CMYK

www.eparhiaargesului.ro/argesulortodox

Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul IX nr. 477 1144 -- 2200 ooccttoommbbrriiee 22001100 8 pagini preþ: 1,6 RON

Ascultaþi RADIO TTTTRRRRIIIINNNNIIIITTTTAAAASSSS (95,3 FM)

Mesajul Preafericitului PãrintePatriarh Daniel adresat

participanþilor la festivitãþileprilejuite de aniversarea a o mie de

ani de la zidirea CatedraleiSvetitskhoveli din Mtskheta, Georgia

OO mmiiee ddee aannii,,ttiimmpp ssffiinnþþiitt

pprriinn rruuggããcciiuunnee Preafericirea Voastrã Ilie II,

Arhiepiscop de Mtskheta ºi Tbilisi ºi Patriarh Catolicos a toatã Georgia,

Preaiubiþi Fraþi întru Arhierie, Distinºi Participanþi,

Cu multã dragoste în Domnul nostru Iisus Hristos, nebucurãm sã luãm parte, prin reprezentantul nostru,Înaltpreasfinþitul Mitropolit Laurenþiu al Ardealului, laaniversarea a 1000 de ani de la ctitorirea Sfintei CatedraleiPatriarhale Svetitskhoveli a Patriarhiei Georgiei. Zidirea unei biserici reprezintã, în primul rând, un act dejertfã. Comunitatea credincioºilor, poporul ales deDumnezeu ºi dãruit cu preoþie împãrãteascã (cf. I Petru 2,9) aduce jertfã de mulþumire ºi mântuire, zidind casãDomnului, în care sã se sãlãºluiascã Slava Sa, precum,odinioarã, aceasta a umplut templul Domnului, ridicat deînþeleptul rege Solomon (cf. III Regi 8, 11). Jertfelniculpãmântesc, semn vãzut al Jertfelnicului celui mai presus deceruri, simbolizeazã pe Însuºi Iisus Hristos Cel Rãstignit ºiÎnviat, Capul Bisericii ºi Mântuitorul lumii, iar locaºul deînchinare reprezintã Biserica cea vie, Trupul tainic al luiHristos.

O mie de ani – timp de rugãciune ºi sfinþire, de istorieunitã cu veºnicia, o mie de ani de spiritualitate ºi demnitateortodoxã georgianã. Prin urmare, se cuvine sã preaslãvimpe Dumnezeu ºi sã felicitãm Biserica Ortodoxã Georgianã,la acest ceas aniversar, sfânt ºi solemn.

Faptul cã georgienii au îmbrãþiºat din vremuri strãvechicredinþa mântuitoare ºi, în pofida vitregiilor istorieiCaucazului, au arãtat ataºament ferm ºi dragoste statornicãîn apãrarea credinþei Bisericii lui Hristos, aratã vredniciacreºtinismului ortodox georgian. Ctitor de biserici, poporulgeorgian, purtãtor de Cruce ºi Înviere, se bucurã de multãpreþuire în România, mai ales prin lumina ºi lucrareaSfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolit al ÞãriiRomâneºti (Valahiei) între anii 1708-1716, care era deorigine georgian.

La acest popas aniversar, ne rugãm Bunului Dumnezeusã binecuvânteze cu sãnãtate ºi pace, cu bucurie ºi multajutor pe Preafericirea Voastrã, pe clerul ºi credincioºiiBisericii Ortodoxe din Georgia, pentru a construi noibiserici ºi pentru a promova valorile Ortodoxiei însocietatea de azi.

Cu aleasã preþuire ºi frãþeascã dragoste în Hristos,

† DanielPatriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Numele lui Alexandru Mironescu estepuþin sau deloc cunoscut publicului larg.Nãscut la Tecuci în anul 1903, dupã studiileefectuate în þarã, Alexandru Mironescu îºisusþine doctoratul la Paris ºi se întoarce în1930 în România, devenind profesoruniversitar de chimie organicã. Om deºtiinþã, aºadar, dar ºi scriitor, prefaþat dePanait Istrate ºi remarcat de G. Cãlinescu înbine cunoscuta sa Istorie a literaturii…

Când spui om de ºtiinþã, te gândeºtiaproape automat la o persoanã plinã decertitudini, formatã în duhul pozitivismului— duh al secolelor al XIX-lea ºi al XX-lea— adicã al convingerii cã deþine cheilecunoaºterii. Pentru un astfel de om, totul sereduce la materie, la existenþa terestrã ºi laniºte „legi” abstracte care ne conduc viaþa înfelul analog în care agenþii de circulaþie, cuajutorul radarelor, dirijeazãtraficul. Atitudinea aceasta,suficientã ºi mecanicistã, esteastãzi depãºitã în ºtiinþã, însã ea aguvernat omenirea timp de peste osutã cincizeci de ani. Din ea auizvorât atât materialismuldialectic, cât ºi ateismulprigonitor, în þãrile comuniste,respectiv, ruperea de Dumnezeu ºide Bisericã, în Occident, adicãacolo unde s-a ºi zãmislit stearpaperspectivã ontologicã, ale cãreirãdãcini coboarã pânã laRenaºtere ºi trec prinProtestantism ºi Iluminism.

A socoti însã cã om de ºtiinþã ºiliber-cugetãtor (eufemism pentruateu) sunt noþiuni sinonime esteprofund eronat. Newton era un credinciosîmbisericit, iar Einstein a declarat cã teoriilesale ºtiinþifice nu pun cu nimic sub semnulîntrebãrii existenþa lui Dumnezeu. Corelareaºtiinþei cu necredinþa este propriepozitivismului. Deºi s-a format în aceastãzodie neprielnicã spiritului, AlexandruMironescu a fost un credincios autentic, untrãitor ortodox ºi a devenit un mãrturisitor.El a vorbit, de altfel, într-o carte din 1945,despre Limitele cunoaºterii ºtiinþifice, dupãce, în 1938, tipãrise o lucrare, intitulatãSpiritul ºtiinþific. Dar Alexandru Mironescunu ar fi ajuns un trãitor ºi un gânditorcreºtin, aºa cum ni-l înfãþiºeazãmanuscrisele rãmase în urma lui ºi reeditateabia în ultima vreme, dacã nu ar fifrecventat, între 1945-1958, „Rugul aprins”de la Mãnãstirea Antim din Bucureºti.

Rugul aprins a fost un centru decomuniune creºtin-ortodoxã, care a marcatbenefic Biserica noastrã în perioadapostbelicã. A fost locul în care s-au întâlnit,în practica rugãciunii ºi a trãirii, cele douãelemente constitutive ale Bisericii: mireniiºi clericii. Laicii de la „Rugul aprins” erauintelectuali dornici sã afle adevãrata cale aAdevãrului ºi a Vieþii. Între ei s-auprenumãrat poeþii Vasile Voiculescu ºi IonBarbu, prozatorul Ion Marin Sadoveanu,arhitectul Constantin Joja. Au venit înatingere cu acest mediu duhovnicesc tinerii— pe atunci — Virgil Cândea ºi AlexandruDuþu, care au urmat într-ascuns Institutul

Teologic ºi alþi oameni mai puþin cunoscuþi.Sufletul sau organizatorul „Rugului aprins”a fost pãrintele Benedict Ghiuº, dar l-aufrecventat, de asemeni, pãrintele SofianBoghiu, pãrintele Dumitru Stãniloae, ca ºicãlugãrii Petroniu Tãnase ºi Roman Braga,ultimul furnizând recent ºi cea maisubstanþialã relaþie despre acest cerc decomuniune duhovniceascã fãrã precedent lanoi ºi poate chiar în lumea ortodoxã.

Pentru cã este evident cã „Rugul aprins”rãspundea exigenþelor, provocãrilor ºivicleºugurilor lumii moderne. Dar el era, aºacum cu îndreptãþire aratã pãrintelearhimandrit Roman Braga, ºi o formã derezistenþã spiritualã în momentul în carenãvãlea peste România viforulcomunismului. Nu întâmplãtor, pivotulacestei miºcãri duhovniceºti — cred cã

putem sã o numim astfel - a fost un cãlugãrrus, Ioan Kulîghin, duhovniculmitropolitului pribeag Nicolae alRostovului. Mitropolitul refugiat din RusiaSovieticã a murit în primii ani de dupãrãzboi ºi îºi doarme somnul de veci pe aleeaierarhilor de la Cernica. Pe când eramstareþul acestei mãnãstiri, i-am îngrijitmormântul aflat în apropierea bisericii-paraclis cu hramul Sfântul Lazãr. IoanKulîghin, însã, duhovnicul care i-a învãþatpe cei de la „Rugul aprins” rugãciuneaautenticã, a fost ridicat de poliþia politicãsovieticã (NKVD) ºi deportat în Siberia,unde s-a ºi stins la scurt timp. În anii 1958-1959, Securitatea a arestat pe majoritateacelor ce frecventau cercul de la MãnãstireaAntim.

Atunci au intrat în închisoare, în urmaunui proces de proporþii, care purta chiarnumele de Lotul Rugului aprins, pãrinþiiDumitru Stãniloae, Benedict Ghiuº, RomanBraga, Sofian Boghiu — menþionez numai oparte dintre ei — ºi o serie de intelectualilaici, între care profesorul AlexandruMironescu, care a primit o pedeapsã dedouãzeci de ani de închisoare, din care aefectuat cinci. Tot atunci a fost închis ºiVasile Voiculescu. Procesul acesta, soldatcu condamnãri de 20-25 de ani de temniþã,era prefaþa la noul val de persecuþiidezlãnþuit asupra Bisericii ºi la Decretul 410din 28 octombrie 1959, menit sã ne distrugãmonahismul. Am recurs la aceastã

parantezã, lungã, pentru a arãta care suntliniile de forþã ale personalitãþii profesoruluiAlexandru Mironescu. Cum spuneam,paginile sale de meditaþii ºi reflecþii creºtineau apãrut — parþial — abia în anii din urmã.M-am gândit sã extrag doar pasaje dintr-untulburãtor eseu, intitulat „Sine intermissioneorate”, redactat în anul 1970, aºadar, cu treiani înaintea morþii.

Dupã cinci ani de recluziune, într-ovreme în care comunismul se aºezasetemeinic ºi pãrea de neclintit în þãrile dinRãsãritul Europei, Alexandru Mironescu îºimãrturisea liniºtit ºi ferm nestrãmutatacredinþã în Dumnezeu: „Afirm, aºadar, dinpunctul acesta al vieþii mele, care n-a fostdeloc de huzur ºi nici mãcar comodã, cãDumnezeu — inomabilul, Cel de nenumit,dar partenerul nostru prin Iisus Hristos, Fiul

Sãu — este temeiul, stânca întregiinoastre existenþe. La acest nivel,controversa, semnul de întrebare,dialogul dubitativ, înarmat cuzorzoanele alambicului sau aleoricãrui rafinament sunt astãzipentru mine fastidioase, penibile,ridicole ºi, în sfârºit, completneinteresante... Nu-L mai apãr demult pe Dumnezeu, ci Îl afirm. Îlmãrturisesc în mãsura în care Îlcunosc în mine; ºi de mult nu mãmai scandalizeazã cei care Îltãgãduiesc sau Îl nesocotesc” (Cf.Al. Mironescu, Calea inimii,Bucureºti, 1998, pag. 228).

Pentru a ajunge însã laDumnezeu, este imperioasãrugãciunea, aratã ferm convins

Alexandru Mironescu; titlul eseului sãu, aºacum am vãzut, nu este decât versiunealatineascã a celebrului îndemn paulin:Rugaþi-vã neîncetat! În acest textmãrturisire, care se cuvine citit în întregimeºi vã îndemn sã-l descoperiþi, impresionantprin adevãrurile sale, copleºitoare esteconvingerea cã rugãciunea este solidarã cuLumea ºi cu existenþa noastrã: „Rugãciunea— ca ºi Viaþa — este precarã ºi necontenitameninþatã cu instabilitatea, cãci nu sepãstreazã chiar de la sine un echilibru, ounitate spiritual-naturalã. Dar ar fi o mareeroare sã credem cã aceastã coloanãvertebralã a Lumii, care este Rugãciunea,este numai închipuire sau cã ea a fostexterminatã. Cum soarele ºi ploaia nuînceteazã sã fie, tot astfel ºi rugãciunea esteîn viaþa lumii, în viaþa noastrã sineintermissione (neîncetat, n.n.).

De fapt, problema este de participare, departicipare la binefacerile soarelui ºi aleploii, ca ºi la binecuvântata revãrsare dehar” (op. cit., pag. 241, subl. aut.).Asemenea pilde-etalon de trãire creºtinã ºicredincioºie s-ar cuveni reproduse înmanualele de religie ºi în cursurile deTeologie.

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

RRUUGGÃÃCCIIUUNNEEAA,, CCOOLLOOAANNAAVVEERRTTEEBBRRAALLÃÃ AA LLUUMMIIII

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com Sãptãmânal tipãrit de cotidianul ARGEªUL

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Prof. Cornel Dragoº

Redacþia:preot dr. Napoleon Dabu (secretar de redacþie),preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

a. Semnul sporirii ªi a zis Dumnezeu lui Avraam:

Sara, femeia ta, nu se va mai numiSara, ci Sarra va fi numele ei. ªi o voibinecuvânta ºi-þi voi da din ea fiu, ºi-lvoi binecuvânta pe el ºi va fi neam ºiîmpãraþi neamurilor dintr-însul vorieºi (Facere17, 15-16).

