CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul IX nr. 485 99 -- 1155 ddeecceemmbbrriiee 22001100 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

„„BBuuccuurrãã--ttee,, FFiillootteeee,,ffeecciiooaarrãã pprreeaallããuuddaattãã!!““

Condacul 1Ca ceea ce din pruncie jertfã fãrã prihanã te-ai adus lui

Dumnezeu, prin faptã bunã, Filotee preafericitã, Celui cedin pântecele maicii tale te cunoºtea pe tine, ceea ce te-aiarãtat podoaba fecioarelor ºi locuitoarea cãmãrii celei denuntã, vrednicã eºti de laudã! Pentru aceasta cântãm þie:Bucurã-te, Filotee, fecioarã prealãudatã!

Icosul 1Plecând acum genunchii înaintea Fãcãtorului tuturor ºi

mâinile tinzându-le cãtre Cuvântul Cel mai înainte deveac, iertare greºealelor noastre cerem, putere de cuvânt,luminare ºi pricepere minþii noastre, ca sã lãudãmnevoinþele ºi vitejiile fericitei Filoteea ºi cãtre dânsa sãgrãim cu cãldurã unele ca acestea:

Bucurã-te, Filoteea, cea din rãu tatã nãscutã;Bucurã-te, cã de mamã credincioasã ai fost crescutã;Bucurã-te, trandafirul rãsãrit din mãrãcine;Bucurã-te, cã tot timpul bun miros reverºi din tine;Bucurã-te, cã în lume ai fost blândã mieluºiþã;Bucurã-te, cã a ta mamã þi-a fost bunã pãstoriþã;Bucurã-te, poruncã sfântã, cu desãvârºitã minte;Bucurã-te, cã de micã ai mers pe cãile sfinte;Bucurã-te, cã în chinuri þi-a fost totdeauna traiul;Bucurã-te, cã rãbdarea te-a fãcut sã câºtigi raiul;Bucurã-te, cã necazuri suferit-ai multe foarte;Bucurã-te, cã de Domnul te-ai preamãrit dupã moarte;Bucurã-te, Filotee, fecioarã prealãudatã!

(din Acatistul Sfintei Muceniþe Filoteia)

SSffâânnttaa FFiillootteeeeaa,, cceeaa mmaaii ttâânnããrrãã ssffâânnttãã ddiinn lluummeeTot mereu mã gândesc la ceea ce a

dorit Duhul Sfânt, sã ne spunã nouãprin cuvintele lãsate prin versetul biblic:„Mari ºi minunate sunt lucrurile Tale,Doamne, toate cu înþelepciune le-aifãcut!” (Psalmul 103, 32)

ªi tot meditând, gândul inimii mi-amers la ceea ce tot Duhul Sfânt ne-a

arãtat, atunci când a zis: „Minunat esteDumnezeu întru Sfinþii Sãi!” (Psalmul 67,36)

Miile ºi milioanele de sfinþiproslãviþi, mai ales de la venirea

lui Iisus Hristos pe acest pãmânt au fost,prin harul lui Dumnezeu, aºezaþi încalendarele creºtinilor pentru a fi cinstiþi,dupã cuviinþã, mereu, dar mai ales atuncicând s-au sãvârºit din viaþa aceasta ºi auplecat în Þara de peste vremi!

Au fost sfinþi dintre cetele ostãºeºti,filozofi, oameni de ºtiinþã, pãstori

de oi, ighemoni (conducãtori de cetãþi),regi, împãraþi, þãrani, dascãli, ierarhi,cuvioºi cãlugãri ºi cãlugãriþe, preoþi demir ºi, Doamne, din câte stãri sociale nuºi-a luat Dumnezeu pe mãrturisitorii Sãide-a pururi!

Cât despre vârstã, Duhul Sfânt aplutit pe deasupra lumii ºi S-a

coborât acolo unde a gãsit cu cale. Deaceea, nu ne mirãm atunci când sfinþii

s-au proslãvit, de la vârsta de doi ani maiîn jos, paisprezece mii de prunci, uciºi laporunca lui Irod, care se prãznuiesc la 29decembrie, în fiecare an, pânã la vârstecare au ajuns la sute de ani.

Ne amintim, cã de pe plaiurileacestea româneºti s-a proslãvit de

Dumnezeu întru sfinþenie, Ioan Valahulsau Românul, care este prãznuit la 12 mai,sfânt din neamul nostru doar la vârsta de15 ani, care a fost spânzurat de turci,nevrând sã se lepede de credinþã, în anulde la Hristos 1662. Chiar atunci, IoanCariofil, un mare dregãtor bisericesc dela Patriarhia din Constantinopol, fiind defaþã ºi vãzând martiriul lui Ioan Valahul,i-a scris Viaþa, document de primãimportanþã, mãrturia unui strãin despreun sfânt român.

Coborând spre frageda vârstã,credem cã Sfânta Filoteea este cea

mai tânãrã martirã din lume, la vârsta dedoar 12 ani!

Sunt sigur cã Pruncuþa - Sfântuliþa,cum i se spune aºa de frumos ºi cu

dragoste de argeºeni, a cunoscut viaþaSfântului Nicolae ºi a înþeles de la el ceînseamnã bunãtatea ºi bucuria de a dãrui,din inima copleºitã de iubirea lui Iisus, ºicelor care duceau lipsã ca ºi în zilelenoastre.

De aceea cred cã inspirat i s-aaºezat, de Bisericã, cinstirea pe 7

decembrie, imediat dupã prãznuireaSfântului Ierarh Nicolae.

Ei, ca ºi toþi sfinþii preamãriþi deDumnezeu, sunt mari fãcãtori de

minuni, zi de zi aducând mângâiereîndureraþilor.

Aºadar, avem în Împãrãþia luiDumnezeu, din România, pe cei

mai tineri sfinþi din lume: Sfântul IoanValahul de 15 ani ºi Sfânta Filoteea de laArgeº, de 12 ani!

Tuturor bunilor creºtini, har ºibinecuvântare de la Dumnezeu, iar

de la Sfânta Filoteea bucurie ºi mângâiere,iar celor cu numele ei îndemn pentru a i seurma credinþa ºi faptele bune!

Sã ne bucurãm ºi sã fim încrezãtori înziua de mâine, rugându-ne lui

Dumnezeu sã ne binecuvânteze, iarrugãciunile adresate Sfintei Filoteea, ceaiubitoare de Dumnezeu, sã ne ajute tuturorca ºi pânã acum.

Întru buni ºi bogaþi ani ºi acelora carepoartã numele de Filoteea, în

traducere Iubitoare de Dumnezeu!

Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa, Flavia Jinga.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

Dupã ce ne-am minunat cum aprimit bãtrânul tatã sã fie preot alcopilului sãu, n-a trecut mult timp dela acea jertfã nouã ºi nemaiîntâlnitã, cãpeste Avraam a venit jalea pentruSarra.

Ca sã-ºi îngroape soþia, a cerut de lafiii lui Het sã-i dea în stãpâniremormântul ºi a cumpãrat locul. Neuimeºte simplitatea ºi virtutea

neagonisirii dreptului Avraam. Dupãce a trãit toatã viaþa ca un strãin ºicãlãtor, dar care totodatã s-a bucurat deatâta ajutor de Sus, ºi care se bucura deatâta faimã în toatã lumea, iatã cã nuavea în stãpânire þarini, nici moºii, darnici mãcar un loc de-ngropãciune.Bogãþia pe care i-o dãdea cugetul îlfãcea sã nu manifeste nicio sârguinþãpentru bogãþia materialã. Abia mânat

de aceastã nevoie de a înmormântatrupul Sarrei, a cumpãrat þarina ºipeºtera de la fiii lui Het. Astfel, odatãcu moartea Sarrei, ajunge ºi patriarhulpentu întâia oarã, stãpânitor depãmânt.

Pacea ºi cumpãtarea desãvârºitearãtate înaintea morþii soþiei îicucereºte pe fiii lui Het. Cã Avraamera vestit în ochii canaaneilor,

înþelegem din ce spun fiii luiHet despre el: Împãrat de laDumnezeu eºti tu între noi. Înmormintele noastre cele aleseîngroapã-þi mortul tãu (Facere23, 6) .

Situaþia ivitã constituieînsã pentru Avraam încã unbun prilej de a-i înþelepþi cufaptele ºi cu filosofia sa, cã nuvoieºte sã primeascã mormântpânã nu le plãteºte preþulcuvenit. ªi nu ºi-a ales locgãtit cu falã, ci le-a datargintul ca preþ ºi a îngropatpe Sarra, femeia lui, în peºteraþarinii, care este în faþa luiMamvri (Facere 23, 19).

Iatã cã omul acesta atât devestit ºi de renumit, care aveaatâta îndrãznire înaintea luiDumnezeu, care era cinstit detoþi bãºtinaºii încât ajunseserã

sã-l numeascã împãrat, omul acesta nustãpânea nici un stânjen de pãmânt. Cedenotã lucrul acesta ne explicã însuºiApostolul Pavel, plin de admiraþiavirtuþii dreptului acestuia, spunând:Prin credinþã a stat Avraam înpãmântul fãgãduinþei ca într-unpãmânt strãin, locuind în corturi cuIsaac ºi Iacov, cei împreunãmoºtenitori ai aceleiaºi fãgãduinþe.Pentru cã aºtepta cetatea care aretemelii, al cãrei Meºter ºi Ziditor esteDumnezeu (Evrei 11, 9-10).

Avraam dispreþuia cele prezente,pentru nãdejdea celor viitoare, pe celede aici, pentru cele veºnice de dincolo.El, cel mai înainte de har, ºi maiînainte chiar de Lege, ne ruºinezã penoi cei de sub Legea Nouã. Noi caredupã atât de mari fãgãduinþe prinHristos, mai rãmânem lipiþi de celelumeºti, cumpãrând ogoare ºi alergânddupã moºii, vom fi judecaþi princuvântul profetului: Vai de cei celipesc casã lângã casã ºi unesc þarinãcu þarinã, ca sã ia ceva de la vecin (Isaia 5, 9). Fereascã Dumnezeu sãauzim cuvintele spuse bogatului:Nebune, în noaptea aceasta vor cerede la tine sufletul tãu, iar cele ce-aigãtit, ale cui vor fi? (Luca 12, 20).

