Sãptãmânal teologic, bisericesc ºi de atitudine al Arhiepiscopiei Argeºului ºi MusceluluiAnul XI nr. 524 1166 -- 2222 ooccttoommbbrriiee 22001111 8 pagini

Numele lui Alexandru Mironescu este puþin saudeloc cunoscut publicului larg. Nãscut la Tecuci

în anul 1903, dupã studiile efectuate în þarã, AlexandruMironescu îºi susþine doctoratul la Paris ºi se întoarceîn 1930 în România, devenind profesor universitar dechimie organicã. Om de ºtiinþã, aºadar, dar ºi scriitor,prefaþat de Panait Istrate ºi remarcat de G. Cãlinescu înbine cunoscuta sa Istorie a literaturii…

Când spui om de ºtiinþã, te gândeºti aproapeautomat la o persoanã plinã de certitudini,

formatã în duhul pozitivismului — duh al secolelor alXIX-lea ºi al XX-lea — adicã al convingerii cã deþinecheile cunoaºterii. Pentru un astfel de om,totul se reduce la materie, la existenþaterestrã ºi la niºte „legi” abstracte care neconduc viaþa în felul analog în care agenþiide circulaþie, cu ajutorul radarelor, dirijeazãtraficul. Atitudinea aceasta, suficientã ºimecanicistã, este astãzi depãºitã în ºtiinþã,însã ea a guvernat omenirea timp de peste osutã cincizeci de ani. Din ea au izvorât atâtmaterialismul dialectic, cât ºi ateismulprigonitor, în þãrile comuniste, respectiv,ruperea de Dumnezeu ºi de Bisericã, înOccident, adicã acolo unde s-a ºi zãmislitstearpa perspectivã ontologicã, ale cãreirãdãcini coboarã pânã la Renaºtere ºi trecprin Protestantism ºi Iluminism.

Asocoti însã cã om de ºtiinþã ºi liber-cugetãtor (eufemism pentru ateu)

sunt noþiuni sinonime este profund eronat.Newton era un credincios îmbisericit, iarEinstein a declarat cã teoriile sale ºtiinþificenu pun cu nimic sub semnul întrebãriiexistenþa lui Dumnezeu. Corelarea ºtiinþeicu necredinþa este proprie pozitivismului.Deºi s-a format în aceastã zodie neprielnicãspiritului, Alexandru Mironescu a fost uncredincios autentic, un trãitor ortodox ºi a devenit unmãrturisitor. El a vorbit, de altfel, într-o carte din 1945,despre Limitele cunoaºterii ºtiinþifice, dupã ce, în1938, tipãrise o lucrare, intitulatã Spiritul ºtiinþific. DarAlexandru Mironescu nu ar fi ajuns un trãitor ºi ungânditor creºtin, aºa cum ni-l înfãþiºeazã manuscriselerãmase în urma lui ºi reeditate abia în ultima vreme,dacã nu ar fi frecventat, între 1945-1958, „Rugulaprins” de la Mãnãstirea Antim din Bucureºti.

Rugul aprins a fost un centru de comuniunecreºtin-ortodoxã, care a marcat benefic Biserica

noastrã în perioada postbelicã. A fost locul în care s-auîntâlnit, în practica rugãciunii ºi a trãirii, cele douãelemente constitutive ale Bisericii: mirenii ºi clericii.Laicii de la „Rugul aprins” erau intelectuali dornici sãafle adevãrata cale a Adevãrului ºi a Vieþii. Între ei s-auprenumãrat poeþii Vasile Voiculescu ºi Ion Barbu,prozatorul Ion Marin Sadoveanu, arhitectul ConstantinJoja. Au venit în atingere cu acest mediu duhovnicesctinerii — pe atunci — Virgil Cândea ºi AlexandruDuþu, care au urmat într-ascuns Institutul Teologic ºialþi oameni mai puþin cunoscuþi. Sufletul sauorganizatorul „Rugului aprins” a fost pãrinteleBenedict Ghiuº, dar l-au frecventat, de asemeni,pãrintele Sofian Boghiu, pãrintele Dumitru Stãniloae,

ca ºi cãlugãrii Petroniu Tãnase ºi Roman Braga,ultimul furnizând recent ºi cea mai substanþialã relaþiedespre acest cerc de comuniune duhovniceascã fãrãprecedent la noi ºi poate chiar în lumea ortodoxã.

Pentru cã este evident cã „Rugul aprins”rãspundea exigenþelor, provocãrilor ºi

vicleºugurilor lumii moderne. Dar el era, aºa cum cuîndreptãþire aratã pãrintele arhimandrit Roman Braga,ºi o formã de rezistenþã spiritualã în momentul în carenãvãlea peste România viforul comunismului. Nuîntâmplãtor, pivotul acestei miºcãri duhovniceºti —cred cã putem sã o numim astfel - a fost un cãlugãr rus,

Ioan Kulîghin, duhovnicul mitropolitului pribeagNicolae al Rostovului. Mitropolitul refugiat din RusiaSovieticã a murit în primii ani de dupã rãzboi ºi îºidoarme somnul de veci pe aleea ierarhilor de laCernica. Pe când eram stareþul acestei mãnãstiri, i-amîngrijit mormântul aflat în apropierea bisericii-paracliscu hramul Sfântul Lazãr. Ioan Kulîghin, însã,duhovnicul care i-a învãþat pe cei de la „Rugul aprins”rugãciunea autenticã, a fost ridicat de poliþia politicãsovieticã (NKVD) ºi deportat în Siberia, unde s-a ºistins la scurt timp. În anii 1958- 1959, Securitatea aarestat pe majoritatea celor ce frecventau cercul de laMãnãstirea Antim.

Atunci au intrat în închisoare, în urma unui procesde proporþii, care purta chiar numele de Lotul

Rugului aprins, pãrinþii Dumitru Stãniloae, BenedictGhiuº, Roman Braga, Sofian Boghiu — menþioneznumai o parte dintre ei — ºi o serie de intelectuali laici,între care profesorul Alexandru Mironescu, care aprimit o pedeapsã de douãzeci de ani de închisoare, dincare a efectuat cinci. Tot atunci a fost închis ºi VasileVoiculescu. Procesul acesta, soldat cu condamnãri de20-25 de ani de temniþã, era prefaþa la noul val depersecuþii dezlãnþuit asupra Bisericii ºi la Decretul 410din 28 octombrie 1959, menit sã ne distrugã

monahismul. Am recurs la aceastã parantezã, lungã,pentru a arãta care sunt liniile de forþã ale personalitãþiiprofesorului Alexandru Mironescu. Cum spuneam,paginile sale de meditaþii ºi reflecþii creºtine au apãrut— parþial — abia în anii din urmã. M-am gândit sãextrag doar pasaje dintr-un tulburãtor eseu, intitulat„Sine intermissione orate”, redactat în anul 1970,aºadar, cu trei ani înaintea morþii.

Dupã cinci ani de recluziune, într-o vreme în carecomunismul se aºezase temeinic ºi pãrea de

neclintit în þãrile din Rãsãritul Europei, AlexandruMironescu îºi mãrturisea liniºtit ºi ferm nestrãmutata

credinþã în Dumnezeu: „Afirm, aºadar,din punctul acesta al vieþii mele, caren-a fost deloc de huzur ºi nici mãcarcomodã, cã Dumnezeu — inomabilul,Cel de nenumit, dar partenerul nostruprin Iisus Hristos, Fiul Sãu — estetemeiul, stânca întregii noastreexistenþe. La acest nivel, controversa,semnul de întrebare, dialogul dubitativ,înarmat cu zorzoanele alambicului sauale oricãrui rafinament sunt astãzipentru mine fastidioase, penibile,ridicole ºi, în sfârºit, completneinteresante... Nu-L mai apãr de multpe Dumnezeu, ci Îl afirm. Îl mãrturisescîn mãsura în care Îl cunosc în mine; ºide mult nu mã mai scandalizeazã ceicare Îl tãgãduiesc sau Îl nesocotesc”(Cf. Al. Mironescu, Calea inimii,Bucureºti, 1998, pag. 228).

Pentru a ajunge însã la Dumnezeu,este imperioasã rugãciunea, aratã

ferm convins Alexandru Mironescu;titlul eseului sãu, aºa cum am vãzut, nueste decât versiunea latineascã acelebrului îndemn paulin: Rugaþi-vã

neîncetat! În acest text mãrturisire, care se cuvine cititîn întregime ºi vã îndemn sã-l descoperiþi, impresionantprin adevãrurile sale, copleºitoare este convingerea cãrugãciunea este solidarã cu Lumea ºi cu existenþanoastrã: „Rugãciunea — ca ºi Viaþa — este precarã ºinecontenit ameninþatã cu instabilitatea, cãci nu sepãstreazã chiar de la sine un echilibru, o unitatespiritual-naturalã. Dar ar fi o mare eroare sã credem cãaceastã coloanã vertebralã a Lumii, care esteRugãciunea, este numai închipuire sau cã ea a fostexterminatã. Cum soarele ºi ploaia nu înceteazã sã fie,tot astfel ºi rugãciunea este în viaþa lumii, în viaþanoastrã sine intermissione (neîncetat, n.n.).

De fapt, problema este de participare, departicipare la binefacerile soarelui ºi ale ploii, ca

ºi la binecuvântata revãrsare de har” (op. cit., pag. 241,subl. aut.). Asemenea pilde-etalon de trãire creºtinã ºicredincioºie s-ar cuveni reproduse în manualele dereligie ºi în cursurile de Teologie.

Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului

RRUUGGÃÃCCIIUUNNEEAA,, CCOOLLOOAANNAAVVEERRTTEEBBRRAALLÃÃ AA LLUUMMIIII

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

22

CCoolleeggiiuull ddee rreeddaaccþþiieeFONDATOR:

† Înalt Preasfinþitul Arhiepiscop CALINICal Argeºului ºi Muscelului

Adresa: Strada Þepeº Vodã nr. 17 Tel/fax: 0248/217629 e-mail: argesulortodox@yahoo.com

Editor:Preot Daniel Gligore - consilier cultural

Redactor ºef:Pr. Dr. Napoleon Dabu

Redacþia:preot prof. Cornel Dragoº,preot Florin Iordache,diacon prof. Gabriel Firuþã,asist. univ. drd. Gabriela Safta.Paginã web: preot Gabriel Grecu

Colaboratori:Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, prof. AlexandruBrichiuº, pr. prof. Andrei Cãnuþã, pr. prof. Roberto-Cristian Viºan, Roxana Dragoº,Amalia Cornãþeanu, Amalia Constantinescu,Iuliana Popa.

Art designer: iinngg.. BBooggddaann NNiiccoollaaee CCiiooccîîrrllaann ISSN: 1583-2643Responsabilitatea fiecãrui articol publicat îi revine autorului

„Mulþumim Þie, Stãpâne, Iubitorule de oameni,Binefãcãtorul sufletelor noastre...", când trebuie sã fie cititãde regulã? Dupã împãrtãºirea preoþilor sau dupãîmpãrtãºirea credincioºilor?