Dupã cum, Dumnezeu, prin literaadãugatã numelui lui Avraam i-aarãtat cã va fi tatãl multor neamuri, totaºa ºi acum adaugã numelui Sarei oliterã, ca sã afle cã a venit timpul

împlinirii celor promise.În afarã de pecetluirea de neºters a

fãgãduinþei pe coloana numelui, celeanunþate de Dumnezeu erau maipresus de fire. Era ca ºi cum ar fipretins cineva cã e cu putinþã sã sefacã oameni din pietre: patriarhul, debãtrâneþe, n-avea nicio putere ºi nu

era de nicio treabã pentrufacerea de copii, iar Sarra,pe lângã faptul cã erastearpã din tinereþe, se maiadaugã acum ºi bãtrâneþea.

b. Nelãmurirealui Avraam

Dreptul Avraam, larândul sãu, socotea cãfãgãduinþa fãcutã seîmplinise odatã cu naºterealui Ismail, ºi nu se maigândea cã ar putea fi vorbade un copil nãscut de Sarra.

Când îi spuneDumnezeu: Voi

binecuvânta pe Sarra ºi-þi voi da dinea fiu, zice Scriptura cã Avraam acãzut cu faþa la pãmânt ºi a râs. A râs,în loc de s-a bucurat, gândind în

mintea lui: cum mai e cu putinþã ca unbãtrân de 100 de ani sã mai facã copii,cum mai e cu putinþã ca dintr-o datãsã nascã o femeie stearpã, care arãmas neroditoare pânã la 90 de ani?

De aceea el considera cã cele spusecu privire la Sarra constituie doar osimplã mângâiere a neîmplinirii ei,iar fiul din care vor ieºi împãraþiineamurilor, socotea cã este Ismail celmijlocit de Sarra prin slujnica ei.

Confuzia aceasta se vãdeºte înmomentul în care Avraam îi cere luiDumnezeu paza ºi binecuvântarea luiIsmail: O, Doamne, mãcar Ismail sãtreaca înaintea Ta (Facere 17, 18),socotind cã nu poate fi vorba de vreunalt copil.

c. Risipireaconfuziei

Vãzând neînþelegerea dreptului,Stãpânul îi grãieºte lãmurit: Adevãrat,însãºi Sarra, femeia ta îþi va naºte unfiu, ºi-i vei pune numele Isaac ºi Euvoi încheia cu el legãmânt veºnic.Iatã, te-am ascultat ºi pentru Ismail,îl voi binecuvânta ºi-l voi înmulþifoarte. Douãsprezece neamuri se vor

naºte din el. Însã legãmântul Meu îlvoi încheia cu Isaac pe care-l va naºteSarra la anul pe vremea aceasta.

Acum Dumnezeu procedeazã launele delimitãri clare: îi spune luiAvraam cã Sarra va naºte ea însãºi, latermenul firesc al unei sarcininormale; descoperã chiar ºi numeleviitorului nou-nãscut- Isaac- numelefiind indicatorul precis al unei altepersoane, diferitã de Ismail. În felulacesta îl încredinþeazã pe Avraam cãeste Stãpânul firii ºi cã aceasta sesupune voii Lui ºi se pleacãhotãrârilor Lui, cãci, din moment ce aadus firea de la nefiinþã la fiinþã, apoi,când e deja creatã, cu mult mai multpoate sã o îndrepte când ºchioapãtãori suferã beteºuguri de tot felul.

Cã Avraam se dumireºte pe datã ºicã înþelege lãmurit „lecþiaatotputerniciei divine”, se vãdeºte dinaceea cã imediat dupã ce Stãpânul aterminat de vorbit cu el, s-a ºi tãiatîmprejur, atât pe sine, cât ºi pe Ismailºi pe toþi cei nãscuþi în casa lui: ªi eraAvraam de 99 de ani, iar fiul sãuIsmail, era de 13 ani când s-au tãiatîmprejur în aceeaºi zi (Facere 17, 24-25).

Pr. Prof. Andrei CÃNUÞÃ

Sfântul Ioan Gurã de Aur - Omilii la Facere (XXXVII)

SSSScccchhhhiiiimmmmbbbbaaaarrrreeeeaaaa nnnnuuuummmmeeeelllluuuu iiii SSSSaaaarrrreeee iiii

Înainte de slujba aceasta, Molitfelnicul precizeazã ase face mai întâi sfinþirea cea micã a apei. Rânduialaîncepe cu Binecuvântarea micã ºirugãciunile începãtoare, apoi urmeazãPsalmul 106. Este un psalm în care sevorbeºte despre bunãtatea ºi milostivirea luiDumnezeu faþã de om ºi faþã de întreaga Sacreaþie, dar ºi despre cei care “se pogoarã lamare în corãbii, cei care-ºi fac lucrarea lorîn ape multe”, ei fiind “cei care au vãzutlucrurile Domnului ºi minunile Lui întruadânc”. Dupã aceea, preotul va citirugãciunea de binecuvântare a corãbiei saua luntrei. În textul ei ni se aminteºte cãDumnezeu a poruncit lui Noe sã facã ocorabie „din lemne multe” pe care le-aalcãtuit „ca-un singur lemn”, acestuiDumnezeu ne rugãm sã pãzeascã “corabiade faþã ºi sã-I dea ei înger bun ºi paºnic”.Preotul se mai roagã sã-i pãzeascã ºi pe ceicare vor cãlãtori cu ea ºi sã le dea sã ajungã sãnãtoºiacasã”. În ajutor este chematã în rugãciune MaicaDomnului, puterea cinstitei ºi de viaþã fãcãtoarea Cruce,

cereºtile puteri, sfântul Ioan Botezãtorul, sfinþii apostoli,mucenici, cuvioºi ºi sfântul zilei respective. La sfârºit,

preotul va lua apã sfinþitã ºi va stropi cu ea corabia sauluntrea, rostind urmãtoarea formuulã: „Sebinecuvânteazã corabia (sau luntre) cu mrejele acestea,

prin stropirea cu aceastã apã sfinþitã, în numele Tatãlui ºial Fiului ºi al Sfântului Duh. Amin”.

RRuuggããcciiuunnee llaa bbiinneeccuuvvâânnttaarreeaammrreejjeelloorr ppeessccaarriilloorr

Chiar în cadrul acestei rânduieli este aºezatãaceastã rugãciune. Ce sunt mrejele? Acesteasunt unelte de pescuit formate dintr-o plasãfoarte uºoarã, cu ochiuri relativ mari ºiîmpletitã din aþã subþire, cu ajutorul cãreia sepescuieºte în porþiunile liniºtite ale apelorcurgãtoare sau în bãlþi. În rugãciune, preotulcere ca Dumnezeu sã „binecuvânteze mrejele”„ºi pe cei care se hrãnesc cu peºte din ele sã-ipãzeascã în pace ºi în sãnãtate sufleteascã ºitrupeascã”. Toate aceste cereri sunt fãcute, aºacum spune ºi rugãciunea de faþã, pentru cãDumnezeul nostru este „dãtãtorul tuturorbunãtãþilor”, având nãdejde cã nu va lãsanicicând pe robii Sãi care se roagã cu credinþã

iubirii Sale de oameni.Pr. Florin IORDACHE

Molitfelnicul tâlcuitRRâânndduuiiaallaa bbiinneeccuuvvâânnttããrriiii

ccoorrããbbiieeii cceelleeii nnooii ººii aa lluunnttrreeii

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

„ªapte sunt lucrurile pe care le urãºte Domnul,ba chiar ºapte de care se scârbeºte cugetul Sãu:ochii mândri, limba mincinoasã, mâinile care varsãsânge nevinovat, inima care plãnuieºte planuriviclene, picioare care grabnice sã alerge spre rãu,martorul mincinos care spune minciuni, ºi cel careseamãnã vrajbã între fraþi“ (Pilde. 6, 16-19).

Bunul Dumnezeu iubeºte nespus de mult fãpturamâinilor Sale chiar ºi pe cei mai mari pãcãtoºi, însãîn aceeaºi mãsurã. El urãºte pãcatul, care a pricinuitmoartea în chinuri grele a Fiului lui Dumnezeu peCrucea Golgotei. Multora dintre noi, ca ºi creºtini, neplace sã auzim ºi sã vorbim numai despreiubirea lui Dumnezeu, subestimând astfeldreptatea Lui veºnicã. Sã nu pierdem dinvedere însã faptul cã „dreptatea ºi judecatasunt temelia scaunului Tãu.“ (Ps. 88, 14).

Dumnezeu detestã pãcatul ºi rãul care îlantreneazã pe pãcãtos spre o moarte veºnicã, lafel cum un tatã urãºte ºarpele care ar ameninþaviaþa copilului sãu. Da, Dumnezeu iubeºte pepãcãtos, dar urãºte pãcatul. Ura Sa faþã depãcat este tocmai dovada cea mai elocventã aiubirii pe care o are faþã de pãcãtos. În relaþiilenoastre cu cei pe care îi iubim, noi evitãm totce le-ar putea displace ºi cãutãm sã facemnumai ceea ce le produce plãcere ºi bucurie.Cu atât mai mult, ar trebui sã veghem cu ceamai mare grijã, ca sã nu ofensãm sau sãîntristãm pe Bunul Dumnezeu, pe Care zicemnoi cã-L iubim. De la bun început trebuie sãprecizãm faptul cã ura lui Dumnezeu faþã de pã-cat este una cu totul diferitã de cea a oamenilor;deoarece ea este o urã sfântã, o reacþie puternicãîmpotriva rãului, a pãcatului în sine ºi nu asuprapãcãtosului. În cartea Pildelor la cap. 6, 16-19,înþeleptul împãrat Solomon declarã, prin inspiraþiedivinã, cã Dumnezeu urãºte ºapte lucruri, pe caredorim a le analiza pe scurt, în rândurile careurmeazã,

1. Ochii mândriMândria, care, dupã cuvântul Sfintei Scripturi,

izvorãºte din inima omului (Marcu 7, 21-22), estepreþuirea de sine peste mãsurã ºi atitudinea desuperioritate sau de dispreþ faþã de ceilalþi oameni.Deoarece prin mândrie au cãzut îngerii cei rãi, cât ºicei dintâi oameni, mândria este privitã ca începutulpãcatului. Ispita mândriei este foarte întinsã. Nu estecredincios care sã nu fie ispitit de acest pãcat. ÎnsuºiMântuitorul a fost ispitit spre acest pãcat de cãtrediavol, la începutul lucrãrii Sale în lume (Matei 4, 8-9).

În primul rând, Dumnezeu urãºte ochii trufaºi,mândri. Desigur cã aici este vorba de pãcatul trufiei,al mândriei, pe care Sfânta Scripturã îl dezaprobã întermenii cei mai categorici. Cel ce se lasã cuprins depãcatul mândriei uitã cã tot ce are a primit de la

Dumnezeu, nesocoteºte poruncile lui Dumnezeu, selaudã numai pe sine, grãieºte de rãu pe altul, estefãþarnic, se rãzvrãteºte împotriva autoritãþilor ºirânduielilor obºteºti. Mândria este cel mai marepãcat, care a provocat cãderea lui Lucifer,transformându-l în diavol, ºi tot ea a fost motivulprincipal care a ruinat viaþa unor persoaneproeminente din istoria Sfintei Scripturi. Cuvântullui Dumnezeu declarã hotãrât: „Înaintea prãbuºiriimerge trufia ºi semeþia înaintea cãderii.“ (Pilde16,18).

Astfel, din mândrie, întocmai ca dintr-o rãdãcinã

otrãvitã, se nasc multe pãcate. Sfântul CasianRomanul, vorbind despre acest pãcat, spunea:„Patima mândriei întunecã întreg sufletul ºi-1prãbuºeºte în cea mai adâncã prãpastie. Pãcatulmândriei, când pune stãpânire pe bietul suflet, ca untiran prea cumplit care a cucerit o cetate mare ºiînaltã, îl dãrâmã în întregime ºi îl surpã pânã întemelii. Mãrturie despre aceasta este îngerul acelacare pentru mândrie a cãzut din cer. Cãci fiind ziditde Dumnezeu ºi împodobit cu toate virtuþile ºi cuînþelepciunea, n-a voit sã le recunoascã pe acesteavenite din darul Stãpânului, ci din firea sa. (Filocalia,vol. I, pag. 123).

Împãratul David, care cunoscuse din experienþãurmãrile nefaste ale acestui pãcat, dupã o pocãinþãsincerã se ruga lui Dumnezeu ºi zicea; „Pãzeºte,Doamne, pe robul Tãu de mândrie, ca sa nustãpâneascã peste mine. Atunci voi fi fãrã prihanã,nevinovat de pãcate mari.“ De ce urãºte Dumnezeuochii mândri sau trufaºi? De ce este atât de primej-dioasã mândria? Privirea oglindeºte starea noastrãlãuntricã. Acela care este plin de sine, nu mai simtenevoia dupã ajutor sfânt ceresc ºi nu va mai puteaprogresa în cele spirituale, într-un vas plin nu se maipoate turna nimic. Mântuitorul nostru Iisus Hristos aspus: „Luminãtorul trupului e ochiul tãu. Cândochiul tãu este curat, atunci tot trupul tãu e luminat;

dar când ochiul tãu e rãu, atunci ºi trupul tãu eîntunecat.“ (Luca 11, 34).