Pr. prof. Andrei CÃNUÞÃ

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XLV)

MMooaarrtteeaa ººii îînnggrrooppaarreeaa SSaarrrreeii.. PPrriilleejj ddee--nnþþeelleeppþþiirree

Aceastã rânduialã are loc dupã finalul Sfintei Liturghii, când se aºeazã o masã înmijlocul bisericii, pe care se pun Sfânta Cruce ºi Sfânta Evanghelie. Pe o altã masã, aºezatãlângã prima, se pune steagul adus spre sfinþire sau steagul este ridicat de o persoanã. Preotulva da Binecuvântarea micã, rugãciunile începãtoare ºi psalmul 127, în care se aminteºte câtde preþioasã este munca: „Rodul muncii mâinilor tale vei mânca”. Urmeazã o ectenie cucereri speciale în care preotul se roagã „pentru ca sã binecuvânteze steagul acesta al grupãriimeseriaºilor din (se spune numele oraºului sau al satului) ºi sã le fie lor semn aducãtoraminte de sfinþenia muncii ºi pururea îndemnãtor spre tot lucrul bun”. Se mai roagã „pentruca sã fereascã aceastã grupare de duhul uitãrii de datorie, de duhul vrajbei ºi al dezbinãrii,care aduc neliniºte ºi pagubã între oameni” sau pentru sporul ºi desãvârºirea în acelmeºteºug pentru care se sfinþeºte steagul respectiv. Apoi urmeazã o pericopã apostolicã ºiuna evanghelicã. Cea apostolicã este aleasã de la sfântul apostol Pavel din epistola a douacãtre Tesaloniceni (3; 6-18). Este paragraful în care apostolul aminteºte cât de importantãeste munca ºi buna rânduialã: „…noi n-am umblat fãrã rânduialã între voi, nici n-am mâncatpâine în dar, ci cu muncã ºi cu trudã am lucrat noaptea ºi ziua, ca sã nu împovãrãm penimeni dintre voi:”; sau „dacã cineva nu vrea sã lucreze, acela nici sã nu mãnânce”.Evanghelia este aleasã de la Matei (25; 14-30). Este cunoscutã, celebra ºi mult explicatapildã a talanþilor în care se aratã cât de important este sã lucrezi talanþii (darurile) primiþi,dar ºi cât de catastrofal este sã nu foloseºti talanþii primiþi în dar. Urmeazã o rugãciune debinecuvântare „grupãrii meseriaºilor din acel loc, pentru cã Tu Însuþi ai zis: unde sunt doisau mai mulþi adunaþi în numele Meu, ºi Eu sunt în mijlocul lor.” La urmã, preotul va stropisteagul cu aghiazmã mare, rostind: „Se binecuvânteazã ºi se sfinþeºte steagul grupãriimeseriaºilor din (numele oraºului sau al satului) prin stropirea cu aceastã apã sfinþitã, înnumele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin.” La sfârºitul slujbei, preotul vaînmâna steagul celui mai mare sau purtãtorului de steag, rostind urmãtoarele:„Încredinþându-vã steagul acesta, care este sfinþit cu cereascã binecuvântare, doresc camembrii grupãrii (numele oraºului sau al satului) pururea sã-l cinsteascã prin dragoste ºi

unire unul cu altul, prin muncã ºi bunã chivernisire ºi prin ajutorarea aproapelui, spre slavalui Dumnezeu, spre a lor bunãstare ºi spre cinstea þãrii noastre.” Slujba se încheie cupolihroniul în care sunt pomeniþi ºi „membrii grupãrii” pentru care a fost sfinþit steagul.

Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicul tâlcuit

RRâânndduuiiaallaa ssffiinnþþiirriiii sstteeaagguulluuii uunneeii ggrruuppããrrii ddee mmeesseerriiaaººii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

Având înalta binecuvântare aArhipãstorului eparhiei noastre, ÎnaltPreasfinþutul Pãrinte Calinic,Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului ºi sub patronajulInspectoratului ªcolar JudeþeanArgeº, joi, 2 decembrie 2010, s-audesfãºurat cercurile pedagogicepe discipline pentru nivelul deînvãþãmânt liceal.

Cu participarea pãrinteluiconsilier Victor Grigore ºi adomnului inspector de Religie, prof.Gheorghe Dincã, la Liceul cuProgram Sportiv din cartierulpiteºtean Prundu s-au reîntâlnitpentru a se sfãtui ºi a dezbateprobleme specifice ºi de actualitatepedagogicã profesorii ce predaudisciplina religie în cadrulcolegiilor, liceelor ºi grupurilor ºcolare dinmunicipiul Piteºti ºi împrejurimi.

Pornind de la afirmaþia lui WilliamFoddy, în accepþiunea cãruia „oricepersoanã poate elabora un chestionar,fiecare dintre semenii noºtri practicã osociologie la nivelul simþului comun, carenu este altceva decât un ansamblu denoþiuni, descrieri de fenomene, asuprarelaþiilor dintre semeni”, gazdaevenimentului, Pr. prof. Roberto CristianViºan a propus colegilor prezenþi o

activitate centratã pe tehnica de elaborare,utilizare ºi interpretarea rezultatelor unui

chestionar, care se poate dovedi util înprospectarea unor informaþii extrem deimportante pentru optimizarea actuluididactic în ceea ce priveºte disciplinareligie.

Programul activitãþilor a fost urmãtorul:- prezentare Power Point despre modul de

elaborare ºi aplicare a unui chestionar- prezentarea unui model de chestionar cu

tematicã religioasã care poate fi aplicat laclasã pentru obþinerea feed-back -uluiprivind predarea disciplinei Religie

- dezbateri privind modul de utilizare aunui astfel de instrument în actul

educaþional.Având la bazã o pregãtire bine

documentatã, profesorul ce„antreneazã” sufletele elevilor de lainstituþia ce a gãzduit cercul pedagogica elaborat un chestionar adresat înspecial elevilor de la clasele din ciclulsuperior al învãþãmântului, pe carefiecare profesor îl poate adapta înfuncþie de particularitãþile tinerilorcãrora le predau cuvintele necesarevieþii spirituale. Conþinutulchestionarului a vizat aspecteimportante ale cunoaºterii ºi trãiriiînvãþãturii Mântuitorului IisusHristos de cãtre tinerii dinsocietatea contemporanã încontextul unei accentuate

devalorizãri a acesteia: religia înºcoalã, lectura religioasã, Biserica,relaþia cu aproapele, familia creºtinãºi trãirea învãþãturii creºtine.

Dupã expunerea ºi discuþiilepurtate pe marginea subiectuluipropus de cãtre pãrintele profesorRoberto Cristian Viºan, au fostcomunicate profesorilor participanþiinformaþii utile ºi aspecte de interesde cãtre pãrintele Victor Grigore,consilier pentru probleme de

învãþãmânt al Arhiepiscopiei Argeºului ºiMuscelului, ºi a domnului inspector deReligie, prof. Gheorghe Dincã.

Totodatã, a avut loc vizionarea unui filmdocumentar având ca temã lupta împotrivaavortului, material prezentat de Pr. prof.Romeo Iorga de la Grupul ªcolar AgricolCosteºti în colaborare cu Asociaþia ProFiliis.

În spiritul unei adevãrate lecþii, ceiprezenþi au primit ca temã pentruurmãtoarea întâlnire prezentarea rezultateloraplicãrii acestui chestionar la ºcolile undeactiveazã.

Diac. Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Învãþãmânt

CCeerrccuull ppeeddaaggooggiicc aall pprrooffeessoorriilloorrddee rreelliiggiiee ddiinn zzoonnaa PPiitteeººttii

Biserica Sfânta Muceniþã Filofteia din cartierulpiteºtean Rãzboieni a îmbrãcat haine de sãrbãtoarepentru a-ºi cinsti cum se cuvine milostiva ºi rugãtoareaocrotitoare a acestei comunitãþi a municipiului.

Prezenþa moaºtelor tinerei Filofteia în þara noastrã afost cinstitã atât prin smerite rugãciuni adresateacesteia la sfânta sa raclã, cât ºi prin faptul cãnumeroase biserici s-au împodobit cu milostiva saocrotire ºi au zugrãvit chipul ei sau scene din sfânta eiviaþã. Tot astfel ºi comunitatea creºtinã din cartierulRãzboieni s-a învrednicit, încã de acum 14 ani, a aveaca patron spiritual pe Sfântuliþa ce ne vegheazãsufletele de atâþia ani din ctitoria Sfântului VoievodNeagoe Basarab.

În seara zilei de 6 decembrie, la paraclisul ce se aflãla demisolul bisericii, credincioºii parohiei s-au adunatla slujba de priveghere închinatã Sfintei MuceniþeFilofteia, rugãciunile acestora fiind concretizate însfintele slujbe ale vecerniei ºi acatistului. Dupãsãvârºirea acestor slujbe membrii consiliului parohial,sub îndrumarea pãrintelui paroh, Adrian Gheorghe, aupregãtit darurile ce urmau sã fie împãrþiteparticipanþilor la sãrbãtoarea parohiei în ziua prãznuiriiSfintei Muceniþe.

Marþi, în data de 7 decembrie, zi în care în primacapitalã a Þãrii Româneºti, ctitoria Basarabilor de perâul Argeº, avea loc un impresionant pelerinaj derugãciune ºi aleasã trãire duhovniceascã la moaºteleSfintei Filofteia, venerate atât de credincioºii dinpartea locului cât ºi de alþi creºtini veniþi din alte zoneale þãrii, biserica din Rãzboieni a devenitneîncãpãtoare.

Sute de credincioºi au participat dis-de-dimineaþã laslujba Utreniei ºi la Sfânta Liturghie sãvârºite însfântul locaº de slujitorii acestei biserici, pãrinteleparoh Adrian Gheorghe ºi pãrintele Mugurel Stoica,rugãciunile tuturor îndreptându-se cãtre Filofteia ceamilostivã.

În cuvântul de învãþãturã adresat credincioºilor

pãrintele Mugurel Stoica a subliniat aspecte din viaþaSfintei Muceniþe Filofteia, felul în care sfintele salemoaºte au ajuns pe tãrâmul argeºean ºi istoria acestorape teritoriul þãrii noastre ºi modul în care românii aucinstit-o dintotdeauna pe Sfântuliþa cea dragã ºiapropiatã sufletului lor.

Dupã Sfânta Liturghie a fost oficiatã slujba debinecuvântarea a prinoaselor ºi un parastas pentru ceicare au fost ocrotiþi prin purtarea numelui de SfântaMuceniþã Filofteia.

În încheiere, pãrintele paroh Adrian Gheorghe,lãudând milostivirea ºi dragostea faþã de creºtini aSfintei Muceniþe Filofteia, a mulþumit tuturorcredincioºilor participanþi la acest praznic alcomunitãþii pe care o pãstoreºte, atât celor din parohie,cât ºi celor din alte parohii ale municipiului, pentrueforturile deosebite aduse în vederea construiriisfântului locaº ºi dotãrii acestuia cu cele necesare ºi ainvitat pe cei prezenþi în biserica mare pentru a vedeaterminatã o primã parte a lucrãrilor de picturã ce auînceput acum douã luni.

