viaþã ne aparþine tocmai pentru a-lvalorifica spre împlinirea menirii noastre în aceastãlume. Însã dreptul asupra începutului ºi sfârºituluitraiului nostru pe pãmânt în are numai BunulDumnezeu.

Sinuciderea este consecinþa disperãrii ºi aneîncrederii în ajutorul divin, dar în primul rând esteun pãcat împotriva Duhului Sfânt ºi de viaþã dãtãtor.Pentru ce ne-a fost dãruitã viaþa? Ca s-o trãim cu buneºi cu rele, dovedindu-ne astfel forþa ºi curajul de atrece cu cinste aceastã probã pentru veºnicie. „ªi ºtiucã porunca Lui este viaþa veºnicã” (Ioan 12, 50).

Recurgând la distrugerea propriei fiinþe pentru ase desprinde definitiv de greutãþile vieþii, sinucigaºulva ajunge direct în greul veºnic al iadului. Iatã în cefel diavolul reuºeºte sã-l înºele pe omul slab încredinþã, iar în ultimul timp mai ales pe cei mai tinerisemeni ai noºtri. Date fiind aceste condiþii, deosebitde necesarã ar fi o instruire psiho-religioasã privindrealitatea deseori durã a vieþii, ºi aceasta încã de la ovârstã fragedã. Numai aºa individul zilelor noastre vaºti sã gãseascã soluþii pentru depãºirea greutãþilorexistenþiale. ªi mulþi vor înþelege cã ºtreangul sausupradoza sunt unelte ale vrãjmaºului sufletelornoastre.

Chiar dacã autodistrugerea irecuperabilã a omuluinu are cum sã fie pedepsitã de legea umanã,

sinucigaºul nu va scãpa de aspra ºi dreapta pedeapsãdivinã. Însã determinarea sau înlesnirea sinucideriieste sancþionatã ºi de legea penalã, mai ales cândfapta se sãvârºeºte faþã de un minor sau faþã de opersoanã debilã psihic sau mintal. În cazul acesta,pedeapsa prevãzutã este închisoarea de la 3 la 10 ani(Art. 179, al. 2, Cod Penal).

Vãzutã din perspectiva psihologului, sinucidereareprezintã o formã specificã de conduitã deviantã,autodistructivã. Sinucigaºul nu urmãreºte atâtmoartea, desfiinþarea propriei persoane, cât urmãreºtefuga de viaþã, de modul în care se prezintã aceasta încondiþiile date. Sinuciderea nu se sãvârºeºteinstantaneu, ci se premediteazã tainic, parcurgând treifaze distincte. În prima fazã apare ideea suprimãriivieþii ºi a necesitãþii de a muri. Cauzele acestei fazepot fi patologice (tulburãri psihice) sau sociale(dezadaptarea). În cea de-a doua fazã se realizeazãtranziþia de la imaginea abstractã a morþii la deciziaînfãptuirii actului suicidal. Au loc pregãtiri concretedate de cãutarea formelor ºi metodelorautodistructive. Faza culminantã este aceea de

transpunere practicã a modalitãþii sinucigaºe,comiterea actului în sine urmat sau nu de reuºitã (PaulPopescu Neveanu, Dicþionar de psihologie, Ed.Albatros).

Apostazia vremurilor actuale a condus laînmulþirea cazurilor de sinucidere mai ales printreminori. Ce fel de mãsuri se pot lua pentru ca pãrinþiisã nu-ºi mai vadã copiii spânzuraþi sau otrãviþi de eiînºiºi? Combaterea acestor acte necugetate,pierzãtoare de suflet nu se poate face decât printr-unsusþinut efort din partea familiei, a ºcolii ºi a Bisericii.Într-o þarã cu tradiþie creºtinã bimilenarã nu mai poateavea loc o asemenea mutilare a spiritului uman.Sinucigaºul nu este un erou cum se voieºte el a fiprivit de posteritate, ci un inconºtient sau undezechilibrat. ªi nu în ultimul rând, necredincios ºi unvrãjmaº de sine însuºi, deci ºi a lui Dumnezeu.

Viaþa nu este doar o luptã cu încercãrile de totfelul, ci ºi o continuã cãutare ce implicã o gândireoptimistã, prin credinþã ºi nãdejde, perseverenþã(rãbdare creºtineascã) ºi mai ales un mare interespentru noi ºi aproapele nostru (iubire ºi dãruirespiritualã). Iar înainte de toate acestea sã-I fimrecunoscãtori Domnului pentru darul cel mai de preþpe care l-am primit de la El.

„O luptã-i viaþa; deci te luptã/ Cu dragoste de ea,cu dor…/ Trãiesc acei ce vor sã lupte/ Iar ce fricoºi seplâng ºi mor” (George Coºbuc, Lupta vieþii).

Amalia CORNÃÞEANU

Între necredinþã ºi ingratitudine

RReennuunnþþaarreeaa vvoo lluunnttaarrãã llaa pp rr iimmuull ddaarr ddee ll aa DDuummnneezzeeuu

Argeºul Ortodox

5

Preotul, în timp ce se cântã Axionul,pomeneºte în Sfântul Altar viii ºi morþii dinpomelnicele existente. Sfintele Diptice eraucataloage bisericeºti pãstrate în fiecarebisericã. În acestea erau înscriºi toþi membriibisericii, vii sau morþi. Aceastã lucrare sfântã,specialã, de pomenire a fraþilor adormiþi s-aconsacrat dintr-un duh de evlavie. Dinnefericire, însã, în zilele noastre ele au fostdesfiinþate.

Sfinþii Pãrinþi ai Bisericii ne vorbescdespre folosul mare adus în acest momentsufletelor celor vii ºi morþi de acestepomeniri. Noi, cei care ne aflãm înbisericã, putem sã cerem pentru cei viiluminare, sãnãtate, credinþã vie, iubirelucrãtoare, pocãinþã adevãratã ºirãbdare. Pentru cei morþi trebuie sãcerem odihnã în sânurile lui Avraam ºirãspuns bun la Judecatã. „...Odihneºte-iHristoase al meu, iartã-i, miluieºte-i ºidãruieºte-le lor raiul...”.

Prin pomenirile pentru cei adormiþiaducem mare mângâiere ºi folossufletelor lor. Pomenirile celor adormiþise încheie cu: ªi odihneºte-i pe eiDumnezeul nostru, unde strãjuieºtelumina feþei Tale... . Pentru cã cine ºtiece trag ºi suferã sufletele pânã ajung ladestinaþie, la locul lor, la modul lor deexistenþã. Sufletul se luptã, sechinuieºte, este îndurerat, suferã ºi aºteaptãajutorul pe care nu-l pot oferi banii,moºtenirile, bogãþia, slava, stãpânirealumeascã, cunoaºterea, pãrinþii, copiii,tovarãºul de viaþã, rudele ºi prietenii. Toþirãmân neputincioºi.

În ultima zi, înainte de plecarea dinaceastã lume, pãrintele Daniel, marelepustnic care s-a nevoit în peºtera SfântulPetru Athonitul, a cerut sã-l sprijine cineva,pentru cã nu mai putea din cauza bãtrâneþiloradânci ºi a nevoinþelor aspre, ca sã iasã puþindin chilia lui sãracã. A ieºit cu greu, cu multãostenealã, s-a uitat în stânga, s-a uitat îndreapta, de jur împrejur, a oftat uºor ºi a zis:

- Deºartã lume! Toate sunt deºertãciuni!Cine ne va ajuta pânã în sfârºit? Lucrareavirtuþii, postul, privegherea, rugãciunea,pocãinþa ºi, mai ales, Sfânta Împãrtãºanie,adicã mila lui Dumnezeu,..! ªi încet s-a întorsla rogojina lui. Dupã puþine ore a plecatpaºnic cãtre cerul pe care-l iubise atât demult ºi pentru care se ostenise. Chipulbãtrânului pustnic, al pãrintelui Daniel, eraplin de luminã ºi strãlucire. ªi cum se puteaaltfel, când îl însoþeau puterile îngereºti laTronul lui Dumnezeu?