Evoluþia locului acestei rugãciuni

Poziþia iniþialã, unicã ºi corectã a rugãciunii euharistice,rostitã dupã Dumnezeiasca Împãrtãºanie: „Mulþumim Þie,Stãpâne, Iubitorule de oameni” a Liturghiei Sfântului Ioan Gurãde Aur, „Mulþumim Þie, Doamne, Dumnezeul nostru...” aLiturghiei Sfântului Vasile cel Mare ºi „Mulþumim Þie,Dumnezeului ºi Mântuitorului tuturor...” a Liturghiei Darurilormai înainte sfinþitã este exact dupã ectenia: „Drepþi, primind...”ºi înainte de ecfonisul: „Cã Tu eºti sfinþirea noastrã...” Cererileecteniei introduc rugãciunea ºi justificã tema ei, care estemulþumirea pentru împãrtãºirea cu Dumnezeieºtile Tale.Ecfonisul: „Cã Tu eºti sfinþirea noastrã” este încheiereadoxologicã comunã a celor trei rugãciuni pe care le-am amintit.Este clarã în acest ecfonis referirea la DumnezeiascaÎmpãrtãºanie, prin care se realizeazã: „sfinþirea poporului luiDumnezeu”. Aºa cum înainte de Dumnezeiasca Împãrtãºireavem rugãciunile pregãtitoare respective, care sunt: rugãciuneade dinaintea Rugãciunii Domneºti, Rugãciunea: „Tatãl nostru”(„pâinea noastrã cea spre fiinþã, dã-ne-o nouã astãzi”) ºirugãciunea plecãrii capetelor, - celelalte rugãciuni care se rostescastãzi: „Cred, Doamne, ºi mãrturisesc” ºi troparele: „Cinei TaleCelei de Tainã”, „Nu spre judecatã sau spre osândã” nu aparþin

textului iniþial al Dumnezeieºtii Liturghii - lafel ºi dupã aceasta, în toate liturghiile aflate înuz, exact în locul acesta se gãseºte rugãciuneade mulþumire pentru Dumnezeiasca Liturghie.Tot în aceastã poziþie se gãsesc rugãciunieuharistice analoage ºi în toate Liturghiilevechi ale Rãsãritului, precum în LiturghiaConstituþiilor apostolice, în Liturghiaierusalimiteanã, a Sfântului Iacov, frateleDomnului, în Liturghiile alexandrine aleSfântului Marcu, Vasile cel Mare ºi GrigorieTeologul, în liturghia armeanã, în liturghiileapusene etc.

Rugãciuneaeuharisticã-expresia mulþumiriituturor creºtinilor

Mulþumirea este adusã de toatã „pleroma” Bisericii, cler ºipopor, care a participat la sfinþirea Tainelor. Acest lucru este dela sine înþeles, dar poate sã fie confirmat ºi de textelerugãciunilor, care în afarã de faptul cã sunt scrise la plural (vezi„Mulþumim...”, „Mulþumim Þie...”, „...al sufletelor noastre”,„...ne-ai învrednicit pe noi”, „...pe toþi...” etc.) multe dintreacestea pomenesc toate tagmele credincioºilor, preoþi, împãraþi,

conducãtori, popor etc. La caracterul colectiv al rugãciunii ºi laimportanþa ei specialã, ca mulþumire comunã pentru marele daral Dumnezeieºtii Euharistii, se referã ºi diferitele mãrturii alePãrinþilor, precum cea a Sfântului Chiril al Ierusalimului: „Apoi,aºteptând rugãciunea, mulþumeºte lui Dumnezeu, Celui carete-a învrednicit de împãrtãºirea cu aceste minunate Taine”

(Cateheza mistagogicã V, 19), aSfântului Dionisie Areopagitul: „Celcare se împãrtãºeºte ºi primeºteîmpãrtãºirea cu Dumnezeirea,încheie cu mulþumire sfântã,împreunã cu toatã adunarea sfântã aBisericii” (Despre ierarhiabisericeascã 3, 14), a SfântuluiEutihie al Constantinopolului: „ªiaºa cum atunci, dupã ce au mâncat,au ieºit cântând în MunteleMãslinilor, la fel ºi noi, dupã ce neîmpãrtãºim cu Sfântul Trup ºi Sânge,mulþumim ºi ieºim, plecând fiecarela casa lui” (Cuvânt despre Paºte ºiDumnezeiasca împãrtãºire, 3).Sfântul Ioan Gurã de Aur, în chipspecial, îi condamnã pe aceicredincioºi care, din pricina faptuluicã împãrtãºirea dura prea mult,

pentru cã se apropiau foarte mulþi de Sfintele Taine, iarîmpãrtãºirea se fãcea separat, mai întâi cu Sfântul Trup ºi apoi cuSfântul Sânge, aveau rãul obicei „înainte de ultimaîmpãrtãºire...sã sarã peste ea ºi sã plece acasã” (Despre Botezullui Hristos, 4) (apud Ioannis Foundoulis, Dialoguri Liturgice,vol. III, p. 26-27).

- va urma -Diacon Prof. Gabriel FIRUÞÃ

RRuuggããcciiuunneeaa eeuuhhaarriissttiiccããLLiittuurrggiiccãã

De-a lungul existenþei sale, preotul ortodoxromân, mai ales cel din mediul sãtesc ºi-aidentificat misiunea cu viaþa ºi problemelepãstoriþilor sãi. În duminici ºi sãrbãtori, preotul eraom de altar, iar în restul timpului se fãcea tuturorde toate, însoþind þãranul de rând la munca dinhotar, la sapã, la coasã, la pãdure, dar nu în calitatede asistent sau de observator, ci de împreunãlucrãtor cu pãstoriþii sãi. În vremuri de mare crizã,când era ameninþatã ºi chiar încãlcatã libertatea ºidreptatea naþiei, al cãrei pãstor era, preotul ortodoxera animatorul unor acþiuni sau susþinãtorul unormiºcãri colective pentru câºtigarea drepturilorsociale. „A fost hãruit neamul nostru - scrieCalinic, Arhiepiscop al Argeºului ºi Muscelului -sã-ºi poarte peste veac vocaþia în luptã ºi jertfã, unneam de oameni sfinþi ºi viteji ce au luptat pentruÞarã ºi Credinþã. Pentru români, zilele rãzboiuluierau zile de jertfã, iar cele de pace erau zile în carezideau ºi sfinþeau altare sau înãlþau troiþe”.

Au rãmas în istorie nenumãrate nume de preoþipatrioþi, care pentru dezrobirea turmei din cleºtelejugului asupritor ºi-au pus în primejdie libertateaºi viaþa. De notorietate naþionalã sunt cei trei„popi”: Popa Tunsu, Popa Tun ºi Popa ªapcã.

Primul, Popa Tunsu, este preotul Ioan Piuarudin Sadu (judeþul Sibiu), care pentru propagandaanti-uniaþie desfãºuratã în toatã CâmpiaTransilvaniei, între 1759-1760, a fost arestat, tunsde plete ºi de barbã (de aici ºi numele de PopaTunsu), întemniþat la Târgu Mureº, apoi trimis laViena, legat de mâini ºi de picioare, unde dupã oanchetare fãcutã la sânge, substanþial îmblânzit înconvingerile sale faþã de „sfânta uniaþie”, esteeliberat.

Popa Tun este numele unui ieromonah,Ambrozie, slujitor al Metocului EpiscopieiBuzãului, din Bucureºti, care în vara anului 1848în timpul revoluþiei, s-a aruncat în faþa tunurilorpregãtite sã tragã în revoluþionari. Înmãrmurite decurajul lui, mulþimile l-au urmat, iar soldaþii s-auretras ºi unii chiar au trecut de partea populaþiei.Pentru gestul sãu eroic de a se opune cu mâinilegoale în faþa tunurilor ucigaºe gata de tragere, afost numit „Popa Tun”.

Un alt nume de preot patriot este cel a lui Raduªapcã, membru în guvernul provizoriu constituitla Islaz în timpul Revoluþiei de la 1848. În 9 iuniea izbucnit Revoluþia. Cu aceastã ocazie, preotulRadu ªapcã sãvârºeºte o slujbã,sfinþeºte steagurilerevoluþionarilor ºi rosteºte orugãciune anume întocmitãpentru acest eveniment.

Redãm un fragment: „Ridicãºi însufleþeºte (Doamne), peacest popor, scapã-l deabuzurile care se fac cuaºezãmintele ºi chiar cuvirtuþile sale, izbãveºte-l deabuzul clãcii, de ticãloasaiobãgie, pe care n-au cunoscut-o pãrinþii noºtri; Mângâie,Doamne, pe acest poporzdrobit de suferinþã”.

În Transilvania, cele maiviguroase miºcãri religioase au fost declanºate decãtre cãlugãrii Visarion Sarai ºi Sofronie de laCioara, pe la mijlocul secolului al XVIII-lea.Aceste rãscoale urmãreau obstrucþionareaacþiunilor uniatiste îndreptate împotriva religieiortodoxe. În martie 1744, Visarion porneºte dinLipova într-un periplu misionar, stârnind la luptãsatele de pe Valea Mureºului pânã la Vinþ, dupãcare s-a îndreptat spre Mãrginimea Sibiului. Prinpredica sa simplã ºi hotãrâtã, avertiza credincioºiidespre pericolul uniaþiei prin care li se schimbacredinþa. Efectul cuvântului sãu era atât de mareîncât episcopul I.M.Clain, la 6 iulie 1744 relata:"La îndemnul lui, în unele locuri, poporul numerge nici la bisericã, nu se serveºte de preoþiiuniþi, morþii ºi-i îngroapã fãrã prohod ºi fãrã

mângâierile duhovniceºti, copiii ºi-i boteazã prinfemei bãtrâne" La Sibiu este arestat ºi închis.Trece prin mai multe închisori: Deva, Timiºoara,Osiec ºi Raab, dupã care ajunge în fioroasa

închisoare de la Kufstein dinMunþii Tirolului, unde se credecã a murit ca sfânt mãrturisitorpentru ortodoxie.

În aceeaºi categorie demiºcãri se înscrie ºi rãscoalapornitã din iniþiativa cãlugãruluiSofronie de la Cioara, care însinodul þinut la Alba Iulia ( 14-18februarie 1761), a redactat unmemoriu în 19 puncte unde erauexprimate doleanþelecredincioºilor ortodocºi:eliberarea celor închiºi (OpreaMiclãuº, Moise Mãcinic, Ioaneºdin Galeº, Ioan din Sadu, Ioandin Aciliu), încetarea prigoanelor

împotriva credincioºilor ortodocºi ºi libertatedeplinã ortodoxiei.

La data de 21 aprilie 1760, Cuviosul Sofronieva intra în oraºul Zlatna, unde a vorbit poporuluiîn graiul lui simplu, arãtând cã Ortodoxiatrebuie pãstratã cu orice preþ. Efectul acesteicuvântãri a fost uimitor, toþi românii din Zlatnadeclarându-se ortodocºi. Aceastã biruinþã asuprauniaþiei s-a transformat în sãrbãtoare, aºa încât îndata de 10-11 august 1760, miile de oameniadunaþi acolo, împreunã cu un sobor de preoþi aualcãtuit câteva memorii, unul cãtre împãrãteasã,iar altele cãtre guvernul ardelean, memorii în carese cerea respectarea credinþei ortodoxe.

În 20 octombrie 1760, împãrãteasa varecunoaºte pentru prima oarã cã românii au suferit

multe din pricina credinþei lor, iar cãlugãruluiSofronie i se fãgãduia pazã obºteascã, fiind liber sãcãlãtoreascã în orice parte a þãri pentru a împãcabisericile ºi pe oameni. În data de 14-18 februarie1761, Sofronie va convoca un sinod la Alba-Iulia, unde se va aproba de cãtre autoritãþileaustro-ungare libertatea religioasã, dreptulnumirii unui episcop ortodox ºi eliberarea celorînchiºi pentru credinþã.