La plecare tuturor credincioºilor le-au fost împãrþitepachete cu mâncare, pentru a aminti de obiceiul SfinteiMuceniþe Filofteia ce dãruia tuturor din cele ale sale.

G. F.

PPrraazznniiccuull ccaarrttiieerruulluuii ppiitteeººtteeaann RRããzzbbooiieenniiHHrraamm

Cererile pentru catehumeni, cu rugãciuneaplecãrii capetelor care le însoþeºte („Doamne,Dumnezeul nostru, Cela ce întru cele înaltelocuieºti...”), constituie o parte indisolubilã aSfintei Liturghii ºi, în mod necesar, se rostesc întimpul acesteia.

La parohiile noastre, s-a obiºnuit, din motive deeconomie de timp, sã se spunã cu glas tare cererileºi în tainã doar rugãciunea de la LiturghiileDarurilor mai înainte sfinþite din Postul Mare, carepãstreazã forma cea mai veche.

La acestea se adaugã ºi se rostesc, înacelaºi fel, cererea ºi rugãciunea respectivãdin sãptãmâna a patra a înjumãtãþiriiPostului ºi cele pentru „cei luminaþi” sau„spre sfânta luminare...”, adicã pentrucatehumenii care se pregãteau sã fie botezaþiîn Sâmbãta Mare, în timpul PrazniculuiPaºtilor.

Cererile ºirugãciunile pentru

catehumeniLa mãnãstiri ºi în Bisericile slave se

disting prin practica liturgicã conservatoare,

cele pentru catehumeni sunt spuse neapãrat lafiecare Liturghie.

Este adevãrat cã cererile pentru catehumeniapar în zilele noastre anacronice. Grupareacatehumenilor nu mai existã, nici nu mai sunt laSfânta Liturghie catehumeni, însã aceºtia suntchemaþi de cãtre diacon sau de cãtre preot sã seroage, sã-ºi încline capetele ºi sã se apropie. Daranacronismul acesta, care, în mod logic, nederanjeazã astãzi ºi care nu este singurul în cultulnostru divin, este exterior, pentru cã vizeazã doar

forma ºi modul în care sunt introduse cererileacestea.

Situaþiacatehumenilor aziBiserica dintotdeauna a avut ºi are catehumeni.

Ei sunt pruncii nebotezaþi ºi toþi cei care, de lamarginile lumii, aud cuvântul lui Dumnezeu ºi sepregãtesc sã devinã mãdulare ale Bisericii. Pentruaceºtia ne rugãm sã se învredniceascã „la vremea

potrivitã de baia naºterii din nou, de iertareapãcatelor ºi de îmbrãcãmintea înnestricãciune”, ºi sã se uneascã cu sfânta,soborniceascã ºi apostoleascã Bisericã, sã senumere în turma aleasã a Domnului.

Într-un sens aparte, „catehumeni” nu pot sãfie numiþi ºi copiii care învaþã dupã Botezcateheza creºtinã? ªi pentru acest fel decatehumeni nu trebuie sã se facã cereri, „caDomnul Dumnezeu sã-i miluiascã, sã-i înveþecuvântul adevãrului, sã le descopere lorEvanghelia dreptãþii”?

Sfânta Liturghie cuprinde cereri pentrutoate stãrile existente ºi posibile alecredincioºilor prezenþi sau absenþi.

Credincioºii noºtri ºi preoþii noºtri, trebuie sãînveþe sã se roage pentru toþi ºi, mai ales, pentrucei care se pregãtesc sã devinã creºtini. ªi aceºtiaexistã ºi trebuie sã ne rugãm sã existe mai mulþi, casã se înnoiascã „sângele” Bisericii ºi ca noipopoare sã intre în sânurile ei.

Un sens actual alacestei cereri

Se poate ca aceastã cerere sã fie oarecumanacronicã în formã. În fond, însã, chiar dacã seface doar de preot, pentru cã, în pãrþile noastre, s-aobiºnuit sã se spunã în tainã, cel puþin în duminici,ea rãmâne o cerere a Bisericii noastre pentrucatehumenii ei, care, fiind rostitã, pe de o parte, neamintim de datoria noastrã sfântã de a rãspândicredinþa ºi la popoarele din afara Bisericii, iar pede altã parte, ne rugãm pentru noii creºtini caresunt catehizaþi ºi se pregãtesc pentru Botez, înAfrica sau în orice loc al lumii, în care Dumnezeuva binevoi sã se propovãduiascã Evangheliaadevãrului Sãu (apud Ioannis Foundoulis,Dialoguri Liturgice, vol. I, pag. 134-136).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

În timpul Sfintei Liturghii, trebuie sã se citeascã (în tainã) ºi ecteniile ºi rugãciunile

pentru catehumeni sau doar pentru cei credincioºi?

LLiittuurrggiiccãã

Prin zãmislirea Maicii Domnului s-a pus începutulmântuirii, aºteptatã cu nerãbdare ºi cu smerenie, de foartemulþi oameni, pe parcursul Vechiului Testament. Denaºterea Maicii Domnului s-au bucurat atât îngerii, cât ºioamenii, vãzând începutul împlinirii proorociei mesianice.

De astãzi, 9 Decembrie ºi pânã pe 8 Septembrie (cândprãznuim Naºterea Maicii Domnului) sunt 9 luni, precum ºide pe 25 Martie (Buna Vestire) ºi pânã pe 25 Decembrie(când sãrbãtorim Naºterea Domnului). Aceasta poate fi oexplicaþie a faptului cã sãrbãtorile din calendarul creºtin nusunt condiþionate de o cronologie strictã; în Bisericã, timpuleste, întâi de toate, duhovnicesc.

Înaintaþi în zile, ajunºi la vârsta la care mulþi oameni îºicresc nepoþii, drepþii Ioachim ºi Ana au fost binecuvântaþipentru a conlucra cu Dumnezeu, la crearea ,,Bisericiiînsufleþite”a Mântuitorului lumii.

Întristaþi de nenaºterea de prunci ºi ocãrâþi de conaþionali,care îi socoteau nevrednici a participa la rânduielile de laTemplu, cei doi bãtrâni îl roagã pe Tatãl ceresc, fãgãduindu-I, cã de vor dobândi un copil, îl vor închina Domnului.Dezamãgiþi de comportamentul oamenilor, dar profundcredincioºi lui Dumnezeu, nu s-au deznãdãjduit, ci au suferitrigurozitatea prescripþiilor Legii, cu multã rãbdare,încredinþaþi cã ,,ceea ce e cu neputinþã la oameni, e cu putinþãla Dumnezeu” (Luca 18, 27).

Dupã ce îngerul bunelor vestiri, Sfântul ArhanghelGavriil, le spune cã rugãciunile lor au fost ascultate, fãcându-le cunoscutã bunãvoinþa dumnezeiascã, pãrinþii SfinteiFecioare Maria mulþumesc lui Dumnezeu cu recunoºtinþãpentru darul vieþii.

Sfânta Tradiþie ne informeazã asupra genealogieipãrinþilor Maicii Domnului. Sfântul Ioachim era fiul luiBarpatir, din neamul regelui David, cãruia Dumnezeu i-afãgãduit cã Mântuitorul se va naºte din urmaºii lui. SfântaAna era din neamul lui Levi, fiica marelui Preot Matan ºi asoþiei sale Maria, care aveau trei fete: Maria, Sovi ºi Ana.Sora cea mai mare, Maria, a nãscut pe Salomeea; Sovi a

nãscut pe Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezãtorul,iar Ana s-a cununat cu Ioachim ºi a nãscut pe Maria, MaicaDomnului. Astfel, Salomeea, Elisabeta ºi Maria, Prea SfântaNãscãtoare de Dumnezeu, erau veriºoare, iar dupãdescendenþa sa trupeascã, Hristos Domnul era vãr de graduldoi cu Sfântului Ioan Înaintemergãtorul.

Semnificaþia numelor Ioachim (,,Dumnezeu se înalþã”) ºiAna (,,bunãvoinþã, milã”) ne aratã faptul cã Dumnezeu, înmãreþia Sa, se smereºte din bunãvoinþã, milã ºi iubire pentruoameni, fãcându-se Prunc, pentru ca pe om sã-l înalþe, sã-lreaºeze în comuniune cu Sine. Dumnezeu se înomeneºtepentru a ne îndumnezei ºi se naºte din Fecioarã pentru a ne

mântui. Dumnezeu Fiul conlucreazã cu drepþii Ioachim ºiAna, pregãtindu-ºi venirea Sa în trup.

Chiar dacã am fi tentaþi sã afirmãm cã Hristos nu ºi-acunoscut bunicii, întrucât aceºtia trecuserã la Domnul,înainte de Naºterea Sa, totuºi, ºtiind cã Fiul lui Dumnezeueste Cel ce s-a întrupat din Pururea Fecioara Maria, suntemconvinºi cã bunicii Sãi ,,au fost cunoscuþi de Dumnezeu”,chiar înainte de Întruparea Sa, atunci când i-a chemat la

aceastã demnitate ºi slujire.În icoana Maicii Domnului cu Pruncul vedem pe om,

purtându-L pe Dumnezeu pe braþe, þinându-l aproape, lângãinimã, iar pe Dumnezeu, în familiaritate cu omul.Omenitatea, reprezentatã de Maica Domnului, îl poartã pebraþe, cu dragoste maternã, pe Dumnezeu-Omul, în timp ceAcesta ne îmbrãþiºeazã cu iubirea Sa dumnezeiascã, izvorâtãdin paternitatea Sfintei Treimi.

Iubirea faþã de toþi oamenii, purtãtori ai chipului luiDumnezeu, trebuie sã fie o constantã a vieþii creºtine.Pomenirea înaintaºilor e o datorie sfântã ce ne mijloceºteintrarea în comuniune cu ei, pãstrând legãtura neîntreruptãdintre generaþii. O maximã ne atenþioneazã: ,,Cununabãtrânilor sunt nepoþii, iar mãrirea fiilor sunt pãrinþii lor”(Proverbele lui Solomon 17, 6). Respectarea pãrinþilor este oporuncã dumnezeiascã, dar cinstirea se extinde ºi asuprabunicilor ºi a pãrinþilor duhovniceºti, care ne transmit cudragoste, valorile perene ale vieþii.