Acesta a simþit bucurie în momentele deagonie ale morþii. Creºtinii de astãzi însã,

marea majoritate, nu ºi-au pavat drumul vieþiilor cu faptele credinþei ºi ale pocãinþei, nu s-au curãþit în colimvitra (cazanul) SfinteiSpovedanii ºi a lacrimilor ºi n-au avut cârmãpe Dumnezeu. Astfel, în aceste momenteultime, tragice, sufletul îºi întoarce privirea înstânga ºi-l vede pe demon bucurându-se,amintindu-i pãcatele ºi o mulþime de greºelide moarte nemãrturisite. Se întoarce îndreapta ºi vede îngerii, ºi doar sufletulcunoaºte dacã sunt triºti sau bucuroºi. Cereajutor dar nu primeºte, cãci demonii, „potrivitStãpânitorului puterii vãzduhului”, scot

vinovãþiile din adâncul sufletului ºi-lînfricoºeazã. Acesta este începutul durerilorpentru omul nepocãit. Îngerii prezenþi vin casã ia sufletul creºtinului ºi aceasta înseamnãcã are loc o luptã între duhurile întunericuluiºi îngerii luminii pentru revendicareasufletului. Este prima judecatã, Judecataîngerilor. Dacã aducem jertfa nesângeroasãpentru toþi sfinþii ºi pentru Maica Domnului,cu atât mai mult s-o facem pentru sufletelecreºtinilor adormiþi care au atâta nevoie,preoþii înaintea Sfintei Mese ºi creºtinii întimpul Axionului, atunci când preotul saudiaconul zice: ªi pe fiecare pe care-l purtãmîn gândul nostru ºi pe toþi ºi pe toate...

Sufletele sunt ajutate în mod special, cândpãrticelele celor adormiþi sunt unite ºiîmbibate în Sângele Mielului din SfântulPotir, unde de asemenea, se amestecã ºi seunesc ºi cu Maica Domnului ºi cu ceatasfinþilor. De aceea la Liturghia SfântuluiVasile cel Mare, preotul este chemat dupãPrefacerea Darurilor sã spunã urmãtoarele: ªipe cei pe care nu i-am pomenit dinneºtiinþã sau uitare, sau pentru mulþimeanumelor, Tu însuþi îi pomeneºteDumnezeule, Cel ce ºtii vârsta ºi numireafiecãruia, Cel ce ºtii pe fiecare dinpântecele maicii lui.

Noi îi uitãm sau nu-i cunoaºtem deloc,pentru cã sunt mii ºi milioane, cei care au

adormit ºi, omeneºte, este imposibil sã ni-iamintim ºi sã le spunem numele. Cum însã ºipentru aceºtia se face Sfânta Liturghie,Dumnezeu îi cunoaºte pe toþi cei nãscuþi saucare se vor naºte pânã la sfârºitul veacurilor.El îi primeºte, chiar dacã pentru noi sunt cudesãvârºire necunoscuþi, de aceea la sfârºitulfiecãrei pomeniri trebuie sã adãugãm: „ªi petoþi creºtinii ortodocºi, ºi toate sufletele de laAdam pânã astãzi”. Astfel, avem o participarecompletã la Sfânta Liturghie ºi faptul acestatrebuie sã ne umple de teamã ºi iubire, pentrucã facem cea mai mare milostenie. Cu

siguranþã, de-a lungul veacurilor, auexistat creºtini care nu au avut penimeni, n-au lãsat nici o rudã înurmã care sã-i pomeneascã ºi astfelsunt sãraci ºi pãrãsiþi de toþi.

Îmi amintesc cã în anii 1968-1969, eram la cimitirul Învierii, ºiau adus un mort sãrac, îmbrãcat cuun pantalon ºi o flanelã, nimicaltceva. Nimeni nu-l însoþea. Segãsea acolo singur ºi lipsit, înploaia care cãdea cu putere. Atunciunul dintre preoþi, pãrintele Ioan, aþinut sã-i slujeascã slujba deînmormântare toþi cei ºapte slujitoriai bisericii, l-au cântat toþi ºi l-auînmormântat cu solemnitate,

însoþindu-l la groapã cu rugãciunile lor. Eracea mai mare milostenie pe care puteau s-ofacã. Dumnezeu sã-l primeascã ºi sã-l ierte!

Fericita Macrina de la schitul MaicaDomnului Odighitria din Portaria, mi-apovestit cã o doamnã din Voios a gãsit pedrum un cerºetor oarecare, pãrãsit, l-aîntrebat care îi este numele ºi l-a consemnat.Când unul dintre aceºti nenorociþi murea,aceasta se îngrijea de înmormântare ºi detoate parastasele! Arãta aceeaºi grijã faþã detoþi sãracii ºi pãrãsiþii.

Câþi dintre cei care ne considerãmmilostivi ºi credincioºi facem acest lucru?Câþi nenorociþi n-au plecat de aici cudesãvârºire singuri, uitaþi de toþi? Pentru toþiaceºtia, cunoscuþi doar de Dumnezeu, seaduce Jertfa nesângeroasã. Iubitorul deoameni îºi aminteºte de ei, primeºte Jertfa depe Sfânta Masã ºi pentru cei pe care noi îiignorãm, de care nimeni nu-ºi aduce aminte.

Protopresbiter StefanosANAGNOSTOPOULOS, Explicarea

Dumnezeieºtii Liturghii cu ajutorul unorevenimente ºi a unor experienþe din vieþile

sfinþilor, preoþilor, monahilor ºicredincioºilor, Editura Bizantinã,

Bucureºti, 2005, pag. 373-376.

Explicarea Dumnezeieºtii LiturghiiExperienþe din vieþile sfinþilor, preoþilor, monahilor ºi credincioºilor (L)

CCiittiirreeaa DDiippttiicceelloorrArmonia familieiºi deosebireacaracterelor

„Nu mã înþeleg cu soþul/ soþia!” „Nu nepotrivim! Avem caractere deosebite”- spunmajoritatea soþilor atunci când apar primeleîncercãri în familie. „Cum poate faceDumnezeu astfel de lucruri? Nu putea oarerândui niºte situaþii astfel încât sã sepotriveascã soþii, ca sã poatã trãiduhovniceºte?”

Pãrintele Paisie Aghioritul (foto) ne oferãun rãspuns clar, duhovnicesc.

Nu înþelegeþi cã în deosebirea caracterelor seascunde armonia lui Dumnezeu? Caractereledeosebite cauzeazã armonia. Vai vouã, dacã aþiavea acelaºi caracter! Gândiþi-vã ce s-ar fiîntâmplat dacã, de pildã, amândoi v-aþi mâniarepede. Aþi fi dãrâmat casa. Sau, dacã amândoiaþi fi cu caractere blânde. Aþi fi dormit înpicioare. Dacã aþi fi fost zgârciþi, v-aþi fi potrivit,dar aþi fi mers amândoi în iad. Iar dacã aþi fi fostamândoi cu dare de mânã, aþi fi putut þine casa?Aþi fi distrus-o ºi copiii voºtri ar fi umblat pedrumuri. Dacã un lemn strâmb ia tot un lemnstrâmb, nu-i aºa cã nu se vor potrivi între ele? Cise vor omorî într-o zi. Dar ia ascultaþi ce seîntâmplã. Dumnezeu rânduieºte ca unul bun sã iaun lemn strâmb, ca sã-l ajute, pentru cã se poateca acela sã aibã intenþie bunã, dar sã nu fi fostajutat de mic.