Aceasta va rãmâne una dintre cele mailuminoase pagini din istoria vieþii bisericeºti aTransilvaniei. Prin siguranþa, stãpânirea de sine,graiul cald ºi nemeºteºugit cu care se adresa, acestcãlugãr a reuºit sã stãpâneascã mulþimile, astfel cãatâtea mii de oameni nu au sãvârºit nicio tulburarenici în Abrud, nici la Alba-Iulia.

Când însã cruzimile ºi nedreptãþile generaluluiBukow, trimis în Transilvania pentru a faceordine, vor întrece mãsura, Cuviosul se va retragela mânãstirea Robaia, apoi simplu arhimandrit laArgeº, supraveghind viaþa bejenarilor ardeleni ºiurmãrind viaþa bisericeascã de la nordulCarpaþilor. De aici va încuraja pe cei ºovãielnici,va ameninþa pe cei ticãloºi, ºi va strecura frica înrândul guvernanþilor de la Sibiu, care au fostnevoiþi sã împlineascã cele mai multe dinscopurile pentru care el luptase. Astfel, pentrufaptul cã se interesa de viaþa Bisericii din Ardeal,a fost condamnat la 5 ani de muncã silnicã.Sentinþa nu va fi însã executatã, cãci el era dejarefugiat peste munþi, ºi în scurt timp va deveniegumenul mânãstirii Curtea de Argeº.

A fost canonizat de cãtre sfântul Sinod alBisericii ortodoxe Române în data de 21octombrie 1955, având ca zi de prãznuire ziua de21 octombrie.

Rãscoala lui Sofronie, sinodul de la Alba Iulia,precum ºi urmãrile acestora sunt socotite printrecele mai însemnate fapte bisericeºti din secolul alXVIII-lea, întrucât zeci de sate au pãrãsit uniaþia ºitoatã zdroaba catolicã, depusã timp de 60 de anipentru înstrãinarea ortodocºilor de credinþastrãmoºeascã, s-a ruinat.

Preot Cristian AMUZA

SSffiinnþþiiii MMããrrttuurriissiittoorrii aarrddeelleennii:: VViissaarriioonn,, OOpprreeaa ººii SSooffrroonniiee ddee llaa CCiiooaarraa

(21 octombrie)

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

33

Dupã alungarea protopãrinþilor Adam ºiEva din Raiul desfãtãrii, neamul omenesc s-a ghidat în viaþã, la începuturile istoriei, cuajutorul reminiscenþelor revelaþiei divineedenice, legii morale naturale ºi conºtiinþeimorale.

Datã fiind pierderea stabilitãþii fericite ºidepãrtarea din ce în ce mai accentuatã deDumnezeu, omul a resimþit nevoia uneidescoperiri de sus, a unei mâini care sã-lcãlãuzeascã spre comuniunea teandricãpierdutã.

Iubirea, Mila ºi Bunãtatea Celui Negrãit(Yahweh) s-au revãrsat în acord cuDreptatea peste omenirea dezorientatã ºi,prin alegerea lui Avraam ºi a celor dinfamilia lui, a început pregãtirea neamuluiomenesc, prin neamul evreiesc, pentruvenirea Izbãvitorului.

Marea familie a eberilor, a strãinilor aleºide providenþa divinã, se va fi grupat înaintede robia egipteanã în doisprezece triburi, îndouãsprezece familii, dupã fiecare dintre ceidoisprezece fii ai lui Iacob, fiul lui Isaac,fiul lui Avraam.

Privindu-l pe Moise eliberatorul înfruntea celor douãsprezece seminþii ale luiIsrael, cum pãºeºte prin descoperire de susspre tãrâmul fãgãduinþei, mintea ni seîndreaptã cãtre Hristos Izbãvitorulînconjurat de cei doisprezece apostoli, cumîndrumã neamul omenesc, eliberat de pãcatprin Jertfa Sa, spre împãrãþia cerurilor.

Conºtiinþa apartenenþei evreului sauisraelitului la un neam deosebit, la ocomunitate aleasã este evidentã în fiecare

dintre cele cinci cãrþi ale lui Moise.Leviticul, a treia carte a Pentateuhului,

descoperã în 22 de versete importanþaacordatã de Dumnezeu descendenþei, avândîn vedere faptul cã noþiunea de neamîmparte oamenii în aleºi (Levitic 6, 18; 23,14; 23, 21; 23, 31; 23, 41; 24, 3) ºi venetici(Levitic 25, 47).

Cei din neamul ales sunt numiþi pe totparcursul Leviticului drept fiii lui Israel, ca

descendenþi din cele douãsprezece triburiale lui Israel. Comunitatea aceasta a fiilorlui Israel mai este numitã ºi obºtea lui Israel(Levitic 4, 13) sau obºtea fiilor lui Israel(Levitic 16, 5; 16, 17; 19, 2).

ªi pentru ca neamul sau obºtea fiilor luiIsrael sã nu se abatã de la normele morale ºicultice descoperite de Dumnezeu prinMoise, a fost instituit prin ungere neamulpreoþesc al lui Aaron (Levitic 6, 18; 6, 29;7, 6; 7, 36).

Pentru prima datã în istoria familieivetero-testamentare, în cartea Leviticuluiasistãm la o diferenþiere familialã în relaþiecu slujirea sau cultul divin public. Toþi ceidin neamul lui Aaron, fratele lui Moise,primesc prin ungere statutul de preoþi, deslujitori sfinþiþi ai Domnului. Prinintermediul fiilor lui Aaron, fiii lui Israelsau obºtea lui Israel comunicã cuDumnezeu, în intimitatea Tabernacolului.Acesta se descoperã pe sine nu numai ca unspaþiu liturgic, Cort al Mãrturiei, ci ºi ca unelement al identitãþii neamului ales, nunumai ca o instituþie divinã, ci ºi ca unsimbol al familiei israelite.

Unde este Cortul cu al sãu Chivot alLegii, acolo este ºi neamul lui Israel,întãrindu-i acestuia din urmã conºtiinþaapartenenþei, dar oferindu-i totodatã ºistabilitate ºi scop, care îl îndreptãþesc sã seafirme în istorie, iar nu în afara saudeasupra ei, drept poporul în care se vaîntrupa Mesia.

Pr. Dr. Napoleon Nicolae DABU

NNeeaammuull aalleess,, ccoommuunniittaatteeaaffaammiilliiiilloorr ffiiiilloorr lluuii IIssrraaeell

La un bãtrân cãlugãr, a venitîntr-o zi un tânãr pentru a sespovedi si a-i cere sfat. Dinvorbã în vorbã, tânãrul îispuse:

-Pãrinte, sunt un om destulde rãu. Aº vrea sã mã schimb,dar nu pot. Am încercat sã mãschimb dar nu am putut. Totusieu sper cã dupã ce voi maicreste, voi putea sã mã schimb,nu-i asa?

-Nu, i-a rãspuns bãtrânul.Vino cu mine!

L-a dus pe tânãr în spatelechiliei, unde începea pãdurea,si i-a spus:

-Vezi acest vlãstar?-Da, pãrinte!-Smulge-l!Tânãrul a scos brãdutul

imediat. Mergând mai departe,cãlugãrul s-a oprit lângã unbrãdut ceva mai înalt, aproape

cât un om.-Acum scoate-l pe acesta.S-a muncit bãiatul cu

pomisorul acela, dar cu putinefort a reusit pânã la urmã sã-l scoatã. Arãtându-i un bradceva mai mare, cãlugãrul i-aspus:

-Smulge-l acum pe acela.-Dar e destul de mare, nu

pot singur.- Du-te si mai cheamã pe

cineva.Întorcându-se cu încã doi,

au tras ce au tras de pom ºi,cu multã greutate, au reuºit,în sfârsit, sã-l scoatã.

-Acum scoate-þi bradul celfalnic de acolo, le spusecãlugãrul.

-Pãrinte, dar acela e uncopac mare ºi bãtrân, curãdãcini adânc înfipte înpãmânt. Nu am putea

nicioadatã sã-l smulgem, chiarde-am fi ºi o sutã de oameni.

-Acum vezi, fiule? ªiapucãturile rele din suflet sunt lafel! Orice pãcat pare la începutinofensiv ºi fãrã mare importantã,dar, cu timpul, prinde rãdãcini înfiinta omului, creste ºi punestãpânire din ce în ce mai mult pesufletul tãu. Cât este încã mic, îlpoti scoate si singur. Mai târziuvei avea nevoie de ajutor, darfereºte-te sã laºi rãul sã þi secuibãreascã adânc în suflet, cãciatunci nimeni nu va mai putea sãti-l scoatã. Nu amâna niciodatãsã-ti faci curãtenie în viatã maitârziu va fi mult mai greu.

„Degeaba tãiem crengilepãcatului în afara noastrã dacã înnoi rãmân rãdãcinile. Acestea vorcreste din nou.“ (Sf. GrigorieDialogul)

TIMPUL SCHIMBÃRII

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

44

a. Relativitatea referirilorevanghelice asupra vieþiiMaicii Domnului

În postfaþa semnatã la „Vieþile bizantine aleMaicii Domnului” (Ed. Deisis, Sibiu, 2007),pãrintele profesor diacon Ioan I. Icã jr. spune cãcentralitatea hristologicã a Evangheliilor explicãrelativa puþinãtate a episoadelor care o au încentru, drept martor sau temã, pe Maica Domnului(ele se concentreazã în prologul evangheliei dupãLuca ºi în câteva momente ale evangheliei dupãIoan). Evangheliile canonice nu ºi-au propus dreptscop sã fie biografii detaliate sau „vieþi” ale luiIisus Hristos sau ale Mariei, Mama sa.

Intenþia evangheliºtilor era aceea de a oferi unrezumat al predicii Apostolilor ºi de a da astfelmãrturie despre cuvintele ºi actele lui Iisus ca Fiual lui Dumnezeu, pentru ca toþi care aflãEvangheliile sã creadã în El ºi sã se mântuiascã:Iar acestea s-au scris ca sã credeþi cã Iisus esteHristosul, Fiul lui Dumnezeu, ºi crezând sã aveþiviaþã în numele Lui (Ioan 20, 31).

Pe de altã parte, în ciuda acestei retrase prezenþetextuale în Evanghelii, care reflectã în mod directdiscreþia ºi smerenia exemplarã, care aucaracterizat întreaga existenþã pãmânteascã aFecioarei Maria – fãpturã ºi viaþã de tainã ºidelicateþe – Maica Domnului n-a lipsit niciodatãdin predica apostolilor ºi din conºtiinþa Bisericiicreºtine, chiar dacã taina ei s-a transmiscredincioºilor mai cu seamã pe calea tradiþiei oralenescrise.

b. Relaþia: triadologie –hristologie – mariologie

Învãþãtura de credinþã ortodoxã este centratãtrinitar. Dar aceasta numai pentru cã este ºihristocentricã. Ori altfel spus numai hristologiaadecvatã poate asigura o mãrturisire de credinþãtriadocentricã, în sensul adevãrului de la Ioan17,3. Rãmânând pe cale deductivã, trebuie sãadmitem cã hristologia, conform profeþiilor, nu sefundamenteazã altfel decât pe mariologie. Rezultãcã cine nu posedã „cheia” mariologiei ortodoxepuþin probabil sã poatã deschide capitolulhristologiei. Se impune o solidã legãturã întreMaicã ºi Fiu, între mariologie ºi hristologie însensul cã valoarea uneia o stabileºte ºi o susþine pecealaltã. Numai cine o cunoaºte, o are ºi omãrturiseºte cu adevãrat pe Maica Domnului, îlare ºi pe Iisus Hristos ca Fiu înomenit al luiDumnezeu, ºi cine-L are pe Fiul ajunge sã-Lcunoascã ºi pe Duhul ºi pe Tatãl.

c. „Nãscãtoare deDumnezeu” ºi „PurureaFecioarã” – consecinþedogmatice

Cã relaþia de interdependenþã, decomplementaritate, datã de schema triadologie –hristologie – mariologie ( ºi invers ) nu este unaforþatã ci pe deplin justificatã, o subliniazã însãºiistoria care surprinde impulsul principal înprecizarea ºi impunerea dogmei mariologiceundeva în secolul V chiar în contextul unoraprinse controverse hristologice, iscate de ereticulNestorie, care, neînþelegând sensul ortodox alPersoanei divino-umane a lui Iisus Hristos,implicit o considera pe Fecioara Maria o simplã„Nãscãtoare de om”, defãimându-L pe ÎnsuºiMântuitorul.