Bunicii Mântuitorului Hristos reprezintã modelulfamiliilor credincioase, fiind exemple de soþi, bineplãcuþi luiDumnezeu. Ei sunt mijlocitori ai rãscumpãrãrii primeiperechi de oameni, Adam ºi Eva, dar ºi a întregului neamomenesc, care a dãruit lui Dumnezeu, cu ocazia NaºteriiSale, o Fecioarã Maicã.

Dumnezeieºtii Pãrinþi Ioachim ºi Ana sunt ocrotitori,mângâietori ºi vindecãtori ai familiilor care nu au copii, darcare îºi pun nãdejdea în mila ºi bunãtatea lui Dumnezeu. Eisunt chipuri blânde ale: smereniei, rãbdãrii, privegherii,postului, credinþei, stãruinþei ºi nãdejdii în rugãciunea culacrimi aducãtoare de bucurie, pentru dobândirea cererilor defolos.

Învãþãm de la bunicii lui Hristos, responsabilitatea de atrãi creºtineºte, pentru ca Dumnezeu sã lucreze prin urmaºiinoºtrii, cãci orice început bun, manifestat prin dorinþa ºivoinþa omeneascã, este încununat doar de ajutorul ºi harulDomnului.

Suntem chemaþi sã devenim purtãtori de Dumnezeu, defiecare datã când ne împãrtãºim cu Trupul ºi SângeleDomnului, fãcându-ne ,,Temple ale Duhului Sfânt”, ,,maiciduhovniceºti ale lui Hristos”, ,,Biserici însufleþite”;Mântuitorul Iisus Hristos, nãscându-se ºi în sufletele noastre,precum odinioarã, în peºtera din Betleem.

Alexandru MÃLUREANU

BBBBuuuunnnniiiicccc iiii iiii MMMMâââânnnnttttuuuu iiii ttttoooorrrruuuu lllluuuu iiii HHHHrrrr iiii ssss ttttoooossss zzzzããããmmmmiiii ssss lllleeeesssscccc ppppeeee MMMMaaaaiiiiccccaaaa VVVViiiieeeeþþþþ iiii iiii nnnnooooaaaasssstttt rrrreeee!!!!

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

În cazul unei asemenea întrebãrinu veþi gãsi recomandatã o listã deprofesii acceptate sau un index (aºacum a fost, spre exemplu, lacatolici) de profesii sau cãrþiinterzise, ci este important sã seformuleze un principiu. În acestsens alegerea unei profesii care arpresupune pãcãtuirea, nu ar trebuiacceptatã în nicio situaþie. Sã dãmun exemplu clar pentru toþi. Nutrebuie sã studiezi în vedereaprofesãrii ca asistentã a unui mediccare sãvârºeºte avorturi sau, cusiguranþã, nu trebuie sã studiezi învederea profesãrii unor activitãþiasociate pãcatului, cum ar firealizarea de fotografii indecente.

Trebuie sã se þinã cont ºi decolectivul din care am putea faceparte dupã încheierea studiilor,dacã ºtim cã, în general, acolodominã pãcatul. Nu trebuie, depildã, sã avem activitãþi financiarelegate de încãlcarea normelorlegale, riscând sã nu împlinimporunca „Sã nu furi!”. ªi, pentru cãîn ultima vreme sunt mediatizateexcesiv multe evenimente sportive,nu se cuvine ca un pãrinte cu viaþãcreºtinã sã le recomande copiilor sãdevinã sportivi profesioniºti (maiales în sporturile unde sevehiculeazã sume importante debani, din surse obscure), deorecetendinþa continuã spre victorie esteasociatã cu dãrâmarea, fãrãscrupule uneori, a celorlalþi.

Situaþia din lumea actualã estede naturã sã lãrgeascã gama deprofesii nedorite de un creºtin. Nuse ºtie dacã ceea ce se poate acceptaastãzi ca fiind cât de cât decent va fila fel ºi peste zece-cincisprezeceani. O astfel de zonã, aflatã lagraniþa dintre bine ºi rãu, este astãzijurnalismul, care, de foarte multe

ori, este murdãrit de minciunacomandatã, realizatã ºi acceptatã înconsens cu un anumit public. Nuvorbim aici doar de publicitateacare deformeazã adevãrul cunonºalanþã în favoarea unorproduse, persoane, partide,organizaþii guvenamentale saunonguvenamentale.

La fel, o zonã de hotar între bineºi rãu este legatã, în zilele noastre,de organele de drept, atunci când seproduc violenþe ºi nedreptãþi maiales faþã de omul simplu, faptinacceptabil pentru un creºtin.Principiul general pe care trebuiesã-l urmãm este acela al feririicopiilor noºtri de profesiile careimplicã apropierea de pãcat.Aceasta nu trebuie sã însemnepasivitate socialã, retragerea laperiferia vieþii societãþii sau refuzulde a activa în sferele în care, dacãnu ar fi creºtini îmbisericiþi, bineintenþionaþi, ar rãmâne doar oamenirãu intenþionaþi. Dacã totuºiortodocºii îmbisericiþi nu vordeveni avocaþi sau judecãtori,atunci cei care vor hotãrî soartacelorlalþi semeni vor fi doarpersoane perfide, care se vând lesnepentru diferite beneficii. La fel esteºi situaþia ofiþerilor din armatã,poliþie sau jandarmerie, care, dacãnu vor fi ortodocºi, nu vor mai aveascrupule sau dragoste de neam. Aºacã, din nou, este preferabil sãurmãm calea de mijloc, ferindu-necopiii de extreme ºi de pãcat, dar ºide încuierea în turnul de fildeº, carepoate fi uneori uºor de dãrâmat. (Pr.Maxim Kozlov, Familia, ultimulbastion, Ed. Sophia, Bucureºti,2009, pag. 270-271)

Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

Trei sunt felurile de lãcomie apântecelui: una care ne sileºte sã oluãm înaintea orei regulate pentrumasã, alta care se mulþumeºte doarcu umplerea ºi încãrcareapântecelui cu orice fel de bucate, atreia care umblã dupã mâncãrurimai rare, ºi deci, mai pretenþioase.

De aceea, trebuie sã fim stãpâniþide o întreitã grijã împotrivalãcomiei ºi anume: mai întâi sãaºteptãm timpul stabilit pentruîncetare postului, apoi hrana sã nefie cumpãtatã ºi în al treilea rând sã

ne mulþumim cu orice fel demâncare, chiar mai ieftinã.

Astfel, mintea noastrã, dacã nus-a îngreuiat de umezeala poftelorvãtãmãtoare, de viciile ºi de grijilelumii acesteia, se va înãlþa cãtrecele de sus la cea mai uºoarã suflarea meditaþiei duhovniceºti, ajutatã închip natural de curãþia sa ºi,pãrãsind cele de jos ºi pãmânteºti,se va muta la cele cereºti.

(dupã Sfântul Ioan Casian)Selecþie realizatã de

Pr. Prof. Cornel DRAGOª

FFFFAAAAMMMMIIII LLLL IIIIAAAA „„„„bbbbiiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa dddd iiiinnnn ccccaaaassssãããã””””

EExxiissttãã pprrooffeessiiii sspprree ccaarreennuu aarr ttrreebbuuii ssãã îîii llããssããmm ppee

ccooppiiii ssãã ssee îînnddrreeppttee??

55

Dintotdeauna omul a cãutat sã-ºi explicelucrurile mai complicate recurgând la asemãnãri culucrurile simple. În felul acesta, au apãrutsimbolurile, adicã „semnele, obiectele imaginilecare reprezintã indirect (în mod convenþional sau învirtutea unei corespondenþe analogice) un obiect, ofiinþã, o idee, o însuºire, un sentiment” (DEX).Dacã am fi puºi în situaþia de a gãsi un simbolcuprinzãtor pentru Dumnezeu, la care dintreelementele creaþiei Sale ne-am opri?

Orice cãlãtor care-ºi poartã paºii prin sãlbãticiacodrilor sau prin alte pustietãþi, se va bucura atuncicând va întâlni un foc de tabãrã în drumul sãu.Aproape de jocul flãcãrilor va afla luminã, cãldurã,ocrotire faþã de fiare, dar ºi un prilej de a scãpa demonotonia cãlãtoriei pe timp de noapte,alãturându-se semenilor din jurul focului.

Sfântul Ioan Damaschim spunea cã „focul esteunul dintre cele patru elemente. Este uºor ºi se

ridicã mai sus decât toate celelalte; este caustic ºiluminãtor în acelaºi timp. A fost creat de Creator înprima zi” (Dogmatica cap. VII, pag. 62). Apoi,Tatãl Ceresc a dat omului ºi priceperea de adescoperi focul ºi de a-l întreþine. Câte se pot spunedespre beneficiile acestui element primordial fãrãde care viaþa nu s-ar putea întreþine pe acestãplanetã!

De asemenea, câte un crâmpei de foc (fãclialumânãrii) este prezent la Botez, la Cununie, laprimirea Sfintei Euharistii, la aniversarea zilei denaºtere, ca ºi totdeauna în Bisericã ºi în fiecare casãcu ocazia marilor sãrbãtori creºtineºti. Iar candelaaprinsã deasupra mormintelor simbolizeazãcredinþa noastrã în nemurirea sufletului ajuns înÎmpãrãþia lui Dumnezeu.

Fie în forma lui brutã, fie sintetizat, focul estemereu prezent în preajma noastrã, dar intangibil.Tot astfel, Dumnezeu este omniprezent, însã nu

poate fi cuprins de mintea omeneascã ºi nici atinsîn fiinþa Lui.

Însuºi Pãrintele luminilor s-a folosit de focpentru a-l chema pe Moise, în muntele Horeb, aºacum zice Sfânta Scripturã: „Iar acolo, i s-a rãtatîngerul Domnului într-o parã de foc, ce ieºea dintr-un rug; ºi a vãzut cã rugul ardea, dar nu se mistuia”(Ieºirea 3, 2). Acesta era focul nematerialnic, adicãputerea ºi voinþa lui Dumnezeu care îl cãlãuzeau peMoise spre Canaan.

Acelaºi foc dumnezeiesc a luat forma carului ºia cailor care l-au ridicat pe Sfântul Prooroc Ilie lacer. „Deodatã s-a ivit un car ºi cai de foc ºi ... aridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer” (4 Regi 2,11). Mai târziu, tot pe cai ºi în care de foc au venitoºtile Domnului în sprijinul proorocului Elisei careera urmãrit de sirieni. „ªi s-a rugat Elisei ºi a zis:Doamne deschide-i ochii ca sã vadã! ªi a deschisDomnul ochii slujitorului ºi acesta a vãzut cã totmuntele era plin de cai ºi care de foc împrejurul luiElisei” (4 Regi 6, 17).