Micile deosebiri ale caracterelor soþilor ajutãla crearea unei familii armonioase, pentru cã unulîl completeazã pe celãlalt. La maºinã este absolutnecesarã acceleraþia, ca ea sã meargã, dar ºifrâna, ca sã se opreascã. Dacã maºina ar aveanumai frânã, nu s-ar miºca din loc, iar dacã aravea numai acceleraþie, nu s-ar mai opri. ªtiþi cele-am spus unor soþi? „Fiindcã vã potriviþi, deaceea nu vã potriviþi”. Amândoi sunt sensibili.Dacã se va întâmpla ceva în casã, amândoi se vorpierde cu firea ºi vor începe: „Vai, ce-am pãþit!”va spune unul, „Vai, ce-am pãþit!” va spunecelãlalt. Adicã unul îl ajutã pe celãlalt sãdeznãdãjduiascã ºi mai mult. Nu-l poate întãri câtde puþin pe celãlalt, spunându-i: „Ia stai, nu esteun lucru chiar aºa de grav ceea ce se întâmplã!”.Am vãzut aceasta la multe perechi de soþi.

Atunci când soþii au caractere diferite potajuta mai mult ºi în educaþia copiilor lor. Unulfrâneazã puþin, iar celãlalt spune: „Lasã-i pe copiipuþin mai liberi”. Dacã amândoi îi vor constrângepe copii, îi vor pierde. Iar dacã îi vor lãsa liberiamândoi, iarãºi îi vor pierde. În timp ce, în felulacesta, aflã ºi copiii un echilibru.

Vreau sã spun cã toate sunt de trebuinþã. Dar,fireºte, nu trebuie sã întreacã mãsura, ci fiecaresã-l ajute pe celãlalt în felul sãu. Dacã, de pildã,mãnânci cava foarte dulce, simþi nevoia apoi sãmãnânci ceva care este puþin sãrat. Sãpresupunem cã mãnânci mulþi struguri, dar vreiºi puþinã brânzã, ca sã-þi taie dulceaþa. Sauverdeþurile, dacã sunt foarte amare, nu se potmânca. Puþin amar, însã, ajutã, precum ºi puþinacru. Dar dacã cel care este acru va spune „Sã vãfaceþi toþi acri ca mine”, cel care este amar „Sã vãfaceþi toþi amari”, iar cel care este sãrat va spune„Sã vã faceþi toþi sãraþi”, atunci nu se va puteaface sfat...

Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

FFAAMMIILL IIAA „„bbii ssee rr iiccaa dd iinn ccaassãã””

Curând zãpada se va topi în þinuturile de la miazãnoapte. Iarba vaînverzi, veveriþele ºi broaºtele se vor trezi din somnul lor de iarnã,lalelele vor înflori ºi pomii se vor acoperi cu boboci de floare. Pãmântulreînvie.

Ce anume face pãmântul sã reînvie? Fireºte, primãvara! Marea tainãa primãverii este soarele. Primãvara este anotimpul de trecere, cândpãmântul îºi schimbã poziþia, întorcându-se cu nordul cãtre marelenostru izvor de luminã ºi cãldurã, soarele. Deci primãvara nu e altceva

decât timpul când soarele aduce o viaþã nouã în emisfera noastrã.Este semnificativ faptul cã Postul Mare coincide în pãrþile nordice

ale planetei cu primãvara. Cred cã aceastã fericitã coincidenþã este ominunatã lecþie pentru noi. Postul Mare ar trebui sã fie pentru noi toþiun rãstimp când ne aºezãm astfel încât sã putem primi cele mai bunelucruri. Aceastã aºezare pentru creºtinii ortodocºi o reprezintã prezenþalui Hristos, unde soarele dragostei ºi puterii Sale poate lumina sufletelenoastre uscate, spre a sãvârºi o adevãratã trezire, o adevãratã primãvarãa sufletului. Postul Mare ar trebui sã fie pentru noi toþi un rãstimp alîntoarcerii sufletului cãtre Izvorul puterii ºi al noii vieþi, prin rugãciunezilnicã, lecturi duhovniceºti, Sfânta Liturghie ºi celelalte Sfinte Taine.

Triodul, cartea folositã la slujbele bisericeºti în aceastã vreme,numeºte acest rãstimp „primãvarã duhovniceascã ce înfloreºte curoadele Duhului..., dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-rãbdare,bunãtatea, facerea de bine, credinþa, blândeþea, înfrânarea poftelor”(Galateni 5, 22).

(dupã Anthony Coniaris)Selecþie realizatã de Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Vitamine duhovniceºti spreîntãrirea sufletului

Postul Mare:primãvara sufletului

Argeºul Ortodox

6

- continuare din numãrul trecut -

Funcþia mãrturisitoarepublicã a Anaforalei estepreluatã din secolul alVI-lea de Crez

Inovaþia revoluþionarã a venit însã ceva mai devremeîn Rãsãrit, unde Simbolul constantinopolitan devine ºiCrez recitat solemn în cadrul Liturghiei euharisticeînainte de anafora. Pe lângã motivaþia misionarã,introducerea recitãrii Crezului în cadrul Liturghieieuharistice mai are o explicaþie. Ea este legatã de mutaþiageneralizatã în secolul al VI-lea - în ciuda legislaþieicontrare a lui Iustinian din 546 ºi 565 - în modul sãvârºiriiEuharistiei: piesa centralã a Liturghiei, marea rugãciuneeuharisticã sau anaforaua, începe sã fie cititã de protos cuglas scãzut (mystikõs) într-un altar izolat de credincioþiprin grilajuri þi perdele. În loc de o rugãciune a întregiicomunitãþi, cum aratã pluralul ei, ea se metamorfozeazãîntr-o rugãciune sacerdotalã, rolul ei comunitar fiind luatacum de cântãri devenite un comentariu muzical alLiturghiei pentru credincioºi. Pentru a suplini funcþiamãrturisitoare ºi didacticã unicã a anaforalei - adevãratamãrturisire de credinþã a Bisericii - scufundate în tãcere,s-a introdus în Liturghie recitarea rezumatului de originebaptismalã al acestei credinþe cuprins în Simbolulconstantinopolitan. Introdusã prima datã la Antiohia în484 de patriarhul monofizit Petru Fullo, iar laConstantinopol în 511 tot de monofiziþi, iar în 518 ºi deortodocºii chalcedonieni - fiecare comunitate dorind sã-ºireafirme prin aceasta fidelitatea faþã de primele SinoadeEcumenice - aceastã practicã a fost oficializatã în 568 deîmpãratul Iustin II, care a dat ordin ca Simbolulconstantinopolitan sã fie cântat în toate bisericile dinimperiu.

Anaforaua, mijloc de realizare a comuniuniicredincioºilor

Iniþial, dupã Intrarea Mare episcopul sau preotul aºezadarurile pe altar ºi rostea rugãciunea de depunere(rugãciune din finalul proscomidiei de azi), dupã careiniþia dialogul cu credincioºii care prefaþa marearugãciune euharisticã sau anaforaua. Aceasta era rostitãde episcop sau de protoprezbiter cu glas tare în auzulîntregii comunitãþi, întreruptã doar de intervenþiile ºireacþiile poporului ºi de îndemnurile diaconilor.Anaforaua constituia în acelaºi timp mãrturisirea decredinþã solemnã a comunitãþii ºi rãspunsul ei de laudã,evocare ºi invocare a lui Dumnezeu pentru creaþie,mântuire ºi Liturghie concentrate în ofranda euharisticã;transformatã în prezenþa tainicã a lui Hristos Cel rãstignitºi preamãrit, ºi acceptatã ca sacrificiu ispãºitor suprempentru întreaga Bisericã vãzutã ºi nevãzutã comemoratãdeasupra lui, aceasta era oferitã apoi spre cuminecarecredincioºilor nu atât ca premiu pentru evlavia lorindividualã, ci ca mijloc de realizare ºi manifestarevãzutã a comuniunii lor corporative ca Bisericã catholicãdeplinã ºi anticipare a împãrãþiei eshatologice a SfinteiTreimi.