Când ochiul este orbit de iubirea de sine, atuncinu este decât întuneric.

Mi-a plãcut mãrturisirea sincerã a unuia dintretalentaþii scriitori religioºi, care spunea : „Eu eram demult timp creºtin, fãrã sã fi înþeles marea însemnãtatea smereniei, într-adevãr, nimic nu este mai greu deobservat, nimic mai primejdios ºi mai greu de învinsdecât mândria, sub multiplele ei forme.

Mândria genereazã ºi alimenteazã neînþelegerile,vrãjbile, ura ºi toate celelalte rele. Mândria se poate

deghiza îmbrãcatã în haina vameºului, chiarîn lãcaºul sfânt de închinare, în CasaDomnului, în Biserica Sa Ce sunt toateacele bârfeli care ies de pe buzele„pioase“, dacã nu „duhul fariseului?“Trufia se poate ascunde chiar în cuvinte derecunoºtinþã la adresa Iui Dumnezeu: „Iþimulþumesc Dumnezeule cã nu sunt caceilalþi oameni.“ De aceea sã veghem sã nuse strecoare în viaþa noastrã mândriasfinþeniei, care este cea mai primejdioasãformã de mândrie, pe care o urãºteDumnezeu. „Fiindcã tu zici: Sunt bogat ºim-am îmbogãþit ºi de nimic nu am nevoie! ªinu ºtii cã tu eºti cel ticãlos ºi vrednic deplâns, ºi sãrac ºi orb ºi gol.” (Apoc. 3, 17).

Unii credincioºi cred cã smerenia ar facedin noi oameni fãrã demnitate. Dimpotrivã,numai prin smerenie vom avea adevãrata

demnitate a împãrãþiei Cerului, acel duh împãrãtescal Fiului lui Dumnezeu, Care S-a smerit pânã lamoarte ºi încã moarte de Cruce. Dacã vom privizilnic la Cruce, ochii noºtri se vor schimba, deoarecemândria ºi adorarea de sine nu pot sã aparã în viaþaaceluia care pãstreazã o proaspãtã amintire a celorpetrecute pe Golgota. „Fiindcã Dumnezeu smereºtepe mândri ºi mândria ºi mântuieºte pe acela care-ºipleacã ochii în pãmânt.“ (Iov, 22,29). Dupã cum apacautã locurile cele mai de jos ca sã le umple, totastfel ºi Dumnezeu cautã pe cei smeriþi ºi goliþi desine, ca sã facã sã curgã prin ei slava ºi puterea Luibinecuvântatã.

2. Limba mincinoasãÎn al doilea rând, Sfânta Scripturã declarã cã

Dumnezeu urãºte limba mincinoasã. Minciuna estepusã de cãtre Mântuitorul nostru Iisus Hristos înaceeaºi categorie cu desfrânarea ºi uciderea. „Cãcidin inimã ies: gânduri rele, ucideri, adultere,desfrânãri, furtiºaguri, mãrturii mincinoase, hule.Acestea sunt care spurcã pe om, dar a mânca cumâini nespãlate nu spurcã pe om.” (Mat. 15,19-20).

Astfel, vorbirile false de orice fel ºi oriceîncercare sau intenþie de a înºela pe aproapele nostruse cuprind în aceastã poruncã. Minciuna constãîntr-o intenþie de a înºela. Printr-un semn cu ochiul,

printr-o miºcare cu mâna, printr-o expresie a feþei sepoate minþi tot aºa de lãmurit ºi de categoric ca ºiprin cuvinte. Orice exagerare intenþionatã, oricesemn sau aluzie care are ca scop a produce oimpresie falsã sau exageratã ºi chiar expunerea fap-telor într-un mod care urmãreºte sã inducã în eroare,este o minciunã. Aceastã poruncã interzice oriceîncercare de a vãtãma reputaþia sau cinsteaaproapelui nostru prin denaturãri sau aluzii rãutã-cioase, prin calomnii sau prin rãspândirea do zvonurifalse. Chiar ascunderea sau tãinuirea intenþionatã aadevãrului, prin care alþii pot suferi anumitepagube, este o încãlcare a acestei porunci aDomnului.

Sunt ºi unii care spun cã nu se poate trãi fãrã sãminþi. Unele statistici aratã cã 60 % dintre soþi semint unul pe altul ºi 50% dintre pãrinþi îi mint pecopiii lor. Mântuitorul nostru a declarat : „Eu suntadevãrul“ (Ioan 14,6), iar Sfântul Apostol Petruconfirmã acest lucru când scrie despre Domnulnostru Iisus Hristos cã: „...n-a sãvârºit nici un pãcat,nici s-a aflat vicleºug în gura Lui.“ (1 Petru 2, 22).

Numai în mãsura în care îl vom iubi pe El, nevom asemãna din ce în ce mai mult cu El, în ceea cepriveºte sinceritatea inimii, a cuvintelor ºi a faptelornoastre. Tot ce fac creºtinii trebuie sã fie transparentca lumina soarelui. Adevãrul este de la Dumnezeu,iar înºelãciunea, în oricare din multiplele ei forme,este de la Diavolul ºi oricine se depãrteazã în vreunfel oarecare de linia cea dreaptã a adevãrului, sevinde singur puterii celui rãu. Totuºi, nu este un lucrulesne sã spui exact adevãrul. Nu putem sã spu-nemadevãrul, dacã nu cunoaºtem adevãrul. Se întâmplãadesea cã anumite pãreri preconcepute, scãpãri dinminte, cunoaºtere incompletã, greºeli de judecatã, neîmpiedicã de sã avem o dreaptã înþelegere a lucrurilorcu care avem de a face! Noi nu putem sã rostimadevãrul, dacã minþile noastre nu sunt cãlãuzitecontinuu de Acela, Care este Adevãr.

Pãcatul minciunii a fost pedepsit de Dumnezeucu moartea, în prima Bisericã creºtinã (Fapte 5, 1-11), spre a servi ca învãþãturã pentru toþi creºtiniisecolelor urmãtoare. Nici familia, nici biserica ºi nicisocietatea n-au nevoie de mincinoºi, ci locul lor esteîn iazul cu foc. „Iar partea celor fricoºi ºinecredincioºi ºi spurcaþi ºi ucigaºi ºi desfrânaþi ºifermecãtori ºi închinãtori de idoli ºi a tuturor celormincinoºi este în iezerul care arde, cu foc ºi cupucioasã, care este moartea a doua.” (Apoc. 21, 8).Adevãrul este cã cea mai mare nevoie a lumii noastreastãzi este de bãrbaþi ºi femei care sã nu se lasecumpãraþi sau vânduþi ºi care în adâncul sufletuluilor sunt sinceri ºi cinstiþi, care nu se tem a numipãcatul cu numele lui adevãrat ºi a cãror conºtiinþãse îndreaptã spre datorie ca acul magnetic cãtre pol.

-va urma-Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

ªªAAPPTTEE LLUUCCRRUURRII UURRÂÂTTEE DDEE DDUUMMNNEEZZEEUU ÎÎNN VVIIAAÞÞAA NNOOAASSTTRRÃà ((II))

Agenþia de presã Sofia oferã informaþii detaliate despreprocesiunea organizatã de Biserica Ortodoxã Bulgarã în vedereaintroducerii Religiei ca disciplinã obligatorie de studiu.Patriarhul bulgar Maxim a fost cel care a condus procesiunea.Punctul culminant al acesteia s-a consumat la final, atunci cândatât Patriarhul Maxim, cât ºi episcopii care îl însoþeau s-au rugatîmpreunã pentru copiii din Bulgaria ºi pentru ca aceºtia sãbeneficieze de posibilitatea de a studia Religia în ºcoalã.Serviciul liturgic s-a desfãºurat în Catedrala închinatã SfântuluiAlexandru Nevsky.

Iniþiativa Bisericii Ortodoxe Bulgare a avut la bazã dorinþa dea dezvolta sistemul valorilor morale, precum ºi de a intensificaviaþa spiritualã a tineretului. Pe bannerele purtate în cadrulprocesiunii au fost notate mesaje care amintesc de trista perioadãcomunistã a Bulgariei. Religia a fost exclusã dintre disciplinele

predate în ºcoli dupã lovitura de stat petrecutã pe data de 9septembrie 1944, în urma cãreia comunismul a început sã devinãprincipala putere. Drept urmare, Biserica Ortodoxã a depus o

petiþie în favoarea reintroducerii religiei ca disciplinã de studiula Ministerul Educaþiei, precum ºi la Parlament. Se doreºte înacest moment ca religia sã fie predatã din prima clasã ºi pânã înultimul an de liceu. Cu toate acestea, elevii care aparþin altorreligii nu vor fi obligaþi sã studieze Ortodoxia. Proiectul includeo focalizare ºi asupra Catolicismului sau Islamului acolo undecomunitãþile sunt preponderent formate din reprezentanþi aiacestor religii. De asemenea, elevii care nu doresc sã studiezereligia pot opta pentru un curs special de moralã. În momentul defaþã, religia este oferitã doar ca un simplu curs opþional înanumite ºcoli din Bulgaria.

Serghei Ignatov, ministrul educaþiei, a fost destul de scepticîn privinþa posibilitãþii reintroducerii Religiei ca disciplinãobligatorie. El a declarat cã „religia nu poate fi predatã într-unmod academic, dar poate fi încurajatã ca valoare esenþialã defiecare familie în parte”. Cu toate acestea, Serghei Ignatov aprecizat cã va înainta Consiliului de Miniºtri propunereaBisericii Ortodoxe Bulgare. Ignatov a mai declarat cã oeventualã schimbare a curriculumului este imposibilã în acestmoment deoarece anul ºcolar a început deja, dar cã propunereade faþã va provoca oricum dezbateri aprinse care vor lua destultimp pânã când o hotãrâre finalã va fi adoptatã.

www basilica.ro

33

PPaattrriiaarrhhiiaa BBuullggaarriieeii cceerreerreeiinnttrroodduucceerreeaa RReelliiggiieeii îînn ººccoollii

MMaappaammoonndd

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

Se spune mai întâi Ecfonisulrugãciunii de la cântareaTrisaghionului ºi dupã aceearugãciunea, apoi se reia întainã acelaºi Ecfonis?

Trisaghion (tresviatar, imnul îngeresc)- adicã imnulliturgic „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã demoarte, miluieºte-ne pre noi”, numit astfel dupã repetareaîntreitã a cuvântului „Sfânt” (gr. aghios), se cântã dupãieºirea cu Evanghelia (vohodul mic), înainte de citireaApostolului. Dupã cum spune Nicolae Cabasila, acest imneste închinat Sfintei Treimi ºi a fost alcãtuit de Bisericã pebaza imnului îngeresc din Isaia. Astfel, spune Isaia:„Serafimii stãteau înaintea Lui (Dumnezeu)... zicând: Sfânt,sfânt, sfânt este Domnul Savaot...” (Isaia 6, 2-3).

Simbolistica acestui imnÎn sens mistic Trisaghionul simbolizeazã unirea Bisericii

triumfãtoare (din cer) cu cea luptãtoare (de pe pãmânt), unireacerului cu pãmântul, a îngerilor ºi sfinþilor cu oamenii, unirerealizatã prin întruparea ºi venirea pe pãmânt a Fiului luiDumnezeu. La Liturghia obiºnuitã, imnul „SfinteDumnezeule...” se cântã de trei ori; cântarea se alterneazã întrecor (cântãreþi, credincioºi) ºi ceata liturghisitorilor din altar,simbolizând astfel, lauda neîntreruptã a lui Dumnezeu, de cãtreBiserica cereascã ºi cea pãmânteascã (Liturgica Specialã,Bucureºti, ed. 1980, pag. 316-317).

Vechimea cântãrii îngereºtiîn cultul liturgic

Imnul „Trisaghionul liturgic” („Sfinte Dumnezeule...”) a fostintrodus, sau poate generalizat oficial, în rânduiala Liturghiei,între anii 450-453, în vremea lui Proclu, patriarhulConstantinopolului, ºi a împãraþilor Teodosie II ºi Pulcheria (secrede, în vremea unor calamitãþi care s-au abãtut asupraoraºului). Imnul e menþionat prima datã în actele Sinodului IVecumenic, de la Calcedon. Se aflã ºi în Liturghia de rit galican(Franþa) ºi la monofiziþi (armeni, sirieni, iacobiþi, etiopieni),copþi (Egipt), care-l cântã cu adaosul: „Cela ce Te-ai rãstignitpentru noi“.