Sfântul Ioan Damaschin ne explicã deofiinþimeaTatãlui ºi Fiului, utilizând urmãtoarea analogie:„Dupã cum focul existã deodatã cu lumina din el ºinu este mai întâi focul ºi pe urmã lumina, cideodatã; ºi dupã cum lumina se naºte totdeauna dinfoc ºi este totdeauna în el fãrã sã se despartã delocde el, tot astfel ºi Fiul se naºte din Tatãl, fãrã sã sedespartã deloc de El, ci este pururea cu El”(Dogmatica, pag. 29). Sã nu uitãm de ziuaCincizecimii, atunci când Duhul Sfânt S-a pogorâtsub forma limbilor de foc asupra apostolilor.

Iatã destule argumente care ne îndreptãþesc sprea ridica focul la rangul de simbol pentru divinitate.Dumnezeu vine în sprijinul celui credincios ºichibzuit. Focul aduce foloase celui care ºtie sã-lîntreþinã în limite raþionale. ªi aºa cum Domnulabate pedeapsa asupra omului care abuzeazã debunãtatea ºi de rãbdarea Sa, tot astfel focul se poatetransforma din folositor în distrugãtor atunci cândcel care-l aprinde nu are discernãmântul faptelorsale.

Focul lumineazã în noapte, iar flacãra credinþeiîmprãºtie bezna pãcatului. Faptele creºtineºtiîntreþin aceastã flacãrã pentru a fi mereu cãlãuzanoastrã pe calea mântuirii. Sã fim aproape de foculzilnic trupeºte ºi aproape de Dumnezeu cu sufletul.Cãci freamãtul unui foc aprins sub cerul nopþiiînstelate reprezintã, de fapt, freamãtul vieþii lãsatede Domnul pe pãmânt.

Imaginea oamenilor din jurul focului de tabãrãnu cumva ne duce cu gândul la lumina credinþeicare-i uneºte pe oameni în numele lui Hristos, chiarîn biserica Lui ocrotitoare ºi plinã de iubirenefãþarnicã?!

- continuare în numãrul urmãtor –Amalia CORNÃÞEANU

Semnificaþii religioase ºi mitologice ale unui element primordial (I)

AApprrooaappee ddee ffoocc,, aapprrooaappee ddee DDuummnneezzeeuu

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

LLuuppttaa ccuu llããccoommiiaa ppâânntteecceelluuii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

În primele decenii ale secolului al XX-lea s-a produs oschimbare de paradigmã în sfera ºtiinþei. În domeniul fizicii ºial mecanicii cuantice, precum ºi în domeniul astronomiei auapãrut noi abordãri ale universului fizic sau material pe bazaunor descoperiri ºtiinþifice incredibile. Descoperireacaracterului paradoxal al elementelor fundamentale ale lumiifizice la nivel macrocosmic ºi la nivel microcosmic (deexemplu, lumina undã ºi corpuscul – Max Planck; electronul,undã ºi corpuscul – Niels Bohr; principiul incertitudinii –Werner von Heisenberg; teoria relativitãþii ºi cele patrudimensiuni – Albert Einstein; Big-Bangul ºi expansiuneauniversului etc.) au revoluþionat complet gândirea ºtiinþificã cuprivire la originea, natura, structura ºi sfârºitul universuluimaterial sau fizic. Existã astãzi un punct de vedere comun înlumea oamenilor de ºtiinþã ºi anume, importanþa covârºitoare arealizãrii unei teorii care sã unifice toate forþele fundamentalecunoscute în fizicã „ºi anume: forþa gravitaþionalã, forþaelectromagneticã ºi forþele nucleare” (David Deutsch, Texturarealitãþii, Editura Tehnicã, traducere ºi adaptare din limbaenglezã Gabriela Cârstea, Bucureºti, 2006, pag. 25).

Cu toate acestea o teorie unificatã a particulelor ºi a forþelorcoroboratã cu o prezentare a stãrii iniþiale în momentul Big-Bangului nu poate oferi o explicaþie exhaustivã a naturii ºi astructurii universului fizic. Veracitatea principiului al II-lea altermodinamicii (legea entropiei) ºi caracterul lui inexorabil acondus la încercarea aproape disperatã a comunitãþii ºtiinþificede a descoperi o teorie, celebra teorie unificatã, care sã-linvalideze. Aceasta pentru cã din punct de vedere metafizicimplicaþiile principiului al II-lea al termodinamicii pot fiinterpretate teleologic.

2. Originea, natura ºi sensul miºcãrii în gândireaSfântului Dionisie Areopagitul ºi în ºtiinþa contemporanã

În viziunea Sfântului Dionisie Areopagitul cele dumnezeieºtiºi cereºti se aratã (prin creaþie) prin simboluri neasemenea lor.Existenþele create inteligibile ºi sensibile îºi au obârºia princreaþie în Dumnezeu. Existenþa lor presupune o miºcare fie înplan inteligibil fie în plan sensibil, diferitã de miºcarea maipresus de miºcare a lui Dumnezeu, miºcare ce are ca þintãînãlþarea în vederea întoarcerii înþeleasã ca unire cu El. Acestitinerariu poate fi sesizat ºi înþeles de noi numai cu ochii minþiiºi prin contemplaþie misticã, aºa cum însuºi el spune: „ªiprimind dãruirea luminii începãtoare ºi mai presus de început aTatãlui, începãtorul dumnezeirii (care ne descoperã preafericitele ierarhii ale îngerilor în simboale pline de înþeles) cuochii nemateriali ºi neclintiþi sã ne întindem din ea însãºi spreobârºia ei simplã: Cãci aceasta nu pierde niciodatã ceva dinunitatea ei cea mai dinãuntru atunci când se înmulþeºte ºiporneºte din sine cu bunãtate pentru înãlþarea ºi unirea celorprovidenþiate, spre îmbinarea lor cu ea, ci rãmâne neclintitãînlãuntrul ei fixatã statornic în identitatea ei nemiºcatã, deºi pecele ce tind spre ea le atrage potrivit cu ele ºi le uneºte prinunitatea ei simplificatoare” (Sfântul Dionisie Areopagitul, Operecomplete, Editura Paideia, Bucureºti, 1996, pag. 15).

Logic ºi ontologic miºcarea prin creaþie se realizeazã ierarhicca manifestare a unitãþii în multiplicitate. Aceastã trecere princreaþie implicã miºcare în plan inteligibil ºi în plan sensibil. Înviziunea Sfântului Dionisie Areopagitul miºcarea creatoare se

realizeazã în trepte ierarhice. În miºcarea lor spre configurareatreptelor ierarhice fiinþele reveleazã taina unitãþii ºi a diversitãþii.Absolute sau taina miºcãrii mai presus de miºcare a unitãþiiabsolute în diversitatea absolutã în Dumnezeu Treime.

„De aceea începãtorul desãvârºirii ne-a rânduit preacucernicaierarhie bisericeascã învrednicind-o de imitarea mai presus delume a ierarhiei cereºti ca pe una ce înfãþiºeazã ierarhiilenemateriale amintite în chipuri materiale ºi forme compusepentru ca, potrivit cu noi înºine sã fim ridicaþi de la chipurilepreasfinte spre înãlþimile ºi asemãnãrile simple ºi lipsite dechipuri” (Ibidem, pag. 15-16).

Sfântul Dionisie Areopagitul învaþã cã simboalele materialecu nume ºi forme înfricoºãtoare cuprinse în Sfintele Scripturi(lei, cai, imnuri de mugete ºi de grupuri de pãsãri ºi de alteanimale) sunt simboale vãzute neasemãnãtoare, sunt „decichipuri ºi forme ale celor fãrã formã … ºi alcãtuiri de formeneasemãnãtoare pentru ceea ce e cu totul neasemãnãtor ºi deneînþeles” (Ibidem, pag. 17).

Miºcarea katabasicã a ierarhiei este o lucrare de învederare afiecãrei fiinþe create care reveleazã tainele nevãzute ºi negrãiteale dumnezeirii. Extrem de importantã este afirmaþia SfântuluiDionisie Areopagitul ºi anume aceea cã „ierarhia este, dupãmine, o sfinþitã rânduialã ºi ºtiinþã ºi lucrare asemãnãtoare pe câte cu putinþã modelului dumnezeiesc ºi înãlþatã spre imitarea luiDumnezeu prin luminãrile date ei de la Dumnezeu pe mãsura ei”(Ibidem, pag. 19).

Accentul cade aici pe o întreitã miºcare; prima imprimatã

fãpturilor prin creaþie, a doua imprimatã fãpturilor prin înãlþarealor la Dumnezeu ºi a treia ca lucrare de luminare la nivelultreptei lor ierarhice.

În a doua parte a secolului al XX-lea în cosmologie s-a impusipoteza Big-Bang-ului dupã ce a învins o altã ipotezã, cea a stãriistaþionare, reprezentatã de Herman Bondi, Fred Hoyle ºiThomas Gold.

În anii `70 comunitatea ºtiinþificã a acceptat modelematematice ale universului timpuriu ale lui Hawking ºi Penroseca fiind rezultate normale ale teoriei gravitaþiei a lui Einstein.Teoria despre existenþa celor douã singularitãþi legate deexistenþa unor oscilaþii infinite ale universului în trecut nu maiare putere de seducþie ºi astãzi în comunitatea ºtiinþificã.Sintagma scolasticã ºi anume aceea cã infinitul este imposibilînapoi este pe cale sã fie demonstratã de ultimele cercetãri încosmologie.

„Eºecul predicþiilor a fost adesea interpretat mai degrabã ca oconsecinþã a faptului cã Universul are un început ºi nu ca oincompletitudine a teoriei. Acesta este poate rezultatul faptuluicã reprezentarea unui Univers care are un «început» este unanormalã… La început absenþa unui început apare ca un avantajpentru abordarea ºtiinþificã. Nu mai sunt necesare condiþiileiniþiale care trebuie deduse sau explicate. Dar este o iluzie.Trebuie sã explicãm de ce Universul are anumite proprietãþi –rata de expansiune, densitatea ºi aºa mai departe – la un timpinfinit în trecut” (John D. Barrow, Mic tratat despre nimic,traducere ºi adaptare din limba englezã Cornelia Rusu, EdituraTehnicã, Bucureºti 2006, pag. 316).