Aceastã înþelegere ºi practicã apostolicã a Liturghieiposibilã în cazul comunitãþilor mici, structurate în jurulunor elite spirituale de vocaþie, ale Bisericii minoritaredin primele secole n-a mai fost cu putinþã în comunitãþileamestecate din marile oraºe cosmopolite ale ImperiuluiRoman târziu. Succesul cantitativ al Bisericii de masefusese obþinut cu preþul relaxãrii exigenþelor spirituale ºial cãderii dramatice a calitãþii vieþii creºtine urbane. Iarmãsurile luate pentru a stopa acest declin interior al uneiBiserici în aparenþã înfloritoare ºi triumfãtoare au agravatcriza în loc sã o remedieze.

Criza convertiriiconºtiinþelor ºirenunþarea lacuminecarea euharisticãregulatã

Acceptarea tacitã a cuminecãrii ocazionale de marilesãrbãtori sau chiar anuale, de Paºte, împotriva cãreiaprotesteazã deja Sfântul Ioan Hrisostom († 407), ºigeneralizarea pentru laici a simplei asistenþe la Liturghiefãrã împãrtãºire era o recunoaºtere nemãrturisitã aeºecului convertirii conºtiinþelor individuale, iar soluþiilecrizei de fapt au adâncit-o. Fiindcã Liturghia euharisticãs-a dedublat practic în douã rituri paralele: rugãciunile, înfrunte cu anaforaua, riturile euharistice ºi cuminecareaclericilor se sacerdotalizeazã devenind privilegiu, drept ºiobligaþie a clericilor curaþi ºi sfinþi ºi se scufundã ca oatlantidã într-un ocean de tãcere, consumându-se dupãperdelele protectoare dincolo de privirile ºi auzul impureale laicilor profani ºi þinuþi la distanþã; acestora din urmãli se rezervã, pe lângã câteva „ecfonise“, o dramaturgieritualã dezvoltatã ºi o extindere a elementului coral-muzical: cântãrile ºi riturile perceptibile devin uncomentariu aproximativ al misterului liturgic, o liturghieestetico-didacticã de substituþie pentru uzul laicilor, unspectacol vizual-muzical-dramatic care inundã practictoatã celebrarea. Celebrarea comunitarã de la un capãt laaltul a unui Cuvânt evocat, convocat ºi cuminecat careera Liturghia apostolicã, devine acum spectacol deimagini, lumini ºi sunet într-o bazilicã devenitã în acelaºitimp teatru sacru antic ºi templu vechi-testamentar. Nicinovelele autoritarului împãrat jurist Iustinian (123 din 1martie 546 ºi 137 din 26 martie 565), care impun expresepiscopilor rostirea cu voce tare (meta phones) arugãciunii euharistice ºi a celei baptismale, n-au reuºit sãîmpiedice scufundarea inexorabilã a acestor continenteeuhologice în oceanul recitãrii „secrete“ (mystikõs), cuglas scãzut, cum apar în secolul al VIII-lea în Barberinigr. 336, cel mai vechi codice liturgic grecesc pãstrat.Odatã cu anaforaua aluneca însã în uitare sub aluviunileunei inflaþii de elemente secundare întreaga teologie ºiecleziologie apostolicã ºi patristicã, esenþialul credinþeicreºtine dintotdeauna - sinteza canonului biblic, dogmaticºi liturgic al Bisericii Ortodoxe.

Când oare vor avea oare ºi simplii credincioºiortodocºi bucuria de a se întâlni nemijlocit cu SfântulVasile ºi în pacea cereascã a Liturghiei sale, nu doar încumplitul rãzboi cu demonii invocat în Molitfe,ascultându-i maiestuoasa Anafora rostitã cu glas înþeles?

(Ziarul „Lumina de Duminicã” din 31 ianuarie 2010)

SSIIMMBBOOLLUULLAAPPOOSSTTOOLLIICC

Dupã Pogorârea Duhului Sfânt ºi întemeierea Bisericii la Ierusalim,Sfinþii Apostoli au urmat cuvântul Domnului Iisus Hristos ºi au purces lapropovãduirea Evangheliei „în toatã lumea ºi la toatã fãptura” (Marcu 16,15).

Activitãþile ºi cãlãtoriile misionare ale apostolilor, zugrãvite cu mãiestriede pictorul, doctorul ºi apostolul Luca în Faptele Apostolilor, apoi reiteratede episcopul Eusebiu de Cezarea Palestinei în Istoria Bisericeascã, vor ducela constituirea bisericilor ºi ierarhiilor locale.

Deºi diverse sub aspect geo-politic ºi socio-cultural, comunitãþile decredinþã nou constituite se întemeiau pe învãþãtura Evangheliei ºi peautoritatea Sfinþilor Apostoli. Nu se punea în acel moment de începutproblema unei sistematizãri a învãþãturii de credinþã, datã fiind ardoareamãrturisirii lui Hristos cel înviat.

Însã, atacurile venite din partea iudaismului ºi a culturii greco-romane,manifestãrile centrifuge ale unor neofiþi, dar ºi nevoia unei învãþãturi decredinþã simplã ºi cuprinzãtoare vor obliga pe Apostoli sã formuleze primulsimbol de credinþã din istoria Bisericii, cunoscut ºi sub numele de SimbolulApostolic.

Deºi existã multe controverse cu privire la timpul ºi locul compunerii,Simbolul Apostolic este considerat a fi „cea mai veche mãrturisire adogmelor creºtine” (Hr. Andrutos, Simbolica, p. 37) ºi totodatã prima

sistematizare a învãþãturii de credinþã creºtine, cãreia îi vor urma Simbolulniceo-constantinopolitan, simbolul lui Atanasie, mãrturisirile de credinþã ºicatehismul.

Majoritatea teologilor, în special apuseni, au afirmat cã timpulcompunerii Simbolului de credinþã este înainte de anul 200, pe când HristosAndruþos susþine, asemenea teologului protestant Theodore von Zahn, cã„forma lui cea mai veche” trebuie cãutatã în vremea apostolilor.

Textul grec al Simbolului Apostolic este gãsit în formã prescurtatã,pentru prima data, la Marcel al Ancirei (337-338), iar textul latin laAmbrozie al Mediolanului ºi la Rufin de Aquileea. Împãrþirea acestuisimbol de credinþã în 12 articole, este atribuitã apostolilor. Potrivit tradiþiei,fiecãrui apostol i-a revenit sarcina de a expune un adevãr de credinþã.

Astfel, întreg simbolul de credinþã apostolic graviteazã în jurul dogmeiSfintei Treimi, aºa cum era mãrturisitã în iniþierea baptismalã, unde Tatãluiîi este specificat atributul omnipotenþei, iar Fiului cel al naºterii.