Ecfonisul înaintea rostiriirugãciunii. Considerenteistorice ºi practice

Într-adevãr, modul în care astãzi se leagã citirea rugãciuniiimnului Trisaghion de Ecfonisul ei, precum ºi de cântareaacestui imn, poate fi caracterizat pe puþin ca unul ciudat. Aºacum am vãzut în cazul Antifoanelor ºi al rugãciunilor lor, loculnormal al rugãciunii ar fi dupã Ectenia diaconeascã ºi înainte deEcfonisul ei. Dupã aceasta ar trebui sã urmeze cântareaTrisaghionului, care în esenþã este ºi el un Antifon, de vreme ceiniþial se cânta ca un refren al unui psalm, care era Psalmul deintrare la Sfânta Liturghie. Aceastã ordine, în afarã de cele demai sus, o cere chiar conþinutul rugãciunii, care nu este altcevadecât o rugãciune cãtre Dumnezeu ca sã primeascã cântareaîntreit-sfântã ce urmeazã a fi cântatã de gura poporului Sãu. Oastfel de cerere este logic sã preceadã cântarea: altfel iese, într-omãsurã oarecare, „dupã praznic”. Cã acesta este locul rugãciuniiºi al imnului este certificat de manuscrisele vechi, care punrugãciunea înaintea Ecfonisului ºi, normal, ºi înaintea imnuluiTrisaghion. Acelaºi lucru îl mãrturiseºte ºi Nicolae Cabasila cãse fãcea ºi în timpul lui (secolul XIV): „Iar înainte de cântareaîntreit-sfântã, preotul îl roagã pe Dumnezeu sã primeascãaceastã cântare a noastrã ºi sã dea har celor care o cântã... ºiadaugã ºi pricina: „Cã sfânt eºti...”. ªi strigând acest Ecfonis ºiadãugând Doxologie, preotul dã astfel poporului credinciossemnalul de începere a cântãrii celei întreit sfinte; iar acesta,rãspunzând, ca de obicei, Amin, începe cântarea” (TâlcuireaDumnezeieºtii Liturghii, 21, 1).

Aceastã ordine corectã a început sã se clatine atunci când,împreunã cu alte rugãciuni de la Sfânta Liturghie, ºi rugãciuneacântãrii întreit-sfinte a început sã fie spusã în tainã. Primul modde acoperire a citirii ei era oferit de Ectenia mare, cererile depace, care iniþial precedau imnul Trisaghion. Diaconul spuneacererile de pace ºi preotul rugãciunea în acelaºi timp, iar dupãterminarea Ecteniei începea Ecfonisul rugãciunii care între timpfusese cititã. Ectenia mare de dinainte de imnul Trisaghion s-apãstrat la slujba schimei mari monahale, când aceasta sesãvârºeºte, dupã modelul vechi, unitã cu Sfânta Liturghie. Maitârziu, însã, începutul Sfintei Liturghii s-a mutat înaintea celortrei Antifoane ºi Ectenia mare a urmat aceastã mutare ºi s-a pusîn locul ei de astãzi, fiind legatã de primul Antifon, derugãciunea ºi Ecfonisul ei. Rugãciunea Trisaghionului a rãmasla locul ei, însã se spunea în timpul cântãrii troparelor ºi acondacului, dupã Vohod. Ecfonisul s-a pãstrat pe vechiul lui loc,

iar o rãmãºiþã a Ecteniei diaconeºti este „Domnului sã nerugãm”, care ºi astãzi se zice înainte de Ecfonis. Aceastãpracticã s-a pãstrat pânã astãzi în practica liturgicã slavonã ºiromâneascã ºi la Sfântul Munte.

Deoarece s-a redus numãrul troparelor ºi preoþii obiºnuiesc,dupã modelul slujbei în sobor, sã cânte Condacul, Ecfonisul s-apãstrat în poziþia lui iniþialã, însã rugãciunea s-a citit dupãacesta, în timp ce se cânta imnul, iarãºi cu Ecfonisul ei. Acelaºilucru, dupã cum am vãzut, s-a impus în parte sã se facã ºi curugãciunile Antifoanelor, precum ºi cu rugãciunile de la Utrenieºi Vecernie, cu deosebirea cã la rugãciunile Antifoanelor nu serelua Ecfonisul, iar rugãciunile de la Utrenie ºi Vecernie seziceau împreunã cu Ecfonisele cu mult înainte de locul loriniþial, Ecfonisul repetându-se la locul lui iniþial. O rãmãºiþã acântãrii imnului Trisaghion dupã rugãciune este rostirea de treiori a lui ce cãtre preoþi dupã terminarea rugãciunii.

De notat cã aceste douã soluþii care se aplicã astãzi nu au fostsingurele care s-au aplicat în diferite locuri ºi timpuri dupãmutarea Ecteniei. Astfel avem ºi un al treilea tip, care, cu diferitevariante, apare în manuscrise. Rugãciunea ºi Ecfonisul se ziceauîn tainã în timpul troparelor; diaconul cerea îngãduinþa începeriiTrisaghionului („Binecuvinteazã, stãpâne, vremea cântãriiîntrei-sfinte”), preotul o dãdea („Binecuvântat este Dumnezeu,Cel ce cu glas întreit-sfânt...”), iar diaconul, dupã terminareacondacului, sãrind peste Ectenie, dãdea semnul începeriiimnului „zicând cu glas mare” cãtre cei „dinlãuntru” ºi cãtre „ceidin afarã” „arãtând/indicând” cu orarul sãu: „ªi în vecii vecilor”.Acest schimb de replici între diacon ºi preot ºi intervenþia celuidintâi pentru începerea cântãrii Trisaghionului erau desigurnecesare în timpul perioadei de tranziþie, în care existau înparalel ºi cele douã mari Ectenii (dupã „Binecuvântatã esteîmpãrãþia...” ºi înainte de Trisaghion) ºi omiterea celei de-a douadepindea de alegerea preotului slujitor. Psalþii aºteptau de ladiacon semnul, dacã trebuia sã aºtepte rostirea Ecteniei sau sãînceapã imediat Trisaghionul. Cuvintele „ªi în vecii vecilor”,care sunt un caz singular în cultul nostru când diaconul spunesfârºitul unui Ecfonis preoþesc, îºi au originea exact în aceastãintervenþie a diaconului. Erau, cu alte cuvinte, ceva aproapeanalog cu rostirea apãsatã ºi cu melodie a ultimelor cuvinte cititeastãzi ale imnelor ºi citirilor, care se face pentru a se da semnulpreotului sau diaconului cã s-a terminat citirea ºi trebuie sãspunã cele ce þin de el.

Un alt mod, înrudit cu cel dinainte, a fost omiterea Ecteniei ºia Ecfonisului, intervenþia diaconului pentru începerea cântãriiTrisaghionului ºi rostirea rugãciunii în timpul ei ºi a Ecfonisuluiîn tainã. Rânduiala care s-a impus la noi combinã elemente dintoate tipurile de mai sus.

De vreme ce s-a impus ca rugãciunea sã se spunã în tainã, maiconsecventã cu ordinea iniþialã a acestui moment din SfântaLiturghie ºi cu curgerea logicã a lucrurilor este citirea rugãciuniiîn timpul troparelor. Atunci va veni înaintea cântãriiTrisaghionului cererea primirii ei de cãtre Dumnezeu ºi se vazice Ecfonisul o singurã datã, la locul lui corect (apud IoannisFoundoulis, Dialoguri Liturgice, vol. II, pag. 248-260).

Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

Liturgicã

CCâânnttaarreeaa TTrriissaagghhiioonnuulluuii

Întâlnim în sfera ºtiinþei afirmaþii ca: „Omulºtie în sfârºit cã este singur în imensitateaindiferentã a universului din care a apãrutîntâmplãtor” (Jacques Monod) sau „Cu câtînþelegem mai mult lumea, cu atât ne pare mailipsitã de semnificaþie” (Steven Weinberg)(Perspective româneºti asupra ºtiinþei ºiteologiei, pag. 217). Acestea nu sunt afirmaþiipur ºtiinþifice, odatã ce depãºesc sfera ºtiinþei,spre a lansa supoziþii metafizice. Afirmaþiilerespective se înscriu în domeniul cosmologieiautonome (atee), care exclude omul din lume ºidin univers.

Cum arãta ºi regretatul pãrinte academicianDumitru Popescu, valul modernismului aintrodus trei mari mutaþii în mentalitateaeuropeanã: 1. a transferat centrul de gravitaþiede la Dumnezeu la om; 2. a introdus separaþiaîntre domeniul public ºi cel privat ºi 3. a separatomul de natura înconjurãtoare, deschizândporþile crizei ecologice. În acest sens se poatevorbi de douã cosmologii, una autonomã, carereduce totul la individualism ºi la mundan, ºicea teonomã, centratã în Dumnezeu. De aceea,dialogul teologie-ºtiinþã nu poate fi realizatdecât atunci când se deschide o punte

transdisciplinarã prin mijlocirea cãreia omulsã-ºi capete importanþa sa în cadruluniversului.

Raportul om-lume-Dumnezeu este înþelesîn mod organic în teologia ortodoxã. În acestsens, pãrintele profesor Dumitru Stãniloaearatã cã: „Lumea are un început, pentru cãsensul ei se împlineºte în om, iar neamulomenesc are un început. ªi neamul omenescare un început, pentru cã se miºcã spre unabsolut ºi duce lumea cu sine... Potrivitcredinþei noastre, lumea ºi omul se miºcã,pentru cã tind spre o þintã desãvârºitã pe carenu o au în ei” (Teologia DogmaticãOrtodoxã, vol. I, pag. 326). Iatã un mod deînþelegere larg, care ridicã omul deasupralimitãrii individualiste ºi îl transformã înpersoanã, fiind vorba de o comuniuneinterpersonalã universalã. Astfel, omul aredeja o poziþie ºi o rãspundere în raport cuîntregul universal, ºi, mai ales, are un senspentru care existã ºi spre care tinde. Cât delimitate ºi de seci par afirmaþiile citate laînceputul articolului în raport cu aceastãînvãþãturã!

Dar, nu toþi oameniii de ºtiinþã sunt în

acord cu ele, pentru cã mulþi cercetãtorivorbesc despre o raþionalitate ºi chiar ointeligenþã a materiei (Dumitru ConstantinDulcan ºi alþii), ceea ce ne duce cu gândul laacele raþiuni ale lucrurilor (logoi) de carevorbea cu pasiune Sfântul MaximMãrturisitorul, deci ºtiinþa are puterea de aîntrezãri adevãrul, atunci când se doreºteacest lucru.

Chiar dacã trãim timpurile în care: „Sedezvoltã ºtiinþa, dar se extinde prea puþinînþelepciunea, înregistreazã progresetehnologia, dar energiile spirituale rãmân îndeficit, industria a cunoscut o expansiune,dar ecologie se face prea puþin, democraþiacucereºte teren, dar morala a slãbit”(Perspective româneºti asupra ºtiinþei ºiteologiei, pag. 218), adevãrul de credinþãstrãluceºte ºi acum în inima credincioºilor,ºi aparentele bariere ºtiinþifice nu pot limitacãutarea luminii primordiale.

Dialogul dintre teologie ºi ºtiinþã poate fidus oricând, atunci când existã deschidereanecesarã înþelegerii ºi când sunt respectateautonomia ºi distincþia celor douã domenii.

Prof. Alexandru BRICHIUª

DDEEPPÃêªIIRREEAA IINNDDIIVVIIDDUUAALLIISSMMUULLUUII ÎÎNN CCAADDRRUULL DDIIAALLOOGGUULLUUII DDIINNTTRREE TTEEOOLLOOGGIIEE ªªII ªªTTIIIINNÞÞÃÃ

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

De ce uitãm noi de moarte,deºi ea este faptul cel mai sigurpentru om? De ce cãutãm cuorice chip sã ne prelungimtinereþea, sã ocolim moartea,când aceasta a fost lãsatã deDumnezeu cu un scop: acela dea-i reaminti omului cã are ºi unsuflet, care nu moare, ci arenevoie de mântuire... Sfinþii suntrânduiþi de Hristos atât învederea mijlocirii pentrusufletele noastre, cât mai ales capilde spre mântuire ºi sfinþeniepersonalã.

Mai demult în vieþile deobºte exista un monah careavea ca ascultare sã le aducãaminte celorlalþi pãrinþi demoarte. În timpul ascultãriisale trecea pe la toþi pãrinþii ºifraþii ºi îi spunea fiecãruia:„Frate, vom muri!”. Viaþaeste înfãºuratã într-un trupmuritor. Iar aceastã mare tainãnu este uºor sã o înþeleagãacei oameni care sunt numai„trupuri”, care nu vor sãmoarã ºi nici mãcar sã audã demoarte. De aceea pentru uniica aceºtia sfârºitul vieþii loreste o îndoitã moarte ºi oîndoitã mâhnire. (CuviosulPaisie Aghioritul, Cuvinteduhovniceºti. Viaþa de familie,Ed. Evanghelismos,Bucureºti, 2003, pag. 273-274).

ªi, pentru a nu face referiredoar la monahism în aceastãproblemã – întrucât am puteafi acuzaþi cã amestecãm monahii cumirenii – pe 14 octombrie, depraznicul Cuvioasei Parascheva dela Iaºi, Biserica Ortodoxã îlprãznuieºte pe Sfântul Ignatie dinMitilena împreunã cu familia sa,despre a cãror vieþuire vom relataîn continuare.