Roger Penrose a descris un model matematic cu privire laoriginea Universului. El a pãrãsit teoria Big-Bang-ului ºi aînlocuit-o cu un scenariu de evenimente posibile care are unînceput ºi anume ideea cã universul are o margine.Raþionamentul matematic spune cã „dar unul dintre scenariiletrecute sã aibã un început, nu toate. Universurile simple înexpansiune care descriu atât de bine Universul nostru de astãzi,au proprietatea cã scenariile lor de evenimente posibile ajungsimultan la un sfârºit într-un timp finit în trecut atunci cânddensitatea devine infinitã” (Ibidem, pag. 308).

Diferenþa fundamentalã dintre Sfântul Dionisie Areopagitulºi neoplatonism în general ºi Proclus în special este doctrinadespre crearea lumii inteligibile ºi sensibile. Universul nu se aflãîntr-o eternã fluctuaþie între ieºire ºi întoarcere a principiuluidivin, ci se distinge de Dumnezeu din punct de vedere ontologicdar tinde spre asemãnarea ºi unirea cu El prin participare carealitate creatã ºi prin aceasta contingentã. Existã aºadar celpuþin în câteva modele matematice astãzi deºi nu ºi cosmologiceideea cã Universul are o margine în spaþiu ºi un început în timp.Noile ipoteze care pãrãsesc ipoteza Big-Bang-ului ºi avanseazãideea fluctuaþiilor vidului cuantic drept cauzã a Universuluiinflaþionar nu pot fi validate atât timp cât marea teorie unificatã(M.T.U.) nu este realizatã. Ele pot sã rãmânã o realitate maidegrabã de demersul metafizicii decât de cel al fizicii.

-Va urma-

Pr. prof. dr. Ion POPESCUFacultatea de Teologie Ortodoxã

„Sfânta Muceniþã Filoteia”

Miºcare, stabilitate ºi complexitate în sistemul dionisian

AAccttuuaalliittaatteeaa ggâânnddiirriiii tteeoollooggiiccee ººii ffiilloossooffiiccee aa SSffâânnttuulluuii DDiioonniissiiee AArreeooppaaggiittuull ((IIII))

Experimentul ºtiinþific se bazeazã pemanipularea fenomenelor descoperite în naturãcu ajutorul unui aparat tehnic de investigare,având ca scop obþinerea de informaþii cât maiprecise despre acestea. La baza experimentuluistau formalismul ºi logica matematicã pentru aoferi un câºtig de rigurozitate în privinþametodei de investigare. Se cautã astfel în naturãaspecte cuantificabile, relaþia cu aceasta stândsub semnul exterioritãþii. Pentru a fi validatexperimentul trebuie sã fie verificabil,repetabil. Astfel, el poate sta la baza elaborãriiunor teorii ºi este acceptat de comunitateaoamenilor de ºtiinþã.

Cu totul altfel se înþelege termenul de

experienþã în domeniul trãirii religioase. Aicieste vorba de relaþia interpersonalã între om ºiDumnezeu prin mijlocirea harului. S-apresupus cã experienþa teologicã ar avea la bazãimaginaþia, dar trãitorii experienþei teologiceautentice dau mãrturie asupra faptului cãimaginaþia nu poate constitui fondulexperienþei religioase. Închipuirea este chiar opiedicã în calea rugãciunii curate. La bazaexperierii teologice stã credinþa, care nu este unprodus al raþionãrii logice, ci care presupuneprofunda implicarea omului în integralitatea sa,o pãtrundere dincolo de puterile sale naturale.

Credinþa este însoþitã de purificarea depatimi, care este o condiþie absolut necesarã pe

drumul cunoaºterii lui Dumnezeu.Interiorizarea credinþei produce pocãinþa ºiînnoirea minþii (metanoia) care este odeschidere a cugetului spre lucrarea harului. Numai este vorba aici de un demers exterior, ca înºtiinþã, ci de drumul omului interior, lãuntric.Drumul acesta porneºte de la efortul renunþãriila patimi pe calea dobândirii virtuþilor. Inimafiind curãþitã de pãcat devine din ce în ce maitransparentã prezenþei lui Dumnezeu prin har.Se realizeazã astfel coborârea minþii în inimãunde omul se întâlneºte cu Hristos cel aflat înaltarul sufletului prin Taina Botezului. Astfel seproduce unificarea minþii cu inima în adâncultainei rugãciunii curate.

Experienþa duhovniceascã este repetabilã ºicomunicabilã, dar nu ca iniþiativã autonomã aputerilor omului, ci ca dar de la Dumnezeu.Cum constata fizicianul Fritjof Capra„experimentele ºtiinþifice pot fi repetateoricând, de oricine, în timp ce experienþamisticã este rezervatã doar câtorva adepþi”(Adrian Lemeni, Teologie Ortodoxã ºi ºtiinþã,pag. 201).

ªtiinþa este deci apanajul omului exterior,bazat pe tehnicã ºi pe puterea de pãtrundere araþiunii, pe câd trãirea creºtinã presupunecreºterea omului interior ºi transfigurareasimþurilor acestuia prin deschidere spre luminaharului. ªtiinþa este un demers autonom carpleacã de la om spre naturã, pe când experiereateologicã este teonomã, obiectul ei fiindtranscendent ºi mistic, demersul haric fiindîndreptat de la Dumnezeu spre om. ªtiinþapresupune cunoaºterea naturii prin filtrulintelectual, pe când teologia foloseºte filtrulinimii perfecþionat ºi antrenat prin puterearugãciunii.

Prof. Alexandru BRICHIUª

EEXXPPEERRIIMMEENNTT ªªTTIIIINNÞÞIIFFIICC ªªII EEXXPPEERRIIEENNÞÞÃà RREELLIIGGIIOOAASSÃÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Lucrarea MÃRTURISIREA DE CREDINÞÃ tradusã în limbajulmimico-gestual liturgic românesc, având 283 de pagini, a apãrut laEditura Academiei Române cu binecuvântarea Prea Fericitului PãrintePatriarh Daniel, care, în Cuvântul înainte, a menþionat, printre altele:„În acest an omagial al Crezului Ortodox ºi al autocefaliei româneºti(2010), binecuvântãm, cu pãrinteascã dragoste ºi bucurie, publicarea uneicãrþi de mare utilitate teoreticã ºi practicã intitulatãMÃRTURISIREA DE CREDINÞÃ tradusã înlimbajul mimico-gestual liturgic românesc, la carea ostenit mult Pãrintele Constantin Onu spre a fi defolos Bisericii noastre. Felicitãm pe autor pentruefortul depus în vederea uniformizãrii slujiriiliturgice în spaþiile de cult destinate credincioºilorhipo-acuzici, pe care Biserica trebuie sã-i ajutepermanent sã cultive credinþa ortodoxã ca fiindarvuna vieþii veºnice.

Necesitatea prezentã a înfiinþãrii unui cercpastoral al parohiilor pentru cei cu deficienþe deauz, a uniformizãrii cultice din acestea, a predãriiorelor de religie într-un elaborat limbaj mimico-gestual religios, aprobat de Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române, înfiinþarea de noiparohii pentru hipo-acuzici, formarea interpreþilorimplicaþi în activitatea de asistenþã socialã apersoanelor surde, acoperirea întregii reþele dinînvãþãmântul special pentru ora de religie,pregãtirea de interpreþi-ghizi pentru mânãstirilemonumente istorice, pregãtirea de interpreþi care sã facilitezecomunicarea în limbaj mimico-gestual a conþinutului emisiunilordifuzate de postul de televiziune Trinitas TV, toate acestea impunvalorizarea prin noi strategii a Centrului Naþional de Pregãtire,Catehizare ºi Misiune Ortodoxã pentru Deficienþii de Auz dinRomânia ºi Diaspora, care funcþioneazã în oraºul Piteºti, subîndrumarea Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului.”

Înalt Prea Sfinþitul Arhiepiscop Calinic elogiazã aceastã lucrare,prin cuvintele: „Mulþumind Bunului Dumnezeu cã ne-a ajutat ca în anul1996 sã aducem mângâiere fraþilor noºtri deficienþi de auz în EparhiaArgeºului ºi Muscelului, iar acum, când Biserica Ortodoxã Românã seaflã sub oblãduirea Prea Fericitului Pãrinte Patriarh Daniel, trece printr-operioadã de înnoire, lucrarea de apostolat al zilelor noatre prin aceastãnouã metodã pastoralã, comunicarea ºi slujirea prin limbajulmimico-gestual, este momentul ca toþi credincioºii surzi sã poatã fiorganizaþi cultic ºi asistaþi religios ºi social în cadrul Bisericii OrtodoxeRomâne.

Surzii sunt un neam cu limba ºi cultura lor, trãind dispersat printreauzitori, astfel cã îndemnul Mântuitorului nostru Iisus Hristos depropovãduire a Evangheliei i-a avut în vedere ºi pe ei. Astfel, bucuriacelebrãrii liturgice la Altarul strãbun nimeni nu o poate lua fraþilor noºtricreºtini ortodocºi fãrã grai ºi fãrã auz, dar care comunicã atât de frumoscu mâinile. Mijlocul util de vestire a Evangheliei pentru acest Neam estelimbajul mimico-gestual românesc religios, fapt pentru carerecomandãm persoanelor care deservesc confraþii surzi din fiecareEparhie, sã adopte modalitãþi de comunicare gestualã, plãmãdite în«vatra» lor de creaþie.”

La rândul sãu, Preºedintele Asociaþiei Naþionale a Surzilor dinRomânia, domnul Mihail Grecu, afirmã cã: „Pãrintele Constantin Onu,acest «abate de l’Épee» al surzilor din România, ne pune în faþa unei noiapariþii editoriale, cât se poate de inedite ºi, în acelaºi timp, fireºti ºilogice: MÃRTURISIREA DE CREDINÞÃ tradusã în limbajulmimico-gestual liturgic românesc. Toate lucrãrile editate de PãrinteleOnu sunt documente care autentificã în modul cel mai obiectiv faptul cãBiserica Ortodoxã Românã nu se mãrgineºte numai sã contribuieumanitar la opera de educaþie a surzilor.

Dintr-odatã, cultura surzilor români se vede îmbogãþitã cu aproape3000 de semne noi, prin intermediul cãrora se transmit cu mult mai multenoþiuni ºi experienþe din sfera sacrului. Nu ne îndoim cã aceste cãrþi nuvor fi receptate în Comunitatea Surzilor din România pentru simplu faptcã, aflându-se în folosinþa preoþilor slujitori în limbajul mimico-gestual înaproape 18 centre locale, un numãr semnificativ de surzi va lua contactcu aceste creaþii, rezultate în urma întâlnirii fecunde dintre valorileortodoxe ºi cultura lor.”