Intervenþia salutarã a Sfântului Chiril alAlexandriei face ca Biserica dreptmãritoare, laSinodul III ecumenic de la Efes 431, sã proclame

aceastã dublã calitate a Maicii Domnului, drept„Nãscãtoare de Dumnezeu – Theotocos” ºi„Pururea-Fecioarã-Aeiparthenos”: percepute caimplicaþie ºi consecinþã dogmaticã indispensabilãînþelegerii ortodoxe autentice a unirii divinului ºiumanului în Persoana lui Hristos, în modul uniriiipostatice. Dar misterul central al divino-umanitãþii înomenitoare ºi îndumnezeitoare nu e otezã speculativã abstractã. Înomenirea luiDumnezeu ºi îndumnezeirea omului sunt fiecare oîntrupare personalã concretã: dacã misterulînomenirii lui Dumnezeu este realizat în persoanalui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat,

Misterul îndumnezeirii omului este realizatexemplar în persoana Fecioarei Maria Nãscãtoarei

de Dumnezeu ºi prima fãpturã omeneascãîndumnezeitã prin har.

Apoi, cine nu-ºi explicã supramodul naºteriicelei de tainã, înþelegând cã Maica a fost fecioarãînainte – în timpul – ºi dupã naºtere, unul ca acestanu-ºi poate explica pe deplin nici Cine este Cel ceS-a nãscut dintr-ânsa . De aceea avem maretrebuinþã în scopul acesta de a ne însuºi tradiþiilemariologice preluate, verificate ºi certificate deBisericã pentru integritatea propriei mãrturisiri decredinþã ortodoxã.

a. Valoarea liturgicã,dogmaticã ºi literar –omileticã a „Vieþilorbizantine” ale MaiciiDomnului

Fixarea dogmaticã a hristologiei ºi mariologieiprin secolele IV-V ratifica o devoþiune popularãcreatã spontan în bisericã încã din epocaapostolicã, în jurul persoanelor lui Iisus Hristos ºiFecioarei Maria, în care se manifesta mântuirearealizatã.

Una din formele acestei evlavii a fost ºi apariþiaevangheliilor apocrife de origine popularã (cutotul diferite de evangheliile apocrife deprovenienþã gnosticã). Acestea exploatau ºipredau elemente din tradiþia apostolicã oralã.Fiindcã „prindeau” foarte repede, cucerind maselede credincioºi, au fost supuse unui proces de

decantare ºi receptare criticã, selectivã de cãtreSfinþii Pãrinþi ai Bisericii care pe de o parte audenunþat în ele invazia fabulosului ºi legendarului,distorsiunea sau interpolãrile gnosticilor; iar pe dealtã parte, au recuperat episoade semnificative,unanim acceptate prin consensul critic,transformându-le astfel în parte integrantã aTradiþiei Bisericeºti.

Faptul este valabil întâi de toate pentruveneraþia Maicii Domnului, pentru rostul cãreiapatru dintre marile praznice: Zãmislirea (9decembrie), Naºterea (8 septembrie), Intrarea înbisericã (21 noiembrie) ºi Adormirea ei (15august), pleacã exclusiv de la elemente cunoscutenumai din evangheliile apocrife populare.

Aceste texte pot fi grupate în douã vaste cicluri,cuprinzând fiecare o serie întreagã de detaliiedificatoare, de redacþii ºi prelucrãri succesive:

a. ciclul naºterii ºi al copilãriei,b. ciclul adormirii.Mai trebuie observat cã numeroasele versiuni

surprind nu mai puþin de 11 finaluri diferite cuprivire la adormirea Maicii Domnului, dat fiindfaptul cã de-a lungul secolelor s-a dezvoltat oîntreagã polemicã între cele douã curente:

a. sec. II-IV,V: dormiþionismul „calcedonian”(care susþine simpla adormire potrivit cãreiasufletul Mariei merge premãrit la Tatãl, iar trupulei ridicat la rai aºteaptã învierea obºteascã);

b. sec. VI : asumpþionismul „monofizit”(înãlþarea la cer sau asumpþie a Mariei la cer: fiefãrã înviere, dupã cum susþineau unii dintreasumpþioniºti cã Maria ar fi murit doar aparent; fiecu înviere, dupã cum susþineau alþii dintre ei, cãMaria ar fi murit aievea, dar cã a fost mutatã lacer, înviatã ºi premãritã.

Din moment ce în plin secol XV, patriarhulGhenadie Scholarios afirma existenþa celor douãcurente „dormiþionist” ºi „asumpþionist” înînþelegerea soartei trupului Mariei, putem deducecât de mult s-au prelungit polemicile între acestea,ºi chiar între facþiunile radicalã ºi moderatã alecurentului asumpþionist.

Dar nu aceste polemici ºi nici metoda istoricãnu constituie obiectul preocupãrilor de faþã, câtmai ales tezaurul duhovnicesc al tradiþiilorapocrife mariologice din primul mileniu creºtin,preluate ºi salvate în aºa numitele „Vieþi aleMaicii Domnului”, sinteze bizantine, relativ târzii:

a. „Viaþa” alcãtuitã de (sau atribuitã) SfântulMaxim Mãrturisitorul (începutul secolului al VII-lea)

b. „Viaþa” alcãtuitã de Epifanie Monahul(sfârºitul secolului al VIII-lea)

c. „Viaþa” alcãtuitã de Simeon Metafrastul(sfârºitul secolului al X-lea).

***Departe de a ne sminti din pricina diversitãþii

detaliilor ºi a diferenþelor de cronologie, ce audrept cauzã obiectivã varietatea izvoarelor ºi asurselor primare, reþinând cu discernãmântînsemnãtatea duhovniceascã a episoadelorsemnificative, propunem o prezentare secvenþialãa celor „Trei vieþi bizantine ale Maicii Domnului”din raþiunea pe care o surprinde concluziatraducãtorului lor în româneºte, pãrintele profesordiacon Ioan I. Icã jr.: „ Aceste trei Vieþi bizantineale Maicii Domnului au cunoscut o marepopularitate în vechea lume bizantinã ºi ortodoxã.Ele au satisfãcut ºi satisfac în continuare pe deplincuriozitatea ºi interesul, precum ºi evlaviamulþimilor de monahi ºi credincioºi faþã deNãscãtoarea de Dumnezeu ºi Pururea FecioaraMaria, al cãrei supranume Theotokos rezumã,potrivit Sfântului Ioan Damaschinul, întregulmister al iconomiei mântuirii, ºi a cãrei viaþãîndumnezeitã este, cum spunea Sfântul Ambrozie,o regulã pentru noi toþi”.

Pr. Prof. Andrei Cãnuþã

IImmppoorrttaannþþaa ttrraaddiiþþiiiilloorr mmaarriioollooggiicceeaallee BBiisseerriicciiii ppeennttrruu iinntteeggrriittaatteeaa

mmããrrttuurriissiirriiii ddee ccrreeddiinnþþãã oorrttooddooxxãã

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

Oare de ce în loc de a fi un centru deluminã, în care sã fie cultivatã pacea ºiiubirea, cãminul devine, în tot maimulte cazuri, locul nefericirii,deziluziilor ºi al vrãjmãºiilor.Certurile repetate între soþi, adâncescprãpastia atât de mult, încât între eiintervine rãceala ºi izolareasufleteascã a unuia faþã de celãlalt,simþindu-se bine în anturajul altorpersoane, formându-se în felul acestazona periculoasã, zona încruciºãriisentimentelor, care de cele mai multeori se sfârºeºete cu alunecãri morale ºidivorþ. Oare de ce toaste acestea? Dece existã atâtea cãsnicii nefericite?

În urma unor studii fãcute îndomeniu, existã câteva cauzeîn aceastã privinþã:

1.Nerespectareaplanului iniþialca Dumnezeusã aleagãpartenerul

La început, Dumnezeu azis: „Nu este bine ca omul sãfie singur, sã-i facem ajutorpotrivit pentru el. ” (Fac. 2,18). Ca ºi la început, îngrãdina Edenului, Dumnezeutrebuie sã aleagã tovarãºul deviaþã. De aceea tânãrul sautânãra, care doreºte sã secãsãtoreascã, trebuie sã seroage mult lui Dumnezeu, caEl care cunoaºte trecutul,prezentul ºi viitorul celor, sãaleagã tovarãºul de viaþãpotrivit din toate punctele devedere, cu care sã se uneascãpentru viaþa de familie.

Exemplul negativ descris deSfânta Scripturã al luiSamson, care ºi-a ales-o peDalila, aleasã doar dupãgusturile sale pãmânteºti.Principiul lui Samson ” Ia-ocã-mi place” (Judec. 14, 1-3),este destul de grãitor asuprarezultatelor nenorocite aleunei astfel de alegeri omeneºti. Nu totaºa s-a întâmplat cu Isaac, care a doritca Domnul sã-i aleagã o soþie ºi astfela primit-o pe Rebeca. Aceasta s-aîntâmplat datoritã multor rugãciuniînãlþate din familia lui Avraam laDumnezeu, dar ºi a unor dovezievidente ca rãspuns la rugãciune (Fac.14, 12-15).

Oare câþi tineri ºi tinere, din zilelenoastre, nu îºi aranjeazã singuri toate,fãrã sã þinã seamã de voia luiDumnezeu ºi apoi se roagã caDumnezeu sã le binecuvântezealegerea lor omeneascã, alegere pecare ºi-au fãcut-o ei. Iatã de unde aparmai întîi neînþelegrile în viaþa defamilie. Cere sfatul mai întâi luiDumnezeu.

Pentru cãsãtorie trebuie sã te rogimult, sã-l cauþi pe Dumnezeu cuevlavie ºi rugãciune, atât la sfântabisericã, cât ºi la tine acasã. Cãsãtoriaeste ceva ce va avea urmãri ºi vapreface viaþa voastrã, atât în lumeaaceasta cât ºi în lumea viitoare. Un

credincios cincer, nu va înainta pecalea cãsãtoriei, a întemeierii unuicãmin, fãrã sã ºtie cã Dumnezeuaprobã umblarea sa. Acest credinciossau credincioasã, nu va dori sã facãalegerea în mod egoist, doar pentrusine, ci va fi cuprins de simþãmântul cãDumnezeu trebuie sã aleagã pentru elsau pentru ea. Ca ºi creºtini, noi nutrebuie sã umblãm sã ne plãcem noiînºine, în primul rând, deoarece niciHristos, nu a cãutat sã –ºi placã Sieºi,ci mai întâi Tatãlui din cer. Nuintenþionez sã spun prin aceasta cãcineva ar trebui sã se cãsãtoreascã cu opersoanã pe care nu o iubeºte, adicãfãrã sã-i placã, asta ar fi chiar un mare

pãcat, ci sã cearã de la Dumnezeuînþelepciune prin rugãciune, sã seîndrepte spre o persoanã „aleasã deDumnezeu” pentru el sau pentru ea.Ideea este cã un creºtin nu ar trebui sãîngãduie pentru nimic ºi cu atât maipuþin pentru cãsãtorie, ca gusturilenoastre sã ne ducã la pãcat ºi ruinã.Câþi oameni oare aranjeazã eiomeneºte toate lucrurile privindcãsãtoria ºi sfaturile Domnului ºi aleslujitorilor Sãi, sunt lãsate la urmã detot. ªi în privinþa vieþii de familie,Sfânta Scripturã spune ca sã cauþi sfatmai întâi la Dumnezeu (Mat. 6, 33).