Încã de foarte tânãr, SfântulIgnatie s-a cãsãtorit cu o femeiecuminte ºi evlavioasã pe numeMaria ºi au avut împreunã maimulþi copii. Pentru înþelepciunea ºi

purtarea lui virtuoasã, el a fostrânduit preot. Dupã o vreme omolimã înspãimântãtoare a lovitinsula Lesbosului, patria sa, ºi înaceastã nenorocire Ignatie ºi-apierdut soþia ºi copiii, în afarã deunul. Spre a-ºi alina durerea inimiiºi mâhnirea, el s-a dus la omânãstire, împreunã cu fiul sãuMetodie, care s-a cãlugãritîmpreunã cu el. Liniºtea vieþiimonahale ºi faptele de milostenie,ce dau viaþã chiar ºi sufletului celuimai împietrit, au adus treptat

tãmãduire duhului sãu rãnit. El aîntemeiat ºcoli, îmbãrbãtându-ºi îndiferite chipuri compatrioþii cesufereau acum jugul apãsãtor alturcilor. Spre sfârºitul vieþii sale aajuns arhiepiscop al Mithimnei, înLesbos. Sfântul Ignatie a trecut cupace la cele veºnice în anul 1566.(David ºi Mary Ford, Cãsãtoria,cale spre sfinþenie, Ed. Sophia,Bucureºti, 2001, pag. 93).

Rubricã realizatã de Roxana DRAGOª

FFFFAAAAMMMMIIII LLLL IIIIAAAA „„„„bbbbiiii sssseeeerrrr iiiiccccaaaa dddd iiiinnnn ccccaaaassssãããã””””

Dacã dorim roada Duhului trebuie sãavem grijã ce semãnãm ºi unde semãnãm,zice Sfântul Apostol Pavel. Dacã vrem sãculegem roada Duhului, trebuie sã semãnãmîntru Duhul. Nu este altã cale.

Viaþa noastrã este ca un câmp împãrþit îndouã: o parte se cheamã trup (ceea ce suntemprin fire), iar cealaltã se cheamã duh (ceea cesuntem prin har). ªi în fiecare zi putem

semãna fie întru cele trupeºti, fie întru celeduhovniceºti. Deci dacã culegem o recoltãtrupeascã sau una duhovniceascã depinde delocul unde semãnãm. Semãnat înseamnã cucine ne însoþim, ce prieteni ne facem, cu cene petrecem vremea de rãgaz, ce ne atrageinteresul ºi ce ne stãpâneºte cugetul.

Prin toate acste lucruri semãnãm fie întrucele trupeºti (firea noastrã pãmânteascã), fie

întru cele duhovniceºti (firea noastrã înnoitã,datã nouã prin Duhul Sfânt). Deci, zicemarele Pavel, sã nu ne mirãm dacã culegemstricãciune semãnând întru cele trupeºti, oriviaþã veºnicã semãnând întru celeduhovniceºti.

(dupã Anthony Coniaris)Selecþie realizatã de

Pr. Prof. Cornel DRAGOª

Vitamine duhovniceºti pentru întãrirea sufletului

SSeemmããnnaatt ººii ccuulleess

55

ÎÎNNFFRRUUNNTTAARREEAA MMOORRÞÞIIII SSPPRREE

BBIIRRUUIINNÞÞAA VVIIEEÞÞIIII ((II))

Scriu aceste rânduri în numele tuturor celorcare am fost elevi în perioada 1977-1989. Într-o discuþie pe care am avut-o cu câþivareprezentanþi ai generaþiei mai sus amintite, amdescoperit un trist adevãr. Labirintul culturiigenerale noi l-am parcurs cu gândirea umbritãde ceva anume. Ne-am adus aminte de orele încare ni se predau cunoºtinþele social-politice(C.S.P.) în centrul cãrora trona acea noþiune de„om nou al societãþii socialiste multilateraldezvoltate”; apoi de plictisitoarele ºimeschinele ºedinþe U.T.C. din liceu, plasateînadins parcã duminicile ºi în zilele desãrbãtori creºtineºti; ºi, nu în ultimul rând, dezilele de Sâmbãta Paºtelui când ne furiºam labisericã pânã începeau cursurile, pentru a neîmpãrtãºi. Toate acestea au condus la însetareamultor spirite dupã ceva total diferit de aceleore pierdute în zãdãrnicia cuvintelor fãrãconþinut, a învãþãturilor false ºi a sentimentelorconfuze.

Dupã 1989 a reapãrut, ca disciplinã destudiu în ºcoalã, o materie care a ostoit setea decunoaºtere atât a celor cu înclinaþii spreºtiinþele exacte, cât ºi a celor pasionaþi deºtiinþele umaniste- Religia, cu rãspunsuri lamulte întrebãri ºi cu hranã pentru suflet. Preatârziu însã pentru unii ca noi care am fãcutparte din ultima generaþie de liceeniîndoctrinaþi cu învãþãturile marxiste!

Totuºi Dumnezeu compenseazã oricepierdere a omului. Iatã cum, astãzi, copiilorcelor care au fost cândva elevi în epoca detristã amintire, li s-a redat libertatea de acunoaºte adevãrul învãþãturilor evanghelicechiar de pe bãncile ºcolii. Nimeni nu se poateferi de lumina zilei, cu excepþia acelora care secoboarã în galerii subterane. Aºa cum nimeninu se poate ascunde la infinit de luminaadevãrului, decât cei care se afundã ºi secomplac în tenebrele minciunii ºi ale vicleniei.

Pãrinþii noºtri, fiind ºi ei niºte victime aleîntunericului doctrinei comuniste, evitau sã nedescopere taina despre credinþa în Dumnezeu(din 1948 s-a exclus Religia din învãþãmântulromânesc). Doar bunicii ni L-au descoperit ºinouã pe Dumnezeu, în mãsura cât le permiteaupriceperea ºi timpul. Astfel, mulþi dintre noiam rãmas cu mari nedumeriri ºi lacune în ceeace priveºte catehizarea de bazã. Iatã unexemplu grãitor în acest sens: un fost coleg degimnaziu îmi spunea cã avea o mare neliniºteºi o multã deznãdejde în cele ale vieþii. L-amsfãtuit sã meargã la bisericã ºi sã participeregulat la Sfânta Liturghie sau la SfântulMaslu. Mi-a rãspuns: „Eu merg deseori labisericã, mã închin în faþa icoanelor ºi aprindlumânãri, dar la sfânta slujbã degeaba aº sta cãnu înþeleg mare lucru”. Acesta are copiiºcolari. Dupã o vreme l-am reîntâlnit ºi mi-aspus cã tocmai se întorcea acasã de la bisericaunde participase la Sfânta Liturghie cu viuinteres, dupã ce, în prealabil, fiica sa îiexplicase fiecare etapã a sfintei slujbe aºa cumi se predase ei la ora de Religie. Oare nu suntbinecuvântaþi astfel de copii pe care îi putemconsidera mici vestitori ai învãþãturilor decredinþã strãbunã?

Dar câþi dintre elevii generaþiei actualeapreciazã ºansa care le-a fost datã de a-ºi facesemnul Sfintei Cruci fãrã sfialã, oriunde s-arafla, de a-L descoperi pe Dumnezeu ºi întreagaLui învãþãturã chiar din manualul de Religie ºide a-ºi exprima apoi credinþa ºi dragosteapentru Hristos fãrã teamã de paznicii unuiregim totalitar?

Laudã Preasfintei Nãscãtoare de Dumnezeuºi tuturor Sfinþilor români care s-au rugat,mijlocind pentru revenirea poporului nostru lacele bineplãcute Tatãlui Ceresc!

Amalia CORNÃÞEANU

NNNNooooiiii nnnnuuuu aaaammmm ccccuuuunnnnoooossssccccuuuu tttt bbbbuuuuccccuuuurrrr iiiiaaaa oooorrrreeee iiii ddddeeee rrrreeee llll iiiigggg iiiieeee

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

JJJJeeeerrrr tttt ffffaaaa tttt rrrruuuuppppuuuulllluuuu iiii ºººº iiii îîîînnnnnnnnooooiiii rrrreeeeaaaa mmmmiiiinnnnþþþþ iiii iiii

Capitolul XII din Epistola cãtre Romani debuteazã cu îndemnul lasfinþenie adresat creºtinilor din Roma de cãtre apostolul neamurilor.Apostolul le vorbeºte despre ceea ce el însuºi cunoaºte (înþelege) ºianume multa ºi îndelungata rãbdare a lui Dumnezeu faþã de oameni, darºi dreptatea Lui neclintitã. Întrucât cunoaºte foarte bine accentul pus detradiþia pãgânã pe plãcerile trupului, apostolul îºi începe pledoaria ºiargumentarea sa în vederea dobândirii desãvârºirii cu îndemnul lajertfirea asceticã a trupului. Nu este vorba de o jertfã sângeroasã, ci deo jertfã asceticã asemãnãtoare jertfei în viaþa duhovniceascã.

Jertfa trebuie fãcutã ca închinare duhovniceascã ºi înfãþiºare curatãînaintea Domnului. Jertfirea are ca scop înfãþiºarea înaintea Domnuluipentru aceasta natura ei trebuie sã fie ca o închinare duhovniceascã.

Sfântul Apostol Pavel opereazã o distincþie valabilã în orice timpîntre lumea profanã sau laicã ºi mãdularele trupului tainic, cei care facparte din Biserica lui Hristos. Creºtinii nu trebuie sã se potriveascã cuduhul lumii secularizate, ci ei trebuie sã se schimbe prin înnoirea minþii.

Înnoirea minþii nu este un scop în sine. Ea are un scop gnoseologicreal ºi practic, dobândirea discernãmântului, deosebirea celor bune ºisfinte de cele rele ºi nefolositoare din punct de vedere duhovnicesc.Înnoirea minþii are ca scop aºadar, cunoaºterea lui Dumnezeu,deosebirea dintre bine ºi rãu ºi cunoaºterea a ceea ce este bine, plãcut ºidesãvârºit.

Sfântul Apostol Pavel scoate în evidenþã legãtura atât de profundãîntre jertfa sau purificarea trupeascã în numele Domnului ºi înnoireaminþii (metanoia). Transformarea ontologicã sau fiinþialã a omuluiimplicã deopotrivã jertfirea (asceza) trupului ºi înnoirea minþii înnumele Domnului. Fãrã asceza trupului ºi fãrã înnoirea minþii nu sepoate dobândi cunoaºterea de sine. Supraevaluarea proprie are pe de oparte drept cauzã lipsa ascezei trupului ºi a minþii, iar pe de altã parteimportanþa pe care persoana umanã o acordã gândirii proprii.

De aceea nimeni sã nu cugete despre sine mai mult decât trebuie sãcugete, ci spre a fi înþelept sã cugete doar dupã mãsura credinþei cu carea fost învrednicit de Dumnezeu.

Aºadar, dreapta cugetare nu este posibilã fãrã ajutorul harului luiDumnezeu. În credinþa ca dar ºi ca lucrare a harului existã o mãsurã princare se disting darurile Duhului Sfânt în Biserica lui Hristos. În virtuteaatotbunãtãþii ºi atotºtiinþei Sale, Dumnezeu acordã fiecãruia darulcredinþei cu mãsurã ºi prin aceasta diferitele daruri lucrãtoare înBisericã.

Înþelegem, aºadar, cã fãrã purificarea trupeascã ºi sufleteascã ºi fãrãînnoirea minþii nu putem cunoaºte voia lui Dumnezeu, nu putemcunoaºte ce este plãcut, bun ºi desãvârºit, nu putem avea o cugetaredreaptã despre noi înºine ºi nu putem înmulþi talantul credinþei ca dar allui Dumnezeu ce ni s-a dat cu mãsurã.

La fel de mult ca oricând îndemnul Sfântului Apostol Pavel lajertfirea trupului prin purificare asceticã ºi la înnoirea minþii esteesenþial pentru toþi membrii Bisericii lui Hristos.

Pr. prof. dr. Ion POPESCUFacultatea de Teologie Ortodoxã

„Sfânta Muceniþã Filoteia”

În tinereþe ne întrebãm de cele mai multe oricare este voia lui Dumnezeu cu noi, care esteplanul Sãu cu noi înºine. De ce rostim înrugãciunea Tatãl nostru ,, facã-se voia Ta ” ºinu a mea ? De ce pentru a primi ceea ce nedorim trebuie sã cerem mai întâi de toate voialui Dumnezeu? În interiorul nostru se freamãtãmii ºi mii de dorinþe; unele bune, altele maipuþin bune. Uneori suntem dispuºi a face oricepentru ca visul sã ni se împlineascã, iar odatãîmplinit, observãm cã rezultatul nu este tocmaicel dorit. Atunci ajungem cu uºurinþã laîntrebarea: ,,de ce nu e spre folosul meu“?Cerem motive, indicii chiar, ,,semne” de laDumnezeu; stãruim în rugãciune dar cãutãm sãse facã tot voia noastrã.

Ca o parantezã, aº vrea sã vã împãrtãºesc ºivouã puþin din experienþa mea. Timp de doi aniam cerut ceva în rugãciune care s-a dovedit înfinal a fi spre rãul, ºi nu spre folosul meu.Ceream neîncetat ca acel „vis“ sã devinãrealitate, prin rugãciuni, acatiste si paraclise.Credeam cã ºi Dumnezeu vrea acelaºi lucrupentru mine. Dar timpul trecea, ºi cererea tot nuse împlinea. Trãiam cu impresia cã Dumnezeuîntârzie la chemarea mea. Cã nu mai vrea sã îmi

asculte ruga. Astfel am cãzut… Nu înþelegeamce nu era bine. Nu înþelegeam care era voia Sacu mine. Am încercat sã forþez lucrurile, daracelaºi rãspuns negativ primeam zilnic. Mii ºimii de gânduri se nãºteau în minte… Gânduricare nu au fãcut altceva decât sã îmi transformecãderea „uºoarã“ într-una adâncã.