Deºi a cunoscut odatã cu trecerea timpului o seamã de adaosuri, pânãprin secolul al XV-lea, totuºi „Simbolul Apostolic este învãþãtura creºtinãdin tradiþia apostolicã, pe care au þinut-o credincioºii, fãrã încetare, ºi aexistat, de la început, într-o formã prescurtatã variabilã, cum aratã, de altfel,nu numai simbolurile lui Chiril al Ierusalimului, al lui Eusebiu de Cezareea,al martirului Lucian, care s-au pãstrat dinainte de sinodul de la Niceea ºicare erau în folosinþã bisericeascã, dar ºi Irineu, Ciprian, Tertulian, Origen,care dezvoltã regulam fidei, învãþãtura catolicã, regula Bisericii, predicaadevãrului, credinþa apostolicã, corpul adevãrului” (idem, p. 42-43).

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

Anafora Euharisticã ºi Crez la Sfântul Vasile cel Mare (II)

Simbolul ApostolicCred în Dumnezeu Tatãl atotþiitorul ºi în Iisus Hristos,

Fiul lui cel unul nãscut, Domnul nostru, care s-a nãscutdin Duhul Sfânt ºi din Fecioara Maria pe vremea lui Pilatdin Pont ºi s-a rãstignit ºi s-a îngropat ºi a înviat dinmorþi, a treia zi; s-a urcat la ceruri ºi ºade de-a dreaptaTatãlui, de unde va veni sã judece vii ºi pe morþi; ºi înSfântul Duh, în Sfânta Bisericã, în iertarea pãcatelor, înînvierea trupului.

1. Credo in Deum Patrem omnipotentem; Creatorem coeli etterrae.

2. Et in Jesum Christum, Filium ejus unicum, Dominumnostrum;

3. qui conceptus est de Spiritu Sancto, natus ex Maria virgine; 4. passus sub Pontio Pilato, crucifixus, mortuus, et sepultus; 5. descendit ad inferna; tertia die resurrexit a mortuis; 6. ascendit ad coelos; sedet ad dexteram Dei Patris

omnipotentis; 7. inde venturus (est) judicare vivos et mortuos.8. Credo in Spiritum Sanctum; 9. sanctam ecclesiam catholicam; 10. remissionem peccatorum; 11. carnis resurrectionem; 12. vitam oeternam. Amen.

Argeºul Ortodox

7

În Sãptãmâna Brânzei, în zilele de marþi ºijoi seara, în biserici ºi mãnãstiri se sãvârºeºtePavecerniþa Mare, a cãrei menire este aducereaîn faþa credincioºilor în mod anticipativ arânduielilor specifice Postului Mare.

Ce este Pavecerniþa Mare?În aproape toate zilele Postului Pãresimilor,

exceptând sâmbetele ºi duminicile, miercuri ºivineri din sãptãmâna a cincea ºi miercuri, joi ºivineri din Sãptãmâna Patimilor, creºtinii potparticipa la slujba Pavecerniþei Mari, slujba desearã, încadratã în rândul laudelor bisericeºti,numitã ºi Dupãcinarea sau Noptânda.

Ca rânduialã, Pavecerniþa Mare estealcãtuitã din trei pãrþi distincte, în care regãsimrugãciuni de mulþumire, penitenþa pentrupãcatele sãvârºite ºi rugãciuni de cerere.

Darul cãtre creºtinii postitoriParticularitatea acestei laude bisericeºti

pentru prima sãptãmânã din Postul Paºtelui este

concretizatã în Canonul Sfântului AndreiCriteanul sau Canonul cel Mare, comoara pecare Sfânta Bisericã o înfãþiºeazã creºtiniloriubitori de pocãinþã ca model pentru opregãtire conºtiincioasã ºi întãritã de harulDuhului Sfânt în vederea întâmpinãrii ÎnvieriiDomnului nostru Iisus Hristos. SlujbaCanonului se sãvârºeºte în primele patru zileale Sfântului ºi Marelui Post ºi în sãptãmâna acincea, miercuri.

Numele atribuit canonuluiCreaþia Sfântului Andrei Criteanul, cea mai

importantã ºi profundã creaþie imnograficã aliteraturii creºtine, se numeºte Canonul celMare din douã motive:

1. cuprinde 250 de stihiri, spre deosebire de30, câte are un canon obiºnuit;

2. înãlþimea ideilor ºi gândurilor ce lecuprinde, cãci într-adevãr alcãtuitorul lui esteiscusit ºi l-a compus într-un chip nespus de

frumos.Structura Canonului celui MareCanonul Sfântului Andrei Criteanul este

structurat, întocmai celorlalte canoane, dinnouã cântãri, sau pesne, tema centralã fiindsublinierea stãrii de pãcãtoºenie extremã asufletului.

Prima cântare condiþioneazã iertarea delacrimile pocãinþei, a doua aratã cum pãcãtosulpoate pune început bun, a treia avertizeazãsufletul sã nu urmeze pãcãtoºilor, a patrascoate în evidenþã lupta pãcãtosului cu pãcatul,a cincea dezvãluie urâciunea pãcatului, încontrast cu virtutea; a ºasea aduce în prim-planmodul în care se poate îndrepta pãcãtosul, aºaptea laudã pe cei care au renunþat la pãcat, aopta reintroduce imaginea ÎnfricoºãtoareiJudecãþi, a noua se constituie într-un epilog alcanonului, arãtând cum sufletul, având înainteimaginea Înfricoºãtoarei Judecãþi, dar ºi

numeroasele modele de drepþi ºi pãcãtoºi,rãmâne statornic în pocãinþã, nãzuind sãprimeascã iertarea de la Judecãtorul ºiMântuitorul sãu.

Între cântarea a ºasea ºi a ºaptea se aflãCondacul Suflete al meu, care are menirea de atrezi conºtiinþa adormitã de pãcat, precum ºi dea întoarce sufletul la Hristos.

Necesitatea Canonului Sfântului AndreiCriteanul

Rolul ºi scopul Canonului celui Mare estesã ne descopere pãcatul ºi, astfel, sã neconducã spre pocãinþã. Descoperirea sauarãtarea pãcatului se face însã nu prin definiþiiºi înºiruiri ale faptelor noastre, ci printr-oadâncã meditaþie asupra istoriei biblice, istoriea pãcatului, a pocãinþei ºi a iertãrii. Curugãciunea Sfântul Andrei Criteanulconºtientizãm, prin intermediul modelelor depocãinþã, amplitudinea pãcatelor noastre ºiînstrãinarea faþã de Dumnezeu pe care ne-oaduc pãcatele.

Aºadar, la început de drum al pocãinþei sãnu ne lipsim pe noi de însoþirea pe cale cuSfântului Andrei Criteanul prin darul sãu,Canonul cel Mare, cântat în atmosfera derugãciune a Pavecerniþei celei mari din primelepatru zile ale Postului Paºtelui.

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

«Mã uit la toþi în jurul meu ºi vãd cã pierdºi ordinea în care au fost. ªi totuºi: fiecarepoartã asupra sa ordinea lumii; dacã tu faci cetrebuie, pui în ordine ºi restul” (ConstantinNoica, Jurnal de idei).

Fiecare poartã asupra sa ordinea lumii învirtutea faptului de a fi persoanã, de a fi unmicrocosmos, adicã de a îngloba în sine totulexistenþei, legând ºi unificând pãrþile,determinând mersul universului. Astfel seprezintã fiinþa umanã din perspectivãortodoxã, însã înþelegerea palidã ºinepotrivitã a acestei realitãþi fascinante acondus la teorii neconforme cu mãreþiaomului, teorii ce vorbesc despre modul încare cosmosul determinã existenþa umanã ºinu invers, elementele naturii fiind factoricauzali ai devenirii ºi destinului omenesc. Cuadevãrat, înglobând totul existenþei în sine,omul primeºte influenþa elementelormateriale, însã nu decisiv sau semnificativ, ºidoar pânã când gândirea lui începe sã segândeascã pe sine, iar mintea ridicatã din celeale materiei cãtre cele cu care se aseamãnã,începe a lucra structurând persoana caredobândeºte independenþã faþã de cauzalitatealumii, devenind ea însãºi cauzã a celor întrecare existã.