2. Un ajutornepotrivit

Domnul a zis încã de îla început:„Am sã-i fac un ajutor potrivit”. Soþulºi soþia trebuie sã fie fiecare un ajutorpotrivit unul pentru celãlalt, din punctde vedere al preocupãrilor spirituale,sufleteºti, intelectuale, chiar ºi alcaracterului. Nepotrivirea în cãsãtorie

este durerea cea mai mare, este ca oînchisoare pe viaþã. O pereche ce nu sepotriveºte este cel mai întunecattablou al suferinþei omeneºti. Istorialumii noastre cuprinde nenumãrateastfel de tablouri triste. Pentru a se uniîn cãsãtorie persoane potrivite încaracter, trebuie sã-i ceri ajutorulDomnului, sã-þi poþi gãsi perecheapotrivitã. Nu ezita. Dumnezeu ºtie celmai bine, El este Atotºtiutor. Numaidiavolul are intenþia ºi plãcerea de a-iface pe cei ce nu se potrivesc unulpentru altul, sã-i facã sã secãsãtoreascã. În felul acesta el poateaduce mai multã ruºine, suferinþã ºimizerie asupra oamenilor, decât prin

alte acte ale amãgirii lui.

3. Diversemotiveegoiste saude ordinmaterial

O adevãratã plagã carea lovit unirea sfântã acãsãtoriei este înlocuireaiubirii cu interesulmaterial sau de altãnaturã. Cea mai marebinecuvântare pentru unbãrbat este o soþieevlavioasã ºi bunã, cucare poate trãi liniºtit ºicãreia îi poate încredinþatotul, chiar ºi viaþa. Ofatã sau o femeie creºtinãsã nu se cãsãtoreascã cuun bãrbat, care e interesatdoar de zestre ºi de bani,de starea ei materialã, depoziþia ei socialã º.a. Unbãrbat sã nu se laseinfluenþat doar defrumuseþea exterioarã.Frumuseþea nu este maiadâncã decât pielea.„Inel de aur în râtulporcului, aºa este femeiafrumoasã ºi fãrãminte.” (Pilde 11, 22).Adevãrata frumuseþepleacã din interior spre

exterior, este frumuseþea sufleteascã,ce se va vedea pe faþã. Pentru cã din“prisosul inimii vorbeºte gura”.Puneþi înaintea frumuseþii fizice, carenu este de lepãdat, dar puneþi înainteaacesteia, mai întâi frumuseþeasufleteascã, iar dupã aceea înfãþiºareafizicã, înfãþiºare care se deterioreazãodatã cu trecerea timpului. Sã nu seurmãreascã, în vederea întemeieriiunei familii, nici un fel scopuri deordin material sau de orice altã naturã,ci sã se urmãreascã un caracter nobil ºiun suflet curat înaintea Domnului ºiînaintea oamenilor.

Adevãrata zestre a unei femei estearãtatã în Sfintele Scripturi astfel:„Femeile înþelepte zidesc casa, iarcele nebune o dãrâmã cu mâna lor. ”(Pilde 14, 1) ; „Cel ce gãseºte o femeiebunã aflã un lucru de mare preþ ºidobândeºte dar de la Dumnezeu”.(Pilde 18, 22) ; „O casã ºi o averesunt moºtenire de la pãrinþi, iar ofemeie înþeleaptã este un dar de laDumnezeu. ” (Pilde 19, 14) ;

„Podoaba voastrã sã nu fie cea dinafarã, împletirea pãrului, podoabelede aur ºi îmbrãcarea hainelorscumpe. Ci sã fie omul cel tainic alinimii, întru nestricãcioasa podoabã aduhului blând ºi liniºtit, care este demare preþ înaintea lui Dumnezeu. Cãaºa se împodobeau odinioarã ºisfintele femei, care nãdãjduiau înDumnezeu, supunându-se bãrbaþilorlor” (I Petru 3, 3-5).

4. Cãsãtorii fãcuteîn grabã

De câte ori nu auzim de tineri sautinere, care spun cã se iubesc foartemult ºi cã urmeazã sã se cãsãtoreascãîn curând. Realitatea tristã este cã preapuþini oameni îºi dau seama deconsecinþele unei cãsãtorii fãcute îngrabã. Unii chiar cred cã fericireapãmânteascã este unicul þel cãtre caretrebuie sã tindã. În cazul acestorcãsãtorii se poate spune cã înainte deîncheierea lor, cei care le-aucontractat, mai mult s-au distrat, decâts-au rugat.

5. Cãsãtoriiîncheiate la vârstenepotrivite sau cuo diferenþã preamare de vârstã

Cãsãtoriile timpurii nu ar trebuiîngãduite. Cei care se angajeazã cujurãmânt la altarul Domnului, sã fieoameni maturi, oameni credincioºi, cuo judecatã sãnãtoasã, ºi cu o vârstãpotrivitã pentru cãsãtorie. Sigur cã nuse poate generaliza, însã nicidiferenþele prea mari ca vârstã nu sunto binecuvântare în familie, ci adeseaacestea sunt o sursã de necazuri ºi unfinal, poate chiar un blestem. Adeseablestemul lui Dumnezeu zace asupraunor cãsãtorii timpurii ºi nepotrivite.

6. Cãsãtoria cu ceinecredincioºi

Ar trebui luat foarte serios în calculºi acest aspect. Sfânta Scripturã nerelateazã cã unul din motivele pentrucare Dumnezeu a distrus lumeaantideluvianã, adicã dinainte de potop,a fost ºi cãsãtoria cu cei necredincioºi.În decursul istoriei biblice gãsim ºialte exemple în care poporulDomnului din timpul acela a avut mariderapaje spirituale din cauzacãsãtoriilor cu femei strãine depoporul Domnului. Acestea i-au dus laobiceiuri ºi practici pãgâneºti /(Ezdra9, 12-15; Neemia 13, 23-30). SfântaScripturã spune clar: „Nu vã înjugaþila jug strãin cu cei necredincioºi.” (IICor. 6, 14). A trãi în tovãrãºia unuinecredincios înseamnã a te instalaconfortabil în tabãra Celui rãu. Nuporni în viaþa de familie cu cineva careeste necredincios, deoarece îþi va facemulte zile amare. Nu-þi lua un jugnepotrivit. Nu luaþi asupra voastrã altjug, decât jugul creºtin al Domnului ºiMântuitorului nostru Iisus Hristos.Luaþi jugul Crucii Lui asupra voastrãºi El vã va binecuvânta viaþa.

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

LLããssaaþþii ccaa DDuummnneezzeeuu ssãã vvãã aalleeaaggãã ppaarrtteenneerruull ddee ccããssããttoorriiee!!

55

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

66

Grigore Leºe este un artist desãvârºit. Dumnezeu l-a înzestratcu un glas rãscolitor, cu talent ºi sensibilitate; ºi pentru cã asocotit, pesemne, cã nu i-a dãruit destule, i-a mai dat o minteascuþitã, o seriozitate aproape germanicã ºi o dorinþã neostoitã deautoperfecþionare. Toate aceste calitãþi, care foarte rar se gãsescînmãnuncheate într-un singur om, fac ca Grigore Leºe sã fie ovoce unicã în spaþiul public românesc. El vine parcã de laînceputurile noastre, aducând cu sine toate bucuriile ºi durerileacestui neam, toatã înþelepciunea acumulatã de poporul românde-a lungul existenþei sale.

Grigore Leºe s-a nãscut în satul Stoiceni din Þara Lãpuºului,în judeþul Maramureº. "Tata - Dumnezeu sã-l ierte, cã s-o dus înCeea Lume luna ce-o trecut - când se scula dimineaþa mai întâiîºi zicea rugãciunile. (…) Bunica mea, Varvara, mã luadimineaþa lângã ea ºi mã punea în genunchi: "Dragu' mamii, zidupã mine "Înger, îngeraºul meu!" sau "Zi dupã mine TatãlNostru!" Ei mi-au adus în suflet de mic ºi aceastã dimensiuneîntru Hristos. Eu nu puteam fi în afara credinþei!" Grigore Leºea pãstrat rânduiala pânã în ziua de azi. "ªi-acum spun TatãlNostru, Crezul, mã duc la bisericã. Da' când mã duc, ºtiu de cemã duc ºi ºtiu ce Evanghelie se citeºte în duminica respectivã!Cã dacã mã duc la bisericã ºi dupã ce vin acasã mã-ntreabãcareva "Mã', ce Evanghelie s-o citit?", iar eu nu ºtiu sã-irãspund, ce rost mai are sã mã duc la Sfânta Liturghie?Altminteri, mergem doar ca sã fim duºi!"

ªi în repertoriul lui Grigore Leºe se gãsesc multe piese cusubiect religios. "În cântecele mele mã rog la Maica Domnului!În cântecele mele vorbesc despre Rãstignirea Mântuitorului,despre Adormirea Maicii Domnului, despre Pogorârea DuhuluiSfânt!" Grigore Leºe, însã, þine sã facã o precizare: "Da' nu suntun habotnic care toaaaatã zâua îºi face semnul Crucii ºi îlpomeneºte pe Dumnezeu ºi cu rost, ºi fãrã rost. Cu Dumnezeunu te joci! Adicã sã vorbeºti toatã vremea de Dumnezeu, da'când e vorba sã demonstrezi cã eºti creºtin ºi eºti smerit, sã nufaci nimic!"

Grigore Leºe ºtie cã îi datoreazã totul Celui de Sus. "Pãi, dacãhoresc, este pentru cã Dumnezeu mi-o dat glasul ãsta. Fiindcãîntre voce ºi glas e o diferenþã: vocea þi-o "faci" la ºcoalã, dar cuglasul te naºti. Apãi, ori ai glas, ori n-ai! Mie Dumnezeu mi-o datglas ºi îi mulþumesc prin ceea ce fac. Îi aduc mulþumire de câteori am ocazia, îi mulþumesc pentru cã pot hori!"

Domnul Leºe se opreºte o clipã, dã la o parte o ramurã desalcie pe care vântul i-o legãna în obraz ºi priveºte departe, sprepãdurea de pe celãlalt mal al lacului.