Toate acestea pânã într-o zi, când… Unsuflet drag trimis de Domnul m-a trezit larealitate spunându-mi cã ,,Dumnezeu nu e untonomat care împlineºte dorinþe ca apoi sã nesupãram pe El”. Apoi a urmat a doua persoanãcare mi-a spus cã Dumnezeu are ceva mai bunpentru mine. În acele momente nu am înþelesmare lucru, dar acum înþeleg totul pe deplin.Sper ºi voi sã înþelegeþi nu de la mine, ci de laTatãl care ºtie ceea ce este spre folosul tuturor.

Aºadar, de ce trebuie sã cerem sã se facã voiaLui ºi nu a noastrã? Pentru cã numai EL ºtie cee bine ºi ce nu e bine pentru noi. El ºtie ce ne ede folos ºi va lucra în inimile noastre numaidacã Îl lãsãm. ªi cum Îl lãsãm? Prin: „Facã-sevoia Ta ºi nu a mea“. Este cea mai scurtãrugãciune ºi totodatã cea mai greu. „Facã-sevoia Ta” sunt cele mai grele cuvinte pentru noias spune, pentru ca presupun lepãdarea de sine.

Cei ce cautã ºi fac voia lui Dumnezeu suntconsideraþi de Însuºi Mântuitorul rudele Sale,precum spune în Sfânta Scripturã: „Cã oricineva face voia lui Dumnezeu, acesta este frateleMeu ºi sora Mea ºi mama Mea“ (Marcu 3, 35).Cât de mare poate fi aceasta; prin voia SaSfântã Domnul Hristos ne uneºte cu El însuºi,fraþii ºi surorile Sale fãcându-ne. A face voialui Dumnezeu nu înseamnã doar a-I cere asta înmod repetabil la rugãciune, ci ºi a împliniporuncile Sale. Împlinirea poruncilor ne ajutãsã descoperim calea, sã realizãm cã ceea ceDumnezeu are pregãtit pentru noi este mult maibun decât ceea ce ne dorim noi. Sã nu ne bazãmdoar pe propriile noastre dorinþe fiindcã fãrã Elnu putem face nimic. Fãrã Voia Lui noi nu amfi existat pe acest pãmânt, fãrã Voia Sa nu s-arfi împlinit cele spuse de prooroci. Iatã cât deimportant este sã rostim în rugãciune „Facã-Sevoia Ta, Doamne“. Prin aceste cuvinte neîncredinþãm viaþa în mâinile Domnului cãciprecum spune Mântuitorul: „lumea trece ºipofta ei, dar cel ce face voia Lui Dumnezeurãmâne în veac“.

Voia lui Dumnezeu poate fi implicit ºi voia

noastrã în momentul când nu cerem ceva dinaceastã lume, nu cerem sã se împlineascã odorinþã egoistã ci Îl lãsãm pe Domnul sãaranjeze lucrurile cum ºtie mai bine. Când spuiîn prezent cu toatã încrederea „fie precum vreiDoamne“, sau ,,facã-se voia Ta”, spui defaptpentru mai târziu „Asta vroiam cu adevaratDoamne de la Tine, însã nu stiam la început câtde bine îmi va face ceea ce mi-ai dãruit!“. AºaÎl laºi pe El sã fie întru tine ºi sã îþi guvernezeviaþa dupã cum þi-ar trebui mai bine, nu dupãcum crezi cã ar trebui mai bine, cãci adeseaceea ce credem noi cã ne trebuie în viaþã nu estetocmai ceea ce ne trebuie pentru mantuire. Sã Îllãsãm pe Dãtãtorul a toate sã se sãlãºluiascã ºiîn interiorul nostru, rugându-L neîncetat sã facãvoia Sa cu noi înºine, cãci atunci vom înþelegecare este planul Sãu ºi cum ne simþim cuadevãrat în mâinile Lui. Vom simþi acelsentiment de siguranþã incredibilã, acea bucurieneaºteptatã, acea iubire nemãsuratã a Celui ceînainte de a se jertfi pentru noi, a rostit înGrãdina Ghetsimani:

„Nu voia Mea, ci voia Ta sã se facã…“Georgiana-Ionela TOFOLEANU

„„FFaaccãã--ssee vvooiiaa TTaa““...... cceellee mmaaii ggrreellee ccuuvviinnttee

EEEExxxxeeeeggggeeeezzzzãããã

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Dintre scrierile biblice vechitestamentare, Psaltirea este în mod sigurcea mai popularã. Ea a rãmas ceea ce a fost de la început: o carte asufletului credincioºilor. Mântuitorul Iisus Hristos Însuºi a vorbit despreea ca despre o scriere reprezentativã, atunci când adresându-seApostolilor Sãi, dupã înviere, le-a adus aminte cã se cuvenea sã seîmplineascã toate cele scrise despre El în Legea lui Moise, în Profeþi ºi înPsalmi (Luca 24, 44). În contextul în care au fost amplasaþi aici de cãtreDomnul nostru Iisus Hristos, Psalmii reprezintã cea de a treia grupã decãrþi din Biblia ebraicã, a haghiografelor sau chetuvim (în traducere -celelalte scrieri ce rãmân neâncadrate în primele douã grupe: Legea ºiProfeþii). Psaltirea fiind cea mai cunoscutã dintre acestea, este amintitã înlocul lor.

Niciodatã aceastã lucrare n-a încetat sã se afle în centrul preocupãrilor celordornici de pocainþã ºi mântuire. Interesul prioritar de care s-a bucuratpermanent este determinat de bogaþia ºi, în egalã mãsurã, de frumuseþeacuprinsului ei. Evidenþiazã aceste alese calitãþi ce caracterizeazã Psaltirea,atunci când scrie în Comentariul sãu la Psalmi urmãtoarele: „Într-adevãr,altceva ne învaþã Profeþii, altceva Istoricii, altceva Legea, altceva... Proverbele.Cartea Psalmilor însã cuprinde în sine tot ceea ce este mai folositor din toate.Ea prooroceºte cele viitoare, face aluzii istorice, dã legi pentru viaþã, aratã cetrebuie sã facem ºi, ce sã spunem, într-un singur cuvânt, este o adevãratãcomoarã de învãþãturi bune, punând la îndemana fiecãruia, dupã sârguinþa lui,tot ceea ce îi este de folos“. Într-alt loc, acelaºi Sfânt Pãrinte ne oferã ºi acesteinteresante consideraþii asupra Psalmilor, scriind: „Câtã învãþãturã nu poatecineva agonisi din Psaltire? Mãreþia bãrbãþiei, exactitatea dreptãþii,însemnãtãtea înfrânãrii, desãvârºirea judecãþii, chipul în care sã se mântuiascã,dreapta mãsurã a rãbdãrii, într-un cuvânt, tot felul de binefaceri. Numai aicipoate gãsi cineva teologia cea desãvârºitã, aici profeþiile despre întrupare, aiciameninþarea judecãþii celei veºnice, aici nãdejdea învierii, aici teama de iad, aicifãgãduinþa mãririi ce ne aºteaptã ºi descoperirea tainelor celor neajunse. Toateacestea se gasesc in Psaltire ca intr-un mare si bogat tezaur“.

Dupã Sfântul Atanasie cel Mare, Psaltirea „cuprinde în sine zugrãvite toatesimþãmintele oricãrui suflet omenesc, schimbãrile ºi înnoirile lui, aºa încât dacãcineva voieºte, poate sã-ºi ia ºi sã-ºi însuºeascã zugrãvirea ce i se potriveºte“.

Pentru Sfântul Ambrozie, aceastã frumoasã carte este „glasul Bisericii înmãrturisirea prin cântare a credinþei celei una“. La fel de elogios grãieºte desprePsaltire ºi Sfântul Ioan Hrisostom, când spune: „Toate Scripturile sunt sfinte,dar Psalmii au ceva mai mult“. Casiodor numeºte Psaltirea „fântâna nestricatã“ce izvorãºte veºnic apa cea vie a mântuirii. Varietatea cuprinsului Psaltirii neîndreptãþeºte sã spunem cã de altfel nici nu avem de a face cu o carte înaccepþiunea obiºnuitã a acestui cuvânt, adicã cu o scriere unitarã în alcãtuireaei, ci mai degrabã cu o colecþie de texte de o mare diversitate: cântãri religioase,imne, meditaþii, rugãciuni etc., apãrute în epoci diferite ºi din inspiraþia maimultor autori.

În total sunt 150 de astfel de texte. Se cuvine însã precizat cã în afarã detextele din aceastã colecþie mai întâlnim presãrate ºi în celelalte cãrþi ale Bibliei,bucãþi literare similare cãrora le putem atribui, fãrã nici o ezitare, numirea depsalmi. Spre exemplificare amintim: Cântarea lui Moise din Ieºire cap. 15 ; altãcântare a lui Moise din Deuteronom cap. 32, 1-43; Cântarea Deborei ºi a luiBarac din Jud. cap. 5; Cântarea Anei din I Sam. cap. I, 1-10, Cântarea demulþumire a lui David din II Sam. cap. 22; Psalmul de laudã al lui David din ICronici cap. 16, 8-36; Cântarea de mulþumire din Isaia cap. 12, 4-6; altã Cântarede mulþumire din cartea aceluiaºi profet, cap. 25; Cântarea celor rãscumparaþi,din Isaia cap. 26; altã Cântare din Isaia cap. 42, 10- 12; Rugãciunea din Ier.cap. 3, 22-25; alte rugãciuni din cartea aceluiaºi profet de la cap. 10, 23-25; 16,19-20; 18, 19-22; 20, 12-18; Rugãciunea de izbãvire a lui Iona din cap. 2 alcãrþii cu acelaºi nume; Psalmul din Miheia cap. 7, 7-10; tânguirile din Plângericap. 3 ºi 5; Psalmii din Iov cap. 5, 9-27; 12, 13-25, etc. Mai bine cunoscuþi ºimai des utilizaþi în cadrul cultului public ºi în rugãciunile particulare rãmân însãcei 150 de Psalmi care alcãtuiesc cuprinsul Psaltirii. Ei constituie cea maipreferatã lectura a credincioºilor. Sunt izvorul cel mai îmbelºugat de cugetãriînalte ºi de sfãtuiri folositoare pentru binele sufletesc, personal ºi comunitar.

În contact cu atitudinea generalã, foarte favorabilã Psalmilor, unii criticibiblici negativiºti au acreditat opinia cã aceºtia n-ar reprezenta de fapt o preamare valoare, fiind lipsiþi de originalitate. Autorii lor s-ar fi inspirat, atunci cândi-au scris, din literatura religioasã a altor popoare, care aveau de mai înainte încult astfel de texte religioase. Se aduc ca exemple imnele liturgice egiptene,mesopotamiene, feniciene, hitite, asemãnãtoare ca structurã cu Psalmii biblici.Cartea Psalmilor, susþin aceºti critici, nu poate fi separatã de tradiþia psalmicãorientalã. Ea s-a nãscut în aceastã tradiþie fiindu-i tributarã. Este mai presus deorice îndoialã cã Psaltirea aparþine într-adevãr, unei tradiþii psalmice orientale,dar anularea valorii ºi originalitãþii Psalmilor biblici pornind de la considerenteîndeosebi de ordin formal, reprezintã o atitudine exageratã ºi abuzivã, izvorâtãdin rea credinþã. Oricine, imparþial ºi nepãrtinitor fiind, va citi cu atenþiePsaltirea, va constata cã atât ca formã cât ºi ca fond psalmii biblici sunt netsuperiori producþiilor literare similare ale altor popoare. Pe când acestea dinurmã îi omagiazã ºi îi slãvesc pe regi ºi pe zei, care nu sunt altceva decâtînchipuiri ale minþii omeneºti, Psalmii biblici sunt rugãciuni adresateDumnezeului celui viu, creator al cerului ºi al pãmântului, iubitor de oameni ºirãsplãtitor al faptelor lor dupã dreptate.