În Argument, autorul spune cã aceastã lucrare se adreseazã întru totulpersoanelor care comunicã numai prin limbajul mimico-gestual, cuprecizarea cã, în sistemul educaþional din România, nu existã, la aceastãdatã, o tehnicã de execuþie sau o gramaticã normativã pentru acest limbaj.

Scopul lucrãrii este acela de a aduce la cunoºtinþa persoanelor surdedin România învãþãturile creºtine, Simbolul de Credinþã ortodoxreprezentând esenþa Sfintei Scripturi, aºa cum a fost cristalizat de cãtreSfinþii Pãrinþi prezenþi la cele douã Sinoade ecumenice de la Niceea ºiConstantinopol. Mijloacele prin care a fost realizatã aceastã lucrare sunto sintezã a cunoºtinþelor de limbã specifice celor douã culturi – limbaromânã ºi cea a comunitãþii surzilor din România – alãturi defundamentarea dogmaticã a noþiunilor din textul Crezului.

Faþã de lucrãrile de traducere de pânã acum, MÃRTURISIREA DE

CREDINÞÃ tradusã în limbajul mimico-gestual liturgic românescaduce ca elemente de noutate câteva aspecte care þin de tehnica traduceriiºi precizeazã anumite reguli ale exprimãrii prin limbajul mimico-gestual.Astfel, pe fiecare unitate lingvisticã, s-a analizat morfo-sintactic textulsursã, s-au explicat gesturile în privinþa conceptualizãrii, semantizãrii ºiexecuþiei. De asemenea, s-au explicat caracteristicile morfo-sintactice ale

gesturilor, s-au clasificat dupã structurã (simple,compuse, locuþiuni gestuale) ºi s-au fãcut diseminãri aleenunþului mimico-gestual, în sensul cã enunþul poate fiun cuvânt sau o propoziþie, ordinea propoziþiilor înfrazã. S-au stabilit reguli privind elemente de topicã aenunþului de tipul subiect, predicat, determinanþi,elemente de accent al comunicãrii în sensul recuperãriiîn context a subiectului ºi structurarea mesajului înfuncþie de acesta, elemente de dinamicã a enunþului înfuncþie de sens, în condiþii de topicã fixã a gesturilor încomunicare. S-a urmãrit valorificarea posibilitãþilorcombinatorii ale gesturilor în condiþiile stabiliriicategoriei gramaticale, determinate de poziþia în enunþºi de mobilitatea calitãþilor de determinat – determinant.

În procesul activitãþii de traducere, cel care traduceîntâlneºte foarte multe greutãþi. O problemã o constituiesensurile cuvintelor, deoarece din punct de vederesemantic orice cuvânt este o unitate complexã, alcãtuitãdin mai multe nuanþe de sens. O altã problemã pentrutraducãtori, sunt „falsele echivalenþe”, cuvintele cuaspect sonor asemãnãtor ºi sens diferit, numite ºi

omonime bilingve. Pericolul transpunerii acestor omonime într-un altlimbaj, prin traducerea formei fãrã o analizã atentã a sensului lor, constãîn erorile materiale ce pãtrund în textul þintã. Aceste aspecte sunt tratateîn secþiunea Capcanele ºi erorile unei traduceri literale. Prin capcane seînþeleg erorile semantice întâlnite în practica de a „traduce” liber dinlimba românã în limbajul semnelor, utilizând unitãþile lexicale „mot-a-mot”, fãrã sã se urmãreascã identitatea sensului ºi valoarea lorgramaticalã. O asemenea modalitate de traducere nu se încadreazã înnicio normã ºi nu se bazeazã pe niciun criteriu legat de scopul ºi de sensultraducerii, ci reprezintã o transpunere fãrã noimã, într-un areal steril deorice fel de rigori ºtiinþifice.

Cu totul pãgubitoare pentru persoana ºi cultura surdului, situaþiaprezentatã este posibilã ca urmare a lipsei de cunoaºtere de cãtre auzitoriideclaraþi interpreþi, care nu recunosc limbajul de sine stãtãtor. Din pãcate,nu stãpânesc nici gramatica vreunuia dintre limbaje ºi nu au noþiunielementare de traductologie, cãzând victimã propriilor fapte de limbajduse la extrem, acþiunilor de nepricepere. La toate acestea, în þara noastrã,contribuie ºi cadrul legislativ, care nu oferã metodologia desfãºurãrii uneiforme educaþionale adecvate în sistemul de învãþãmânt special,perpetuarea unei atitudini de discreditare totalã a limbajului mimico-gestual ºi preceptele psihopedagogiei actuale care sunt total neadecvateinstrucþiei ºi educaþiei surzilor.

În cele ce urmeazã, reiterãm regula de aur a traducerii unui text înlimbajul mimico-gestual, care constã în necesitatea de a converti textulsursã într-o formã de exprimare vizual-coregraficã. Ca urmare,propoziþia limbajului verbal se descompune mai întâi în elemente debazã, apoi se reorganizeazã în aºa fel încât sã aibã un înþeles deplinpentru ochiul care va absorbi întreaga informaþie, singura de bazãpentru persoana surdã.

Pentru a exemplifica abordarea lucrãrii, prezentãm doar o parte dinArticolul I al Simbolului de credinþã, analizând doar paradigma cred:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatãl Atotþiitorul,

CRED1 [într-] UNUL2 DUMNEZEU3 TATÃL4a+4bATOTÞIITORUL5a+5b+6a+6b+6c [p]

Încã de la primul articol al Simbolului de credinþã, credincioºii surzise exprimã într-un mod deosebit faþã de ceilalþi credincioºi ai Bisericii,dar specific percepþiei lor, a celor ce comunicã prin câmpul vizual.

Pentru ochiul cãutãtor al adevãrurilor de credinþã, pentru persoanelesurde din Biserica Ortodoxã Românã, am intrat în exprimarea celui dintâiarticol prin gestul eu cred (Iº. 20, 2-3). Aceasta este cheia pentruînþelegerea Crezului: convingerea, credinþa, aceasta nefiind o simplãexpunere didacticã, ci o realitate teologicã ce încãlzeºte inimile fiilor faþãde Tatãl Dumnezeu. Ca urmare, deplasarea mâinii drepte, mânãdominantã, aflatã în configuraþia dactilemei C, confirmã realitatea iubiriipe care persoana surdã o are faþã de Dumnezeu, afirmând un adevãr

divin, etern ºi nemuritor. Dinamica execuþiei acestui gest denotãîncredere, forþã, dorinþa ºi manifestarea capacitãþii de înþelegere, pe cât îieste cu putinþã omului.

Credinþa, ca la toate persoanele de pe faþa pãmântului, vine prinintermediul simþurilor. Dupã cum afirmã ºi Sfântul Apostol Pavel, iatã cãnevãzãtorii îºi însuºesc informaþia prin auz, dar ºi prin citirea tactilã aalfabetului Braille. Confraþii noºtri surzi primesc informaþia într-un câmpvizual, pe care o internalizeazã ºi o mãrturisesc gesticulând ºi radiindcunoaºtere, credincioºie, fermitate ºi statornicie în mãrturisirea unicitãþiidumnezeirii, pe care o regãsim în gestul nr. 2.

Analizã lingvisticãAnalizã morfo-sintacticã

Gestul cred redã verbul a crede la pers. I, nr. sg., cu funcþia sintacticãde predicat verbal, cu subiectul inclus în persoana verbului. În cazulacesta, predicatul exprimã convingerea fiecãrui credincios ºi, fiind omãrturisire (afirmaþie personalã raportatã exclusiv la autorul ei), nu estenecesar un gest separat pentru subiectul inclus în persoana verbului.

Analizã lexico-semanticãConform dicþionarelor NODEX ºi DEX 98, CRÉDE, cred, vb. III,

înseamnã: 1) a admite existenþa lui Dumnezeu ºi a accepta dogmelebisericii – Lat. credere; 2) a avea o anumitã credinþã religioasã; a ficredincios.

Analizã teologicãTermenul credinþã denumeºte puterea sufleteascã de a accepta, ca

adevãrate, datele învãþãturii de credinþã, ce nu pot fi înþelese raþionaluneori sau nu pot fi vãzute cu ochii (Evr. 11, 1).

Argumentarea ºi execuþia gestului

Pãrintele Constantin Onu, creatorul acestui limbaj mimico-gestualreligios, precizeazã urmãtoarele, în lucrarea sa: „Modalitateareprezentãrii ºi transmiterii actului de credinþã însuºitã de cãtrecredinciosul surd am gândit-o sub forma execuþiei unui act volitiv în caremâna dreaptã, cu braþul întins, aflat în dactilema C, reprezintã asumareaînvãþãturii Bisericii în cadrul sinoadelor ecumenice pe care credinciosulºi-o asumã la momentul afirmãrii actului de credinþã prin deplasareamâinii cãtre tâmpla dreaptã, punct al inserãrii în mecanismele gândiriipersonale a acestei învãþãturi. Dactilema C reprezintã modul în carepersoana surdã pãtrunde în învãþãtura Bisericii ºi ºi-o însuºeºte la modulconºtient, urmând sã se conformeze ad litteram. Mâna aflatã în dactilemaC, reprezintã ºi actul cãutãrii de cãtre ins a cunoaºterii, a învãþãturiitezaurizate peste milenii, care sã conducã pe calea, adevãrul ºi viaþa înHristos ºi în Bisericã.

Execuþia gestului cred redã în plan vizual starea de a fi încredinþatsau convins de un fapt, de existenþa sau de adevãrul unui lucru. Mânadreaptã îndeplineºte o funcþie activã, este îndoitã din cot în plan lateral,la nivelul capului, având palma în configuraþia dactilemei C. Din aceastãpoziþie iniþialã, mâna descrie o miºcare amplã ºi fermã de apropiere decap, cu punct final în zona tâmplei drepte. Privirea este îndreptatã cãtrepersoana cãreia i se comunicã informaþia contextualã, iar gestul poate fiînsoþit de mimarea cuvântului cred.”

În concluzie, limbajul mimico-gestual este limba de comunicare apersoanelor surde, surdo-mute, fiind pentru aceºtia limba maternã, chiarsurdo-vorbitoare sau hipoacuzice, pentru care este o a doua limbã.Aceºtia, neputând recepta informaþia pe canal auditiv, nu au avut accesnici la învãþãtura lui Dumnezeu. Necesitatea catehizãrii persoanelordeficiente de auz a determinat Biserica Ortodoxã Românã sã vinã înajutorul lor prin promovarea unor programe de studiu al limbajuluimimico-gestual.