Acela care crede cã vreo stea de pe cer sauvreo pisicã de pe pãmânt îi pot influenþacursul zilelor, acela într-adevãr va vedeapetrecându-se lucruri conforme cu gândireasa, dar nu pentru cã aceste influenþe ar fi reale,cãci cele ce nu au conºtiinþã nu au capacitateade a interveni pozitiv sau negativ în viaþaomului, ci pentru cã el gãseºte legãturi ºiacolo unde nu existã, cãci slãbiciunea lui îlþine la nivelul materiei ºi îl leagã prizonier înpropria incapacitate de a se manifesta capersoanã liberã, care ºtie cã nu ea existãpentru lume, ci lumea existã pentru ea. Cel ceºi-a asumat condiþia de Chip al PersoaneiSupreme, nu mai primeºte în sine chipul celorce-i sunt ontologic inferioare, ci le imprimãacelora propriul chip, pentru a duce întregcosmosul la desãvârºire în mod raþional. Iaraceastã putinþã existã în mod real în virtutearaþionalitãþii întregii creaþii purtãtoare agândului plasticizat al Creatorului. Dumnezeusfinþeºte omul, iar „omul sfinþeºte locul”.Astfel, omul poartã asupra sa lumea ºi îiimprimã acesteia ordinea sau dezordinea încare el însuºi este. Când eu sunt în ordine,prin mine toate dobândesc o ordine, unele înmod sesizabil ºi în grad mai mare, altele în

tainã. Într-un anume sens, fiecare persoanãeste un centru al universului.

Aceastã ordine se realizeazã „dacã tu facice trebuie”, iar a face ce trebuie înseamnã aacþiona întotdeauna conform acelei legimorale obiective ºi universal valabile careduce la binele general, chiar dacã nuîntotdeauna la plãcerea personalã. Încãlcarealegilor fireºti bate la poarta conºtiinþeistricând ordinea lucrurilor care ele însele îºiîntorc faþa cãtre Creator, cãci obârºia le este ºiscopul final, devenind ostile omului. Dinperspectivã creºtinã toate legile morale seînsumeazã în cea a iubirii de DumnezeulPersonal ºi de oameni; aici îºi are origineafirescul ºi de aici izvorãºte purtarea bunã defiecare zi.

Ne plângem cã lucrurile nu sunt aºa cumam vrea, cã oamenii nu sunt aºa cum ar trebuisã fie, suntem nemulþumiþi de toate ºi neconvingem cã viaþa e urâtã, cã lumea e plinãde nedreptate ºi neadevãr ºi cã suntemoropsiþii sorþii. Însã „oamenii sunt cei care vorsã te urâþeascã, sau urâþenia e în tine ºi îi ieipe ei ca pretext?” ( Ibidem). Este dezordinealumii cea care te face nefericit, sau estepropria dezordine lãuntricã?

Frustrãrile provocate de robia propriilorpatimi ce te urâþesc îþi creazã o falsã imaginedespre cei din jur, îi vezi ostili ºi ajungi sãvezi în orice situaþie când vrei sã mergi spreei, un refuz de a te primi. Dar chiar dacãoamenii nu te-ar primi deºi gândul tãu e bun,stãruind în credinþã gãseºti scuze pentru celcãruia îi ceri ajutorul dar nu þi-l poate da cândvrei tu; ºi ajungi sã te pozitivezi în Hristos,spunând cã dacã ar fi avut þi-ar fi dat, cã dacãi-ar fi fost bine cu el însuºi s-ar fi deschis spretine, privindu-l ºi absolvindu-l cu îngãduinþã.În modul acesta, deºi el nu te primeºte, îlprimeºti tu pe el în chip tainic ºi îl faci pãrtaºla propria-þi ordine interioarã Astfel deviifrumos ºi rãspândeºti frumuseþea printreoameni, pe care îi poþi zidi numai prinpropriul exemplu. Îþi vor plãcea toate când veiimprima în ele propria-þi ordine, cãci „Toatesunt curate pentru cei curaþi; iar pentru ceinecuraþi ºi necredincioºi nimeni nu este curatcãci li s-au întinat lor mintea ºi cugetul”(Epistola cãtre Tit a Sf. Ap. Pavel, 1, 15).

Nu existã ordine acolo unde nu existã bine.Iar binele se dobândeºte prin voinþã, prinînþelegere, în relaþie vie cu Binele Suprem,Dumnezeul Cel Viu.

Iuliana Gabriela POPA

Acþiune caritabilã care i-a vizat pe cerºetorii piteºteni

AAJJUUTTOORR CCAALLDD PPEE TTIIMMPP DDEE GGEERR

A devenit un obicei pentru câþiva oamenidin Piteºti sã-ºi ajute semenii aflaþi îndificultate. Pentru ceea ce fac nu cer niciorecompensã, se mulþumesc doar cu faptul cãrespectã cuvântul lui Dumnezeu. Vorbimdespre doi preoþi din Argeº care cum au simþittemperaturile extrem de scãzute din ultimaperioadã ºi-au unit eforturile spre a le face obucurie oamenilor fãrã un acoperiº deasupracapului, cãrora le-au împãrþit în miez denoapte ceai cald, haine ºi alimente

Gestul lor a devenit deja tradiþie, fiind ani bunide când pãrintele Decebal Floroaica (director al Centrului de Tip Familial Gãvana) ºi pãrintele IonuþNeacºu (inspector în cadrul Direcþiei Generale de Asistenþã Socialã ºi Protecþia Copilului) au mersîn cartierul Tudor Vladimirescu pentru a depista persoanele fãrã adãpost ºi a veni în sprijinul lor.Cum era de aºteptat, pãrintele Decebal a implicat în acest proiect ºi 15 cei 43 de copii dinaºezãmântul pe care îl coordoneazã, pentru ca micuþii sã aplice pe viu învãþãturile ortodoxe predicatecu drag de preotul lor.

Cea mai recentã activitate s-a desfãºurat în zilele de 23, 24, 25 ºi 26 ianuarie când temperaturileau scãzut sub 10 grade Celsius. În fiecare dintre aceste nopþi, inspectori din cadrul DGASPC Argeº,prin biroul de Asistenþã Stradalã, ºi reprezentanþi ai Autoritãþii Teritoriale de Ordine Publicã Argeºau identificat persoanele fãrã adãpost din municipiul Piteºti pentru a le oferi ceai cald, sandviºuri ºiîmbrãcãminte groasã. Mai mult, oamenii strãzii au fost consiliaþi cu privire la problemele la care seexpun ºi li s-a adus la cunoºtinþã cã se pot adãposti într-unul din locurile de cazare provizorii pusela dispoziþie de autoritãþi la Spitalul Judeþean Argeº. Cu toate acestea, la început, cerºetorii au fostdestul de reticenþi la apelul fãcut de cei care îi vizitau ºi asta din pricina unui motiv care este pe câtde trist, pe atât de realist: se temeau ca nu cumva vreunul dintre colegi sã le ocupe locul în care seadãposteau.