Aceºti Psalmi nu sunt numai creaþie ºi operã omeneascã ci, în primul rând,operã dumnezeiascã pentru cã poartã amprenta inspiraþiei divine. Duhul Sfânt,prin tainica lucrare a harului Sãu, a fãcut sã tresalte cele mai sensibile corzi alesufletului unor aleºi ai Sãi care, exteriorizând profundele lor trãiri interioare, aualcãtuit aceste armonioase ºi prea frumoase cântãri, recunoscute prinoriginalitatea lor. O dovadã în sensul cã Duhul Sfânt este principalul autor alPsalmilor ne este oferitã de cãtre Regele ºi Proorocul David, care simþind oputere coborând de sus asupra sa, mãrturiseºte: „Duhul Domnului grãieºte prin

mine ºi cuvântul lui este pe limba mea“ (II Sam. 23, 2).Geneza Psalmilor trebuie cãutatã prin urmare în cercurile de gândire

scripturisticã vechitestamentarã. Numai încadratã in Biblie, Psaltirea se aflã încontextul ei firesc. Ruptã de acest context, ea îºi pierde sensul ºi valoarea.Timpul alcãtuirii Psalmilor nu este acelaºi cu momentul apariþiei Psaltirii încanon. Acest moment a fost precedat de o circulaþie sporadicã ºi limitatã a unorpsalmi, respectiv a primilor psalmi, între credincioºii iudei ºi mai cu seamã întreleviþii care slujeau la lãcaºul sfânt din Ierusalim. Curând dupã aceea, s-aprocedat la colecþionarea psalmilor existenþi spre a putea fi mai uºor folosiþi încult. În general, se acceptã ca perioadã de început a colecþionãrii psalmilorepoca reorganizãrii cultului în Israel, care coincide cu redistribuirea preoþilor ºia leviþilor la slujbã ºi cu construirea templului, fapte petrecute în vremea regilorDavid ºi Solomon. Pânã la acel moment, cultul aveaun caracter preponderent sacrificial, precum rezultãdin informaþiile pe care le deþinem din Pentateuhullui Moise ºi cãrþile cu caracter istoric. Astfel, despreAvraam, Isaac ºi Iacob ni se spune cã aduceauadeseori, pe altare ridicate de ei, sacrificii de miei,iezi ºi viþei. Pe lângã acestea fãceau juruinþe ºirosteau binecuvântãri pentru toþi membrii familieilor. Acelaºi cult l-au practicat ºi evreii în Egipt. Eicereau voie lui faraon spre a se depãrta periodic înpustie ºi a aduce acolo sacrificiile de animale, dupacum au moºtenit ºi preluat obiceiul de la înaintaºi.Odatã cu construirea cortului sfânt, toate practicilereligioase au fost legiferate, dar ºi de aceastã datãreferirile vizeazã în exclusivitate sacrificiilesângeroase, precizându-se felurile, calitatea ºimodalitatea sãvârºirii lor. Situaþia se menþine aceeaºiºi în epoca Judecãtorilor. Despre Samuel, de pildã,care a fost ultimul Judecãtor, ni se spune cã cercetape rând Betelul, Ghilgalul ºi Mitpa, unde aduceasacrificii ºi judeca pricinile ce se iveau in sânulpoporului (I Sam. cap. 7). Tot astfel proceda ºi înRama, unde îºi avea domiciliul.

Abia în timpul lui David cultul a dobândit o nouã dimensiune ºi anume ceadoxologicã. Acest rege priceput în cântatul la harfã (vezi I Sam. 16, 18-23; 18,10; Amos 6, 5) ºi dãruit cu harul poeziei a introdus cântarea Psalmilor la CortulSfânt. Iatã o informaþie clarã în aceastã privinþã: „Astfel au adus chivotulDomnului ºi l-au aºezat în mijlocul cortului pe care-1 fãcuse David pentru el (înIerusalim) ºi au înãlþat lui Dumnezeu arderi de tot ºi jertfe de pace... Apoi a pusDavid la slujbã înaintea chivotului Domnului din leviþi, ca sã preaslaveascã, sãmulþumeascã ºi sã preainalþe pe Domnul Dumnezeul lui Israel... A pus deasemenea pe preoþi... sã sune necontenit din trâmbiþe înaintea chivotuluilegãmântului lui Dumnezeu. în aceastã zi, David, pentru prima oarã a dat prinAsaf ºi fraþii lui urmãtorul psalm de laudã Domnului: „Laudaþi pe Domnul ºichemaþi numele Lui...“ (I Cronici 16, 1.4.6.7). Informaþia are în vedere deci,tocmai momentul în care David a purces la reorganizarea cultului, aducândchivotul Legii în Ierusalim, noua capitalã a regatului sãu. Cu acest prilej acompus el primul psalm, pe care l-a încredinþat apoi leviþilor sã-1 execute,acompaniat de harfã. Cântarea Psalmilor la templu a fost socotitã permanent orânduialã a lui David (vezi Ezra 3, 10-11). Dulcelui cântareþ al lui Israel îi suntatribuiþi 73, iar dupã Septuaginta 84 de psalmi. Aceºti psalmi sunt: 1-40, 50-71,85, 90, 92- 103; 107-109; 132; 137-144. Rabinii atribuiau lui David întreagaPsaltire. Punctul lor de vedere a fost împãrtaºit ºi de cãtre unii Sfinþi Pãrinþi ºiscriitori bisericeºti precum: Sfântul Ioan Hrisostom, Sfântul Ambrozie,Fericitul Augustin, Teodoret de Cir.

O lecturã atentã a Cãrþii Psalmilor ne va ajuta sã ne dãm seama ca într-adevãr este vorba de mai mulþi autori. Spre aceeaºi constatare ne conduc ºititlurile psalmilor, care indicã pe lângã David ºi numele altor autori. Vomîntalni astfel numele lui Asaf, un levit contemporan cu David, maestru decântare la templu, cãruia îi sunt atribuiþi psalmii: 49, 72, 73, 74-82. Aceºtipsalmi au un pronunþat caracter naþional. Cuprind multe aluzii la istorie, laevenimente mai însemnate din epoca de glorie a poporului biblic. Stilul lor esteautoritar, pe alocuri vehement. Dupã opinia unor cercetãtori, sub numele luiAsaf s-ar ascunde de fapt o familie de leviþi, a cãrei activitate literara s-ar fiîntins asupra mai multor secole (aproximativ din perioada asirianã, pânã înperioada babiloneanã).

Un alt nume sub patronajul cãruia sunt puºi mai mulþi psalmi este cel alfiilor lui Core, cântãreþi ºi portari la templul din Ierusalim, precum rezultã dinII Cronici 20, 19. Acestora le sunt atribuiþi psalmii: 41-48; 83-87. Aceºti psalmisunt apreciaþi ca fiind cele mai frumoase piese ale Psaltirii, distingându-se prinsimplitatea lor, prin forma studiatã ºi perfectã din punct de vedere poetic, iar dinpunctul de vedere al sentimentelor printr-o mare iubire faþã de templu ºi faþã deIerusalim. Între autori mai sunt menþionaþi Heman ºi Etan Ezrahitul, ambii fiindleviþi rânduiþi de David sã conducã cântarea la cortul sfânt (date despre ei veziîn Geneza 38, 30; I Regi 4, 31, I Cronici 6, 33; 15, 17; 16, 41; 25, 1). Fiecaredintre ei au scris câte un psalm, primul - psalmul 87, iar al doilea - psalmul 88.ªi numele profeþilor Agheu ºi Zaharia apar menþionate între ale autorilor depsalmi. Lor li se recunoaºte paternitatea asupra psalmilor 145-148. Între autorieste trecut ºi Moise cu psalmul 89, precum ºi Solomon cu psalmii 71 ºi 126.Unui anonim din timpul regelui Iezechia (sec. VIII i.d.Hr.) i se atribuie psalmul91, iar unui „necãjit” care nu se ºtie în ce vreme a trãit, i se recunoaºteautoritatea asupra psalmului 101. Tot un anonim va fi scris ºi psalmii: 104-106,112-118; 134-136; 149, 150, al cãror titlu este redat prin cuvântul „Aliluia“.Despre psalmul 111 se ºtie cã a fost scris de un anonim din vremea lui Neemia.Un evreu sau chiar mai mulþi din diaspora au scris psalmii intitulaþi „O cântarea treptelor“, care se executau cu ocazia pelerinajului la Ierusalim. Aceºti psalmi

sunt: 119-133. Scriºi fiind în timpuri diferite ºi de cãtre autori diferiþi, toþi aceºtipsalmi au fost adunaþi în colecþii succesive ºi pºstraþi la templul sfant, unde eraucântaþi sau recitaþi în cultul zilnic ori la sãrbãtori. Cea mai mare parte a fostscrisã ºi colecþionatã înainte de exil. Dupã exil, preotul Ezra este cel carereconstituie ºi completeazã cu psalmii ce s-au scris ulterior în colecþiaanterioarã exilului.

În forma în care o avem azi, Cartea Psalmilor existã deja în secolul al III-leaî.d.Hr. deoarece o avem în întregime cuprinsã în Septuaginta, a cãrei traduceres-.a efectuat în aceste douã secole. Traducãtorii au preluat-o astfel din Bibliaebraicã cu adaosul, în final, al psalmului 101, necanonic ºi absent în variantaebraicã. O altã dovadã în legãturã cu aceasta ne parvine prin intermediul

Introducerii la cartea necanonicã a înþelepciunii luiIsus, fiul lui Sirah, ce dateazã din secolul al II-leaî.d.Hr. ºi care aminteºte Cartea Psalmilor, alãturi decelelalte cãrþi canonice ale Vechiului Testament,încadrând-o în grupa „Chetubim“. Destinaþia cupreponderenþã culticã a Psaltirii se deduce între alteleºi din împãrþirea ei în cinci cãrþi, în analogie cucãrþile Pentateuhului, fiecare dintre ele terminându-se cu o doxologie. Din punct de vedere schematicîmpãrþirea se prezintã astfel:

Cartea I: (ps. 1-41), cu doxologia: „Binecuvântateste Domnul, Dumnezeul lui Israel din veac ºi pânãîn veac. Amin. Amin“.

Cartea a II-a: (ps. 42-72), cu doxologia:„Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeullui Israel, singurul care face minuni. ªi binecuvantateste numele slavei Lui în veac ºi în veacul veacului;ªi se va umple de slava Lui tot pãmântul. Amin.Amin“.

Cartea a III-a: (ps. 73-89), cu doxologia:„Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin“.

Cartea a IV-a: (ps. 90-106), cu doxologia:„Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac ºi pânã în veac, totpoporul sã zicã: Amin. Amin“.

Cartea a V-a: (ps. 107-150), fãrã doxologie. Aceastã împãrþire aparþinevechilor evrei dupã cum mãrturiseºte Fericitul Ieronim, atunci când scrie: „Inquique volumina Psalterium apud Hebraeos divisum est“. Ea ne sugereazã ºi ocronologie aproximativã a psalmilor. În acest fel se crede cã psalmii din primacarte, ce aparþin lui David, au fost colectionaþi chiar de cãtre el sau cel puþin dinporunca sa, cu scopul de a fi utilizaþi la templu. ªi dintre psalmii cãrþii a doua,o bunã parte au fost scriºi de David, iar restul de fiii lui Core. Colecþia acestorpsalmi s-a fãcut în timpul regelui Iezechia (716-687 î.d.Hr.). Oamenii acestuirege s-au ocupat ºi de încheierea colecþiei cãrþii Proverbelor, precum rezultã dincap. 25, 1 al însãºi acestei lucrãri unde citim: „ªi acestea sunt pildele luiSolomon pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda“. Un interessimilar trebuie sã fi manifestat ei ºi faþã de psalmi. Aceiaºi oameni au începutprobabil sã adune la un loc ºi psalmii din cea de a treia carte. Munca lor a fostapoi continuatã de alþii fãrã ca aceastã carte sã fi fost încheiatã înainte deîntoarcerea din exil. Cartea a IV-a înglobeazã câþiva psalmi mai vechi ºi foartemulþi din epca exilului ºi dupã exil. Ultima carte se compune din câþiva psalmiai lui David, lãsaþi la o parte de colecþionarii precedenþi, precum ºi din alþipsalmi, în majoritate din epoca celui de al doilea templu, adicã de dupã exil.

Ca gen literar, psalmii aparþin poeziei lirice, iar tehnica de versificaþiefolositã de autori este aceea a strofei ºi antistrofei, adicã a paralelismului careopune nu atât un vers altui vers, cât mai ales un tablou altui tablou, în acelaºipoem. Astfel, psalmul 1, spre exemplu, înfãþiºeazã succesiv soarta dreptului ºia pãcãtosului; Psalmul 21/22 prezintã la început suferinþa Robului luiDumnezeu, iar mai apoi îndurarea lui Dumnezeu faþã de El, etc. CuprinsulPsalmilor este, precum am spus, foarte variat. Este imposibil a da o clasificarelogicã a Psalmilor dupã cuprinsul lor, fiecare psalm cuprinzând teme atât dediferite ºi diverse. Totuºi, þinând cont de ideea principalã din fiecare psalm,putem încerca o clasificare aproximativã, precum urmeazã: Psalmi dogmaticisau de adorare. În general, aceºti psalmi sunt adevãrate imne închinate luiDumnezeu, cu evidenþierea atributelor Sale. Aºa de pildã avem psalmul 144unde este celebratã veºnicia dumnezeiascã („împãraþia Ta este împãraþia tuturorveacurilor, iar stãpânirea Ta din neam în neam“). Despre acelaºi lucru setrateazã în psalmul 89/90, unde citim: „Cã o mie de ani înaintea ochilor Tãi suntca ziua de ieri care a trecut ºi ca straja nopþii“. În psalmul 17 este pusã în luminãmãreþia ori majestatea divinã: „De strãlucirea feþei Lui norii au fugit, glasul Luiprin grindinã ºi cãrbuni de foc...“. Tot despre acelaºi lucru trateazã ºi psalmii:28, 45, 46, 47, 49, 65, 67, 76, 92, 93, 95, 96, 110, 113 etc. Sfinþenia luiDumnezeu este arãtatã în psalmii 23 ºi 33. În psalmul 138 se vorbeºte desprepreºtiinþã ºi atotºtiinþã dumnezeiascã. Bunãtatea lui Dumnezeu este evidenþiatãîn psalmii: 33, 47, 50, 99, 112, 144. Dreptatea dumnezeiascã este pusã înluminã în psalmii: 10, 17, 35, 49,74,75, 118. Psalmul 8 vorbeºte desprevaloarea omului ºi superioritatea sa în raport cu celelalte creaturi. Psalmul18/19 ne prezintã un tablou restrâns al creaþiei, pe când psalmul 103/104prezintã dezvoltat acelaºi tablou. Aici este înfãþiºatã ºi Providenþadumnezeiascã. Psalmii 80/81 ºi 134/135 condamnã deºertãciunea închinãrii laidoli. În general, psalmii dogmatici sunt „ecoul fidel al întregii revelaþiimozaice asupra firii ºi însuºirilor lui Dumnezeu, ei nu spun nimic care sã nu fifost deja explicit expus în Pentateuh“. Ceea ce realizeazã aceºti psalmi esteprezentarea mai concretã ºi mai penetrantã a doctrinei revelate.