Spuneam mai sus cã Grigore Leºe este o voce unicã în spaþiulpublic românesc. A absolvit Academia de Muzicã "GheorgheDima" din Cluj; ºi-a dat doctoratul în muzicã; este DoctorHonoris Causa al Universitãþii "Vasile Goldiº" din Arad; esteprofesor asociat la Facultatea de Litere a Universitãþii Bucureºti,unde predã cursul de etnomuzicologie. Artistul Grigore Leºe acercetat cu mare atenþie folclorul (nu numai pe cel românesc) ºia gãsit rãspuns la o întrebare aparent simplã, în realitatefundamentalã: de unde vine cântecul. Aºa a descoperit cã înlume sunt mai multe centre creatoare. Un astfel de centru poatefi în România. Un altul este în þãrile nordice. Cu siguranþã, unputernic centru creator se gãseºte în Orient. În aceste centre s-aucreat arhetipuri, de unde au plecat linii melodice care s-aurãspândit în toatã lumea. Ajunse într-un teritoriu, liniilemelodice "de bazã" s-au dezvoltat în funcþie de oamenii careocupau arealul respectiv. Un popor contemplativ, de pildã, le-acântat într-un anumit mod. Un popor rãzboinic le-a adaptattemperamentului sãu. Grigore Leºe m-a surprins, realmente, cuun alt enunþ: oameni care trãiesc în condiþii asemãnãtoare, fie eidin cele mai îndepãrtate colþuri ale lumii, se exprimã în cântecaproape la fel. "Uite, în Irlanda - unde am fost sãptãmâna trecutã- împãrþeala o fost cam ca la noi, în satul maramureºean. Cã lanoi satele sunt împãrþite în "susãnari" ºi "josãnari". Sã se ºtieasta: cã-n "susãnari" oamenii sunt mai avuþi ºi-n "josãnari" suntmai sãraci. În "josãnari" sunt mai sãraci, da'-s mai frumoºi lasuflet! ªi la chip sunt mai frumoºi. ªi-atunci când se întâmpla ocãsãtorie între un "susãnar" ºi o "josãnarã", totdeauna se lãsa cuscandal. Pãrinþii feciorului nu erau de acord sã ieie o fatã din"josãnari", chiar dacã pica de frumoasã."

Cam aºa a fost ºi-n Irlanda. Pe mãsurã ce domnul Leºeîmpreunã cu Peter Hurley, un prieten irlandez, se apropiau deþãrmul dinspre Ocean, pãmântul era din ce în ce mai arid.Irlandezii bogaþi care ocupaserã terenurile fertile din interiorulinsulei îi alungaserã acolo, în zona aceea neospitalierã, pe þãraniisãraci. O parte dintre aceºtia au plecat în America. Cei rãmaºi au"inventat" un sol fertil, aruncând între stânci tonele de alge aduse

la þãrm de valurile oceanului. Au reuºit astfel sã cultive ceapã ºicartofi ºi sã supravieþuiascã. "Ei bine, ºi cântecele irlandeze aujalea doinelor noastre!" Maestrul Grigore Leºe a descoperitasemãnãri între horile sale ºi un cântec din cu totul alt spaþiu: celarabo-persan. "Pe 10 septembrie, în Piaþa Artelor din Bucureºti,în cadrul Festivalului Enescu, voi susþine un concert împreunãcu muzicieni din Iran. O sã vedeþi apropierile: doina dinMaramureº (horea în grumaz) are mari afinitãþi cu cântecularabo-persan. Deci nu suntem buricu' pãmântului, asta trebuie sãreþinem."

Având un interlocutor de valoarea ºi competenþa domnuluiGrigore Leºe, nu puteam sã nu-l întreb ce crede despre"manelizarea" cântecului popular românesc. "Staþi sã lãmurimlucrurile. Toatã lumea se leagã de acest termen: "manea".Cuvântul "manea" vine de la "mani", care înseamnã "aimproviza". Maneaua este un gen extraordinar, care n-are nici olegãturã cu ceea ce fac "cântãreþii" ãºtia care apar pe bandãrulantã. Ei nu cântã manele. Ei lãlãie niºte cântece de metisaj:ritmul din Bulgaria, textul din România ºi totul pus într-un sosoriental. (…) În altã ordine de idei, "manelizarea" a apãrut demult în muzica popularã româneascã. De exemplu, orchestrele

de muzicã popularã de dimensiuni "simfonice" ºi ansamblurilefolclorice din România, create dupã model rusesc, sunt o formãde manelizare a culturii tradiþionale. ªi, culmea, noi investimbani grei în aceste ansambluri, care existã în toate judeþele þãrii.Aruncãm banii pe fereastrã."

Grigore Leºe mai are un of: calitatea oamenilor. "Fiecare esteliber sã cânte. Dar sã nu uitãm un lucru: fãrã ºcoalã ºi fãrã har nuse poate! (…) Unii se joacã de-a folclorul, de-a cântatul. Ei nuînþeleg mesajul cântecului. Nu înþeleg dimensiunea cântecului.Cântã cu gura, nu cu sufletul. Pe la noi se spune aºa: "Suntoameni cu minte, ºi fãrã minte. ªi mai sunt unii care au minte,da' nu toatã le e bunã!" Ei, ãºtia de care vorbesc, sunt dincategoria "fãrã minte". În muzicã trebuie sã-þi umble mintea, sãºtii sã sintetizezi o idee. Or, ei nu ºtiu sintetiza, nu au criteriu ºinici mãsurã! κi transformã viaþa personalã în spectacol. Da'trebuie sã suportãm astea, nu le putem schimba dintr-odatã."

Din pãcate, lucrurile sunt mult mai complicate. "Sistemulcultural românesc, sistemul de învãþãmânt, reþeaua culturalã dinRomânia trebuie reformate. Nu mai putem continua aºa. Noiconfundãm ºcolile populare de artã cu liceele de muzicã,academiile de muzicã le confundãm cu ºcolile populare de artã.Da' ºtii de ce? Ne place sã înotãm în ape tulburi. Pentru cã înapele tulburi nu te vezi! De-aia nu ne convin apele limpezi. Suntmulþi cãrora nu le convine competitivitatea. (…) Ei trãiesctulbure, confuz."

Grigore Leºe ºi-a construit cariera cu multã migalã ºi atenþie.A stat printre oameni, ca sã le cunoascã viaþa, obiceiurile,trãirile. "Folclorul, muzica din vatra satului pot înºela pe oricinedin lume. ªi ca sã nu fii înºelat, trebuie sã intri în pãdure, nu sãstai la marginea ei. Ciuperci sunt ºi la marginea pãdurii, cum sã

nu! Da' poate mai multe sunt în mijlocul ei. (…) Muzica astatradiþionalã ori e la "bufet", ori e la nuntã, ori e la joc, ori e laînmormântare. Ca sã vezi fenomenul pânã la capãt, trebuie sãstai cu ei, cu oamenii. Acu' - mi-am zis - eu trebe sã ºtiu muzicaasta ºi-atunci trebe sã fiu ca ei. Cã dacã nu eºti ca ei, nu sedestãinuie. (…) ªi am fost între ei: am fost ºi la minã, am fost ºila Casa de culturã, am fost ºi profesor, am fost ºi la oi, am fostºi muncitor cu ziua, peste tot am fost. ªtiu despre ce este vorba.Dar câþi dintre colegii mei au procedat ca mine?" "Da', chiar - l-am întrebat - cum v-au privit colegii?" "Ba m-au fãcut nebun, bam-au fãcut beþiv, m-au fãcut în toate felurile. Le-am suportat.Dar hulitorii s-au înºelat, pentru cã acum se vãd rezultatele. (…)Am avut atâtea probleme! Totdeauna când vrei sã faci cevaextraordinar, þi se pun piedici. "Leºe-i dificil!", "Leºe? Nu-lgãsim!" S-a minþit mult despre mine. Mi-au creat o imagine pecare n-am avut-o niciodatã ºi a trebuit sã ºterg toate astea. Încomunitãþile þãrãneºti se spune cã, dacã te afli într-o rãspântie,trebuie sã ºtii foarte bine pe ce drum o iei. Ei bine, acu' zece aniam zis "Dom'le, mã-ntorc în rãscruce ºi-o iau pe-un alt drum. Lelas toate ºi-o iau pe alt drum." ªi de zece ani am abordat viaþaaltfel!"

Grigore Leºe a rostit aceste ultime fraze cu atâta obidã, încâtam simþit nevoia sã schimb subiectul. "Domnu' Leºe, cum vedeþiviitorul?" "ªtii ceva? Când am împlinit 50 de ani, am zis cãtrebuie sã mã uit înapoi, sã vãd cine vine dupã mine, cine mãurmeazã. (…) Pe mine trebuie sã mã accepte generaþia de tineri,cei care vin. ªtii de ce? Ca sã simt gustul eternitãþii! Nu te poþirãstigni într-un timp ºi sã rãmâi acolo. (…) Lumea se schimbã,vine un alt val. Vin tineri cu minþi strãlucitoare; ei trebuie sã mãrecunoascã ºi sã mã accepte." "ªi ce-aþi constatat, vã recunosc?""Pãi cum?! Asta-i bucuria mea. Cã eu case nu-mi fac, n-amslãbiciunea asta. Slãbiciunea mea e sã ºtiu cât mai multe cânteceºi sã fac ceva, nu pentru mine, ci pentru oameni, pentru lumeaasta. Dacã e de fãcut ºi se poate face ceva din culturatradiþionalã! Dacã nu, câtã e, atâta sã hie!"

În ceea ce priveºte viitorul acestui neam, Grigore Leºe este ºimai optimist. "Poporul nostru are ºanse, pentru cã avem valori.Trebuie doar sã fim atenþi, pentru cã în istorie am pierdut atâteaocazii! Dar valori avem! Avem mulþi tineri cu minþi strãlucite,sclipitori în ceea ce fac. Ei trebuie puºi în valoare. Sunt foartemulþi tineri de care nu ºtie nimeni. Ei trebuie scoºi la luminã.Uite, ºi în ceea ce priveºte imaginea culturalã a României înstrãinãtate stãm mult mai bine decât înainte. Horia RomanPatapievici, prin Institutul Cultural Român, a promovat "afarã"valori adevãrate ale acestui popor. Despre Patapievici se spun totfelul de lucruri. Realitatea este cã a schimbat multe. Eu m-amdus la el cu un proiect amplu, "Ultimii rapsozi". L-a analizat cuatenþie, l-a finanþat ºi a ieºit senzaþional. La reprezentanþeleinstitutului din marile capitale ale lumii a numit oameni tineri,inteligenþi ºi bine pregãtiþi. E adevãrat, Patapievici nu maitrimite în strãinãtate ansambluri, lãlãitori ºi tot felul de amatori.Trimite oameni de valoare: poeþi, pictori, prozatori, artiºti deprimã mãrime din teatre. Din punct de vedere cultural, imagineaRomâniei este mult schimbatã în bine.

Asta vreau sã spun, avem valori. ªi, repet, avem tineriextraordinari. Numa' cã tre' sã avem grijã de ei. Trebuie sã learãtãm drumul. Când un tânãr vine la tine ºi te întreabã "Cetrebuie sã fac eu în lumea asta?", nu poþi sã rãmâi indiferent. Laun moment dat, Ioan Alexandru îmi spunea: "Frate Grigore, dacãstau într-o staþie ºi toatã lumea se suie în autobuz împreunã cumine ºi unul singur nu reuºeºte sã urce, eu nu pot sta liniºtit înautobuzul ãla!""

Grigore Leºe nu stã "liniºtit în autobuz". Nu poate. "Nu amvoie sã mã izolez, sã mã închid în "turnul de fildeº" ºi sã privesclumea de acolo. N-ai cum sã vezi lumea dacã faci asta. N-ai cumsã vezi obiceiurile oamenilor, n-ai cum sã le simþi stãrilesufleteºti, cum trãiesc, cum îºi cresc copiii. Eu mã duc printre ei,pe stradã, la metrou, de pildã, stãm de vorbã, mã-ntreabã de una,de alta. ªi mã fac fericit, pentru cã sunt atâþia oameni cuprobleme mari (dar bogaþi sufleteºte) care nu se plâng, nu setânguie. Sunt fericit cã mã-ntâlnesc cu ei ºi cã-i pot face, larândul meu, fericiþi cântând pentru ei, horind."