Daruri din mâini de copilAcþiunile de ajutor pentru oamenii strãzii s-au desfãºurat în cartierul Craiovei, în spatele fostului

cinematograf Dacia, în zona Tudor Vladimirescu ºi în centrul oraºului. Cei vizaþi au primit cubucurie darurile venite din inimã, mai ales când acestea au fost date dintr-o mânã de copil: “Am fostºi eu copil ºi ºtiu ce înseamnã sã faci ceva bine pentru cei din jur. Îmi place cã aceºti copii frumoºis-au gândit la noi”, a spus un cerºetor dupã ce a ieºit din canal ºi ºi-a primit ceaiul aburind. Un altul,dupã ce s-a lãsat înduplecat de chemãrile micuþilor ºi a probat o hainã groasã, a spus cu ochii înlacrimi: “Trãiesc de mic prin canale, niciodatã nu am ºtiut cum e sã stai într-o casã. Am fost orfanºi tare greu mi-a fost, dar mã bucur tare mult când îi vãd pe aceºti îngeraºi cum ne strigã ºi ne oferãceva de mâncare”. Mâncarea ºi hainele au fost oferite de conducerea asociaþiei “Sprijin pentru viaþã”din Piteºti, organizaþie non-guvernamentalã care oferã servicii sociale pe segmentul copil ºi familieaflatã în dificultate.

Mulþumit de receptivitatea de care s-a bucurat acest program de întrajutorare, pãrintele IonuþNeacºu ne-a declarat: “Aceste servicii primare oferite oamenilor strãzii, care asigurã doar nevoiafiziologicã de hranã, în micã mãsurã acoperã nevoile reale ale acestora. Însã ceea ce e important eputerea exemplului pentru copii, care învaþã astfel o lecþie de viaþã, învaþã cã întotdeauna cinevapoate fi într-o situaþie mai defavorizatã decât ei ºi astfel vor preþui mai mult ceea ce au: familie,colegi, prieteni. Este, sperãm noi, ºi un semnal pentru cetãþenii care îi ajutã doar financiar pe aceºtioameni ai strãzii, lucru care nu este întodeauna cel mai potrivit, ba dimpotrivã: nevoile fiziologicede hranã ºi îmbrãcãminte ºi desigur cele de apartenenþã la un grup, sunt cele care primeazã, baniifiind de cele mai multe ori folosiþi în alte scopuri care sã le confirme pe deplin condiþia de oameniai strãzii.

Acþiunea s-a desfãºurat cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Calinic, Arhiepiscop al Argeºuluiºi Muscelului.

Raluca NICULA

În prima sãptãmânã a PostuluiDarul Pavecerniþei Mari cãtre creºtinii iubitori de pocãinþã

„Fiecare poartã asupra sa ordinea lumii“

Argeºul OrtodoxCMYK

În conformitate cu prevederile Statutului pentru Organizarea ºi Funcþionarea BisericiiOrtodoxe Române, art. 123, aliniatul 1 ºi în lumina normelor Metodologiei pentruobþinerea gradelor profesionale nr. 545/2003, revizuitã în cadrul lucrãrilor ComisieiSpeciale de la Patriarhia Românã, din data de 1 aprilie 2008 ºi aprobatã de Sfântul Sinodal Bisericii Ortodoxe Române, în ºedinþa Sa din 9-10 iulie 2008, prin Hotãrârea de petemei nr. 1199/2008, privind organizarea Examenului de Titularizare (CapacitatePreoþeascã), facem cunoscut calendarul desfãºurãrii examenului în cadrulArhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, sesiunea martie 2010:

- Depunerea dosarelor de înscriere se face la Cancelaria Arhiepiscopiei Argeºului ºiMuscelului, pânã la data de 1 martie 2010

- 16 martie 2010 – examen scris - 17 martie 2010 – examen oral - 18 martie 2010 – afiºarea rezultatelorDocumentele necesare sunt: Cerere, C.V., copie dupã Diploma de Licenþã, Foaia

Matricolã, adeverinþã care atestã cã nu existã impedimente canonice pentru hirotonie.Tematica pentru examen este cuprinsã în Ghidul Practic pentru Examenul de

Capacitate Preoþeascã, tipãrit cu binecuvântarea Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Daniel.Ghidul Practic se gãseºte la Secretariatul Centrului Eparhial, tel. 0248/72223.

Consilier Administrativ Bisericesc, Preot Dan Florin OBROCEA

ªedinþa anualã de lucru a Adunãrii NaþionaleBisericeºti a BisericiiOrtodoxe Române - 9 februarie 2010

Marþi, 9 februarie 2010, în Aula Teoctist Patriarhul dinPalatul Patriarhiei, sub preºedinþia Preafericitului PãrintePatriarh Daniel, s-a desfãºurat ºedinþa anualã de lucru aAdunãrii Naþionale Bisericeºti a Bisericii OrtodoxeRomâne, organismul central deliberativ pentruproblemele administrative, sociale ºi culturale, economiceºi patrimoniale, format din membrii Sfântului Sinod ºicâte trei reprezentanþi – un cleric ºi doi mireni – ai fiecãreieparhii.

Începând cu ora 10,00, în Aula Magna a PalatuluiPatriarhiei a avut loc deschiderea lucrãrilor AdunãriiNaþionale Bisericeºti, la care au fost prezenþi ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Teofan, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Irineu, Mitropolitul Olteniei,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Serafim, Mitropolitul OrtodoxRomân al Germaniei, Europei Centrale ºi de Nord,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român alEuropei Centrale ºi Meridionale, Înaltpreasfinþitul PãrinteMitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviºtei, ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei ºi Rãdãuþilor,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Epifanie, Arhiepiscopul Buzãului ºiVrancei, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop alArgeºului ºi Muscelului, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Casian,Arhiepiscopul Dunãrii de Jos, Înaltpreasfinþitul PãrinteTimotei, Arhiepiscopul Aradului, Înaltpreasfinþitul PãrinteNicolae, Arhiepiscopul Ortodox Român al celor douãAmerici, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Justinian,Episcopul Ortodox Român al Maramureºului ºi Sãtmarului,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Arhiepiscop Ioan, EpiscopulCovasnei ºi Harghitei, Preasfinþitul Pãrinte Corneliu,Episcopul Huºilor, Preasfinþitul Pãrinte Lucian, EpiscopulCaransebeºului, Preasfinþitul Pãrinte Sofronie, EpiscopulOrtodox Român al Oradiei, Preasfinþitul Pãrinte Nicodim,Episcopul Severinului ºi Strehaiei, Preasfinþitul PãrinteVincenþiu, Episcopul Sloboziei ºi Cãlãraºilor, PreasfinþitulPãrinte Galaction, Episcopul Alexandriei ºi Teleormanului,Preasfinþitul Pãrinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului,Preasfinþitul Pãrinte Sebastian, Episcopul Slatinei ºiRomanaþilor, Preasfinþitul Pãrinte Visarion, Episcopul Tulcii,Preasfinþitul Pãrinte Petroniu, Episcopul Sãlãjului,Preasfinþitul Pãrinte Gurie, Episcopul Devei ºi Hunedoarei,Preasfinþitul Pãrinte Daniil, Episcop-locþiitor (administrator)al Daciei Felix (Serbia), Preasfinþitul Pãrinte Siluan, EpiscopulOrtodox Român din Ungaria, Preasfinþitul Pãrinte Siluan,Episcopul Ortodox Român al Italiei, Preasfinþitul PãrinteTimotei, Episcopul Ortodox Român al Spaniei ºi Portugaliei,Preasfinþitul Pãrinte Marie, Episcopul Ortodox Român alEuropei de Nord, Preasfinþitul Pãrinte Ciprian Câmpineanul,Episcop-vicar Patriarhal, Preasfinþitul Pãrinte VarlaamPloieºteanul, Episcop-vicar Patriarhal, Preasfinþitul PãrinteVarsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al ArhiepiscopieiBucureºtilor, Preasfinþitul Pãrinte Calinic Botoºãneanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaºilor, Preasfinþitul PãrinteAndrei Fãgãrãºeanul, Episcop-vicar al ArhiepiscopieiSibiului, Preasfinþitul Pãrinte Irineu Bistriþeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului,Preasfinþitul Pãrinte Vasile Someºeanul, Episcop-vicar alArhiepiscopiei Vadului, Feleacului ºi Clujului, Preasfinþitul

Pãrinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al ArhiepiscopieiTimiºoarei, Preasfinþitul Pãrinte Emilian Loviºteanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, PreasfinþitulPãrinte Ioachim Bãcãoanul, Episcop-vicar al ArhiepiscopieiRomanului ºi Bacãului, Preasfinþitul Pãrinte Marc Nemþeanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a EuropeiOccidentale, ºi peste 100 de membri ai organismului centraldeliberativ al Bisericii Ortodoxe Române.În deschiderea lucrãrilor, a avut loc un moment aniversar laîmplinirea - în ziua de 4 februarie 2010 - a 85 de ani de laridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (4februarie 1925). Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel asubliniat semnificaþia acestui act istoric ºi a evocat memoria

celor cinci fericiþi întru adormire patriarhi ai BisericiiOrtodoxe Române trecuþi la Domnul, Miron Cristea, NicodimMunteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu ºi TeoctistArãpaºu. În continuare, þinând cont de faptul cã cei cincipatriarhi au avut ca desiderat comun construirea CatedraleiMântuirii Neamului, a fost prezentat filmul cu titlul „CatedralaMântuirii Neamului”, un dar pentru eternitate, realizat de cãtrepostul de televiziune TRINITAS al Patriarhiei Române.Filmul prezintã demersurile din ultimii doi ani ale PatriarhieiRomâne pentru realizarea proiectului în vederea construiriiviitoarei catedrale patriarhale. Potrivit calendarului stabilit decãtre sectorul de specialitate al Administraþiei patriarhale,lucrãrile pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului vorîncepe în luna august a acestui an, 2010, potrivit pliantuluiintitulat „CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI - UNDAR AL TÃU PENTRU ETERNITATE”, editat recent dePatriarhia Românã.

Momentul aniversar s-a încheiat cu lansarea EnciclopedieiOrtodoxiei Româneºti, apãrutã la Editura Institutului Biblic ºide Misiune, din iniþiativa ºi cu binecuvântarea PreafericituluiPãrinte Patriarh Daniel. Tipãritã în condiþii grafice de excepþiela Tipografia Institutului Biblic ºi de Misiune, lucrarea este opremierã pentru Biserica Ortodoxã Românã ºi a fost realizatãde cãtre un colectiv de profesori ºi alþi specialiºti subîndrumarea Pr. Prof. univ. Mircea Pãcurariu, membrucorespondent al Academiei Române.

În cadrul ºedinþei, a fost examinat ºi aprobat Raportulgeneral anual al Consiliului Naþional Bisericesc asupraactivitãþii Bisericii Ortodoxe Române în anul 2009, în ceea cepriveºte lucrarea pastoral-misionarã, social-filantropicã,organizatoricã, administrativã, construirea de noi locaºuri decult, viaþã monahalã, învãþãmânt teologic ºi religios în ºcolilepublice, patrimoniu cultural bisericesc, activitatea cultural-misionarã ºi editorial-tipograficã, relaþiile cu alte culte, grijapentru comunitãþile ortodoxe româneºti din strãinãtate,relaþiile bisericeºti ºi interreligioase.

S-au bucurat de apreciere activitãþile multiple ale BisericiiOrtodoxe Române din anul 2009, între care au fost evidenþiateridicarea a ºase eparhii la rangul de arhiepiscopie ºi acordarearangului de arhiepiscop onorific la doi ierarhi, cele 19 vizite

canonice în eparhii ortodoxe româneºti din þarã ºi strãinãtateefectuate de cãtre Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel ºiorganizarea la Bucureºti a pelerinajului cu moaºtele SfinþilorVasile cel Mare, Grigore Teologul ºi Grigore de Nyssa, cuprilejul sãrbãtorii Cuviosului Dimitrie cel Nou (24-28octombrie 2009).

A mai fost evidenþiatã opera social-filantropicã dincuprinsul Patriarhiei Române în care funcþioneazã 394aºezãminte social-filantropice, dintre care: 88 aºezãmintepentru copii, 89 aºezãminte pentru vârstnici, 65 de centrepentru asistenþa familiilor ºi persoanelor aflate în dificultate,92 cantine ºi brutãrii sociale, 25 centre medico-sociale ºipoliclinici, 14 centre de diagnostic ºi tratament pentrupersoane cu nevoi speciale, 6 centre pentru persoanele fãrãadãpost, 4 centre pentru victimele violenþei familiale ºiagresori, 2 centre pentru victimele traficului de persoane, 9grãdiniþe ºi centre educaþionale etc. De serviciile ºi proiectelesociale desfãºurate în eparhii (335 programe sociale), în anul2009 au beneficiat 629.459 persoane din care: 152.270 copii,26.324 persoane cu dizabilitãþi, 333.882 persoane vârstnice ºi116.979 familii sãrace etc.

În anul 2009, pentru susþinerea activitãþilor social-filantropice ºi sprijinirea celor asistaþi ºi a sinistraþilor, lanivelul Patriarhiei Române, s-au cheltuit aproximativ45.000.000 lei.

Între activitãþile cultural-misionare a fost remarcatãlucrarea desfãºuratã de Centrul de Presã BASILICA alPatriarhiei Române format din Radio Trinitas, TeleviziuneaTRINITAS, publicaþiile Lumina, Agenþia de ºtiri Basilica ºiBiroul de Presã, care a devenit unul dintre cele mai importanteºi eficiente mijloace misionare ale Bisericii Ortodoxe Româneîn societatea de astãzi.

În zilele de 10-11 februarie 2010, la Reºedinþa patriarhalã,sub preºedinþia Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel, a avutloc ºedinþa de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne. Pe ordinea de zi s-au aflat probleme de actualitate alevieþii bisericeºti interne ºi externe.

BIROUL DE PRESÃ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

ªedinþele ColegiuluiDecanilor Facultãþilor de Teologie

Decanii facultãþilor de Teologie din þarã s-au întâlnit luni, 8februarie, la Facultatea de Teologie „Justinian Patriarhul” dinCapitalã în cadrul ªedinþei Colegiului Decanilor. În cadrulîntrunirii au fost discutate proiecte comune între facultãþi,precum ºi demararea de noi proiecte comune.

Mai multe informaþii a oferit pãrintele ªtefan Buchiu,decanul Facultãþi de Teologie „Justinian Patriarhul”: „Peordinea de zi au fost mai multe subiecte printre care ºi analizaimplementãrii hotãrârilor adoptate la Congresul Facultãþilor deTeologie Ortodoxã, desfãºurat în urmã cu doi ani. Am luatapoi în discuþie proiecte comune de cercetare pentruFacultãþile de Teologie Ortodoxã, ne-am oprit ºi asupracalendarului manifestãrilor ºtiinþifice dedicate AutocefalieiBisericii Ortodoxe Române ºi Crezului Ortodox, douã temeale acestui an. La nivelul fiecãrei facultãþi s-au prefiguratcâteva programe de pregãtire continuã asupra conþinutului lor.Ne-am oprit ºi asupra analizei programelor de master ºi, nu înultimul rând, am discutat despre pregãtirea CongresuluiFacultãþilor de Teologie Ortodoxã, care va avea loc laBucureºti în luna septembrie a acestui an. La acestea s-auadãugat ºi alte probleme pe care le-au semnalat decanii, toateavând în vedere ridicarea calitãþii învãþãmântului teologicuniversitar”.

www.basilica.ro

Ortodoxia la zi

EExxaammeenn ddee CCaappaaccii ttaattee PPrreeooþþeeaassccãã