Ezitarea autoritãþilor de a transpune în fapt cadrul legislativ careordonã încadrarea interpreþilor în limbajul mimico-gestual în instituþiilede stat ºi, totodatã, reticenþa acestora în acceptarea realitãþii unei limbi asemnelor – pe lângã celelalte limbaje – au determinat pe autor sãelaboreze, sub titlul lucrãrii Mãrturisirea de credinþã tradusã în limbajulmimico-gestual liturgic românesc, o adevãratã apologie a gestului ºi acriteriilor prin care comunicarea vizualã îºi revendicã statutul de limbã desine stãtãtoare: limba maternã a surzilor.

Prin aceastã lucrare, s-a urmãrit a se demonstra tuturor factorilorinteresaþi frumuseþea ºi profunzimea intrinsecã a comunicãrii prinintermediul semnelor, capacitatea acestui tip de comunicare de a fideplin, de a prelua ºi reda orice mesaj, în cazul de faþã, pe cel al Crezului.

Pr. Florin IORDACHE

Promovarea limbajului mimico-gestual,limba maternã a surzilor

MMÃÃRRTTUURRIISSIIRREEAA DDEE CCRREEDDIINNÞÞÃÃ ttrraadduussãã îînn lliimmbbaajjuull mmiimmiiccoo--ggeessttuuaall

lliittuurrggiicc rroommâânneessccEEvvee

nniimm

eenn

ttee

ddiitt

oorrii

aalliisstt

iicc

77

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

OORRTTOODDOOXXIIAA LLAA ZZII

Sfântul Nicolae înmijlocul copiilor -

manifestare cultural-artisticã la Palatul

Patriarhiei în prezenþaPatriarhului RomânieiÎn Aula Magna „Teoctist Patriarhul” a

Palatului Patriarhiei a avut loc luni searãprogramul cultural-artistic intitulat „SfântulNicolae în mijlocul copiilor”,adresat elevilor bucureºteni dinclasele I-VI, organizat deSectorul Învãþãmânt ºi Activitãþicu Tineretul al ArhiepiscopieiBucureºtilor, în colaborare cuparohiile din cuprinsulProtopopiatelor I, II ºi IIICapitalã, cu profesorii metodiºtide Religie din Bucureºti ºi cusprijinul Centrului de presãBASILICA al PatriarhieiRomâne. La acest evenimentimportant a fost prezent ºiPatriarhul României,Preafericitul Pãrinte PatriarhDaniel.

În cadrul spectacolului, copiide la ºase ºcoli din toate sectoareleCapitalei, dar ºi copiii de la o ºcoalã cudeficienþe de auz au interpretat scenete,poezii ºi colinde.

La final, Întâistãtãtorul Bisericii OrtodoxeRomâne a adresat un cuvânt de învãþãturã.„Mulþumim Bunului Dumnezeu pentrudarurile mari pe care le oferã prin prezenþacopiilor ºi tinerilor în viaþa Bisericii. Cetrebuie sã reþinem în mod deosebit estefaptul cã ºi Sfântul Nicolae ºi Moº Crãciunreflectã iubirea milostivã a lui DumnezeuTatãl ºi aceastã iubire este o revãrsare aiubirii din Preasfânta Treime. SfântulNicolae a devenit cel mai popular dintresfinþi, pentru cã a îmbinat dãrnicia cusmerenia. Sunt mulþi oameni darnici, dar nutotalmente smeriþi. ªi aceastã armonie întredãrnicie ºi smerenie, între facerea de bine ºilãsarea unui spaþiu de apreciere din parteacelui care este beneficiar este pedagogiaSfântului Nicolae”, a spus Preafericirea Sa,dupã cum ne informeazã Radio TRINITAS.

În continuare, Preafericitul PãrintePatriarh Daniel a oferit daruri atât copiilorde pe scenã, cât ºi celor din salã.

5000 de credincioºi s-au închinat la

moaºtele Sfântului Nicolae

Peste 5000 de credincioºi au venit luni, 6decembrie, sã se închine la moaºteleSfântului Ierarh Nicolae aflate la Biserica„Sfântul Gheorghe Nou” din Capitalã.

Sfânta Liturghie a fost oficiatã înlãcaºul de cult de un sobor de preoþiºi diaconi.

Mâna dreaptã a Sfântului IerarhNicolae se aflã de 400 de ani înlãcaºul de cult situat aproape dekilometrul 0 al Capitalei. Moaºteleau fost dãruite acestei biserici dedomnitorul Mihai Viteazul.

Alãturi de Sfântul Ierarh Nicolaeºi de Sfântul Gheorghe, biserica îimai are ca ocrotitori pe SfântaCuvioasã Parascheva ºi pe SfântulMartir Constantin Brâncoveanu.

Expoziþia „Licãr deLuminã” la Palatul

PatriarhieiÎn Sala „Europa Christiana” a Palatului

Patriarhiei a fost vernisatã în aceastã dupã-amiazã, în prezenþa Preafericitului PãrintePatriarh Daniel, Expoziþia de icoane „Licãrde Luminã” care a fost organizatã deSectorul Teologic-educaþional al PatriarhieiRomâne.

La acest eveniment Patriarhul Bisericii

Ortodoxe Române a vorbit despreimportanþa proiectelor educaþionale „Hristosîmpãrtãºit copiilor” ºi „Alege ºcoala!” alePatriarhiei Române.

„Ne bucurãm cã s-au adunat aici îngeraºiiaceºtia care sunt ºi artiºti. Vedem, dacãprivim aceastã expoziþie cã, într-adevãr,tinerii, mai ales copiii au o sensibilitatedeosebitã în aceea ce priveºte arta. Se vedegingãºia, se vede spontaneitatea ºi percepþiaculorilor care exprimã viaþa ºi bucuria.Acest program care a luat amploare acumeste o lucrare misionarã, o lucrare detransmitere a credinþei, noii generaþii decopii. Prin aceastã lucrare noi arãtãm cãBiserica nu se gândeºte doar la un viitorîndepãrtat, ci pregãteºte viitorul folosindprezentul. De aceea, nu trebuie spus adeseacã tinerii sau copiii sunt viitorul Bisericii. Eisunt ºi prezentul Bisericii, nu numai viitorul.Deci, atât Programul „Alege ªcoala!“, cât ºi„Hristos împãrtãºit copiilor“ sunt programepastoral-educaþionale pentru cã deodatã cutransmiterea cunoºtinþelor teoretice ºipractice se construieºte spiritual comuniuneaîntre copii, comuniunea între copii ºiînvãþãtori ºi comuniunea între copii ºiBisericã, între copii ºi preoþii care conducparohii ºi care ei înºiºi în ortodoxie aufamilii. Aceastã extindere a familiei de lafamilia conjugalã la familia eclesialã caprezenþã ºi existenþã în iubirea PreasfinteiTreimi, sub binecuvântarea lui Dumnezeueste pentru noi o lucrare foarte importantã ºiîn acelaºi timp o binecuvântare ºi bucurie”, aspus Preafericirea Sa.

ZILE DE SÃRBÃTOARE ÎN CETATEA BASARABILOR

Biserica Domneascã din municipiul Curtea de Argeº ºi-a serbat hramul, înziua pomenirii Sfântului Ierarh Nicolae. Sfânta Liturghie a fost oficiatã cuacest prilej de Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului. Cu aceastã ocazie Înaltpreasfinþia Sa a adresat credincioºilorprezenþi un cuvânt de învãþãturã în care a amintit de vrednicia ctitoruluiacestei biserici ce dateazã din secolul al XIV-lea.

„Tehnica din timpul construirii Bisericii era aºa de bine pusã la punct încâtiatã, Biserica, deºi a avut de suferit la anumite cutremure ºi alte necazuribineînþeles s-a menþinut pentru cã înaintaºii noºtri au fãcut lucruri foartetemeinice”, a spus Înaltpreasfinþitul Calinic.

În cursul aceleaºi zile, în curtea Catedralei arhiepiscopale din municipiulCurtea de Argeº a fost organizatã ºi procesiunea cu moaºtele SfinteiMuceniþe Filofteea, care au fost depuse spre închinare tuturor pelerinilor.

Foarte mulþi credincioºi au venit sã participe la procesiune ºi sã se închinela racla cu sfintele moaºte care a fost aºezatã în faþa Catedraleiarhiepiscopale.

Marþi, 7 decembrie, creºtinii ortodocºi au prãznuit pe Sfânta MuceniþãFilofteia. Mii de pelerini au venit la Mãnãstirea Curtea de Argeº, unde se aflãMoaºtele Sale. Aici, Sfânta Liturghie a fost sãvârºitã de

Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Musceluluiîmpreunã cu un sobor de ierarhi.

Mai multe detalii a oferit corespondentul Radio TRINITAS înArhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului, pãrintele Ciprian Necula:„Sãrbãtoarea închinatã sfintei muceniþe a debutat cu oficierea TaineiSfântului Maslu ºi Slujba de sfinþire a apei. De la ora 09:00 a început SfântaLiturghie Arhiereascã oficiatã de cãtre Înaltpreasfinþitul Calinic,Arhiepiscopul Argeºului ºi Muscelului, alãturi de Preasfinþitul PaisieLugojanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Timiºoarei, ºi PreasfinþitulEmilian Loviºteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului”.

Slujbe de pomenire pentru RegiiRomâniei ºi Eroii neamului,

la Curtea de ArgeºZiua Naþionalã a României a fost marcatã miercuri, 1 decembrie, ºi în

Arhiepiscopia Argeºului ºi Muscelului. Înaltpreasfinþitul Pãrinte ArhiepiscopCalinic a oficiat cu acest prilej slujba Parastasului pentru Regele Ferdinand ºiRegina Maria, cei în timpul cãrora s-a realizat Actul Unirii din anul 1918.Totodatã, au fost pomeniþi Regele Carol I ºi Regina Elisabeta în vremeacãrora a fost câºtigatã independenþa României.

„Cine citeºte cu multã atenþie istoria va vedea cã Regina Maria a avut unrol extraordinar când a reuºit sã le transmitã conducãtorilor Europei faptul cãaceastã þarã are dreptul la autodeterminare, la independenþã”, a spusÎnaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic.

Regele Ferdinand este înmormântat la Curtea de Argeº împreunã cuRegina Maria, alãturi de unchiul sãu, Regele Carol I, ºi Regina Elisabeta.

Tot miercuri a fost oficiatã o slujbã de pomenire în cimitirul eroilor dinmunicipiul Curtea de Argeº. La eveniment au participat militari ai Unitãþii deVânãtori de munte ºi din detaºamentul local de pompieri.

www.basilica.ro