Soarele a trecut dincolo de baltã ºi acum strãluceºte deasuprapãdurii. Cu ochii îngustaþi de lumina albã a dupã-amiezii,Grigore Leºe priveºte gânditor undeva, departe. Deºi pare firav,este un om puternic. Are forþa talentului imens pe care i l-a dãruitDumnezeu, talent cu care de câteva bune decenii ne bucurã penoi, semenii sãi.

-Va urma-Drd. Stelian GOMBOª

Din Confesiunile unui mare Artist Dialog de suflet cu Maestrul nepereche Grigore Leºe...

„„OOmmuull ccâânnttãã ccaa ssãã ssee îîmmppaaccee ccuu lluummeeaa ººii ccuu DDuummnneezzeeuu””((II))

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

77

- continuare din numãrul trecut -Mai mult, având în vedere cã Nicolae Alexandru Basarab a

insistat sã vinã Iachint, iar nu alt ierarh, iar rãspunsul Patriarhieide Constantinopol punea multe condiþii nou recunoscuteiMitropolii a Þãrii Româneºti, era normal ca voievodul sãdoreascã existenþa mai depãrtatã a celor douã reºedinþe,voievodalã ºi mitropolitanã, pentru a fi sigur deconfidenþialitatea solilor, a deciziilor importante etc. CurteaBisericii Domneºti era separatã de curtea domneascã, însã eraufoarte apropiate. ªi Biserica Sân Nicoarã, întãritã cu fortificaþii,fiind probabil paraclis domnesc, era foarte aproape gândindu-nela practicarea isihiei care presupunea liniºte, depãrtarea deagitaþia curþii domneºti ºi practicarea continuã a rugãciunii luiIisus. Nesiguranþa nu era faþã de prezenþa lui Iachint, pe care l-apreþuit ºi l-a cerut în mod special, ci faþã de alte persoaneclericale (dau exemplu doar pe trimisul Patriarhiei, DanielCritopulos, cãlugãrit cu numele Antim, ajuns mitropolit dinspreSeverin, care a venit la curtea basarabilor sã vadã dece nu a participat Iachint la niciun sinod de laConstantinopol). Este posibil ca Iachint sã fi avutreºedinþa în incinta Bisericii Domneºti, însãcãlugãrii nou veniþi, trimiºii Constantinopolului etc.care puteau avea ºi alte scopuri lumeºti, trebuiau sãstea mai departe de curtea domneascã. MãnãstireaArgeºului era locul potrivit din toate punctele devedere. Distanþa de aproximativ doi kilometri eraidealã pentru a se pãstra discreþia soliilor dar ºipentru ca mitropolitul sã vinã uºor de la mãnãstire laslujbele de rang aulic þinute în Biserica Domneascãºi pentru a se consulta cu voievodul în problemelemajore, de ordin bisericesc dar ºi politic ale þãrii.

Aºezarea compactã a Bisericii Sfântul NicolaeDomnesc, a curþii domneºti, a paraclisului SânNicoarã, a fost fãcutã potrivit tradiþiei bizantine, cuscopul practic de apãrare ºi consultare. Mircea celMare a fost primul care, probabil influenþat dedespoþii sârbi care îºi aveau sediul mitropolitan la Peè însã seînhumau în alte mãnãstiri, a dat o mare importanþã ºi altormãnãstiri ºi a dorit sã fie înmormântat la Cozia.1

Se explicã decizia având în vedere ºi dorinþa de autonomiebisericeascã faþã de Patriarhia Ecumenicã, la Curtea de Argeºvieþuind probabil, în suita mitropolitului, ºi simpatizanþi aiConstantinopolului. Vlad Drãculea i-a urmat lui Mircea celMare, mutând cu totul sediul mitropolitan în CatedralaMitropolitanã de la Argeº, unde a dorit sã ºi fie înmormântat.Din motive istorice nefavorabile, a fost înmormântat însã laTârgºor.

ConcluziiZona Argeºului a fost din perioada romanã un centru al vieþii

religioase, politice ºi sociale. Dovadã evidentã sunt chiar primelerânduri de cãrãmidã folosite la construcþia Bisericii SfântulNicolae Domnesc. Acestea au fost refolosite de la un edificiu dinperioada romanã din apropiere. De-a lungul istoriei Argeºul afost vatra plãmãdirii unei Þãri Româneºti intependente ºi a uneiMitropolii ortodoxe recunoscutã canonic de Patriarhia deConstantinopol.

Statutul Catedralei Mitropolitane ctitoritã de Vlad Drãculea,având întreit rol: de necropolã voievodalã, continuitate dinasticãºi centru al luptei împotriva pãgânismului, conferã Bisericii cuhramul Adormirea Maicii Domnului locul binemeritat în istoriaBisericii Ortodoxe Române ºi a Neamului Românesc.

Ctitoria Sfântului Neagoe Basarab, care a întrecut înfrumuseþe Catedrala Mitropolitanã anterioarã, ºi pentru carectitorul sãu, nu a precupeþit niciun efort este „un prilej deuimire... fãrã pereche între mãnãstirile din aceastã þarã” (Paul deAlep); „cea dintâi din România” (Alexandru Pelimon); „oadevãratã Sfânta Sofia munteanã“ (W. Derblich) ºi „pentru a

cuprinde totul într-un singur cuvânt, aceastã bisericã este ungiuvaier“ (Paul de Alep).

Ctitoria Sfântului Neagoe a fost ziditã în prima jumãtate asecolului al XVI-lea (1512-1517), pe locul CatedraleiMitropolitane construitã de Vlad Voievod. Neagoe Basarabmãrturiseºte într-una din cele douã pisanii, aflate pe faþada devest a noului locaº, cã a aflat ctitoria lui Vlad Voievod dãrâmatãºi neîntãritã. ªtirea aceasta o completeazã Gavriil Protul în ViaþaSfântului Nifon, arãtând cã Neagoe Vodã „sparse Mitropolia dinArgeº den temelia ei ºi zidi în locul ei altã sfântã bisericã tot dinpiatrã cioplitã ºi netezitã ºi sãpatã cu flori”.

Mãnãstirea a fost pictatã în anul 1526, în timpul domnieiginerelui Sfântului Neagoe, Voievodul Radu de la Afumaþi, de oechipã de zugravi condusã de meºterul Dobromir. Domnitorulªerban Cantacuzino (1678-1688) a restaurat sfântul lãcaº, în1682. Vechea tâmplã de lemn din sec. al XVII-lea, de o realã

originalitate ornamentalã ºi iconograficã adãpostitã temporar înbiserica din satul Valea Danului (a fost restauratã prin purtareade grijã a Înaltpreasfinþitului Pãrinte Arhiepiscop Calinic) se aflãîn prezent în Colecþia de obiecte de artã bisericeascã din MuzeulArhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului, din incinta CatedraleiArhiepiscopale.

Dupã unele refaceri parþiale ºi întregiri ale ansamblului sãu,vãtãmatã ºi de un puternic incendiu, Biserica Mãnãstirii Curteade Argeº a fost refãcutã, sub pãstorirea ºi cu purtarea de grijã aEpiscopului Ghenadie I (1876-1893), în timpul domniei luiCarol I (1866-1914), de arhitectul francez André Lecomte duNouy ºi de arhitectul român Nicolae Gabrielescu, inspectorullucrãrilor de restaurare. Lucrãrile s-au isprãvit în anul 1885, iarla 12 octombrie 1886 a fost sãvârºitã slujba de resfinþire. În anul1894 au fost aduse aici Moaºtele Sfintei Muceniþe Filoteia.

Ultima restaurare, începutã prin purtarea de grijã aÎnaltpreasfinþitului Pãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului, este în plinã desfãºurare. S-a încheiat refacereaacoperiºului, restaurarea celor patru turle, restaurarea picturii dinSfântul Altar. În prezent se restaureazã piatra exterioarã ºi secontinuã lucrãrile la restaurarea picturii interioare.

Prin aceste lucrãri de restaurare, Catedrala Arhiepiscopalã deastãzi îºi recapãtã strãlucirea ºi este oferitã generaþiilor viitoarede dreptcredincioºi spre închinare cãtre AtotputerniculDumnezeu ºi bunã vieþuire pentru a moºteni Împãrãþia Cerurilor.

Preot Daniel GLIGORE

Bibliografie Chihaia, P., Din cetãþile de scaun ale Þãrii Româneºti, Editura

Meridiane, Bucureºti, 1974Dobrescu, N., Întemeierea mitropoliilor ºi a celor dintâi

mãnãstiri din þarã, Tipografia Cãrþilor Bisericeºti, Bucureºti,1906

Documenta Romaniae Historica, seria B, Þara Româneascã,vol. I, (1247-1500), întocmit de D. Mioc, Bucureºti, 1966

Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudoxiude Hurmuzaki, vol. I, 1: 1199-1345, ed. de N. Densuºianu,Bucureºti, 1887

Drãghiceanu, V., Curtea de Argeº (fãrã loc ºi an)Fontes Historiae Daco-Romanae/Izvoarele istoriei românilor,

vol. IV, Scriptores et Acta Imperii Byzantini, saeculorum IV-XVScriitori ºi acte bizantine sec. IV-XV, editori: HaralambieMihãescu, Radu Lãzãrescu, Nicolae ªerban Tanaºoca, TudorTeoteoi, Edit. Academiei Române, Bucureºti, 1982

Giurescu, C. C., Întemeierea Mitropoliei Ungrovlahiei, înB.O.R., nr. 7-10, iulie-octombrie 1959

Giurescu, D. C., Þara Româneascã în secolele XIV-XV,Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1973

Ionaºcu, I., Din relaþiile mãnãstirii Curtea deArgeº cu orãºenii argeºeni, în „Revista istoricãromânã”, XIV, (1944)

Iorga, N., Cele d’intâiu biserici româneºti, în„Istoria Bisericii Româneºti ºi a vieþii religioasea românilor”, vol. I, ed. a II-a, EdituraMinisterului de Culte, Bucureºti, 1929

Istoria Þãrii Româneºti 1290-1690 -Letopiseþul Cantacuzinesc, ediþia ConstantinGrecescu - D. Simonescu, Editura Academiei,Bucureºti, 1960

Istoria Þerei Românesci de când audescãlecat Români, în „Magazin istoric pentruDacia”, Bucuresci, cu tipariul ColegiuluiNaþional, 1847

Lãzãrescu, E., Data zidirii Coziei, în „Studiiºi cercetãri de istoria artei, nr. 1, 1962

Lãzãrescu, E., Nicodim de la Tismana ºirolul sãu în cultura veche româneascã, R.S.L.,11, 1965

Manolescu, R., Comerþul Þãrii Româneºti ºi Moldova cuBraºovul (sec. XIV-XVI), Bucureºti, 1965

Mihãilã, G. ºi Zamfirescu, D., Literatura românã veche, vol.I, Bucureºti, 1969

Nãsturel, P., Învãþãturile lui Neagoe Basarab în luminapisaniilor depe biserica mînãstirii de la Argeº, în „MitropoliaOlteniei”, XII (1960), nr. 1-2

Pavel Chihaia, Deux armoiries sculptées, appartenant auxvoivodes Vlad Dracul et Neagoe Basarab, în „Revue roumainede l’art”, nr. 1/1964