Drd. Stelian GOMBOª

CCââtteevvaa rreeffeerriinnþþee ddeesspprree CCAARRTTEEAA PPSSAALLMMIILLOORR îînn ssppiirriittuuaalliittaatteeaa oorrttooddooxxãã

77

AArrggeeººuull OOrrttooddooxxCMYK

OORRTTOODDOOXXIIAA LLAA ZZII

PPaattrriiaarrhhuull RRoommâânniieeiiaa ppaarrttiicciippaatt llaa sslluujjbbaa

ddee ppoommeenniirree aaPPããrriinntteelluuii DDuummiittrruuSSttããnniillooaaee llaa 1177 aannii

ddee llaa ttrreecceerreeaa llaa DDoommnnuull

La mormântul Pãrintelui DumitruStãniloae de la Mãnãstirea Cernica, dinjudeþul Ilfov, a fost sãvârºitã sâmbãtã, 9octombrie, o slujbã de pomenire, la împlinireaa 17 ani de la trecerea marelui teolog laDomnul. La parastas a participat ºiPreafericitul Pãrinte Daniel, PatriarhulBisericii Ortodoxe Române.

La finalul slujbei, Preafericitul PãrintePatriarh Daniel a rostit un cuvânt în care aevocat personalitatea marelui teolog:„Pãrintele Dumitru Stãniloae a fost un teologal Sfintei Treimi, un teolog al Crucii ºiÎnvierii, dar ºi un teolog al Luminii. Maimulte din studiile ºi articolele sale se referã laLuminã ca sens al existenþei. Aproape în toatestudiile vorbeºte despre faptul cã Dumnezeueste Luminã ºi cã viaþa Bisericii este Luminacare dã sens existenþei. Are frumoasemeditaþii teologice despre cultul celoradormiþi în Domnul ºi mai ales despre puterearugãciunilor Bisericii pentru cei trecuþi laviaþa veºnicã. Deci pãrintele Stãniloae este ºirãmâne în conºtiinþa noastrã ca un pãrinteduhovnicesc al Bisericii cu maturitateteologicã ºi spiritualã deosebitã. Cu cât maimult trece timpul, cu atât se vede mai multprofunzimea teologiei sale ºi legãtura ei cuviaþa profundã duhovniceascã, misticã ºisacramentalã a Bisericii Ortodoxe. Am fãcutaceastã pomenire purtând lumânãri ca semncã el se aflã în lumina Preasfintei Treimi,Lumina Învierii, Lumina Slavei Taborului,Lumina cea nestinsã, Lumina ce neapusã, aºacum se spune în cãrþile noastre de cult‘Lumina ce neapropiatã’ sau inaccesibilãpentru omul din lumea aceasta, dar care sedãruieºte sub forma harului prin energiilenecreate despre care el a scris foarte mult,urmând teologiei Sfântului Grigorie Palama”.

Considerat unul din cei mai importanþiteologi ai secolului XX, Pãrintele DumitruStãniloae s-a nãscut la data de 16 noiembrie1903, în localitatea Vlãdeni, din judeþulBraºov. Opera celui numit ºi „teologuldragostei creºtine” este impresionantã. Dinanul 1946, a tradus din scrierile SfinþilorPãrinþi, punând bazele unei literaturifilocalice în limba românã.

„Este semnificativ faptul cã pãrinteleDumitru Stãniloae a redescoperit operaSfântului Grigore Palama ºi, apoi, a pus înevidenþã ºi opera Sfântului Grigore Sinaitul,ca mare dascãl al rugãciunii. Desigur ºi operateologicã ºi duhovniceascã a SfântuluiSimeon Noul Teolog. Pãrintele Stãniloae apus în evidenþã pe aceºti mari teologi ailuminii ºi a devenit ºi el un teolog al luminii

harului ceresc al PreasfinteiTreimi, pentru cã aºa cum s-aremarcat de cãtre patrologi strãini,pãrintele Dumitru Stãniloae nudoar a citat pe Sfinþii Pãrinþi, ci i-acontinuat, i-a aprofundat într-unmod creator, încât teologul grecPapadopoulos spune cã ‘pe mulþiSfinþi Pãrinþi i-a întrecut atuncicând a aprofundat teologia lor într-un mod creator’. PãrinteleStãniloae este iubit de tineri pentrucã teologia lui are o veºnicãtinereþe, o permanentã prospeþime,o actualitate permanentã, ca ºiteologia Sfintei Scripturi ºi aSfinþilor Pãrinþi, a Sfinþilor

Apostoli, pentru cã este inspiratã de DuhulSfânt care ne împãrtãºeºte nouã înþelepciunealui Hristos, iar Hristos ieri, astãzi ºi în vecieste Acelaºi. Cine rãmâne credinciosMântuitorului Iisus Hristos, rãmâne veºnic înpomenirea Preasfintei Treimi, în pomenireaBisericii ºi în memoria celor cãutãtori deluminã sfântã ºi sfinþitoare”, a spusPreafericirea Sa.

Om ºi teolog al rugãciunii, PãrinteleDumitru Stãniloae a fost un model desãvârºitpentru tinerii teologi. Pe lângã faptul cã eraapreciat ca un mare teolog, profesoruniversitar, dogmatist, traducãtor ºi scriitor,Pãrintele Stãniloae a oferit prin experienþapersonalã ºi model de familie creºtinã.

„Mergeam aproape în fiecare sâmbãtã ºivizitam pe pãrintele la casa sa din stradaCernica ºi vedeam pe preoteasã totdeaunasmeritã, înþeleaptã, rugãtoare ºi postitoare.Rugãm pe Hristos Domnul cel Rãstignit ºiÎnviat din morþi sã odihneascã sufletulPãrintelui Dumitru Stãniloae ºi sufletulpreotesei Maria care l-a ajutat foarte mult întimpul vieþii, mai ales în timpul când a fost înînchisoare, cu rugãciunile ei ºi cu rãbdarea ºipostul ei. Este surprinzãtor faptul cã un preotcãsãtorit a tradus ºi comentat Filocalia scrisãde monahi ºi a scos în evidenþã teologiaSfinþilor Pãrinþi în aºa fel încât adevãratateologie este eclesialã ºi pentru cei cãsãtoriþiºi pentru monahi, tineri sau vârstnici. S-avãzut cât de mare este rolul familiei creºtineîn viaþa Bisericii, de aceea la propunereanoastrã, Sfântul Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne a aprobat ca anul viitor, 2011, sã fieanul omagial al Sfântului Botez ºi al SfinteiCununii, mai pe scurt Anul Familiei Creºtine.Iatã aici o familie creºtinã care a fostmãrturisitoare în vremuri grele, întimpul comunismului, iar fiica lor,doamna Lidia Stãniloae este unscriitor creºtin pânã în zilele noastreºi un fidel mãrturisitor alpersonalitãþii ºi al lucrãrii pãrinteluiDumitru Stãniloae”, a mai spusÎntâistãtãtorul Bisericii OrtodoxeRomâne.

Slujbe de pomenire pentruPãrintele Profesor Dumitru Stãniloaeau fost oficiate astãzi, ºi în bisericaMãnãstirii Cernica, dar ºi la Biserica„Sfânta Ecaterina”, paraclisulFacultãþii de Teologie Ortodoxã„Justinian Patriarhul” din Capitalã.

PPeelleerriinnaajjuull „„CCaalleeaa SSffiinnþþiilloorr””

ccuu mmooaaººtteellee SSffiinntteeiiPPaarraasscchheevvaa ººii aalleeSSffâânnttuulluuii MMaaxxiimm

MMããrrttuurriissiittoorruull llaa IIaaººiiMoaºtele Sfintei Parascheva ºi ale

Sfântului Maxim Mãrturisitorul au fostpurtate duminicã seara în pelerinaj pe Str.

Sfântul Andrei, Str. Palat, Biserica „SfântulNicolae” - Domnesc – Bd. ªtefan cel Mare ºiSfânt. În sunetul clopotelor ºi al toacãi, cele

douã racle au fost purtate pe umeri de preoþiiîmbrãcaþi în veºminte. La procesiune auparticipat Înaltpreasfinþitul Pãrinte Teofan,Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei,Preasfinþitul Calinic Botoºãneanul, EpiscopVicar al Arhiepiscopiei Iaºilor ºi PreasfinþitulIoachim Bãcãuanul, Episcop Vicar alArhiepiscopiei Romanului ºi Bacãului,precum ºi arhim. Partenie, stareþul Mãnãstirii„Sfântul Pavel” din Muntele Athos.

Peste 5000 de credincioºi din Iaºi ºi dinalte zone ale þãrii s-au alãturat în rugãciunepelerinajului, intonând, alãturi de Corul„Basileus” al Seminarului Teologic LicealOrtodox „Sfântul Vasile cel Mare din Iaºi”,troparele celor doi sfinþi dar ºi ale cântãri.

Cele douã racle au fost strãjuite de fãcliiþinute în mâini de studenþi de la Facultatea deTeologie Ortodoxã „Dumitru Stãniloae” din

Iaºi. Alþi tineri au mers înfaþã cu prapuri, felinare,cruci ºi steaguri naþionale.Deºi vremea a fostmohorâtã oamenii au venitîn numãr mare pentru a fialãturi de OcrotitoareaMoldovei ºi de SfântulMaxim Mãrturisitorul. Îndreptul Bisericii „SfântulAndrei”, Bisericii „SfântulNicolae” – Domnesc ºiMãnãstirii „Sfinþii TreiIerarhi” au fost rostiteectenii.

Oamenii care au venit laPelerinajul Calea Sfinþilorau þinut în mâini lumânãri

aprinse ºi busuioc, rugându-se pentru casfinþii purtaþi în procesiune sã-i ocroteascã ºisã-i ajute. „Am venit la acest pelerinaj pentrua vedea frumuseþea acestuia ºi pentru a-mimanifesta credinþa. Cred în puterea SfinteiParascheva. Mi-a plãcut pelerinajul pentru cãa fost organizat frumos”, a mãrturisitElisabeta Vacaru din Iaºi. „Am venit la Sfântapentru a ne ruga ºi pentru a vedeaprocesiunea. Plec de aici mai împãcatsufleteºte. Sper ca Sfânta Parascheva sã neajute pentru efortul pe care l-am depus ºi sã neocroteascã aºa cum s-a întâmplat ºi pânãacum”, a spus Daniel Leon din Iaºi.

www basilica.ro

În duminica a 20-a dupãRusalii, ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Calinic,Arhiepiscop al Argeºuluiºi Muscelului, împreunã cuun important sobor depreoþi ºi diaconi, a sãvârºitSfânta Liturghiearhiereascã la mãnãstireaAninoasa, situatã încomuna cu acelaºi nume,pe valea râului Bratia. Încuvântul de învãþãturã,Înaltpreasfinþia Sa aamintit de darul vieþiipentru care trebuie sãmulþumim lui Dumnezeuºi de mântuirea prinsuferinþã: „Fiecaresecundã, fiecare bãtaie deinimã ar însemna sã neoblige pe noi ca sãmulþumim lui Dumnezeu ºide acolo sã ajungem larugãciunea inimii, adicãrugãciunea permanentã,mulþumindu-i luiDumnezeu pentru fiecaresecundã din viaþa noastrã.

Dacã avem lipsuri ºi altenecazuri, sã le privim pe

acestea cu multã dragosteºi cu iertare faþã de cei carene fac rãutãþi ºi greutãþi”.Mânãstirea Aninoasadateazã din secolul alXVII-lea, din 1677, ºi estectitoria unui boier dinzonã, Tudoran Vlãdescu.

Un rol important îndezvoltarea acesteimãnãstiri l-a avutmitropolitul Daniil alUngrovlahiei care înperioada 1704-1716 a fostegumen al acestuiaºezãmânt bisericesc.Biserica ºi chiliileimpresioneazã astãzi prinstilul brâncovenesc, dar ºiprin pictura din interiorcare aparþine celebruluipictor Pârvu Mutu. Dupãsecularizare devinebisericã de mir, fiindreînfiinþatã ca mãnãstire de

maici în anul 2001 pringrija chiriarhului locului,Înaltpreasfinþitul PãrinteCalinic.

Biroul de presã alArhiepiscopiei

Argeºului ºiMuscelului

SSffâânnttaa LLiittuurrgghhiiee aarrhhiieerreeaassccãã llaaMMããnnããssttiirreeaa aarrggeeººeeaannãã AAnniinnooaassaa