Pãcurariu, M., Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. I, Ed.I, Bucureºti, 1980

Sacerdoþeanu, A., Pomelnicul Mãnãstirii Argeºului, înB.O.R., LXXXIII, nr. 1-2, 1965

Sacerdoþeanu, A., Vechimea mânãstirii Argeºului, în B.O.R.,nr. 11-12, 1938

Simedrea, Tit, Viaþa ºi traiul Sfântului Nifon, patriarhulConstantinopolului, Bucureºti, 1937

ªerban, C., Moisescu, N., Curtea de Argeº în documente,Bucureºti, 1980

Theodorescu, Rãzvan, Bizanþ, Balcani, Occident laînceputurile culturii medievale româneºti (secolele X-XIV),Editura Academiei, Bucureºti, 1974

Urechia, V. A., Istoria Românilor, Tom VIII, Bucureºti, 1897Vãtãºianu, V., Istoria artei feudale din Þãrile Române, vol. I,

Bucureºti, 1959Vergatti (Ciobanu), R. ªt., Pe urmele lui Vlad Þepeº,

Bucureºti, 1979Vergatti, R. ªt., Curtea de Argeº în concepþia politicã a lui

Vlad Dracul”, în „Studii ºi comunicãri”, Muzeul Curtea deArgeº, Curtea de Argeº, 1987

MMããrrttuurriiii iissttoorriiccee aallee vveecchhiimmiiii MMããnnããssttiirriiii CCuurrtteeaa ddee AArrggeeºº ((IIIIII))

MMããnnããssttiirreeaa AArrggeeººuulluuii,, vveeddeerree ddiinnsspprree ssuudd--vveesstt

AArrggeeººuull OOrrttooddooxx

OrtosintezeOrtosinteze

Congresul Internaþionalal Aromânilor din

BalcaniÎn perioada 7-9 octombrie la Tirana ºi Korcea

(Albania) s-a desfãºurat Congresul Internaþional alAromânilor din Balcani, aflat la a V-a ediþie.

La invitaþia organizatorilor, ÎnaltpreasfinþitulPãrinte Calinic, Arhiepiscop al Argeºului ºiMuscelului a fost prezent la acest eveniment, alãturide reprezentanþii asociaþiilor aromânilor dinRomânia, Albania, Macedonia ºi Serbia.

Prin aceste întâlniri anuale se urmãreºtepromovarea drepturilor culturale ºi etnice alearomânilor, precum ºi recunoaºterea acestoraca minoritate naþionalã în statele de origine dinspaþiul balcanic.

În lucrãrile prezentate s-a amintit decontribuþia deosebitã a ÎntâistãtãtoruluiEparhiei Argeºului ºi Muscelului înrevigorarea vieþii religioase a aromânilor dinAlbania, care au avut mult de suferit în timpulregimului totalitar comunist 1945-1990.

În anul 1967 regimul totalitar din Albania adeclarat statul ateu distrugând toate bisericileotodoxe ºi catolice. În anul 1992 a fostînfiinþatã Asociaþia Aromânilor din Albaniacare ºi-a propus printre altele sã reorganizezeviaþa religioasã a acestei comunitãþi. Astfel,Tache Veriga, fost sculptor, este trimis în

România pentru a urma cursurile Facultãþiide Teologie Sfânta Muceniþã Filoteea dinPiteºti. Dupã absolvire, acesta este hirotonitpreot de Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºiMuscelului, Înaltpreasfinþitul PãrinteCalinic.

Totodatã, cu binecuvântarea regretatuluipatriarh Teoctist ºi prin directa implicare aierarhului Argeºului, în anul 1995 auînceput lucrãrile la noua bisericã ortodoxãromâneascã din Albania, ridicatã în oraºulKorcea. Preot paroh pentru acest sfânt locaºde rugãciune a fost numit Tache Veriga.

Cu binecuvântarea Preafericitului PãrinteDaniel, Patriarhul Bisericii OrtodoxeRomâne, lucrãrile continuã ºi astãzi la

aceastã bisericã.În a doua zi a lucrãrilor desfãºurate în cadrul

Congresului Internaþional de la Tirana,Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic s-a întâlnit cuÎnaltpreasfinþitul Ioan Pelluci, mitropolit de Korcea.

Sfânta Liturghiearhiereascã oficiatã în

oraºul Korcea Duminicã, Chiriarhul Eparhiei Argeºului ºi

Muscelului a oficiat Sfânta Liturghie arhiereascã înbiserica aromânilor din oraºul Korcea. Cu aceastãocazie Înaltpreasfinþia sa a adresat celor prezenþi uncuvânt de învãþãturã, amintind de mesajul profundcuprins în pericopa evanghelicã din aceastã duminicã.

„Suferinþa fiecãrei persoane este cunoscutã deMântuitorul Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeucunoaºte ºi alinã durerile noastre dacã noi reuºim sãne pãstrãm rãbdarea pânã la capãt. De asemenea ,Hristos cunoaºte care este limita suferinþei. Atuncicând puterile noastre slãbesc, intervine putereaDuhului Sfânt care alinã sau vindecã durerilesufletului ºi ale trupului”.

De asemenea, Înaltpreasfinþitul Pãrinte Calinic, aadresat un îndemn creºtinilor aromâni, amintindu-lecã forþa unui popor stã în unitate ºi în pãstrareaidentitãþii culturale ºi religioase.

La invitaþia domnului Viorel Stãnilã, ambasadorulRomâniei la Tirana, Întâistãtãtorul EparhieiArgeºului ºi Muscelului a vizitat mai multe bisericivechi aflate în apropierea oraºelor Korcea ºi Tirana.Cu aceastã ocazie, domnul Viorel Stãnilã ne-adeclarat:

„Atât dumneavoastrã ca Arhiepiscop al Argeºuluiºi Muscelului, cât ºi domnul ambasador GheorgheMicu, sunteþi consideraþi în Albania ctitori de istorieîn ceea ce priveºte renaºterea bisericii ºi a identitãþiireligioase a aromânilor. În ceea ce mã priveºte, cu

modestele mele mijloace ºi cu puþina meaexperienþã, încerc sã fiu lângã pãrintele Verigaîntr-o misiune de veritabil apostolat pe careîncearcã sã o facã. Pentru mine personal a fost omare bucurie sã am vizita Înaltpreasfinþieivoastre la Tirana cu ocazia CongresuluiInternaþional al Aromânilor. Cu aceast prilej amputut sã iau un cuvânt de îndrumare ºi deîndreptare în ceea ce priveºte misiunea mea încomunitatea aromâneascã din Albania. Aºadar,mã consider plin de daruri, pe care le-am primitºi din partea dumneavoastrã ºi a domnuluiambasador, iar mai departe trebuie sã mã arãtdemn de a le transmite celor de lângã mine.”

Biroul de presã al Arhiepiscopiei Argeºului ºi Muscelului

Memorialul curajuluiromânesc în Cehia

Biserica româneascã ridicatã de Patriarhia Românã în oraºul ceh Most, în cinsteacelor peste 60.000 de ostaºi români care s-au jertfit pentru eliberarea Cehoslovaciei deinvazia nazistã, în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, a fost sfinþitã duminicã, 9octombrie, de cãtre Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, împreunã cu PreafericitulPãrinte Mitropolit Krystoph al Cehiei ºi Slovaciei, Înalt Preasfinþitul Casian,Arhiepiscopul Dunãrii de Jos, ºi Preasfinþitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicarpatriarhal.

Sfinþirea acestui lãcaº de cult, cu valoare de simbol pentru neamul românesc, aconstituit punctul central al vizitei Preafericitului Pãrinte Patriarh Daniel în Cehia ºi,totodatã, împlinirea testamentului moral moºtenit de la patriarhul Teoctist, care ºi-a dorit

ridicarea unei biserici în micul oraº minier Most, în memoria eroilor noºtri datoritãcãrora România a fost luatã în considerare la încheierea Tratatului de Pace din 9 mai1945. Deºi primii paºi pentru împlinirea acestui deziderat s-au fãcut acum ºase ani, abiaanul trecut s-a reuºit finalizarea bisericii, care a fost lucratã în lemn de meºteriimaramureºeni din Bârsana ºi amplasatã în frumosul parc dendrologic din apropiereaoraºului Most. Întrucât cei peste 60.000 de ostaºi români s-au jertfit pentru eliberareaCehoslovaciei de sub ocupaþia hitleristã, la acest proiect au aderat cu entuziasm, încã dela început, Arhiepiscopia Ortodoxã de Praga, dar ºi reprezentanþi ai autoritãþilor de stat,centrale ºi locale cehe. Din acest motiv, sfinþirea noii biserici a fost un momentsemnificativ, care a consfinþit comuniunea dintre cele douã Biserici ºi cooperarea dintrepoporul ceh ºi cel român.

Evenimentul a adunat, în jurul noii biserici, pe românii stabiliþi în diferite pãrþi aleCehiei, dar ºi locuitori ai oraºului Most, care au primit acest moment cu bucurie,percepându-l ca pe o reparaþie moralã mult-aºteptatã pentru lãcaºurile de cult dãrâmatecu sãlbãticie în timpul regimului comunist.

La primele ore ale dimineþii, cei patru arhierei au târnosit noua bisericã ce va purtahramul “Înãlþarea Domnului” ºi “Sfântul Mare Mucenic Valentin din Durostorum”.Dupã slujba de sfinþire, Preafericitul Pãrinte Patriarh Daniel al Bisericii OrtodoxeRomâne ºi Preafericitul Pãrinte Mitropolit Krystoph al Cehiei ºi Slovaciei au sãvârºitSfânta Liturghie, înconjuraþi de un sobor de ierarhi, preoþi ºi diaconi din România, Cehiaºi Slovacia, în prezenþa mai multor reprezentanþi ai Statului român, ai AmbasadeiRomâne la Praga, ai Asociaþiei Naþionale a Cadrelor Militare în Rezervã ºi Retragere ºiai autoritãþilor locale din oraºul Most. Rãspunsurile la stranã au fost date de Corul'Tronos' al Patriarhiei Române.

La finalul Sfintei Liturghii a urmat slujba de sfinþire a troiþei închinate eroilor românicare s-au jertfit pentru eliberarea þinuturilor Cehiei ºi Slovaciei de sub ocupaþia nazistã.Lista cu numele acestora semnatã de Întâistãtãtorii celor douã Biserici a fost introdusãîntr-un tub metalic, ce a fost aºezat în soclul troiþei. Oficialitãþile prezente au depuscoroane de flori, în acordurile imnului “Pui de lei”. Tot în memoria eroilor noºtri, elevaCãtãlina Alexa a recitat o poezie scrisã de un soldat român de pe frontul de luptãadresatã mamei ºi iubitei sale. Sãrbãtoarea s-a încheiat cu rugãciunea “Tatãl nostru”,rostitã în limba cehã de Preafericitul Krystoph.

Agapa ce a urmat a oferit participanþilor la eveniment posibilitatea de a vizionaexpoziþia de tablouri pictate pe mãtase de cãtre pictorul moldovean Teodor Buzu ºi de aaudia un program folcloric oferit de câþiva copii din România.

Biserica va funcþiona ca aºezãmânt monahal ºi va fi destinatã comunitãþii decredincioºi ortodocºi români, prezenþi într-un numãr destul de însemnat în aceastã þarã.Slujbele în limba românã vor fi sãvârºite în aceastã bisericã de cãtre pãrintele CristianPopescu.

www.basilica.ro